Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale mostenitorilor.

Anulare certificat mostenitor. Cererea respinsa. Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale mostenitorilor, astfel încât instanta nu poate retine ca în pasivul succesoral notarul public trebuia sa mentioneze obligatia mostenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumparare în forma autentica. Pronuntare hotarâre care sa tina loc de act de vânzare-cumparare. Cerere de anulare antecontract de vânzare-cumparare pentru cauza ilicita, pret neserios, dol si frauda la lege.

Prin cererea formulata la data de 15.03.2007, înregistrata sub nr. 2513/303/2007, reclamantul PI a chemat în judecata pe pârâta BIH, solicitând sa se dispuna anularea în parte a certificatului de mostenitor nr. 61/14.03.2007 emis de Notarul Public, sa se constate deschisa succesiunea defunctei CS, decedata la data de 10.11.2006, sa se constate ca în pasivul succesoral exista obligatia mostenitoarei pârâte de a încheia un contract de vânzare cumparare si de a suporta cheltuielile cu înmormântarea defunctei, în suma de 5000 de lei, urmând ca pârâta sa fie obligata la plata acestei sume, si sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare cumparare pentru imobilul situat în Bucuresti, sector 6, având în vedere ca a achitat integral pretul, si sa se dispuna obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 14.02.2007, s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 61, care nu cuprinde în mod explicit în pasivul succesiunii obligatia mostenitoarei pârâte de a încheia un contract de vânzare cumparare în forma autentica si nici nu se arata cheltuielile efectuate cu înhumarea defunctei, efectuate exclusiv de catre reclamant.

In conformitate cu prevederile art. 83 si art. 88 din Legea nr. 36/1995, reclamantul este vatamat prin emiterea certificatului de mostenitor, astfel încât se poate solicita anularea certificatului. De asemenea, reclamantul a aratat ca, prin antecontractul de vânzare cumparare autentic nr. 1302/25.05.2005, defuncta s-a obligat sa încheie în forma autentica contractul de vânzare cumparare pentru apartamentul nr. 5 situat în Bucuresti, sector 6, în care s-a stipulat ca pretul a fost achitat integral.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, aratând ca nu a facut niciodata dovada cheltuielilor pe care le-ar fi suportat cu înmormântarea defunctei, desi a fost prezent la notar în ziua dezbaterii succesiunii si notarul i-a pus în vedere acest lucru.

Pârâta a mai aratat ca dispozitiile invocate de reclamant, art. 83 si art. 88 din Legea nr. 36/1995, nu subzista în cauza ca motiv de anulare, întrucât acestea se refera la procedura de întocmire a certificatului de mostenitor, iar, daca se considera vatamat, potrivit art. 78 alin. 3 din Legea nr. 36/1995, se putea adresa instantei.

În acelasi timp, pârâta a aratat ca nu exista niciun motiv pentru ca antecontractul de vânzare cumparare sa fie mentionat în certificatul de mostenitor, întrucât acesta reprezinta doar o promisiune de vânzare, care nu a fost perfectata, iar termenul stabilit de parti pentru încheierea contractului în forma autentica nu a fost respectat de parti.

În ceea ce priveste capatul de cerere privind pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare, pârâta a aratat ca actul nu s-a mai încheiat în forma autentica întrucât defuncta nu a mai dorit sa încheie acest contract si, de asemenea, pretul pe care reclamantul pretinde ca l-ar fi platit în totalitate este derizoriu, neserios si nereal, cu mult sub valoarea reala a imobilului si nu exista nicio dovada reala a platilor efective.

La data de 26.04.2007, pârâta a formulat si cerere reconventionala, prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1302/25.05.2005, pentru urmatoarele motive: caracterul imoral si ilicit al cauzei, s-a savârsit o frauda la lege, consimtamântul a fost obtinut prin dol, iar pretul final este derizoriu, producând defunctei o leziune importanta.

