Lipsa discernamantului. Nulitate testament.

Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 1208 din 8 octombrie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 9754/19.06.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamanţilor a d-lui avocat M.C.I., a fost admisă excepţia nelegalei timbrări a actinii formulate, a fost respinsă excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a tutorelui A.A. că ramase fără obiect, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor B.M.E., T.I. şi C.A., a fost admisă acţiunea civilă precizată şi extinsă formulată de reclamanţii B.M.E., T.I. şi C.A., împotriva pârâţilor A.O. şi A.V.A., şi în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a testamentelor şi a dispozitiilor testamentare date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea paratei A. O., s-a constatat nulitatea testamentului autentificat sub nr.209/19.02.2010 de BNP S.I., pentru lipsa de discernământ al testatoarei R.M., pârâta A.O. a fost obligată la restituirea în favoarea moştenirii defunctei R.M. a sumelor de 41.842 lei şi de 7.138,55 euro, sume retrase din conturile bancare ale defunctei în baza procurii de administrare nr. 953/17.06.2009 eliberata de BNP M.D.A.S., precum şi a dobânzilor aferente calculate de la data retragerii şi pana la momentul restituirii, precum şi a sumei de 9.300 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferenta apartamentului nr.5 din Cluj-Napoca, str. M. nr.6, jud. Cluj, încasată în baza aceleiaşi procuri de administrare, s-a constatat că masa succesorala rămasă după defuncta R.M., decedată în data deN07.05.201, include: cota de 1/6parte din terenul intravilan în suprafaţă de 1.227 mp. având nr.topo.10613/2, 10613/3, de sub A1, cu casa pe fundaţii de beton armat, zidărie din cărămidă, învelitoare din ţiglă, compusă din: parter: 6 garaje, 6 boxe pivniţă, centrală termică, 2 coridoare, 2 casa scărilor, etaj I: 6 camere, 2 bucătarii, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 băi, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, la etaj II: 6 camere, 2 bucătării, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 băi, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, la etaj III: 6 camere, 2 bucătării, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 bai, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, având nr.topo.10613/2, 10613/3-C, situate în Cluj-Napoca, str. T. nr.27, intabulate în CF 259357 Cluj-Napoca, provenita din conversia de pe hârtie a CF 14462 Cluj-Napoca; apartamentul nr.5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr.6, compus din: 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 hol, cu suprafaţa utilă de 28,01 mp., cu părţile indivize comune aferente de 2,54/100 parte, teren în folosinţă de 10,4/410 parte, intabulat în CF 25631-C1-U3 Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF 186943 Cluj-Napoca, cu nr.topo.3413/S/V; soldul total de 52.142,39 lei în contul nr.RO...., plus dobânda legală şi eventualele suplimentari, precum şi soldul total de 7.138,55 euro, plus dobânda legală şi eventualele suplimentari, s-a constatat că reclamanţii şi pârâta A.O. au calitatea de moştenitori ai defunctei R.M., în cota de parte fiecare şi s-a dispus predarea moştenirii în favoarea acestora, pârâţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanţilor, în cuantum de 30.365,33 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că prin acţiunea civilă iniţial înregistrată de reclamanta R.M., prin tutore A.A. împotriva pârâtei A.O. s-a solicitat a se acorda încuviinţarea tutorelui A.A. de a solicita obligarea pârâtei la restituirea în favoarea reclamantei a sumelor de 41.842 lei, respectiv de 7138,55 euro şi dobânzile aferente acestora, sumele reprezentând banii aflaţi în conturile reclamantei în data de 27.11.2009; obligarea pârâtei să restituie în favoarea reclamantei sumele menţionate; a se acorda încuviinţarea tutorelui A.A. de a solicita obligarea pârâtei la restituirea în favoarea reclamantei a contravalorii chiriei apartamentului nr.5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr.6, jud.Cluj, înscris în CF 256311-C1-U3 Cluj-Napoca şi s-a dispus obligarea pârâtei să restituie contravaloarea chiriei încasate, în cuantum de 9.300 lei. Acţiunea a fost înregistrată în data de 17 februarie 2012, reclamanta R.M. decedând în data de 7 mai 2012.

