Prescriptibilitatea raportului donatiilor.

Raportul donatiilor.

Prescriptibilitate în 3 ani de la deschiderea succesiunii.

Temei de drept: art. 757 Cod civil;

Sursa primara: Decizia civila nr.649/09.04.2009-R a Curtii de Apel Oradea (dosar nr.9354/296/2006)

Prin sentinta civila nr.4172/30.06.2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr.9354/296/2006 a fost admisa în parte actiunea înaintata de reclamantele F.I., M.M. si C.I. împotriva pârâtului F.P.O., s-a respins cererea reconventionala formulata de catre acesta din urma împotriva reclamantelor pârâte de mai sus si s-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa def.F.I. (dec.13.01.2003) se compune din imobil casa si teren în suprafata de 800 m.p. situat în mun.Satu Mare, evaluat conform exp.ing.A.G. la o valoare de 306.760,60 lei, si teren în suprafata totala de 4 ha si 8000 m.p. situat în com.Odoreu sat Vânatoresti, jud.Satu Mare.

În privinta acestei mase succesorale instanta de fond a constatat vocatia succesorala egala a partilor în cote de 1 parti fiecare în calitate de copii, a mentinut starea de indiviziune succesorala în privinta terenului de 4 ha si 8000 m.p., a atribuit întregul imobil casa si teren din mun.Satu Mare pe seama reclamantei F.I. obligând-o la plata unei sulte corespunzatoare pe seama celorlalti comostenitori, stabilind ca termen de plata data de 01.10.2008 conform art.673 indice 10 pct.4 Cod de procedura civila.

Totodata prima instanta a constatat ca reclamanta F.I. a realizat investitii la imobilul casa si teren din mun.Satu Mare în suma totala de 3.535,59 lei, ca pârâtul-reclamant F.P.O. a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 si a respins restul capetelor de cerere formulate în cauza, disjungând completarea la cererea reconventionala formulata de catre pârâtul reclamant de mai sus si având ca obiect partajul bunurilor mobile succesorale, dispunând compensarea cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca partile în proces sunt copiii def.F.I. sen. (dec.01.03.2003 în mun.Satu Mare), ca imobilul casa si teren situat în mun.Satu Mare, constituie proprietatea tabulara a defunctei, conform extrasului CF nr.7391 Satu Mare, ca în privinta terenului în suprafata de 4 ha si 8000 m.p. nu s-au depus înscrisuri doveditoare de catre partile în parti dar ca existenta si întinderea acestuia nu au fost contestate de catre niciunul dintre comostenitori.

În privinta valorii bunurilor succesorale, prima instanta a dispus efectuarea unui numar de 3 expertize judiciare, retinând în final valoarea consemnata în cuprinsul raportului de expertiza cel mai recent, care de altfel a stabilit o valoarea intermediara celorlalte doua lucrari de specialitate efectuate în cauza.

Totodata, având în vedere optiunea exprimata de catre 3 dintre cei 4 comostenitori (reclamantele), coroborat cu împrejurarea ca în prezent în respectivul imobil locuieste reclamanta F.I. jun., care de altfel a efectuat o serie de investitii la acesta, a dispus atribuirea casei si a terenului de 800 m.p. pe seama reclamantei de mai sus, stabilind obligatia de plata a unei sulte în conditiile art.673 indice 10 Cod de procedura civila, în cuantumul si la termenul cuprinse în dispozitivul sentintei.

În ce priveste cererea reconventionala a pârâtului-reclamant F.P.O., prima instanta a retinut ca terenul în suprafata de 3 ha si 4800 m.p. situat în com.Livada sat Dumbrava, jud.Satu Mare constituie proprietatea exclusiva a reclamantei C.I. si ca nu face parte din masa succesorala în cauza, ca investitiile la imobilul casa si teren din mun.Satu Mare pretinse de catre pârâtul-reclamant ca ar fi fost efectuate de catre acesta nu au fost dovedite în cauza si ca din declaratiile testimoniale a rezultat chiar ca în anul 1977 pârâtul-reclamant a fost escontentat cu suma de 20.000 lei Rol.

Prin prisma celor de mai sus instanta de fond a pronuntat solutia expusa anterior si a facut aplicarea disp.art.276 Cod de procedura civila în privinta cheltuielilor de judecata ocazionate în prima instanta partilor în proces, disjungând totodata completarea la cererea reconventionala depusa de catre pârâtul-reclamant cu încalcarea disp.art.132 Cod de procedura civila.

Împotriva acestei sentinte a promovat apel în termenul legal pârâtul-reclamant F.P.O. solicitând schimbarea în parte a sentintei atacate, în sensul admiterii cererii reconventionale, al includerii în masa succesorala a terenului în suprafata de 3 ha si 4800 m.p. situat în com.Livada sat Dumbrava, jud.Satu Mare, al atribuirii în proprietate exclusiva pe seama apelantului a casei si terenului de 800 m.p. din mun.Satu Mare, precum si în sensul constatarii unor investitii proprii la imobilul succesoral si al respingerii capatului de cerere din actiunea intimatelor-reclamante privind constatarea escontentarii din anul 1977, cu cheltuieli de judecata în apel.