La data de 31.05.2007, pârâta reclamanta si-a precizat cererea reconventionala, solicitând sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare cumparare, pentru faptul ca pretul platit de catre reclamantul pârât este neserios, este disproportionat în raport cu valoarea bunului vândut.

De altfel, conform art. 6 din OG nr. 12/1998, sanctiunea pentru nedeclararea pretului real, cât si pentru fraudarea fiscului, este nulitatea absoluta. Un alt motiv care atrage nulitatea este cauza ilicita, întrucât reclamantul pârât a profitat de starea de constrângere a defunctei si a platit un pret derizoriu.

Prin sentinta civila nr. 7063/01.11.2007 instanta a admis în parte cererea principala, a respins cererea reconventionala, ca neîntemeiata, a respins cererea de a se dispune anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 61/14.03.2007, ca neîntemeiata, a respins cererea de a se constata deschisa succesiunea defunctei CS, ca neîntemeiata, a respins cererea de a se constata existenta în pasivul succesoral a obligatiei mostenitoarei de a încheia contract de vânzare cumparare si de suporta cheltuielile de înmormântare, ca neîntemeiata, a obligat pârâta-reclamanta la plata sumei de 1237,71 de lei, cheltuieli de înmormântare, catre reclamantul-pârât, a admis cererea de pronuntare a unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare, hotarârea pronuntata tinând loc de act de vânzare-cumparare pentru apartamentul situat în Bucuresti, sector 6, între reclamantul-pârât, în calitate de cumparator, si pârâta-reclamanta în calitate de succesor al defunctei CS, în calitate de vânzatoare.

Pentru a dispune în acest sens instanta a avut în vedere ca, la 25.05.2005, între reclamantul-pârât, în calitate de cumparator promitent, si defuncta CS, în calitate de vânzatoare promitenta, s-a încheiat antecontractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1302 de Notarul Public.

În conformitate cu dispozitiile antecontractului, promitenta cumparatoare se obliga sa vânda reclamantului-pârât dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Bucuresti, sector 6, împreuna cu dreptul de coproprietate fortata si perpetua asupra partilor din imobil, care, prin natura sau destinatia lor, sunt în folosinta comuna a tuturor proprietarilor.

Astfel cum rezulta din antecontract, pretul vânzarii a fost stabilit la suma de 676.000.000 lei ROL, care a fost achitat integral, astfel: 442.000.000 lei ROL, echivalent a 13.000 USD, la data de 22.04.2004, data semnarii contractului de vânzare cumparare de drepturi litigioase nr. 1319/22.04.2004, autentificat de notarul public, suma de 188.929.330 de lei s-a platit la data de 10.05.2005, suma ce reprezinta sulta datorata mostenitoarei CIH, si suma de 45.076.670 de lei, ce reprezinta cheltuielile de înmormântare pentru defunctul CG si cheltuielile de judecata în dosarul nr. 12801/2003, suportate de reclamantul-pârât.

De asemenea, partile au stipulat ca transmiterea proprietatii va opera la momentul semnarii contractului de vânzare-cumparare în forma autentica, iar transmiterea posesiei la data decesului vânzatoarei promitente.

La data de 14.03.2007, a decedat vânzatoarea-promitenta, astfel cum reiese din certificatul de mostenitor nr. 61/14.03.2007, unic succesor al acesteia fiind pârâta-reclamanta, în calitate de nepoata de fiu predecedat, iar, în masa succesorala, se gasea apartamentul situat în Bucuresti, sector 6, dobândit de defuncta prin sent. civ. nr. 1056/21.02.2005, care facea obiectul antecontractului de vânzare-cumparare.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului-pârât de a se dispune anularea acestui certificat de mostenitor pentru faptul ca nu cuprinde mentiuni referitoare la pasivul succesoral, în speta, cheltuielile efectuate cu înmormântarea defunctei, si mentiuni referitoare la obligatia mostenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumparare în forma autentica, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, obligatiile sale cu caracter patrimonial, care nu se sting la moartea sa, si care decurg din contracte, delicte, cvasi-delicte, precum si sarcinile succesiunii, si anume obligatiile care iau nastere ulterior mortii de cuiusului, cum ar fi cheltuielile de înmormântare, cheltuielile de administrare, conservare si lichidare a mostenirii.