In aceste condiţii, în data de 16 mai 2012 reclamanţii B.M.E., T.I. şi C.A., în calitate de moştenitori ai defunctei R.M., au înregistrat la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată, extinsă şi din nou precizată prin înscrisul depus la dosar în data de 16 iunie 2012. Astfel, în contradictoriu cu pârâţii A.O. şi A.V.A. au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 209/19.02.2010 de BNP S.I., pentru lipsa de discernământ al testatoarei; să se constate nulitatea absolută a testamentelor şi a dispozitiilor testamentare date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea pârâtei A.O.; obligarea pârâtei A.O. să aducă la masa succesorala armatoarele sume de bani: 41.842 lei şi 7.138,55 euro, reprezentând sumele de bani aflate în conturile defunctei în data de

27.11.2009 şi dobânzile aferente acestor sume, suma de 9.300 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferentă apartamentului nr.5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr.6, jud.Cluj, înscris în CF 256311-C1-U3 Cluj-Napoca; să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta R.M., decedată în data de 07.05.2012, cu ultimul domiciliu în Cluj-Napoca, str. T. nr.27, jud. Cluj se compune din: soldul total de 52.142,39 lei în contul nr. RO...., plus dobânda legală şi eventualele suplimentari, constând în soldul de 0,10 lei în contul curent ..., soldul de 5.654,89 lei în contul ..., soldul de 760,25 lei în contul ..., soldul de 15.848 lei în contul ... şi soldul de 29.879,15 lei în contul ...; soldul total de 7.138,55 euro, plus dobânda legală şi eventualele suplimentari, constând în soldul de 0,25 euro în contul ... şi soldul de 7.138,30 euro în contul curent ...; cota de 1/6 parte din terenul intravilan în suprafaţă de 1.227 mp. având nr. topo.10613/2, 10613/3, de sub A1, cu casă pe fundaţii de beton armat, zidărie din cărămidă, învelitoare din ţiglă, compusă din: parter: 6 garaje, 6 boxe pivniţă, centrală termică, 2 coridoare, 2 casa scărilor, etaj I: 6 camere, 2 bucătarii, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 băi, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, la etaj II: 6 camere, 2 bucătării, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 băi, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, la etaj III: 6 camere, 2 bucătării, 2 cămări de alimente, 2 antree, 2 băi, 2 sas-uri, 2 WC-uri, 2 holuri, 2 casa scării, având nr. topo. 10613/2, 10613/3-C, situate în Cluj-Napoca, str. T. nr. 27, intabulate în CF 259357 Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF 14462 Cluj-Napoca; apartamentul nr.5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr.6, compus din: 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 hol, cu suprafaţa utila de 28,01 mp., cu părţile indivize comune aferente de 2,54/100 parte, teren în folosinţă de 10,4/410 parte, intabulat în CF 25631-C1-U3 Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF 186943 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 3413/S/V; să se stabilească calitatea de moştenitori ai defunctei R.M. în favoarea reclamanţilor B.M.E., T.I., C.A. şi a pârâtei A.O., în calitate de colaterali privilegiaţi, în cotă de H parte pentru fiecare; să se dispună împărţirea şi predarea moştenirii în favoarea moştenitorilor, în cotă de H parte pentru fiecare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 21 iunie 2012, după interpelarea reprezentantului reclamanţilor, instanţa a constatat că acţiunea extinsă şi precizată nu cuprinde petit de sistare a sterii de indiviziune, ci doar de predare a moştenirii după defuncta R.M..

Prin întâmpinarea depusă la filele 46-48, completată cu cea depusă la filele 94-97, pârâţii au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor în promovarea acţiunii, cu motivarea că pretinşii reclamanţi nu-şi pot dovedi calitatea procesuală activă doar prin depunerea la dosar a unor acte de stare civilă, fiind necesară o declaraţie notarială de acceptare a succesiunii în termenul legal şi un certificat, daca nu de moştenitor, cel puţin de atestare a calităţii de moştenitor. De asemenea, reclamanţii nu pot justifica calitatea procesuală activă în condiţiile în care, prin actul întocmit în data de 24.05.2009, au fost dezmoşteniţi de către defuncta R.M..

