Simpla necunoastere a decesului nu constituie prin ea insasi un caz de forta majora care sa indreptateasca instanta sa admita prelungirea termnenului de acceptare.

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 248/C Şedinţa publică din 01 iulie 2009

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurentul reclamant H. E., domiciliat în G, strada (...) (...), .120 gars, .A, .3, .41, judeţul G, împotriva deciziei civile nr. 146, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a la data de 02 martie 2009, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi E. F. şi E. N., ambii cu domiciliul în comuna O. E., judeţul C şi intimatul reclamant H. D., domiciliat în comuna V., judeţul C, având ca obiect partaj judiciar.

La primul apel nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părţilor.

Instanţa, lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca părţile să se prezinte în sala de judecată.

După reluarea cauzei se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat J. H., iar pentru intimaţii pârâţi E. F. şi E. N., răspunde avocat D. M., în baza împuternicirii avocaţiale aflată la fila 18 dosar, lipsind intimatul reclamant.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 şi urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de şedinţă se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat şi motivat în termen legal şi nu a fost timbrat.

Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanţa CT E. (...) PJ din 01 iulie 2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 15 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei; depune, totodată, un înscris din sistemul Ecris – extras privind soluţia în dosarul nr(...), pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, de admitere a apelului, desfiinţarea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru a se pronunţa asupra cererii de intervenţie în interes propriu formulată de H. E..

Întrebate fiind, părţile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare şi solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanţa ia act de declaraţia părţilor prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus şi, în temeiul dispoziţiilor art. 150 din C o d u l d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului aşa cum a fost formulat şi motivat.

Invocă dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Face un scurt istoric al speţei.

Consideră că nimic din cele reţinute de instanţele de fond şi apel nu este real.

Arată că, cererea de chemare în judecată, depusă în martie 2007, a fost formulată de H. E., care la acea dată era grav bolnav; toate documentele doveditoare în acest sens, au fost depuse la dosar, însă ignorate; a fost depusă cererea principală, dictată de fratele său, telefonic, care nu avea cunoştinţe juridice şi fără să se facă distincţie între date.

S-a arătat că la începutul anului 2007 a aflat de deces şi, în termen de aproximativ o lună, s-a adresat instanţei. Acest lucru a fost menţionat şi în interogatoriu, însă grefierul a consemnat tot anul 2003 în loc de 2007.

Numai H. D. a fost cel care a ştiut de decesul mamei sale încă din anul 2003, existând în acest sens dovezi la dosar, respectiv declaraţia notarială.

Arată că a dovedit împrejurarea că E. F. nu a chemat fiii la înmormântarea mamei lor, ascunzându-le în mod premeditat acest lucru pentru a nu-i chema la succesiune. În termen de aproximativ o lună a efectuat toate documentele succesiunii în fals şi repetă fapta în anul 2007, când, la 09 septembrie, dă o declaraţie mincinoasă în faţa judecătorului, în sensul: „am adus la cunoştinţa notarului despre existenţa acestora…”

Solicită instanţei să aibă în vedere motivele invocate prin cererea de recurs, care au fost pe larg dezvoltate la filele 4-10 dosar.

Apărătorul intimaţilor pârâţi, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite (fila 19 dosar).

Cu privire la motivele de recurs invocate, solicită instanţei să observe că nu sunt întemeiate.

În mod corect s-a reţinut că recurentul H. E. nu a acceptat succesiunea după defuncta E. E. în termenul prevăzut de lege, nefiind împiedicat de nici o împrejurare asimilată forţei majore de a face acte de acceptare a moştenirii. Deşi a aflat de decesul mamei sale în anul 2002, a introdus acţiunea în 2007. Solicită a se avea în vedere înscrisurile aflate la filele 107-114 din care rezultă acest aspect.

Susţinerea recurentului că, deşi a aflat de decesul mamei sale în 2002, a introdus acţiunea peste câţiva ani, invocând motive de sănătate, nu poate fi luată în considerare, întrucât avea posibilitatea să promoveze cererea prin corespondenţă sau să-şi angajeze un reprezentant convenţional.

Nu este real faptul că intimaţii, cu rea-credinţă nu i-au adus la cunoştinţă decesul mamei sale, întrucât atunci când a luat legătura cu ei aceştia l-au informat despre decesul defunctei E. E..

