Mostenitor sezinar. Necesitatea acceptarii mostenirii

Întrucât art. 689 si art. 700 din Codul civil nu fac nici o deosebire între mostenitorul sezinar si cel nesezinar, rezulta ca descendentul sau ascendentul se bucura de sezina, numai daca a acceptat succesiunea în termenul si în modalitatile prevazute de aceste dispozitii legale.

Prin sentinta civila nr. 541 din 4 mai 2000, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, a admis actiunea în revendicare formulata de B. V. si a obligat pe pârâti sa-i lase în deplina proprietate si pasnica folosinta imobilul preluat de stat în conditiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1955, care a apartinut numitului GA. Totodata instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului. Aceasta sentinta a fost mentinuta de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila care, prin decizia nr. IA din 8 ianuarie 2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâti.

Cu referire la calitatea procesuala a reclamantului, instantele au retinut ca acesta este mostenitor testamentar al numitei A. G., care, la rândul ei este mostenitoare legala a defunctului ei sot G. M., potrivit certificatelor de mostenitor depuse în cauza, în ceea ce-l priveste pe G. M., fiul fostului proprietar G. A., instantele au retinut ca acesta, fiind mostenitor sezinar, avea de drept posesiunea succesiunii, potrivit art. 653 din Codul civil, astfel încât nu se impunea dezbaterea succesiunii si eliberarea unui certificat de mostenitor, fiind relevante actele de stare civila prin care s-a demonstrat gradul de rudenie.

 Împotriva acestor hotarâri au declarat recurs pârâtii, reiterând, printre alte motive, exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului. Recursurile pârâtilor sunt fondate.

Potrivit art. 653 alin. 1 din Codul civil, descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului. Asadar, regula generala este ca, orice mostenitor, afara de descendenti si ascendenti, trebuie sa ceara trimiterea în posesiune pentru a se bucura de folosinta efectiva a averii succesorale.

Trimiterea în posesiune nu influenteaza decât asupra posesiunii mostenirii, care este dobândita de mostenitorul fara sezina. Cât priveste proprietatea averii succesorale, ea trece asupra mostenitorului fara sezina în momentul decesului autorului sau, întocmai ca asupra mostenitorului care are sezina. Prin urmare, între sezina si mecanismul de transmisiune al succesiunii nu se poate face nici o legatura, sezina nefiind susceptibila de a avea înrâurire asupra modalitatilor de acceptare sau renuntare la succesiune. De aceea, art. 700 din Codul civil, care prevede ca dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, nu face nici o distinctie dupa cum mostenitorii sunt sezinari sau nesezinari.

 Descendentul sau ascendentul se bucura deci de sezina numai daca a acceptat succesiunea, în termenul prevazut de art. 700 din Codul civil si în modalitatile prevazute de art. 689 din Codul civil. Rezulta ca este gresit punctul de vedere al instantelor care au considerat ca nu este necesar sa se faca dovada acceptarii succesiunii defunctului G. A., pe motiv ca fiul sau, G. M. avea de drept posesiunea succesiunii, potrivit art. 653 din Codul civil.

În consecinta, se impune admiterea recursurilor, casarea hotarârilor pronuntate si reluarea judecatii în fata primei instante, în vederea administrarii de probe cu privire la acceptarea succesiunii defunctului G. A., de catre fiul sau G. M.

Sectia civila a Curtii Supreme de Justitie, decizia nr.5787 din data de 19 decembrie 2001; Publicata în SET nr. 2/2001 al C.S.J.