Pârâţii au invocat excepţia nelegalei timbrări a acţiunii formulate, pentru soluţionarea acesteia, instanţa dispunând efectuarea unei expertize de evaluare.

In ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâţii au arătat că, înainte de întocmirea testamentului autentificat sub nr.209/19.02.2010 de BNP S.I. testatoarea a fost consultată de un medic specialist, care, prin adeverinţa eliberată, a confirmat starea de sănătate a acesteia şi existenta discernământului la momentul testării. În ceea ce priveşte cererea de excludere a reclamanţilor de la moştenire, prin întocmirea dispoziţiilor testamentare în acest sens, pârâii au arătat că aceştia au neglijat defuncta, neacordându-i nici un fel de ajutor, cel puţin în ultimii 3 ani şi jumătate, neinteresându-se de situaţia sa medicală sau cea personală. Cu privire la sumele solicitate a fi aduse la masa succesorală de către pârâta A.O., s-a arătat că la data decesului defunctei R.M. acestea nu se mai aflau în patrimoniul acesteia. Cat timp sa aflat în viaţă defuncta a dispus după bunul ei plac de sumele de bani pe care le-a deţinut, fiind folosite pentru întreţinerea acesteia. Bunurile imobile enumerate de către reclamanţi au aparţinut, intr-adevăr, defunctei şi fac parte din masa succesorală rămasă după aceasta, însă reclamanţii au ignorat a include şi mobilierul existent în cele două locuinţe, care, deşi este vechi, are o valoare aparte.

La termenul de judecată din 21 iunie 2012 pârâtul A.V.A. a pus în discuţie lipsa calităţii de reprezentant al d-lui avocat M.C.I..

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2012, după depunerea la dosar a raportului de evaluare a bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa succesorala rămasă după defuncta R.M., instanţa a stabilit că reclamanţii au achitat taxa judiciara de timbru prin raportare la o valoare a masei succesorale mai mare decât cea stabilita de expertul evaluator. în acest context, la termenul de judecată din 15 ianuarie 2013 instanţa s-a considerat legal investită cu soluţionarea cererii, pe motiv că nu s-a pronunţat în mod expres în sensul respingerii excepţiei nelegalei timbrări, acest aspect a fost în dispozitivul hotărârii.

Având în vedere că în cursul procesului d-na R.M. a decedat, iar acţiunea iniţială a fost preluată şi modificată de moştenitorii acesteia, instanţa a respins că ramase fără obiect excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a tutorelui A.A.. Acţiunea iniţial formulată de d-na R.M., prin tutore A.A. a fost preluată de reclamanţi şi modificată ulterior decesului reclamantei iniţiale.

Astfel, ulterior decesului d-nei R.M. numiţii B.M.E., T.I. şi C.A. si-au manifestat intenţia de a continua procesul iniţiat de antecesoarea lor, justificând cererea de introducere în cauză prin actele de stare civilă depuse în copie la dosar. Astfel, reclamantele T.I. şi C.A. sunt surorile defunctei iar reclamantul B.M.E. este nepotul de frate predecedat al d-nei R.M., potrivit actului de naştere al acestuia şi certificatului de naştere al tatălui sau.

In baza acestor acte de stare civilă şi ţinând cont de împrejurarea că reclamanţii au solicitat a se constata nulitatea absoluta a testamentelor şi a dispoziţiilor testamentare date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea pârâtei A.O., precum şi a testamentului autentificat sub nr. 209/19.02.2010 de BNP S.I., instanţa a apreciat că aceştia justifică pe deplin calitatea procesuala activa în formularea prezentei cereri de chemare în judecata.

