Uzucapiune. Vacanta succesorala.Jonctiunea posesiilor.

Uzucapiune. Parati decedati dar care figureaza ca proprietari tabulari. Inexistenta unor mostenitori. Constatarea de catre instanta a vacantei succesorale in contradictoriu cu Statul Roman. Cererea reclamantului de jonctiune a posesiilor. Instanta admite actiunea.

Prin sentinta civila nr. 822/2 aprilie 2009 a Judecatoriei Medias a fost admisa în parte actiunea civila astfel cum a fost precizata, promovata de reclamanta G.M. împotriva pârâtilor Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor Bucuresti, Statul Român prin comuna Mosna reprezentata prin Primar si pârâtul O.N.jr., s-a constatat ca fiind vacanta succesiunea dupa defunctele G.S. si S.A. înscrise ca proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF 225 Alba-Vii nr. topografic 187, constând în casa si curte în suprafata de 565 mp, s-a constatat ca prin jonctiunea posesiilor reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat, înscris în CF 225 Alma Vii nr. top 187, situat administrativ în intravilanul localitatii Alma-Vii în imediata vecinatate a imobilelor cu nr. 81 si nr. 75 si în prelungirea curtii de la acest din urma imobil, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantei, s-a respins aceeasi cerere fata de pârâtele N.M.si S.M. ca fiind îndreptata împotriva unor persoane care nu au calitate procesuala pasiva, s-a respins aceeasi actiune împotriva pârâtului Oprea Nicolae jr. si s-au respins orice alte cereri.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut în esenta ca: Imobilele aflate în litigiu sunt situate în comuna Alma-Vii, fiind înscrise în CF 225 Alma-Vii nr.top 187 si CF 904 nr.top.2573/189 ; 2571/189 si constau în doua terenuri intravilan având categoria de folosinta de gradini, în suprafata de 565 mp si respectiv de 939 mp.

Imobilul înscris în CF 225 Alma – Vii este proprietatea tabulara a numitelor G.S.si S.A., fiecare având o cota egala de 1/ 2 parti din imobil. Înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciara apare ca fiind efectuata la data de 17 iulie 1890, o data cu notarea starii lor de minoritate.

Numitul G. I. apare înscris ca proprietar în anul 1886, mentiune care a fost mai apoi radiata o data cu operarea transferului dreptului de proprietate în favoarea celor doua minore. Dar acest G.I. nu este aceeasi persoana cu numitul G.I., antecesorul celor doua pârâte chemate în judecata N.M. si S.M.

Asa dupa cum rezulta din cuprinsul cartii funciare – filele 13, 40 dosar, înscrierea pe numele lui G.I. a fost efectuata în iulie 1886, data la care antecesorul celor doua pârâte nici nu era nascut, acesta nascându-se la o data ulterioara mai precis la data de 16.01.1910- conform mentiunii corespunzatoare din actul de la fila 30 dosar.

Asadar, imobilul în nici un caz nu este proprietatea tabulara a antecesorului celor doua pârâte si din aceasta perspectiva ele nu au calitate procesuala pasiva, asa încât pozitia procesuala exprimata nu are nici o relevanta.

Retinând însa ca proprietarii tabulari ai imobilului adus în discutie sunt G. S. si S.A. , a caror identitate si descendenta nu este cunoscuta, având în vedere si faptul ca de la data înscrierii dreptului lor a trecut 119 ani , fapt ce prezuma , chiar si în ipoteza ca acestea erau minore la data dobândirii dreptului înscris, ca în mod obiectiv acestea nu mai pot fi în viata, întrucât din punct de vedere biologic nu este cunoscuta o fiinta umana care sa fi trait atâta timp, se impune pe calea unei prezumtii simple , concluzia fireasca a faptului ca acestea sunt decedate si în atare situatie, în lipsa unor mostenitori cunoscuti si acceptanti, succesiunea dupa acestea va fi declarata vacanta.