Totodata, apelantul invoca în privinta acestui ultim capat de cerere, pe cale de exceptie, prescriptia extinctiva a dreptului material la actiune (fila nr.14 din dosarul de apel). Prin decizia civila nr. 305/Ap din data de 24.11.2008, pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 9354/296/2006 s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât F.P.O., dom.în mun.Satu Mare, împotriva sentintei civile nr.4172/30.06.2008, pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr.9354/296/2006, în contradictoriu cu intimatele-reclamante F.I., M.M, C.I. .si în consecinta:

S-a schimbat în parte sentinta apelata, în sensul ca s-a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune al intimatelor-reclamante privind reductiunea liberalitatilor excesive dispuse fata de apelantul-pârât F.P., respinge capatul de cerere al reclamantelor privind constatarea faptului ca pârâtul a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 si stabileste în favoarea apelantului-pârât o sulta în cuantum de 75.806 lei RON pentru imobilul succesoral casa si teren situat în mun.Satu Mare, înscris în CF nr.7391 Satu Mare.

S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei atacate. Obliga intimatele sa plateasca apelantului suma de 1209,15 lei cheltuieli de judecata în apel. Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente: În privinta sumei de bani de 20.000 lei platita apelantului-pârât-reclamant în anul 1977 în schimbul drepturilor sale succesorale în cauza, invocata de catre intimatele-reclamante-pârâte ca reprezentând o escontentare a acestuia, tribunalul a retinut ca potrivit art.847-848 Cod civil actiunea coerezilor de reductiune a liberalitatilor excesive are un caracter personal si este recunoscuta în mod limitativ doar comostenitorilor ori altor titulari de drepturi succesorale.

În consecinta dreptul material la actiune în aceasta situatie este prescriptibil extinctiv, conform regulilor generale cuprinse în art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în termenul general de prescriptie de 3 ani de zile. În privinta acestui teren, tribunalul a retinut ca potrivit art.650 Cod civil, acesta a început sa curga de la data deschiderii succesiunii, mostenirea dupa def.F.I.sen. fiind deschisa de la data decesului acesteia, aceea de 13.01.2003 (fila nr.11 din dosarul primei instante). Raportat la acest moment procesual, înregistrarea cererii introductive în instanta din partea reclamantelor la data de 26.10.2006 la Judecatoria Satu Mare (fila nr.2 idem) prin care s-a solicitat constatarea liberalitatii excesive de mai sus si reductiunea acesteia s-a realizat cu depasirea termenului de prescriptie de 3 ani anterior mentionat.

Prin prisma acestor considerente tribunalul a constatat ca, în privinta exceptiei invocate de catre pârâtul-reclamant prin motivele sale de apel, criticile formulate se prezinta a fi fondate sub acest aspect. Referitor la componenta masei succesorale criticata de acelasi apelant, tribunalul a retinut ca reclamantele au indicat doua imobile succesorale (casa si teren situate în mun.Satu Mare, respectiv teren în suprafata de 4 ha si 8000 m.p. situat în com.Odoreu, sat Vânatoresti, jud.Satu Mare). La rândul sau pârâtul-reclamant a solicitat prin cererea reconventionala (filele nr.19-20 din dosarul primei instante) includerea în masa succesorala a terenului în suprafata de 3 ha si 4800 m.p. situat în com.Livada, sat Dumbrava, jud.Satu Mare, pe seama caruia s-a eliberat TP nr.86807/11.10.1995 (fila nr.26 idem).

În privinta acestui din urma imobil tribunalul a constatat ca, raportat la declaratia olografa a numitei H.C.(fila nr.51) si sentinta civila nr.4667/17.07.1992 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr.3480/1992 (fila nr.52 din dosarul primei instante) ramasa irevocabila, în mod temeinic si legal prima instanta a retinut ca reconstituirea dreptului de proprietate în privinta terenului în suprafata de 3,48 ha situat în com.Livada, sat Dumbrava, s-a dispus în mod exclusiv pe seama reclamantei C.I. în temeiul dreptului sau propriu la restabilirea dreptului de proprietate, dupa cum s-a stabilit în mod irevocabil si din hotarârea de mai sus.

În ce priveste solicitarea apelantului-pârât-reclamant de a i se atribui în proprietate exclusiva imobilul casa si teren situate în mun.Satu Mare, la valoarea cea mai mare stabilita prin lucrarile de specialitate efectuate în fata primei instante, tribunalul a apreciat ca prima instanta a realizat o justa aplicare a disp.art.673 indice 10 Cod de procedura civila prin atribuirea acestui imobil pe seama aceluia dintre comostenitori care locuieste în prezent în imobilul succesoral, a efectuat anumite investitii la aceasta, are o cota succesorala egala cu a celorlalti mostenitori si a întrunit acordul a doi dintre ceilalti trei mostenitori de a i se atribui respectivul imobil, aceasta solutie relevând si aplicarea corecta a disp.art.673 indice 9 Cod de procedura civila.

