REGLEMENTĂRI NOI ÎN MATERIA PROCEDURILOR NOTARIALE (art.109 cod procedura civila)

Având la bază principiul soluţionării anumitor pricini prin intermediul procedurilor necontencioase, legiuitorul român, pe o linie consecventă, a adoptat legea nr. 202/20101, act normativ ce conţine unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Principalele modificări de interes pentru tema abordată sunt cele care vizează codul de procedură civilă precum şi Legea 4/1953 – Codul familiei.

Astfel, prin modificarea art. 109 din Codul de procedură civilă, oricine pretinde un drept, se poate adresa instanţei competente cu o sesizare care se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în cazurile în care legea prevede în mod expres acest lucru. Dovada îndeplinirii procedurii va fi anexată la cererea de chemare în judecată.

Titularul dreptului care poate invoca neîndeplinirea procedurii prealabile este pârâtul, exercitarea acestui drept urmând a se face prin intermediul întâmpinării sub sancţiunea decăderii.

De la principiul că titularul dreptului este numai pârâtul, legiuitorul a creat o excepţie în materia sesizării instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale caz în care, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată pe lângă pârât şi de către instanţa de judecată, din oficiu.

Procedura prealabilă ce trebuie îndeplinită înainte de sesizarea instanţei cu dezbaterea unei succesiuni se îndeplineşte de către notarul public care, la cererea persoanelor interesate, va elibera o încheiere cu privire la rezultatele verificărilor efectuate în Registrul de Evidenţă a Procedurilor Succesorale al Camerei Notarilor Publice prevăzută de art. 44 din Regulament şi în Registrele Unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prevăzute de art . 561-564.

În încheierea menţionată se vor înscrie aspectele constatate ca urmare a menţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele din registrele interogate. Notarul public va interoga mai întâi Registrul de Evidenţă a Procedurilor Succesorale al Camerei Notarilor Publici în a cărei circumscripţie defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. Dacă în urma verificărilor se constată că succesiunea a fost dezbătută se va face menţiunea despre acest fapt în încheiere fără a se mai proceda la verificarea Registrelor Unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

Dacă în urma verificărilor registrului gestionat de Camera Notarilor Publici, se constată că procedura privind succesiunea defunctului nu s-a deschis la niciun birou notarial, se vor efectua verificări şi în Registrele Unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici respectiv Registrul Naţional de Evidenţă a Testamentelor Autentice, Registrul Naţional de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale şi în cazul în care defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate, dar a deţinut bunuri pe teritoriul României, se va interoga Registrul Naţional de Evidenţă a Succesiunilor.

Dacă se constată că procedura privind succesiunea pentru care au fost interogate registrele menţionate se află deschisă la un biroul notarial, se face menţiune despre aceasta în încheiere. O copie a acestei încheieri se va comunica de către notarul public Camerei în al cărei registru figurează cauza înregistrată, care o va aduce la cunoştinţă notarului public pe al cărui rol se află înregistrată cauza succesorală.

Un exemplar al încheierii care a fost înregistrată în Registrul General Notarial se va eliberat solicitantului care o va ataşa la sesizarea adresată instanţei ce are ca obiect dezbaterea procedurii succesorale, făcând dovada în acest sens a îndeplinirii procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 109 C. proc.civ. modificat prin Legea nr. 202/2010.