Caz în care, ea revine în întregime statului conform art.680 C.civil , iar averea succesorala se va regasi în domeniul privat , nefiind vorba despre un bun ce face parte din domeniul public astfel cum este definit în Legea 213/1998.

Fiind vorba despre un bun din domeniul privat al statului, prescriptia achizitiva ca mod de dobândire a dreptului de proprietate , poate fi opusa statului. Din declaratiile martorilor I.L.si F.M.- aflate la filele 71, 72 dosar, rezulta ca acest imobil a fost folosit dintotdeauna de catre parintii reclamantei si apoi de reclamanta însasi, terenul aflându-se în prelungirea curtii casei în care ei au locuit, fapt confirmat si de expertul judiciar în raportul de expertiza de la filele 81-91 dosar.

Prin urmare, sustinerile reclamantei în aceasta privinta se dovedesc a fi conforme cu realitatea si în consecinta, retinând ca aceasta se prevaleaza de jonctiunea posesiei sale cu cea începuta de parintii sai în anul 1946, instanta va constata ca prin exercitarea unei posesii asupra imobilului mai mult de 30 ani, în mod continuu si exclusiv asupra întregului imobilul, comportându-se în mod public ca adevarati proprietari, achitând totodata toate taxele si impozitele aferente, instanta concluzioneaza ca în aceasta privinta sunt îndeplinite conditiile uzucapiunii prev.de art.1890 raportat la art.1846 si urm. C.civil.

În consecinta, se va constata faptul ca reclamanta a dobândit pe calea prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 225 Alma-Vii nr.top. 187.

În ceea ce priveste imobilul înscris în CF 904 Alma-Vii nr.top.2573/189 si 2571/189 , localizat de expert ca aflându-se în vecinatatea celuilalt imobil, nu s-a facut aceeasi dovada a exercitarii unei posesii îndelungate.

Niciuna dintre probele de care reclamanta a înteles sa se prevaleze în prezenta cauza, nu atesta faptul ca si acest imobil a fost stapânit în aceleasi conditii . Martorii propusi si audiati au declarat ca nu cunosc situatia acestui imobil si nici pe proprietarul tabular, iar faptul ca expertul a propus o unificare si o noua dezmembrare denota caracterul echivoc al posesiei exercitate, asa încât nu este apta sa conduca la dobândirea dreptului de proprietate.

Nefiind facuta dovada posesiei ceruta de lege, instanta va respinge cererea reclamantei în capatul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice solicitând casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond. În motivarea recursului se arata ca instanta de fond în judecarea cauzei nu da dovada de rol activ aceasta fiind tinuta sa verifice daca procedura de citare a fost legal îndeplinita, daca pârâtului i s-a comunicat cererea de chemare în judecata si probele depuse de reclamant în dovedirea cererii si numai daca aceste minime conditii sunt îndeplinite trebuia sa paseasca la faza urmatoare a procesului civil, respectiv în faza probatorie si apoi sa solutioneze cauza.

Statului Român reprezentant prin Ministerul Finantelor Publice, în afara precizarii de actiune, nu i s-a comunicat nici un act procedural, judecata facându-se fara îndeplinirea celor mai elementare obligatii procesuale, aspecte pe care instanta în virtutea rolului sau activ trebuia si era obligata sa le sesizeze si sa dispuna îndeplinirea lipsurilor din procedura de judecata.

Apreciaza ca fata de lipsa totala de rol activ al instantei de fond sentinta civila nr. 822/2009 urmeaza a fi desfiintata, iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, respectiv Judecatoria Medias. Arata ca s-a încalcat în mod grav dreptul de aparare al Statului Român.

Asa cum rezulta si din cele înfatisate anterior, Statul Român a fost citat de catre Judecatoria Medias fara a se îndeplini obligatia stabilita de art. 86, 1141 alin.2 si 3 C.p.c. de comunicare din oficiu a cererii de chemare în judecata si a tuturor probelor pe care reclamanta îsi întemeiaza actiunea. În lipsa comunicarii acestor acte procedurale, face ca dreptul de aparare al Statului Român sa fie grav încalcat, instanta de fond abdicând de la principiul aflarii adevarului, în speta gasindu-si deplin aplicarea art. 105 alin.2 C.p.c., astfel ca nu se poate restabili legalitatea decât prin anularea sentintei civile nr. 822/2009 a Judecatoriei Medias si trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instante.