Recurentul a promovat acţiunea după ce a intrat în posesia certificatului de moştenitor.

Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Printr-o cerere adresată J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a la 21 martie 2007 reclamanţii H. E. şi H. D. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii E. F. şi E. N., să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 228/2000 eliberat de BNP J. N., să se constate deschisă succesiunea defunctei E. E., calitatea de moştenitori legali, cotele şi masa succesorală rămasă în urma defunctei.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că la 10.09.2000 a decedat numita E. E., cu ultimul domiciliu în com. N. E., jud. C, iar moştenitori legali sunt părţile, reclamanţii şi pârâtul E. N. în calitate de fii, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală, precum şi pârâtul E. F., soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ din masă.

Au mai arătat reclamanţii că masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul situat în com. N. E., str. (...), compus din teren în suprafaţă de 1000 mp şi casă de locuit.

Au arătat că certificatul de moştenitor nr.228/2000 eliberat de BNP J. N. este lovit de nulitate absolută, întrucât şi reclamanţii au calitate de moştenitori legali, iar pârâţii au declarat că sunt singurii moştenitori ai defunctei E. E..

Au susţinut reclamanţii şi că, în anul 2002, au aflat de decesul mamei lor, E. E., de la soţul acesteia, E. F., dar au considerat că este târziu să procedeze la întocmirea actelor de succesiune deoarece trecuse termenul legal de 6 luni de la deces.

Printr-o cerere formulată oral, în faţa primei instanţe, de care s-a luat act la 14 ianuarie 2008, reclamantul H. D. a renunţat la judecata acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 6183 din 7 aprilie 2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a în dosarul civil nr(...), s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului de opţiune succesorală al reclamantului H. E., cu privire la moştenirea defunctei E. E. şi s-au respins capetele din cererea de chemare în judecată formulate de către reclamantul H. E., în contradictoriu cu pârâţii E. F. şi E. N., şi care au ca obiect partaj succesoral şi constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.228/2000 eliberat de BNP J. N..

În conformitate cu art.165 cod procedură civilă, s-a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamantul E. F. şi care are ca obiect anularea certificatului de moştenitor nr.228/2000 eliberat de BNP J. N. şi înregistrarea separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

La data de 16.10.2000, a fost eliberat, de către BNP J. N., certificatul de moştenitor nr.228/2000, conform căruia de pe urma defunctei E. E.,decedată la 10.09.2000, au rămas moştenitorii legali E. F., în calitate de soţ supravieţuitor cu o cotă de ¼ din masa succesorală şi E. N. cu o cotă de ¾, în calitate de fiu.

Conform certificatului de moştenitor menţionat, masa succesorală se compune din cota de ½ din imobilul situat în comuna N.E. jud.C, str.(...) şi compus din teren în suprafaţă de 1000 mp.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă prin care face dovada filiaţiei sale cu defuncta E. E..

La fila 7 din dosar, a fost depusă o adresă emisă de BNP J. N. la data de 12.03.2007, prin care se aducea la cunoştinţa reclamantului că a fost eliberat certificatul de moştenitor şi că urmează să i se comunice copia dosarului succesoral nr. 266/2000.

Din răspunsurile formulate de părţi la întrebările din interogatoriu, rezultă că reclamantul a aflat de deces la sfârşitul anului 2003 şi că pârâtul E. F. nu a putut să-i comunice data decesului întrucât nu ştia unde locuieşte reclamantul H. E..

Din declaraţiile martorilor s-a reţinut că părţile nu se aflau în relaţii apropiate şi că în cursul anului 2007 reclamantul s-a deplasat la domiciliul pârâţilor, dar nu a fost lăsat să intre în casă.

S-a înlăturat depoziţia martorului I. J., audiat la solicitarea reclamanţilor din cererea principală, potrivit cu care H. D. a locuit împreună cu pârâţii în cursul anului 2005, întrucât, această afirmaţie nu poate fi coroborată cu alte probe, precum şi atitudinea reclamantului care a renunţat la judecată şi care a declarat că nu îl cunoaşte pe martor.

Dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie, dacă moştenitorii nu au acceptat moştenirea autorului în una dintre modalităţile expres şi limitativ prevăzute de art.689 şi art.703 cod civil, instanţa de fond reţinând că, reclamantul nu a putut face dovada acceptării, în una dintre aceste modalităţi, a succesiunii rămase de pe urma defunctei E. E., în termenul prevăzut de art.700 cod civil.