Prin urmare, pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale mostenitorilor, astfel încât instanta nu poate retine ca în pasivul succesoral notarul public trebuia sa mentioneze obligatia mostenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumparare în forma autentica.

De asemenea, faptul ca nu au fost mentionate sarcinile succesiunii nu constituie un motiv de anulare a certificatului de mostenitor, nementionarea la activ sau la pasiv a unor bunuri succesorale, respectiv, a unor datorii ale succesiunii, nefiind o cauza de nevalabilitate a actului, ci un motiv de a se solicita suplimentarea masei succesorale, prin includerea si a acestora, în conditiile art. 86 alin. 2 din Legea nr. 36/1995.

De altfel, din analiza înscrisurilor reprezentând înscrisurile aflate în dosarul notarial, rezulta ca reclamantul-pârât nu a prezentat niciun înscris si nici nu a administrat alte probe din care sa reiasa ca a efectuat cheltuieli cu înmormântarea defunctei si cuantumul acestora.

În egala masura, instanta a respins ca neîntemeiata cererea de a se constata existenta în pasivul succesoral a obligatiei mostenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumparare si de a suporta cheltuielile de înmormântare, pentru considerentele expuse anterior, în pasivul succesoral fiind incluse datoriile si obligatiile defunctului, iar nu ale mostenitorului.

Având în vedere, de asemenea, faptul ca succesiunea se deschide prin moarte, astfel cum stabilesc disp. art. 651 Cod civil, iar dezbaterea succesiunii a avut loc în cadrul procedurii notariale, finalizate cu eliberarea certificatului de mostenitor nr. 61/14.03.2007, apreciat de instanta ca fiind valabil, instanta a respins si cererea de a se constata deschisa succesiunea defunctei CS, ca neîntemeiata.

În ceea ce priveste antecontractul de vânzare-cumparare încheiat de reclamantul-pârât si defuncta, instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 1295 Cod civil, vinderea este perfecta îndata ce partile s-au învoit asupra lucrului si asupra pretului, chiar daca pretul nu s-a platit, iar lucrul nu s-a predat.

Desi, astfel cum reiese din antecontract, partile s-au înteles cu privire la lucru, iar pretul a fost platit, nu poate fi vorba de o transmitere a dreptului de proprietate, de vreme ce însesi partile au stabilit ca transmiterea proprietatii va opera la momentul semnarii contractului de vânzare-cumparare în forma autentica.

Fiind, însa, în situatia unui antecontract de vânzare-cumparare, instanta a analizat conditiile de admisibilitate a prezentei actiuni, prin prisma dispozitiilor art. 1073-1077 Cod civil, care permit pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare.

În lumina executarii în natura a obligatiilor asumate prin conventii legal încheiate, doctrina si practica judecatoreasca au statuat ca este admisibila o astfel de actiune, putându-se suplini consimtamântul debitorului obligatiei de a face, în speta al vânzatoarei-promitente, atât timp cât bunul se mai regaseste în patrimoniul acestuia. Refuzul uneia dintre partile semnatare a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumparare sau a succesorilor acesteia, cum este cazul de fata, de a încheia actul de transfer al dreptului de proprietate în forma ceruta de lege îndreptateste cealalta parte sa se adreseze instantei de judecata în temeiul art. 1073 si 1075 Cod civil.

Cu privire la calitatea procesuala a partilor în prezenta cauza, instanta a retinut ca pârâta-reclamanta are calitatea de succesor al defunctei, în calitate de nepoata de fiu predecedat, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor depus la dosar.