Intimata G.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea în totalitate a recursului formulat de catre Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice ca fiind profund netemeinic si nelegal si obligarea recurentei la plata cheltuielilor ocazionate cu desfasurarea acestui proces, cu motivarea ca din actele dosarului rezulta ca au fost îndeplinite toate conditiile necesare si au fost create toate premizele stipulate de legiuitor pentru formularea unei aparari necorespunzatoare de catre recurent.

De asemenea , rezulta ca pârâta a avut posibilitatea de a se apara, în nici un caz nu a fost privata de acest drept dovada stau citatiile semnate si stampilate de primire, semnificând ca au avut cunostinta de desfasurarea procesului, obiectul acestuia si partile.

De asemenea arata ca nu ei trebuie sa fie sanctionati pentru lipsa de diligenta a recurentei în apararea dreptului sau, pentru pasivitatea, neglijenta si lipsa crasa de interes manifestata fara putinta de tagada cu prilejul judecarii cauzei. Singura, recurenta se face vinovata de faptul ca nu a înteles sa acorde cuvenita importanta citatiei ce i-a fost adresata de catre instanta de fond, ca nu a formulat aparari, motiv pentru care, prezentul recurs apare ca totalmente neîntemeiat, bazat poate doar pe invocarea propriei culpe, caz în care nu poate fi nicidecum pusa în discutie temeinicia recursului ce face obiectul acestei judecati, fiind pe deplin recunoscut principiul conform caruia nimeni nu poate invoca în favoarea sa, propria culpa.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate si din oficiu, vazând dispozitiile art. 299 si 316 C.p.civ. instanta urmeaza sa-l respinga în considerarea urmatoarelor:

Actiunea civila care a facut obiectul uzucapiunii în dosarul nr. 1315/257/2008 al Judecatoriei Medias a fost pronuntata initial împotriva pârâtului G.I. si a mostenitorilor acestuia pentru ca apoi sa se constate ca proprietari tabulari sunt G.S. si S.A. Cum aceste persoane nu pot fi în viata în prezent, dreptul lor fiind intabulat în CF la 17 iulie 1890, cadrul procesual a fost corect extins prin introducerea în cauza a Statului Român prin Comuna Mosna prin Primar si prin Ministerul Finantelor Publice.

Sustinerile recurentului Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice potrivit carora nu i-au fost comunicate motivele actiunii introductive ci doar precizarile de actiune urmeaza a fi înlaturate.

Prin încheierea de sedinta din 5 martie 2009 instanta de fond a dispus citarea în calitate de pârât a intimatului Statul Român prin Ministerul Finantelor cu copia precizarii de actiune. La fila 116 a dosarului exista dovada îndeplinirii procedurii de citare a acestuia cu precizare de actiune si cu mentiunea de a depune întâmpinare.

Împrejurarea ca acest pârât nu s-a conformat dispozitiilor instantei, manifestând pasivitate fata de sustinerile reclamantei nu poate fi retinuta decât în sarcina sa; acest pârât neputând invoca propria culpa atunci când invoca nerespectarea dreptului la aparare.

Mai mult de atât, cum procedura civila nu are un caracter exclusiv scris, instanta nu are obligatia comunicarii tuturor actelor de procedura si a înscrisurilor depuse la dosar.

Rolul activ al instantei de fond a fost îndeplinit în conditiile art. 129 C.pr.civ. prin introducerea în cauza a tuturor titularilor dreptului si prin încunostintarea celor chemati în judecata despre termen si obiectul actiunii. În consecinta recursul s-a considerat ca fiind neîntemeiat si în baza art. 312 si urm. C.p.c. a fost respins si sentinta atacata mentinuta ca temeinica si legala.