Partaj succesoral cu elemente de extraneitate

Pe rol fiind cererea formulată de reclamanţii ME, MT în contradictoriu cu pârâtul BS având ca obiect partaj succesoral. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 17.10.2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru deliberare şi pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea la 24.10.2008 şi 31.10.2008.

INSTANŢA

Deliberând, constată că prin cererea formulată la 13.01.2005, înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 13.01.2005 sub nr. 334/300/2005 (nr. în format vechi 411/2005), ME, MT au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul BS, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei lor mame, ALB, decedată la data de 7.01.2003, să fie inclus în masa succesorală bunul imobil situat în Bucureşti, str. Nicolae Filipescu nr. [...], sector 2, precum şi a sultei primite de către defunctă în temeiul sentinţei civile nr. 3839/12.04.2002 pronunţată în dosarul nr. 17729/1999 al Judecătoriei Sectorului 2, în cuantum de 12.000 USD, partajarea bunurilor mobile şi imobile ale defunctei în raport de cotele ce revin moştenitorilor, cu atribuirea bunului imobil reclamanţilor.

Reclamanţii au arătat că sunt fiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctei cu tatăl reclamanţilor, IM, predecedat; la data decesului mamei – 7.01.2003 – aceasta era căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind încheiată la data de 4.10.1986; deşi a fost repetat invitat pentru dezbaterea succesiunii, pârâtul a refuzat în mod ostentativ să se prezinte, încercând să împiedice clarificarea situaţiei juridice a imobilului.

În ce priveşte imobilul solicitat a fi inclus în masa succesorală, reclamanţii au precizat că a fost restituit defunctei şi celor două surori ale acesteia prin sentinţa civilă nr. 5585/30.05.1994, reţinându-se preluarea imobilului în baza decretului 92/1950, iar prin sentinţa civilă nr. 3839/12.04.2002 s-a sistat starea de indiviziune, atribuindu-se autoarei reclamanţilor corpul B din imobil, cu obligarea celorlalte două moştenitoare la plata sultei de 12.000 USD.

Având în vedere că imobilul atribuit defunctei reprezintă bun propriu al acesteia şi că reclamanţii s-au născut în această casă, s-a solicitat atribuirea imobilului, cu obligarea la plata sultei către pârât. Prin întâmpinarea formulată la 6.09.2005, pârâtul BS a solicitat să se constate că are calitatea de legatar universal al soţiei sale decedată la data de 7.01.2003, în consecinţă este unic moştenitor al bunurilor acesteia situate pe teritoriul României, în speţă imobilul indicat de către reclamanţi şi dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Iancu Nou figura B locul 14.

Pârâtul a susţinut că, după decesul soţiei sale (mama reclamanţilor), a început procedura succesorală la un notariat din Franţa, fiind deschis testamentul defunctei şi instrumentat dosarul succesoral; reclamanţii şi-au manifestat opţiunea succesorală în cadrul procedurii succesorale testamentare şi au semnat inclusiv declaraţia de închidere a succesiunii, fără a contesta în vreun fel testamentul defunctei, prin care pârâtul a fost desemnat legatar universal şi executor testamentar, iar reclamanţii au dobândit legate particulare; pârâtul a înţeles să execute întocmai dispoziţiile testamentare; în timpul desfăşurării procedurii succesorale în faţa autorităţilor franceze, reclamanţii cu rea-credinţă au încercat deschiderea succesiunii în faţa unui notar român, notar ce a dispus suspendarea procedurii până la stabilirea persoanelor ce au calitatea de moştenitor şi a masei succesorale de către notarul francez.

În considerarea situaţiei expuse, pârâtul a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, având în vedere efectele depline cu privire la calitatea părţilor pe care le produce succesiunea închisă în faţa autorităţilor franceze şi excepţia de inadmisibilitate a cererii, fiind vorba în fapt de o încercare de a dezbate de două ori aceeaşi succesiune.

Pârâtul a precizat că, în opinia lui, reclamanţii nu justifică nici un interes în promovarea cererii, atâta timp cât au primit legatele particulare consistente prin testamentul lăsat de defunctă, mai mult au acţionat cu rea-credinţă nemenţionând existenţa testamentului şi faptul că succesiunea a fost dezbătută. În drept s-au indicat dispoziţiile art. 115 şi urm. C.proc.civ., art. 728 C.civ., art. 673 ind. 1 şi urm. C.proc.civ.

La data de 13.10.2005 reclamanţii au precizat că solicită stabilirea masei succesorale rămase după defuncta ALB, stabilirea cotelor succesorale conform regulilor devoluţiunii legale şi partajarea imobilului situat în Bucureşti, sector 2 prin atribuirea către reclamanţi; în subsidiar, pentru ipoteza reţinerii calităţii de legatar universal a pârâtului, să se constate că reclamanţii sunt moştenitori rezervatari şi că prin testament s-a încălcat rezerva, impunându-se ca atare reducţiunea liberalităţii.