Din actele depuse în probaţiune la dosar a reieşit că R.M. a decedat în data de 07.05.2012 şi nu a avut descendenţi direcţi, iar soţul său a decedat anterior, în data de 24.01.2009, succesiunea după acesta fiind dezbătută şi finalizată prin eliberarea certificatului de moştenitor şi legatar nr. 88/2009 eliberat de BNP M.D.S.A..

Persoanele susceptibile de a veni la moştenire dupăa R.M. sunt, în conformitate cu dispoziţiile art. 983 alin. 2 şi 3 cod civil surorile acesteia, respectiv reclamantele T.I. şi C.A. şi pârâta A.O. şi nepotul de frate predecedat, reclamantul B.M.E..

Cererea de deschidere a succesiunii după defuncta R.M. a fost înregistrată la BNP S.I. de pârâta A.O. în data de 22.02.2012, iar, prin poziţia procesuală exprimată în cadrul dosarului succesoral, precum şi prin intenţia declarată a reclamanţilor de a continua procesul început de R.M., prin tutorele său, concretizată prin depunerea la dosar a cererii de chemare în judecată precizată, în data de 16 mai 2012, reclamanţii au făcut acte de acceptare a succesiunii.

In ceea ce priveşte testamentele şi dispoziţiile testamentare date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea pârâtei A.O., precum şi testamentul autentificat sub nr.209/19.02.2010 de BNP S.I., acte a căror nulitate absolută s-a solicitat a fi constatata de reclamanţi, instanţa a constatat următoarele:

In data de 24 mai 2009 R.M. a semnat actul potrivit căruia testatoarea, aflata în deplinătatea facultăţilor mintale, a dispus că sora dânsei, pârâta A.O., să facă tot ceea ce este necesar pentru administrarea bunurilor mobile şi imobile ale acesteia.

In data de 26 noiembrie 2009 R.M. a dat dispoziţie potrivit căreia pârâta avea dreptul să retragă de la Bancă toate sumele care se vor găsişi în contul acesteia. Sumele urmau să îi fie puse la dispoziţie şi sa fie folosite cum consideră dânsa de cuviinţă.

In data de 10.02.2010 BNP S.I. a autentificat sub nr. 209/2010 testamentul potrivit căruia R.M. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se găsea în patrimoniul acesteia la data încetării din viaţă în favoarea pârâtei A.M. şi a fiului acesteia, A.V.A..

In ceea ce priveşte starea sănătatii d-nei R.M. instanţa a reţinut că la data de 4 decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj -Napoca a fost înregistrată acţiunea formulată de reclamanţii B.M.E., T.I. şi C.A., prin care au solicitat punerea sub interdicţie a d-nei R.M..

În motivarea acţiunii ce a format obiectul dosarului civil nr..../211/2009 au arătat că starea psihică precară a d-nei R.M., în varstă de 83 de ani atunci, era cauzată de stadiul avansat al bolii de care suferea, dementa în boala Alzheimer, diagnostic ce reieşea din biletul de ieşire din spital-scrisoare medicală nr.FO 72140/17.02.2009 emis de Spitalul Clinic Judetean de Urgenţă Cluj, Clinica Psihiatrie II.

La solicitarea instanţei de numire a unui curator în vederea reprezentării intereselor d-nei R.M., internată în acel moment la Căminul de seniori „C.” în cursul procesului, prin Dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 2096/19.04.2010 a fost numită în acest sens d-na A.O..

D-na R.M. a fost supusă cercetărilor specifice impuse de dispoziţiile art.30 din Decretul nr. 32/1954 efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, din declaraţiile martorilor audiaţi reieşind că aceasta, în ultimii doi ani, a început să nu mai recunoască o serie de persoane pe care le ştia de multa vreme. D-na R.M. a fost supusă şi expertizei medico-legale întocmită de o comisie de specialitate, concluziile fiind acelea de demenţă în boala Alzheimer, pârâta neavând capacitatea de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale.

