Plata pensiei neincasate. Termen prescriptie

Singura data de la care mostenitorii îsi exprima optiunea succesorala este aceea a pronuntarii hotarârii de declarare a mortii pentru calcularea termenului de prescriptie de 3 ani, si nu de la data declararii disparitiei autorului comun.

Dreptul mostenitorilor de a solicita sumele ramase neîncasate cu titlu de pensie, precum si pensia pe luna în care a avut loc decesul autorului se poate exercita în conditiile dreptului comun potrivit art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.

Dreptul solicitat de catre mostenitori este, într-adevar, unul de creanta ce poate fi valorificat în termenul general de prescriptie de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia, dreptul material la actiune urmând sa curga de la data deschiderii succesiunii, respectiv data mortii autorului. Data mortii autorului a fost declarata judecatoreste ca fiind în ziua de 14 noiembrie 2004, potrivit hotarârii nr. 1371 pronuntata la 15 mai 2008, hotarâre ce urmeaza sa-si produca efecte juridice diferit având în vedere caracterul declarativ al sau.

Cu privire la dreptul de optiune succesorala, respectiv acela de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate sa curga decât de la data pronuntarii hotarârii si nu de la data stabilita ca zi a mortii, fiindca aceasta data nu a putut fi prevazuta de catre mostenitori decât în urma administrarii probelor, operatiune în urma careia a fost stabilita de catre instanta ca o data prezumtiva. Considerarea datei stabilite ca zi a mortii ca una în raport de care mostenitorii au obligatia sa-si exprime optiunea succesorala, ar fi de natura sa împiedice exercitarea reala a acestui drept datorita imposibilitatii de a prevede aceasta data ce se stabileste numai pe cale judecatoreasca, la data pronuntarii hotarârii.

Aceasta imposibilitate poate sa fie înlaturata considerând ca actul de optiune succesorala poate sa fie exercitat numai de la data pronuntarii hotarârii, cererea mostenitorilor de a se plati pensia în conditiile art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, fiind unul de acceptare a succesiunii. Recurenta a considerat în mod gresit ca dreptul material la actiune s-a nascut în favoarea reclamantilor la data de 14.11.2004, când s-a declarat disparitia autorului, or, hotarârea judecatoreasca de declarare a disparitiei nu are niciun efect cu privire la încetarea capacitatii de folosinta a persoanei, aceasta fiind considerata în viata, fiind doar o formalitate prealabila de declarare a mortii. Decizia civila nr. 1222/R-CM/27 iulie 2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 24 octombrie 2008, reclamanta D.S. a chemat în judecata Casa Judeteana de Pensii Vâlcea pentru a fi obligata sa-i plateasca pensia ce s-ar fi cuvenit sotului acesteia D.C. pe perioada noiembrie 2003-octombrie 2004, precum si ajutorul de înmormântare. În motivarea actiunii s-a aratat ca prin hotarârea judecatoreasca a fost declarata ca data a mortii sotului reclamantei ziua de 22 octombrie 2004, astfel ca aceasta, în calitate de sotie supravietuitoare, avea dreptul sa primeasca pensia pe perioada noiembrie 2003-octombrie 2004. În cursul cercetarilor judecatoresti au formulat cerere de interventie în interes propriu D.I. si Gh.M., în calitate de mostenitori ai autorului D.C.

Prin sentinta civila nr. 409/10 aprilie 2009 a fost admisa în parte actiunea reclamantei în sensul ca pârâta a fost obligata sa plateasca acesteia si intervenientilor pensia cuvenita autorului D.C., pentru perioada noiembrie 2003-octombrie 2004. Pentru a pronunta o astfel de solutie instanta de fond a retinut ca prin hotarâre judecatoreasca a fost declarata moartea autorului D.C. la data de 22 octombrie 2004, acesta lasând ca mostenitori pe reclamanta si intervenienti. De la data disparitiei si pâna la data declararii mortii autorul nu a încasat pensia, sumele ramase de încasat urmând sa se plateasca mostenitorilor în conditiile dreptului comun potrivit art. 97 din Legea nr. 19/2000.

Împotriva hotarârii au formulat recurs partile pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila. Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a criticat hotarârea pe motivul ca instanta a încalcat dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, deoarece dreptul material la actiune al reclamantilor a început sa curga de la data declararii disparitiei autorului de 24.11.2004 si nu data pronuntarii hotarârii de declarare judecatoreasca a mortii. Reclamanta si intervenientii au criticat hotarârea pentru motivul ca instanta a omis sa treaca în dispozitiv suma concreta pe care pârâta a fost obligata sa o plateasca.

