Lipsa unei cereri de repunere in termenul de acceptare a succesiunii nu poate fi pusa in discutia partilor din oficiu de catre instanta.

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA I CIVILĂ ŞI PT. CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 318 Şedinţa publică de la 09 Martie 2009

 

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul D. D. G J. împotriva deciziei civile nr. 305/A din 08 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...), şi a sentinţei civile nr. 3582 din 10 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantele D. H. şi D. S. - prin D. N. E., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat P. N., reprezentând recurentul pârât D. D., şi avocat E. E., reprezentând intimata reclamantă D. H., lipsind intimata reclamantă D. S..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Avocat P. M., pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru.

Curtea, constatând cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat P. M., pentru recurentul pârât, a susţinut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că nu s-a intrat în cercetarea fondului, fiind invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului. Astfel, recurentului i-a fost ascuns decesul autorului, acesta neavând cum să cunoască acest fapt şi nici compunerea masei partajabile. Totodată, au fost ascunse bunuri ce făceau obiectul partajării. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat E. E., pentru intimata reclamantă D. H., a arătat că prin motivele de recurs s-a făcut o greşită interpretare a prevederilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958, întrucât conform art. 700 Cod civil pârâtul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală. Instanţa nu avea posibilitatea de a-l repune în termen, dacă pârâtul nu a cerut acest lucru. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă,

Prin acţiunea formulată de reclamantele D. H. şi D. S. în contradictoriu cu pârâtul D. D. G J. la data de 31 martie 2008 s-a solicitat partajarea averii succesorale de pe urma defunctului D. E..

In motivarea acţiunii, reclamanta D. H. a arătat că a fost căsătorită cu defunctul începând cu data de 26.04.1980, că defunctul avea un copil dintr-o altă căsătorie, respectiv pe pârâtul D. D. G J., iar împreună cu defunctul au înfiat cu efecte depline pe reclamanta D. S..

Susţine reclamanta că în timpul căsătoriei cu defunctul au cumpărat un apartament compus din 3 camere situat în D T S,(...), (...) .1, .4, jud. M, şi câteva bunuri mobile: un televizor color, un frigider Arctic şi o ladă frigorifică Arctic.

Reclamantele au invocat prin cererea de chemare în judecată excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al pârâtului, acesta neacceptând moştenirea.

Pârât a declarat în faţa instanţei că nu a acceptat moştenirea dar nici nu a renunţat la aceasta.

La termenul din data de 25 aprilie 2008, instanţa a numit D. pentru reclamanta D. S. pe numitul N. E..

J u d e c ă t o r i a D r o b e t a T u r n u S, prin sentinţa civilă nr. 3582 din 10 septembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins acţiunea formulată de reclamante ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât pârâtul nu a acceptat moştenirea autorului său în termenul prev. de art. 700 Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul a declarat apel, arătând că termenul de prescripţie a dreptului patrimonial de opţiune succesorală este susceptibil de întrerupere, suspendare şi repunere în termen, fiindu-i aplicabile regulile care guvernează materia prescripţiei extinctive, că nu a ţinut legătura cu autorul, fiind părăsit de tată chiar înainte de a se naşte, nu a avut cunoştinţă de moartea tatălui său, până în momentul în care a primit citaţia de chemare în judecată în cauza de faţă, la începutul lunii aprilie 2008, soţia supravieţuitoare ascunzând decesul, deşi ştia că defunctul mai are un fiu dintr-o relaţie anterioară.

Prin decizia civilă nr.305 din 8 decembrie 2009 a T r i b u n a l u l u i M e h e d i n ţ i s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul a reţinut că potrivit art. 700 alin.1 C.civ. termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală se calculează de la data deschiderii succesiunii, chiar şi în ipoteza în care moştenitorul nu a cunoscut despre moartea celui care lasă moştenirea. Potrivit art. 700 alin.2 C.civ. în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.

Prin urmare , repunerea în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală nu operează automat iar instanţa nu avea obligaţia să verifice din oficiu dacă au existat cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, ci, potrivit art. 18 din Decr. 167/1958 era obligată să cerceteze din oficiu doar dacă dreptul respectiv este prescris.

S-a arătat că în faţa instanţei de fond pârâtul nu a solicitat repunerea în termenul de opţiune succesorală, dar chiar şi în lipsa unei astfel de cereri instanţa a analizat susţinerile pârâtului referitoare la împrejurarea că nu a avut cunoştinţă despre decesul tatălui său. S-a reţinut că pârâtul locuia în aceeaşi localitate cu autorul, că la decesul tatălui a fost alungat de către reclamante şi rudele acestora, astfel că nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să-l fi împiedicat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală şi nici a ascunderii faptului decesului autorului de către reclamante.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că termenul de 6 luni de opţiune succesorală este un termen de prescripţie, că recurentul nu a avut legături cu tatăl său, nu a cunoscut data decesului, astfel că instanţa trebuia să verifice din oficiu dacă au existat cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit . S-a susţinut că soţia supravieţuitoare autorului a ascuns cu rea credinţă decesul autorului, a aşteptat să treacă termenul de 6 luni de la deces pentru introducerea acţiunii , aceasta constituind o cauză temeinici justificată pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. S-a considerat că instanţa de fond trebuia să aprecieze că termenul de prescripţie nu a început să curgă decât în ziua în care succesibilul a cunoscut faptul în temeiul căruia legea îl cheamă la moştenire. S-a concluzionat că instanţa trebuia să facă aplicarea dispoz art 19 din Decretul 167/1958 şi să dispună repunerea în termenul de prescripţie a pârâtului.