Cercetarea judecătoreasca efectuată a fost întregită de analizarea anchetei sociale efectuate de Autoritatea Tutelară a Municipiului Cluj-Napoca, în care s-a menţionat că ulterior decesului soţului său, ce a survenit în data de 24 ianuarie 2009, boala pârâtei a evoluat în asemenea maniera încât nu a mai recunoscut nici apropiaţii familiei, situaţie constatata chiar de instanţa de judecată, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954 a procedat la luarea unei declaraţii d-nei R.M.. Acest lucru a avut loc la Căminul de seniori „C”, unde era internată.

Toate aceste probe administrate au determinat instanţa de să admită acţiunea reclamanţilor şi să dispună punerea sub interdicţie a d-nei R.M., fiind pronunţata în acest sens sentinţa civilă nr. nr. 12141/2010.

Pârâta a declarat apel şi apoi recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, afirmând reparativ că reclamanţii nu urmăresc decât averea dânsei, nefiind preocupaţi de îngrijirea efectivă. Apelul declarat a fost respins prin decizia civilă nr. nr.73/A/2011 a Tribunalului Cluj, care a reţinut în motivarea deciziei declaraţia martorei V.L., internată în ultimele 8 luni în acelaşi salon cu d-na R.M.. Aceasta a declarat că încă de la început pârâta era extrem de agitată, nu ţinea minte nimic şi foarte rar îşi recunoştea rudele care o vizitau. Işi schimba adesea atitudinea de la starea de calm la cea de agitaţie şi erau rare momentele de luciditate când ştia cum o cheamă şi ce profesie avusese.

Recursul declarat a fost respins prin decizia civilă nr. 1578/R/2011 a Curţii de Apel Cluj şi, în data de 01.08.2011 a fost numit dl .A.A. în calitate de tutore al celei puse sub interdicţie, fiind emisă în acest sens Dispoziţia Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr.4238/2011.

Instanţa a detaliat parcursul cercetărilor efectuate şi finalizate cu pronunţarea hotărârii de punere sub interdicţie a d-nei R.M. deoarece exact în aceasta perioadă au fost întocmite actele testamentare a căror anulare este solicitata de către reclamanţi.

Astfel, în perioada 03.02-17.02.2009 d-na R.M. a fost internată Spitalul Clinic Judetean de Urgenţă Cluj, Clinica Psihiatrie II, iar, în biletul de ieşire din spital-scrisoare medicală iagnosticul era de „dementa în boala Alzheimer”, diagnostic ce nu a fost infirmat ulterior. Potrivit anchetei sociale efectuate în dosar nr. .../211/2009, debutul problemelor de sănătate ale d-nei R.M. se situează în urmă cu 10 ani şi s-au agravat în ultimii doi ani. Ulterior externării sale, d-na R. a fost internată în Căminul de seniori „C.”, instituite în care a rămas până la momentul survenirii decesului sau.

In aceasta perioadă, mai exact în datele de 24.05.2009 şi de 26.11.2009 d-na R.M. a semnat testamentul olograf depus în copie la fila 49 din dosar, respectiv dispoziţia testamentară depusă la fila 50 din dosar.

Apoi, în timp ce era supusa cercetărilor specifice impuse de Decretul nr. 32/1954, martorii audiaţi au susţinut că are extrem de puţine momente de luciditate, că nu recunoaşte persoanele apropiate şi nici nu mai ştia că soţul său murise sau că nu avea copii, iar experţii în medicina-legală au constatat că avea calităţile atenţiei şi memoriei greu de captat şi susţinut.

Pentru că notarul public să poate încheia testamentul, în dovedirea capacitaţilor testatoarei, pârâtul A.V.A. a prezentat o adeverinţă medicală depusă în copie şi la dosar, care o declara pe d-na R.M. aptă pentru a semna documente legale, în data de 18 februarie 2010.

Interesant este că medicul care a apreciat că aceasta este orientata temporo-spatial, că are memoria şi atenţia în limitele vârstei şi are conştiinţa actelor sale, profesează la Spitalul Municipal Dej, oraş care coincide cu cel în care se afla locul de muncă al pârâtului (. Dej). Interesat de asemenea, este că la acel moment d-na R.M. nu era transportabilă, fiind internată în Căminul de seniori „C.” cu sediul în Cluj-Napoca, iar, din adeverinţa menţionata nu a reieşit că respectivul medic ar fi văzut-o măcar pe d-na R., deoarece, cu siguranţă, nu a consultat-o.

