Mostenitor minor.

Necesitatea numirii unui curator pentru minor, în succesiunile şi litigiile de ieşire din indiviziune în care figurează printre părţi alături de minor, unul sau ambii părinţi ai acestuia.

Din practica judiciară rezultă că instanţele, fie în cadrul acţiunilor introduse direct la tribunal pentru stabilirea drepturilor succesorale şi ieşirea din indiviziune a moştenitorilor, fie în cadrul acţiunilor introduse de cei care au pretenţii la succesiune, pentru anularea certificatului de moştenitor eliberat de notariatul de stat, au soluţionat diferit problema dacă în succesiunile în care participă copilul minor al defunctului în concurs cu părintele supravieţuitor este totdeauna necesară numirea unui curator pentru minor.

Astfel, unele instanţe au considerat că numirea curatorului se impune numai în cazul cînd există conflict declarat între părinte şi copil.

Alte instanţe, dimpotrivă, socotesc necesară numirea unui curator pentru minor ori de cîte ori acesta vine la succesiunea părintelui alături de părintele supravieţuitor.

 Ultima soluţie este cea legală. Din coroborarea art. 132 cu art. 105, alin. III din codul familiei rezultă că ori de cîte ori se ivesc interese contrare între minor şi părinţi, se va numi un curator.

Noţiunea de interese contrare cuprinde nu numai pe acelea care au şi dat naştere unui conflict, ci şi acele interese concurente care sînt susceptibile de a intra în conflict. În sensul mai sus-arătat, în cauzele în care sînt în prezenta mai multe părţi, există întotdeauna interese contrare.

Pe de altă parte, în litigiile de ieşire din indiviziune, părţile fiind în acelaşi timp şi reclamanţi şi pîrîţi, nu interesează faptul că părintele şi minorul sînt împreună reclamanţi sau pîrîţi. În consecinţă, atunci cînd la moştenirea părintelui vine copilul minor în concurs cu părintele supravieţuitor, minorul şi părintele supravieţuitor au fiecare, un interes propriu la moştenire, care poate veni în conflict cu interesul celuilalt.

Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, părintele supravieţuitor va susţine corect interesele copilului său minor, nu trebuie nesocotită şi eventualitatea contrară, cînd părintele, profitînd de lipsa de experienţă a copilului, datorită minorităţii acestuia, ar acţiona în propriul său interes şi dezavantajul minorului.

Numirea curatorului, care va reprezenta pe minorul sub 14 ani sau îl va asista dacă a depăşit această vîrsta, este singurul mijloc, de a preveni asemenea cazuri.

Pentru identitate de motive, curatorul este necesar chiar în cursul procedurii succesorale notariale, procedura care nu are caracter contencios. Numirea curatorului este necesară nu numai cînd e în discuţie succesiunea unuia dintre părinţi, ci în orice succesiune în care copilul minor vine în concurs cu părintele sau părinţii săi.

Aceeaşi soluţie se impune şi în litigiile de ieşire din indiviziune, chiar dacă indiviziunea nu provine din succesiune, dacă printre coindivizari, alături de copilul minor, figurează părintele sau părinţii acestuia.

Dacă sînt mai mulţi copii minori care, au între ei interese contrarii, pentru fiecare se va numi cîte un curator. Pentru motivele mai sus-arătate,

 1. Cînd la o moştenire, copilul minor vine în concurs cu unul sau cu ambii părinţi, trebuie să se numească de către autoritatea tutelară, un curator, spre a reprezenta, respectiv asista pe minor.

2. Prezenţa curatorului este necesară atît în cursul procedurii succesorale notariale, cît şi în instanţa judecătorească, în cazul în care cauza succesiunii a ajuns în faţa acesteia.

3. Numirea curatorului este necesară şi în orice litigiu de ieşire din indiviziune, chiar dacă indiviziunea nu provine din succesiune, dacă printre coindivizari alături de copilul minor, figurează unul sau ambii părinţi ai acestuia.

4. Dacă sînt mai mulţi copii minori care au între ei interese contrarii, pentru fiecare se va numi un curator.