Analizând recursul din perspectiva dispoz art. 304 pct. 9 c.p.c., se constată că nu este fondat pentru următoarele considerente.

La deschiderea unei succesiuni, succesibilul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moştenitor, prin acceptarea succesiunii şi desfiinţarea acestui titlu, prin renunţarea la succesiune. Dreptul de opţiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, în acest sens fiind dispoz. art. 700 alin 1 c.civ. Data de la care începe să curgă acest termen este aceeaşi, indiferent dacă succesibilul a cunoscut sau nu decesul autorului sau dacă existau în patrimoniu bunuri cu privire la care dreptul de opţiune succesorală să se exercite.

Legea ( art. 700 c.civ. în redactarea iniţială şi în cea dată prin Decretul 73/1954 şi art. 701 c.civ. ) califică termenul de 6 luni ca fiind un termen de prescripţie , iar prin efectul prescripţiei extinctive se stinge dreptul de a accepta moştenirea şi, în mod retroactiv, succesibilul devine străin de succesiune.

Cu privire la constituţionalitatea dispoz. art. 700 lin 1 c.civ. şi, implicit, la natura termenului de opţiune succesorală, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia 138/2000 publicată în M.Of. nr. 484 din 4.10.2000, arătând că acest drept este unul patrimonial, supus prescripţiei extinctive, prin urmare el este susceptibil de suspendare, întrerupere şi repunere în termen.

Potrivit art. 700 alin. 2 c.civ., dacă moştenitorul a fost împiedicat, din motive de forţă majoră, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală, instanţa poate prelungi termenul de prescripţie cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea. După adoptarea Decretului 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă s-a decis că art. 700 alin 2 c.civ. trebuie considerat abrogat tacit şi înlocuit prin prevederile art. 13 şi 19 din decret, întrucât în reglementarea acestui act normativ forţa majoră este o cauză de suspendare de drept a prescripţiei iar repunerea în termen poate fi dispusă de instanţă pentru alte motive temeinic motivate.

În orice condiţii, atât ale codului civil, cât şi ale Decretului 167/1958, partea interesată trebuie să formuleze o cerere de repunere în termen, aspect care a fost corect reţinut de tribunal iar în speţă o astfel de cerere nu a fost formulată, caz în care instanţa nu poate din oficiu să verifice dacă sunt incidente condiţiile cerute de art. 19 din decret. Deşi nu exista o investire cu o cerere de repunere în termen, tribunalul a analizat toate cauzele invocate prin motivele de apel şi despre care s-a susţinut că ar putea justifica repunerea în termen, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 13 lit. a din Decretul 167/1958, suspendarea termenului de prescripţie intervine în caz de forţă majoră, ceea ce presupune un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil şi invincibil, care creează o imposibilitate absolută de a acţiona. Motivele invocate de recurent, şi anume faptul că nu a avut o relaţie cu autorul sau că i s-a ascuns decesul acestuia nu pot constitui cazuri de forţă majoră care să ducă la suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală pentru că sunt împrejurări care puteau fi evitate şi care nu ţineau de evenimente insurmontabile.

Orice altă împiedicare, temeinic motivată şi neimputabilă succesibilului, poate justifica formularea unei cereri de repunere în termen, însă aceasta trebuia formulată expres, în scris, în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului, aşa cum stabileşte art. 19 din Decretul 167/1958.

Situaţia de fapt reţinută de tribunal şi asupra căreia nu se poate reveni în recurs este în sensul că la data decesului autorului recurentul locuia în aceeaşi localitate, că, împreună cu mama sa, au făcut la E. E. de Ocol, pomenirile creştineşti obişnuite după decesul autorului şi că la decesul autorului a fost alungat de reclamantă şi rudele acesteia. Această stare de fapt, relevată chiar de recunoaşterea pârâtului prin întâmpinarea depusă la prima instanţă înlătură critica din recurs în sensul că decesul autorului i-a fost ascuns de reclamantă, ascundere a decesului ce ar fi justificat repunerea în termen. Faţă de recunoaşterea explicită a pârâtului, prin întâmpinare, nu era necesar şi util a se suplimenta administrarea probei cu martori în apel, aşa cum se susţine prin motivele de recurs.

Concluzia care se impune este aceea că tribunalul a aplicat corect dispoziţiile art. 700 c.civ. şi cele ale art 13 şi 19 din Decretul 167/1958 întrucât recurentul nu a dovedit că familia autorului i-a ascuns decesul, dimpotrivă, a cunoscut starea de boală a acestuia şi a încercat să meargă la înmormântare, dar a fost împiedicat. Mai mult, recurentul pârât nu a formulat cerere de repunere în termen, în condiţiile legii, tribunalul considerând în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi formulată în apel, deoarece s-ar încălca prev. art. 294 alin. 1 c.p.c.

Apreciind că decizia pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi că nu sunt motive de nelegalitate în sensul art. 304 c.p.c recursul se va respinge ca nefondat.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata D. H., în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul D. D. G J. cu domiciliul în D T S,(...), . 2, .2, .19, jud. M, deciziei civile nr. 305/A din 08 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...), şi a sentinţei civile nr. 3582 din 10 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr(...), intimate fiind D. H., D. S. cu domiciliul în D T S,(...), (...) .1, .4, jud. M.

Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D. H..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2009.

 

Preşedinte,

(...) (...) Judecător,

(...) (...) Judecător,

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

 

Red/tehnored. GI

2ex/16.03.2009

Jud apel - A.E., V.O.

Jud fond- B. M. E.