De asemenea, este evident că toate actele depuse în dosarul nr. .../211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv întâmpinările şi căile de atac declarate au fost redactate de acela şi pârât A.V.A.. Reiese fără echivoc din simpla analiză a acestor acte, comparativ cu cele depuse în prezenta cauză, că emana de la acelaşi calculator, iar stilul de redactare îi aparţine în mod incontestabil pârâtului. Nu este nici o problemă legala că o persoana cu studii juridice să i şi consilieze o rudă de gradul III într-un litigiu. Problema morală ivită în cazul de faţă este aceea că în timp ce instanţele de judecata soluţionau dosarul de punere sub interdicţie, în care „pârâta” s-a opus admiterii acţiunii şi apoi căile de atac declarate, fără nici un temei medical după cum s-a constatat ulterior, ci doar pentru amânarea pronunţării unei hotărâri irevocabile, d-na R.M. era pusă să semneze testamentul autentificat sub nr. 209/19.02.2010 de BNP S.I., testament prin care a lăsat întreaga sa avere în favoarea pârâtului şi a mamei sale. Or, în aceasta perioadă d-na R. a dat dovadă de dezorientare temporo-spaţială, de pierderea fluidităţii mentale, scăderea capacităţii de efort intelectual, fiind dependentă fizic şi psihic de o altă persoană, aşa cum au stabilit specialiştii în domeniu în urma expertizării acesteia.

Este evident că starea de sănătate a d-nei R.M. nu a avut o evoluţie galopantă, starea psihopatologică semnalată la dânsa fiind caracterizată prin slăbirea globală, progresiva şi ireversibilă a tuturor proceselor psihice, astfel încât, în nici un caz nu se poate susţine că la momentul testaţii în favoarea pârâţilor d-na R.M. se afla în totalitatea facultăţilor sale mintale chiar dacă sentinţa civilă nr. 12141/2010 prin care s-a dispus punerea sub interdicţie a fost pronunţată ulterior acestui moment.

Ca urmare, chiar dacă testamentul dat în data de 19.02.2010 a fost autentificat de un notar public, fiind îndeplinita astfel condiţia încheierii în formă autentică, actul respectiv nu îndeplineşte o altă condiţie esenţiala şi anume a discernământului testatorului, prevăzuta de art. 1038 Cod civil, care a reluat dispoziţiile art.856 Cod civil anterior.

Astfel, testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat. În cazul de faţă, chiar daca sentinţa civilă nr. 12141/2010 a Judecătoriei Cluj -Napoca, prin care s-a dispus punerea sub interdicţie a d-nei R.M. a fost pronunţata ulterior momentului semnării testamentului autentificat sub nr. 209/19.02.2010 de BNP S.I., din actele medicale ce o priveau pe aceasta (excepţie făcând adeverinţa medicală nr. 114/18.02.2010 eliberată de Spitalul Municipal Dej), precum şi din restul probatoriului administrat (declaraţii de martori, ancheta socială, concluziile judecătorului şi ale procurorului după discuţia ce s-a încercat a fi purtată cu d-na R.), reiese că aceasta nu avea capacitatea de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale.

In consecinţa, actul întocmit în data de 19.02.2010 şi autentificat sub nr. 209/19.02.2010 de BNP S.I. nu a fost rezultatul voinţei unei persoane cu discernământ, astfel încât, pentru neîndeplinirea condiţiei esenţiale menţionate, la momentul încheierii testamentului autentic, instanţa a constatat nulitatea absolută a actului astfel întocmit.

In ceea ce priveşte testamentul şi a dispoziţia testamentară date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea pârâtei A.O. în ceea ce priveşte intenţia de dezmoştenire a tuturor celorlalte rude (fără a fi nominalizate), cu excepţia pârâtei A.O., respectiv de administrare a întregii sale averi, instanţa a apreciat că aceste înscrisuri, trebuie, sub sancţiunea nulităţii absolute, să fie scrise în întregime, semnate şi datate de mâna testatorului potrivit art. 859 Cod civil anterior şi menţinută în art. 1041 Cod civil în vigoare la data deschiderii succesiunii.