Solicitarea apelantului de a se avea în vederea valoarea cea mai mare stabilita în cadrul expertizelor judiciare de evaluare a imobilelor se prezinta a fi lipsita de relevanta în absenta oricarei dovezi de solvabilitate si de disponibilitate în vederea achitarii sultelor corespunzatoare, tribunalul constatând totodata legalitatea si temeinicia solutiei primei instante în privinta valorii respectivului imobil retinute de aceasta, prin prisma faptului ca, ulterior depunerii celor trei expertize judiciare (filele nr.110-121, 134-152 si 160-162 din dosarul primei instante), având în vedere valorile diferite la care s-au oprit cei trei experti, instanta de fond a uzat de procedura reglementata prin art.210-211 Cod de procedura civila citându-i pe cei trei experti pentru termenul de judecata din data de 03.06.2008 (fila nr.181) în vederea acordarii de lamuriri si retinând în final valoarea de mai sus pe baza explicatiilor care au fost furnizate de catre acestia.

În ce priveste investitiile proprii la imobilul situat în mun.Satu Mare afirmate de catre apelant, tribunalul a apreciat ca în mod legal prima instanta a retinut ca din declaratiile martorilor T.I.si C.G. coroborat cu celelalte probe din dosar (interogatoriile partilor – filele nr.40-50, declaratiile martorilor – filele nr.56-59, 86, 88-89), inclusiv expertizele tehnice în cauza (prin care s-a concluzionat anexa bucatarie de vara nu putea avea destinatie de atelier edificat de catre pârâtul-reclamant, câta vreme racordarea la curent electric – alternativ, fiind inexistenta o retea de curent electric trifazic – se realiza tot de la constructia casa de locuit), rezulta ca tatal pârâtului-reclamant a fost cel care a realizat aceste investitii si ca din dovezile administrate nu a rezultat o contributie a pârâtului-reclamant în acest sens.

Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a admis apelul declarat în cauza si în consecinta a schimbat în parte sentinta apelata în sensul ca a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune al intimatelor reclamante privind reductiunea liberalitatile excesive dispuse fata de apelantul pârât reclamant în anul 1977, a respins capatul de cerere al reclamantelor privind constatarea faptului ca pârâtul a fost escontentat cu suma de 20.000 lei în anul 1977 si stabilit în favoarea acestuia o sulta de 75.806 lei Ron pentru imobilul succesoral casa si teren situate în mun.Satu Mare, mentinând restul dispozitiilor sentintei atacate. Totodata, întemeiat pe disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedura civila si pe înscrisurile doveditoare de la dosar (filele nr.2, 3, 15) a obligat intimatele reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate în apel pârâtului-reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.I., M.M. si C.I., solicitând admiterea lui si modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului si a exceptiei de prescriptie a dreptului la actiunea în constatarea escontentarii intimatului cu suma de 20.000 lei în 1977. În motivarea recursului se arata ca decizia instantei de apel este nelegala întrucât, nu se arata motivarea în fapt si în drept a admiterii exceptiei de prescriptie a dreptului la actiune privind reductiunea liberalitatii. Instanta avea obligatia sa arate când a început si când s-a împlinit prescriptia; ori neindicând acest lucru solutia instantei de apel nesocoteste dispozitiile art. 738 si urmatoarele Cod civil care reglementeaza raportul donatiilor. În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Intimatul F.P.O., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului si mentinerea deciziei recurate ca fiind legala si temeinica.

În mod corect instanta a apreciat ca asa zisul capat de actiune privind „escontentarea” este o actiune personala, prescriptibila în 3 ani, momentul în care începe sa curga prescriptia fiind cel al deschiderii succesiunii, dupa cum explicit a aratat instanta de apel. Cum actiunea a fost introdusa la 26 octombrie 2006 evident ca era prescrisa cu privire la acest capat de cerere, momentul deschiderii succesiunii fiind 13 ianuarie 2003. În alta ordine de idei, se arata în întâmpinare, ca oricum cei 20.000 lei ce se sustine de catre recurenti ca i-ar fi primit intimatul pentru a-si cumpara un apartament în 1977 sunt pure sustineri.

Capatul de cerere privind asa zisa „escontentare” nu este o, escontentare, ci un raport al donatiilor, care este o actiune personala patrimoniala supusa prescriptiei conform art. 3 din Decretul 167/1958. Asa dupa cum a retinut si instanta de apel momentul în care începe sa curga prescriptia dreptului de a cere raportul donatiei este cel al deschiderii succesiunii, în cazul din speta 13 ianuarie 2003, fapt ce reiese si din prevederile art. 757 Cod civil. Raportat la acest moment termenul de prescriptie de 3 ani s-a împlinit la 13 ianuarie 2006, ori actiunea reclamantilor a fost introdusa la instanta la data de 26 octombrie 2006, deci peste termenul general de prescriptie. Asa fiind, criticile aduse de recurenti privitor la exceptia de prescriptie sunt nefondate si ca atare recursul va fi respins iar decizia recurata va fi mentinuta în întregime fiind temeinica si legala.. Se constata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.