Recursurile au fost respinse ca nefondate, pentru urmatoarele considerente: Dreptul mostenitorilor de a solicita sumele ramase neîncasate cu titlu de pensie, precum si pensia pe luna în care a avut loc decesul autorului se poate exercita în conditiile dreptului comun potrivit art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii. Dreptul solicitat de catre mostenitori este, într-adevar, unul de creanta ce poate fi valorificat în termenul general de prescriptie de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia, dreptul material la actiune urmând sa curga de la data deschiderii succesiunii, respectiv data mortii autorului. Data mortii autorului a fost declarata judecatoreste ca fiind în ziua de 22 octombrie 2004, potrivit hotarârii nr. 1371 pronuntata la 15 mai 2008, hotarâre ce urmeaza sa-si produca efecte juridice diferit având în vedere caracterul declarativ al sau.

Cu privire la dreptul de optiune succesorala, respectiv acela de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate sa curga decât de la data pronuntarii hotarârii si nu de la data stabilita ca zi a mortii, fiindca aceasta data nu a putut fi prevazuta de catre mostenitori decât în urma administrarii probelor, operatiune în urma careia a fost stabilita de catre instanta ca o data prezumtiva. Considerarea datei stabilite ca zi a mortii ca una în raport de care mostenitorii au obligatia sa-si exprime optiunea succesorala, ar fi de natura sa împiedice exercitarea reala a acestui drept datorita imposibilitatii de a prevede aceasta data ce se stabileste numai pe cale judecatoreasca, la data pronuntarii hotarârii. Aceasta imposibilitate poate sa fie înlaturata considerând ca actul de optiune succesorala poate sa fie exercitat numai de la data pronuntarii hotarârii, cererea mostenitorilor de a se plati pensia în conditiile art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, fiind unul de acceptare a succesiunii.

Recurenta a considerat în mod gresit ca dreptul material la actiune s-a nascut în favoarea reclamantilor la data de 14.11.2004, când sa declarat disparitia autorului, or, hotarârea judecatoreasca de declarare a disparitiei nu are niciun efect cu privire la încetarea capacitatii de folosinta a persoanei, aceasta fiind considerata în viata, fiind doar o formalitate prealabila de declarare a mortii. Pentru aceste considerente instanta de fond, în mod corect, a apreciat ca singura data de la care mostenitorii îsi puteau exprima optiunea succesorala era aceea a pronuntarii hotarârii de declarare a mortii, respectiv data de 15 mai 2008, în raport de care s-a calculat termenul general de prescriptie de 3 ani.

Reclamanta si intervenientii au criticat hotarârea pentru motivul ca instanta a omis sa treaca în dispozitivul sentintei suma concreta la care pârâta a fost obligata. O conditie de legalitate a hotarârii este aceea a motivarii în fapt si în drept a acesteia, potrivit dispozitiilor art. 261 Cod pr.civila, astfel ca sa i se asigure un caracter executoriu dupa ramânerea definitiva.

Omisiunea instantei de a trece în dispozitivul hotarârii suma la care a fost obligat pârâtul în mod concret nu poate constitui un motiv de nelegalitate a acesteia, ce poate fi înlaturat pe calea recursului, deoarece, cu privire la aceasta neregularitate, legiuitorul a reglementat institutia, îndreptarii, lamuririi si completarii hotarârii, potrivit sectiunii a VI-a din Capitolul IV privind hotarârile judecatoresti reglementat în Codul de procedura civila. Prin dispozitivul hotarârii instanta a obligat Casa Judeteana de Pensii Vâlcea sa plateasca reclamantei si intervenientilor suma ce reprezinta pensia cuvenita autorului D.C. pentru perioada noiembrie 2003-octombrie 2004, fara a se preciza cuantumul acestei sume.

Neprecizarea cuantumului creantei la care a fost obligata debitoarea nu împiedica executarea hotarârii deoarece sunt suficiente criterii de determinare a acestei sume în cursul executarii hotarârii potrivit art. 3712 pct. 2 Cod procedura civila. Pentru toate aceste argumente, recursurile au fost respinse ca nefondate.

C.A. Pitesti Sectia civila, decizia nr.1222/27.07.2009