Actele supuse atenţiei au fost doar semnate de către d-na R.M., neîndeplinind condiţia esenţială de validitate. În aceste condiţii, instanţa a constatat nulitatea absolută a testamentelor şi a dispoziţiilor testamentare date de defuncta R.M. în datele de 24.05.2009, respectiv 26.11.2009 în favoarea pârâtei A.O..

Defuncta R.M. a deţinut în proprietate cota de 1/6 parte din terenul intravilan în suprafaţă de 1.227 mp. având nr. topo. 10613/2, 10613/3, de sub A1, cu casa pe fundaţii de beton armat, zidărie din carămidă, învelitoare din ţiglă, situate în Cluj-Napoca, str. T. nr.27, intabulate în CF 259357 Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF 14462 Cluj-Napoca. De asemenea, la data decesului său, defuncta deţinea în proprietate apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 6, intabulat în CF 25631-C1-U3 Cluj-Napoca. Acest apartament a fost închiriat începând cu luna februarie 2009, chiria stabilită fiind în cuantum de 500 lei lunar, pârâta A.O. încasând aceasta chirie în baza procurii de administrare autentificata sub nr. 953/17.06.2009 de BNP M.D.S.A..

în perioada februarie-decembrie 2009, ianuarie-decembrie 2010 şi februarie-august 2011 cuantumul total al chiriei încasate pentru apartamentul nr. 5 din Cluj-Napoca, str. M. nr. 6 a fost de 15.500 lei.

Din această sumă, reclamanţii au apreciat că suma de 6.200 lei a fost utilizată în vederea achitării contravalorii taxei achitate de către R.M. la Căminul de seniori “C”. Acela şi totalul de 6.200 lei folosit în acest scop a reieşit şi din calculul făcut în acest sens de către pârâţi şi depus la dosar în înscrisul de la filele 158-159 şi s-a completat cu adresa emisa de instituţia în care s-a aflat R.M. anterior decesului, taxa aferenta fiind suportată din pensia acesteia şi parte din chiria încasată.

In vederea explicitării modului în care au fost cheltuite sumele de bani încasate cu titlu de chirie, pârâta A.O. a depus la dosar un centralizator, în care a menţionat cheltuieli făcute cu întreţinerea apartamentului, necesitate de achitarea impozitului aferent acestuia, cu achitarea onorariului avocaţial în dosar nr..../211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu îngrijirea şi apoi înmormântarea d-nei R.M.. A ceste susţineri nu au fost probate cu absolut nici un act din care ar putea reieşi şi împrejurarea că au fost efectuate.

Ca urmare, fiind vorba despre simple susţineri în acest sens, nerecunoscute de partea adversa şi neprobate, instanţa a admis cererea reclamanţilor şi a dispus obligarea pârâtei A.O. sa restituie în favoarea moştenirii defunctei suma de 9.300 lei încasata cu titlu de chirie în baza procurii de administrare nr. 953/17.06.2009 eliberata de BNP M.D.A.S..

După numirea d-lui A.A. în calitate de tutore al d-nei R.M., în vederea îndeplinirii obligaţiilor acestuia de evaluare a bunurilor celei puse sub interdicţie s-a constatat că, în baza procurii de administrare nr. 953/17.06.2009 eliberată de BNP M.D.S.A., pârâta A.O. a cheltuit atât chiria menţionată anterior, cât şi sumele retrase din conturile defunctei, de 41.842 lei, respectiv de 7.138,55 euro, acesta fiind motivul înregistrării acţiunii ce a format obiectul prezentului dosar, în forma sa iniţială.