Prin întâmpinarea formulată în condiţiile art. 132 C.proc.civ. la data de 10.11.2005, pârâtul a reiterat excepţia inadmisibilităţii cererii motivată prin aceea că o succesiune nu poate fi dezbătută decât o singură dată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, având în vedere acceptarea succesiunii testamentare, excepţia lipsei de interes prin exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Pârâtul a precizat că, doar în ipoteza respingerii excepţiilor solicită în raport de fondul cauzei să se constate că este legatar universal şi unic moştenitor al defunctei pentru bunurile situate pe teritoriul României, iar masa succesorală include imobilul situat în Bucureşti, sector 2 şi dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Iancu Nou.

Prin sentinţa civilă nr. 7472/5.10.2006 s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.11.2006 sub nr. 36311/299/2006. Prin sentinţa civilă 2132/2007 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

Prin decizia civilă 1412 A/2007 a Tribunalului Bucureşti sentinţa a fost menţinută. Prin decizia civilă 724/2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost casată decizia pronunţată în apel, a fost admis apelul şi, pe cale de consecinţă, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare.

În rejudecare părţile au arătat că nu mai au probe de propus, faţă de cele administrate în primul ciclu procesual. Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele: Prin declaraţia de opţiune din 29.10.2004, notarul francez a constatat că, în urma decesului d-nei ALP, cea de-a doua soţie a pârâtului Sabin Bodocan, soţul său a fost „investit” ca legatar universal şi executor testamentar. Conform art. 757 din codul civil francez, pârâtului îi revine în proprietate totală ¼ din bunurile şi drepturile mobiliare şi imobiliare aferente succesiunii. Conform acestei declaraţii, pârâtul a optat pentru un sfert în proprietate şi trei sferturi în uzufruct, fără excepţii sau rezerve. Ceilalţi solicitanţi, înţelegând prin aceasta pârâtul MA personal şi ca mandatar al pârâtului MT, au declarat că acceptă această opţiune, renunţând la a solicita efectuarea unui inventar.

Dintr-o adresă emisă la solicitarea pârâtului, notarul asistent care a urmărit dosarul succesoral al defunctei (fila 118 dosar fond), rezultă că cei doi reclamanţi au consimţit la descărcarea definitivă, valabilă şi fără rezerve a dispoziţiilor testamentare. Ceea ce invocă reclamanţii, în susţinerea lor, este prevederea din adresă, potrivit căreia „succesiunea d-nei B a fost închisă (pentru tot ce conţine activul şi pasivul deţinut în Franţa)”.

Pornind de la acest paragraf, reclamanţii solicită, în fapt, instanţelor române, să procedeze la o nouă dezbatere succesorală. Moştenirea se deschide la locul ultimului domiciliu al defunctului. Această regulă, neprevăzută în codul civil, rezultă implicit din art. 14 c.pr.civilă, care conferă competenţa litigiilor privitoare la moştenire instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, coroborat cu art.10, lit. a,b, art.68 alin.1, 2 din Legea 36/1995 a notarilor publici. Prin urmare, pentru stabilirea locului deschiderii moştenirii nu interesează locul unde a decedat cel care lasă moştenirea şi nici locul reşedinţei.

 În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul în ţară, indiferent că este vorba de un cetăţean român sau străin, locul deschiderii moştenirii este locul din ţară unde se află bunurile, cele mai importante ca valoare ale acesteia. Această soluţie este aplicabilă şi pentru stabilirea competenţei instanţei judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii în materie de moştenire. În privinţa locului moştenirii nu se poate concepe aplicarea concomitentă a 2 reguli diferite, fiindcă se poate ajunge la situaţia ca, procedura succesorală necontencioasă să fie începută la un birou notarial în funcţie de locul unde se află bunurile defunctului, iar, după ivirea unor neînţelegeri între moştenitori, litigiul să fie judecat de instanţa de la locul reşedinţei defunctului, care poate fi diferit.

Toate referinţele din practica judiciară şi literatura de specialitate au în vedere, în situaţia ivirii unor conflicte de competenţă teritorială, eventual cu elemente de extraneitate, locul din ţară în care se află bunurile cele mai importante din moştenire. Este evident că în speţă discuţiile pe marginea locului deschiderii moştenirii sunt inutile, având în vedere că ultimul domiciliu al defunctei a fost în Franţa. Cu atât mai mult cu cât defuncta era de naţionalitate franceză, cu domiciliul în Franţa. Alt aspect care trebuie analizat este acela al dezbaterii succesorale.

Din cuprinsul actelor de la dosar, la care instanţa a făcut referire în cele ce preced, rezultă cu certitudine că dezbaterea succesorală a fost închisă, succesorii exercitându-şi dreptul de opţiune succesorală. Prin prezentarea în faţa notarului public şi prin luarea la cunoştinţa a declaraţiei de opţiune, reclamanţii au acceptat expres succesiunea, în condiţiile specificate de notar. Din înscrisuri rezultă cu certitudine că reclamanţii au înţeles să-şi exercite drepturile şi să-şi asume obligaţiile rezultate din calitatea de moştenitor. Nu există nici o modalitate prin care reclamanţii să poate reveni asupra acceptării succesiunii. Moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune nu mai poate reveni asupra alegerii, principiu care operează cu caracter absolut în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii, ceea ce s-a întâmplat în cazul reclamanţilor.