Reclamantul a invocat forţa majoră şi a solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, imposibilitatea acceptării succesiunii, precum şi faptul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată la data de 21.03.2007 fiind motivată prin starea de sănătate precară, prin atitudinea defunctei faţă de el şi relaţiile distante pe care le are cu familia acesteia, precum şi prin atitudinea pârâţilor care i-au ascuns cu rea credinţă data decesului.

S-a constatat că, simpla necunoaştere a decesului nu constituie prin ea însăşi un caz de forţă majoră care să îndreptăţească instanţa să admită prelungirea termenului de acceptare fiind necesar să se facă dovada existenţei unei împrejurări imprevizibile şi de neînlăturat care ar fi putut să împiedice pe moştenitor să cunoască evenimentul morţii.

S-a stabilit, din probele administrate, că reclamantul a cunoscut data decesului la sfârşitul anului 2003 iar problemele de sănătate, pe care reclamantul susţine că le are, nu constituie un caz de forţă majoră, care ar justifica trecerea unei perioade atât de îndelungate ca cea care a trecut de la data cunoaşterii decesului până la data formulării prezentei cereri.

S-a constatat că, întrucât reclamantul nu a acceptat expres moştenirea defunctei E. E. şi nu a făcut acte de acceptare tacită şi, în acelaşi timp nu a făcut dovada existenţei unui caz de forţă majoră, în înţelesul art.700 cod civil, acesta nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni.

Se relevă că, neacceptarea în termenul legal a moştenirii, are drept consecinţă pierderea calităţi de moştenitor, reclamantul fiind considerat o persoană străină de moştenire.

Raportat la motivele de fapt şi de drept expuse, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, acesta fiind o persoană străină de moştenirea defunctei E. E. şi, în consecinţă, nu poate avea calitate într-o acţiune ce are ca obiect partaj succesoral.

Pentru aceleaşi considerente, s-a respins şi capătul din cerere ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.228/2000 eliberat de BNP J. N., având în vedere motivele invocate de reclamant.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamantul H. E. a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 146/02.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a.

În considerentele deciziei tribunalul a reţinut, ca şi instanţa de fond, că reclamantul H. E. nu a acceptat moştenirea mamei sale, numita E. E., în termenul prevăzut de art.700 cod civil, şi că reclamantul nu a fost împiedicat de o împrejurare asimilată cu forţa majoră, de a face acte de acceptare a moştenirii, instanţa de fond apreciind în mod corect materialul probator. A subliniat tribunalul răspunsurile la interogator date de reclamanţi prin care au recunoscut împrejurarea că au avut cunoştinţă de decesul mamei lor încă din anul 2003.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul H. E., susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat greşit probele administrate şi susţinerile părţilor, stabilind neîntemeiat că reclamantul a luat cunoştinţă de decesul mamei sale în anul 2003.

Arată recurentul că este o eroare de consemnare a grefierului în interogatoriu anul 2003 ca dată precizată de reclamantul H. E. ca fiind data la care a luat cunoştinţă de decesul mamei sale, în realitate acesta declarând ca dată anul 2007.

Susţine că numai H. D. a cunoscut despre deces din anul 2003, dar arată că acesta nu i-a comunicat şi fratelui său, H. E., decât în anul 2007.

Invocă faptul că şi pârâtul E. F. a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 228/2000, pentru a scoate imobilul din masa succesorală.

Arată recurentul că pârâtul E. F. ştia de existenţa celor doi fii ai defunctei, dar a ascuns notarului această informaţie, certificatul de moştenitor fiind eliberat fără citarea acestora la dezbaterea succesiunii.

Invocă incompatibilitatea calităţii de martor a d-lui E. E. cu aceea de curator al lui E. N., bolnav psihic, şi susţine că instanţa trebuie să ţină seama şi de prevederile Decretului nr. 167/1958 şi ale art. 703 şi 712 din Codul civil.

Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat reclamantul susţine că instanţa a ajuns la o concluzie eronată cu privire la momentul la care acesta a luat cunoştinţă de decesul mamei sale, E. E., deoarece a apreciat greşit probele administrate. Arată astfel reclamantul că numai fratele său, H. D. avea cunoştinţă din anul 2003 despre decesul mamei sale, în timp ce reclamantului i-a comunicat acest fapt abia în anul 2007, când i-a comunicat şi o copie a certificatului de moştenitor nr. 228/2000 eliberat de BNP J. N..

Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute limitativ la pct. 1-9 de la acest articol, această limitare a motivelor de recurs numai la cele expres prevăzute de lege determinând încadrarea acestei căi de atac în categoria căilor extraordinare de atac.

Motivele de recurs formulate de recurent se referă, aşa cum s-a arătat, la aprecierea greşită a probelor, motiv de recurs care se regăsea la pct. 11 din art. 304 din C o d u l d e procedură civilă ( „când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”), punct abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005. Prin urmare, criticile recurentului nu pot avea temei în prevederile art. 304 Cod procedură civilă.

În acelaşi timp, Curtea constată însă că susţinerile din recurs sunt şi neîntemeiate.

Astfel, cu privire la respectarea termenului de acceptare a succesiunii, chestiune dirimantă în raport cu problemele invocate referitoare la citarea moştenitorilor în cursul dezbaterii succesiunii de către notarul public, atât judecătoria cât şi tribunalul au reţinut justificat că reclamantul H. E. a aflat de decesul mamei sale, E. E., în cursul anului 2003, fapt comunicat acestuia de fratele său, H. D., care, la rândul său, aflase despre deces de la soţul supravieţuitor, pârâtul E. F..

Tribunalul, dar şi judecătoria, au arătat în mod explicit care au fost probele care au format convingerea lor cu privire la momentul la care dl. H. E. şi fratele său, dl. H. D., au luat cunoştinţă de decesul mamei lor (din conţinutul cererii de chemare în judecată, precizările ulterioare la acţiune, răspunsurile la interogatoriu, notele depuse de reclamantul H. E. aflate la filele 107-114 din dosarul de fond).

Probele pe care instanţa şi-a format convingerea, arătate în considerente, nu au fost combătute de recurent prin probe contrare (majoritatea înscrisurilor avute în vedere fiind, în întregime, redactate sub semnătura reclamantului H. E.). Acesta nu a contestat nici semnătura sa pe cererea de chemare în judecată ori pe notele şi precizările ulterioare (dimpotrivă, afirmând că numai domnia sa a semnat cererea de chemare în judecată, nu şi H. D.) şi nici nu a afirmat existenţa unor probe contrare pe care instanţa să nu le fi avut în vedere, limitându-se să le conteste, pur şi simplu, pe cele arătate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la administrarea probei cu martorul E. E., curator al pârâtului E. N., bolnav psihic, Curtea reţine că între calitatea de curator şi calitatea de martor propus de partea asistată, nu există nici o incompatibilitate, printre excepţiile strict prevăzute de art.189 Cod procedură civilă cu privire la persoanele care nu pot fi ascultate ca martori neregăsindu-se şi curatorul.

Prin urmare, reţinând că instanţele au stabilit judicios faptul că reclamantul a luat cunoştinţă de decesul mamei sale, E. E., în cursul anului 2003 şi că nu poate fi reţinută nici o cauză de forţă majoră care să justifice repunerea reclamantului în termenul de acceptare a succesiunii, boala de care suferă acesta nefiind de o asemenea gravitate încât să fi făcut imposibilă manifestarea voinţei reclamantului de a accepta succesiunea mamei sale în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de deces, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefundat.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimaţilor, recurentul a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, dovedit cu chitanţa nr. 4/31.05.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant H. E., domiciliat în G, strada (...) (...), .120 gars, .A, .3, .41, judeţul G, împotriva deciziei civile nr. 146, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a la data de 02 martie 2009, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi E. F. şi E. N., ambii cu domiciliul în comuna O. E., judeţul C şi intimatul reclamant H. D., domiciliat în comuna V., judeţul C, având ca obiect partaj judiciar.

Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii E. F. şi E. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 iulie 2009.

 

PREŞEDINTE,

(...) (...)

JUDECĂTOR,

(...) (...)

Pentru judecător (...) (...), aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreşedinte instanţă,

B. J.

Grefier,

(...) (...)

Red.hot.jud.fondRamona T.

Red.dec.jud.apel M.E.D.

Red.hot.jud.recurs D.E./18.08.2009

Gref.AB/2 ex/21.08.2009