Retransmiterea mostenirii. Conditii

ROMÂNIA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ Decizia nr. 5647  - Dosar nr. 4693/2003 Şedinţa publică de la 15 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 iulie 2002, P.M. a chemat în judecată pe SC A. SA Satulung, Maramureş şi P.C.V. cerând anularea deciziei nr. 1 din 24 mai 2002 emisă de prima pârâtă, în favoarea celei de a doua pârâte, prin care i-a retrocedat în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul compus din construcţii şi teren, bun situat în comuna Băseşti, judeţul Maramureş.

 Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dreptul exclusiv de proprietate asupra imobilului menţionat, dobândit prin moştenire legală, ca fiică a fostului proprietar tabular. Pârâta P.C.V., ca noră, n-a avut vocaţie la această moştenire şi, ca atare, nefiind persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod nelegal i-a fost admisă cererea de restituire a bunului.

Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 979 din 4 decembrie 2002, a admis acţiunea şi, anulând decizia atacată, a obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie, pe numele reclamantei şi a pârâtei P.C.V. Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 92 din 30 mai 2003, a respins, ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că pârâta este beneficiară a Legii nr. 10/2001, prin retransmitere succesorală.

 Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia instanţelor de fond este nelegală. Pârâta P.C.V., fiind străină de succesiunea fostului proprietar tabular al imobilului, nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care pretenţiile sale sunt neîntemeiate şi trebuie respinse. Recursul este nefondat.

Moştenirea prin retransmitere are aplicare ori de câte ori persoana care o invocă dovedeşte capacitatea succesorală, în sensul art. 654 C. civ., a autorului său, în momentul deschiderii primei moşteniri, precum şi propriile drepturi succesorale asupra moştenirii acestuia din urmă. În speţă, moartea proprietarului tabular al imobilului solicitat, A.T. S.P. (P.S.), a avut loc la 26 octombrie 1978, iar moartea fiului acestuia, A.P., în iunie 1992. În consecinţă, pârâta P.C.V., ca soţie supravieţuitoare a fiului şi moştenitoare legală (f. 77-80 dos. fond) are beneficiul retransmiterii părţii din moştenirea socrului ei.

Nu mai puţin, sub raportul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, pârâta P.C.V. beneficiază şi de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind de necontestat că din patrimoniul retransmis face parte şi acest drept de opţiune. Aşa fiind, rezultă că legal şi temeinic instanţele au recunoscut pârâtei P.C.V. dreptul dobândit, pro parte, prin retransmitere de moştenire, asupra imobilului din litigiu, considerent pentru care se impune respingerea recursului reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de P.M. împotriva deciziei civile nr. 92 din 30 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj ca nefondat. Obligă recurenta la plata a 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata P.C.V. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.