Şi asta pentru că acţiunea, aşa cum a fost ea formulată, nu reprezintă decât o încercare de a reveni asupra alegerii, a opţiunii succesorale. Pe de altă parte, exercitându-şi dreptul de opţiune, reclamanţii s-au pronunţat unitar cu privire la dreptul lor succesoral. Altfel spus, reclamanţii nu pot avea două modalităţi de opţiune succesorală, respectiv de acceptare, una pentru bunurile din Franţa şi una pentru bunurile din România. Acest principiu se aplică şi pârâtului, care trebuie să accepte în acelaşi mod succesiunea, neexistând posibilitatea unor situaţii intermediare. Prin admiterea cererilor părţilor s-ar ajunge tocmai la asemenea situaţii.

Dacă prezenţa elementului de extraneitate constituie o excepţie de la principiul indivizibilităţii opţiunii succesorale, aceasta vizează doar situaţia în care succesibilul poate accepta o masă de bunuri şi renunţa la alta. Potrivit art. 66 din legea 105/192, moştenirea este supusă:

a) în ce priveşte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii;

b) în ce priveşte bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.

Instanţa apreciază că derogarea de la principiul indivizibilităţii opţiunii succesorale nu poate conferi moştenitorului dreptul de a accepta în mod diferit succesiunea, după bunul lui plac, ci doar de a accepta succesiunea pentru bunurile dintr-o ţară şi a renunţa la ea pentru bunurile din altă ţară. Astfel, nu se poate admite ca, pentru anumite bunuri succesiunea să fie acceptată pur şi simplu iar pentru altele sub beneficiu de inventar. Derogarea de la principiul indivizibilităţii nu poate fi transformată în exercitarea abuzivă a dreptului de opţiune succesorală, deoarece s-ar ajunge la situaţia în care, pentru o moştenire, să se deruleze mai multe proceduri succesorale, în funcţie de bunul plac al moştenitorului care se prevalează de dreptul conferit de lege.

Însă, în speţa de faţă nu este vorba de renunţarea părţilor la bunul de pe teritoriul Românie, ci de înlăturarea unuia din succesibili de la moştenire, fapt care nu mai posibil. Prin admiterea cererilor părţilor s-ar ajunge la situaţia unei duble dezbateri succesorale, succesive, în condiţiile în care prima dezbatere a fost închisă. Emiterea de către autorităţile franceze a actului prin care s-a constatat închisă procedura, faţă de calitate părţilor, modalitate de acceptare a succesiunii şi cotele ce revin, este opozabilă autorităţilor române, potrivit art. 9 din Decretul 75-1068 din 4.11.1975, de ratificare a Convenţiei bilaterale dintre România şi Franţa: „Actele notariale şi actele cărora legea le conferă valoare de acte autentice, întocmite pe teritoriul unuia dintre cele două state, au, pe teritoriul celuilalt stat, aceeaşi forţă probantă ca şi actele corespunzătoare întocmite pe teritoriul acestui stat.”

Dacă există posibilitatea, în dreptul român, ca, în situaţia în care, în cazul unei dezbateri succesorale notariale, ulterior închiderii acesteia, părţile descoperă existenţa altor bunuri, notarul să procedeze la eliberarea unui certificat suplimentar, instanţa apreciază, că acesta este modalitatea ce se impune şi în prezenta speţă.

Potrivit art. 86 din legea 36/1995, după emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege. Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate, instanţa le va respinge. Calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat. În speţa de faţă reclamanţii, în calitate de moştenitori acceptanţi ai succesiunii sunt îndreptăţiţi să solicite constatarea deschiderii succesiunii, a masei succesorale şi partajarea acesteia. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, cererea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă. Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă: diferă de apărările de fond şi se apropie de excepţiile de procedură prin obiectul ei; diferă de excepţiile de procedură şi se apropie de apărările de fond prin rezultatul ei – dacă e primită conduce la respingerea acţiunii. Obiectul excepţiei de inadmisibilitate îl reprezintă contestatarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa.

Efectele produse de inadmisibilitate au un alt temei decât al apărărilor pe fond şi ele duc la respingerea acţiunii nu pentru că dreptul invocat nu există sau nu mai există ci pentru că respectivul drept ipotetic nu poate fi protejat în justiţie pe calea aleasă de reclamant. Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 2 va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii.

Pe fond, în baza textelor de lege invocate în considerentele de mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţi. Pentru aceleaşi considerente va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională. Va compensa cheltuielile de judecată, în baza art. 274 c.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active. Respinge excepţia inadmisibilităţii. Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii MA, MT, cu domiciliul ales în [...], în contradictoriu cu pârâtul BS, cu domiciliul ales în [...]. Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională. Compensează cheltuielile de judecată. Cu apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 31.10.2008.

 

Judecatoria sector 1 Bucuresti, sentinta civila nr.13987 din data de 31 octombrie 2008