Vanzarea drepturilor succesorale.Admisibilitate

Vânzarea (cesiunea) unei mosteniri (art. 1399-art. 1401 Cod civil) este un contract prin care titularul unui drept succesoral înstraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane. Ea poate avea loc numai dupa deschiderea succesiunii.

Mostenirea nedeschisa nu poate fi înstrainata (nulla est viventis hereditas), nici chiar cu consimtamântul persoanei despre a carui mostenire este vorba (art. 702 si art. 965 Cod civil) Vânzarea poate avea ca obiect fie mostenirea dobândita de vânzator, fie dreptul asupra unei universalitati (patrimoniul persoanei decedate), daca este singurul mostenitor, fie cota parte indiviza asupra universalitatii (mostenitor cu titlu universal).

Daca mostenitorul, sau mostenitorii în caz de pluralitate, înstraineaza drepturi determinate din mostenirea deschisa, se aplica regulile generale ale vânzarii, nefiind vorba despre o mostenire, ci de drepturi asupra universalitatii. Tot astfel, nici legatarul cu titlu particular nu este vânzatorul unui drept succesoral, deoarece nu dobândeste o universalitate sau o fractiune din universalitate, ci bunuri determinate.

De precizat ca cesiunea de drepturi succesorale facuta de un mostenitor altui mostenitor se considera a produce un efect declarativ, pentru ca duce la lichidarea starii de indiviziune. Când aceasta cesiune este facuta cu titlu gratuit, ea reprezinta o donatie, deoarece cedentul este acela care transmite si nu de cujus-ul, încât ca nu se produce efectul declarativ.

Reclamantul, tert fata de succesiune, a cumparat drepturile succesorale de la un mostenitor (1/4 din succesiune) fiind îndreptatit sa vina la partajul succesoral în locul cedentului.

C.A. CRAIOVA - SECTIA CIVILA, DECIZIA NR.1354 DIN 31.12.1998