Odata cu transmiterea drepturilor si obligatiilor aflate în patrimoniul defunctei, s-au transmis asupra acesteia si efectele antecontractului de vânzare-cumparare, efectele fiindu-i opozabile.

În ceea ce priveste calitatea vânzatoarei de proprietar al imobilului, astfel cum s-a retinut anterior, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului prin sent. civ. nr. 1056/21.02.2005, iar bunul nu a iesit din patrimoniul sau. Ca atare, în conformitate cu dispozitiile art. 978 din Codul civil, interpretarea conventiilor trebuie facuta în sensul în care ele pot produce efecte, iar nu acela în care nu ar putea produce nici un efect, instanta constatând îndeplinite conditiile de validitate a conventiei prevazute de art. 948 Cod civil cu privire la capacitatea partilor, consimtamânt, obiect si cauza. Având în vedere aceste considerente, instanta a admis aceasta cerere, pronuntând o hotarâre care tine loc de act autentic de vânzare-cumparare. Instanta nu retinut solicitarea pârâtei-reclamante de a constata nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare-cumparare, niciunul dintre motivele invocate de aceasta, care ar fi de natura sa atraga nulitatea, nefiind dovedit. Astfel, martorii audiati au aratat ca relatiile dintre reclamantul-pârât si defuncta erau foarte bune, ca cele dintre o mama si fiul sau, reclamantul-pârât a ajutat-o material întotdeauna, atât prin plata sumelor de bani care au fost mentionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumparare drept pret, si care erau datorii ale defunctei si ale fiului sau, tatal pârâtei-reclamante, cât si prin întretinerea curenta.

De asemenea, ambii martori, care au asistat la încheierea antecontractului de vânzare-cumparare, în locuinta defunctei, au declarat ca niciun moment aceasta nu si-a exprimat nemultumirea fata de conditiile încheierii actului, fiind chiar bucuroasa ca, în acest mod, poate stinge datoriile acumulate fata de reclamantul-pârât.

Instanta nu a retinut depozitia martorului CML, care a avut relatii sporadice cu defuncta, iar pe reclamantul-pârât l-a întâlnit de doua ori, acesta neavând posibilitatea obiectiva de a cunoaste relatiile dintre defuncta si reclamantul-pârât, relevante pentru împrejurarile încheierii antecontractului de vânzare-cumparare.

În acelasi timp, instanta nu a retinut caracterul derizoriu al pretului, invocat de pârâta-reclamanta, sau faptul ca acesta nu ar fi fost platit, pe de o parte, pentru ca leziunea nu poate fi invocata decât de minorii cu capacitate de exercitiu restrânsa, cu vârsta între 14 si 18 ani, iar pârâta-reclamanta nu face parte din aceasta categorie, iar, pe de alta parte, martora PJ a relatat despre sumele de bani pe care reclamantul-pârât le-a trimis sau dat direct defunctei si tatalui pârâtei-reclamante, inclusiv sulta pe care pârâta-reclamanta a primit-o de la defuncta în urma partajului averii succesorale a tatalui sau, pentru apartamentul în litigiu, si care a fost platita tot de reclamantul-pârât, sume care au fost cuprinse în antecontractul de vânzare-cumparare.

Deopotriva, declaratiile acestor martori coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, atesta faptul ca reclamantul-pârât a suportat singur toate cheltuielile cu înmormântarea defunctei, în timp ce nimeni altcineva din familie nu a contribuit în vreun fel.

Astfel fiind, întrucât pârâtei-reclamante îi revine obligatia de a suporta si sarcinile nascute dupa deschiderea succesiunii, de vreme ce a acceptat succesiunea, în raport de disp. art. 777 Cod civil, instanta a obligat-o la plata sumei de 1237, 71 de lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare, astfel cum rezulta din înscrisurile mentionate, catre reclamantul-pârât. Sentinta pronuntata a devenit irevocabila în cursul anului 2009 prin respingerea apelului si recursului promovate în cauza.