Astfel, în prezent, în contul în lei al defunctei se mai afla suma de 10.300 lei, sumele de 41.842 lei, respectiv de 7.138,55 lei fiind scoase din conturile defunctei de către pârâta A.O., în baza procurii de administrare nr. 953/17.06.2009 eliberata de BNP M.D.A.S.. Acest aspect nu a fost contestat de către pârâta în cursul procesului, insa a fost justificat de dorinţa exprimată în acest sens de către d-na R.M.. În condiţiile în care nu exista la dosar nici un act justificativ în ceea ce priveşte modalitatea de cheltuire a acestor sume în vederea întreţinerii d-nei R.M. sau măcar în beneficiul acesteia, iar dansa nu putea, în perioada respectivă să decidă utilizarea sumelor mari de bani, de altfel, într-o anumită modalitate datorită stării precare a sănătăţii sale, instanţa a apreciat că apărările pârâtei nu pot fi reţinute, motiv pentru care a admis cererea reclamanţilor şi a dispus, în temeiul art. 1345 Cod civil, obligarea pârâtei sa restituie în favoarea moştenirii sumele de 41.842 lei şi de 7.138,55 euro, sume retrase din conturile bancare ale defunctei în baza procurii de administrare nr. 953/17.06.2009 eliberată de BNP M.D.S.A., precum şi a dobânzilor aferente calculate de la data retragerii şi pana la momentul restituirii.

Prin decizia civilă nr. 159/5 martie 2014 a Tribunalului Cluj a fost respins că nefondat apelul declarat de A.O. şi A.V.A. în contra sentinţei civile nr. 9754 din 19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr. .../211/2012, care a fost menţinută în totul.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că după precizarea şi extinderea acţiunii de către reclamanţii succesibili, după decesul reclamantei R.M., nu se impunea chemarea în judecată a tutorelui reclamantei decedate, care nu mai avea calitate procesuală şi în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a tutorelui A.A..

Instanţa a apreciat neîntemeiată critica apelanţilor referitoare la obligarea lor la o dublă plată a sumei de 10.300 lei, câtă vreme din considerentele sentinţei a rezultat cu evidenţă suma de 10.300 lei, pusa de pârâţii apelanţi la dispoziţia tutorelui A.A. a fost scăzută de către instanţă, pârâţii fiind obligaţi doar la diferenţa rămasă.

Decontul cheltuielilor întocmit de apelanţi nu reprezintă o probă, ci simple susţineri ale acestora cu privire la modul de cheltuire a banilor ridicaţi din contul defunctei. Astfel, în lipsa unor bonuri, chitanţe sau alte asemenea dovezi, instanţa nu avea cum să retină realitatea cheltuielilor pretinse de apelanţi în acest decont.

Continuarea acţiunii de către reclamanţi la data de 16 mai 2012, cu intenţia expresă şi manifestată a acestora de a-şi însuşi calitatea de succesori prin acest demers procesual, reprezintă în mod evident un act de acceptare a succesiunii rămasă după defuncta R.M. în sensul art. 1110 pct. 2 Cod civil , făcut în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 Cod civil. În plus, şi în faţa notarului public s-au exprimat reclamanţii în sensul acceptării succesiunii defunctei R.M., fapt consemnat de către notarul public cu ocazia dezbaterii masei succesorale.

Contrar susţinerilor apelanţilor, între data pronunţării sentinţei de punere sub interdicţie în dosar nr. 30089/2009 şi data încheierii actelor juridice anulate nu este o durată mare de timp.

Dispoziţiile anulate datează din 24 mai 2009, 26 noiembrie 2009, în timp ce sentinţa de punere sub interdicţie a fost pronunţată la data de 24.09.2010, însă acţiunea a fost înaintată la data de 04.12.2009.

Deşi pronunţata în septembrie 2010, probele din acel dosar, care au dus finalmente la concluzia că d-na R.M. nu avea capacitatea psihică necesară pentru a înţelege consecinţele juridice ale actelor sale, situaţie ce a impus punerea sa sub interdicţie, respectiv actele medicale datate 03.11.2009 şi 19.02.2009 dovedesc că defuncta suferea de demenţă în boala Alzhaimer şi avea deja toate simptomele constatate şi de Comisia medicală din cadrul I.M.L care a concluzionat cu privire la inexistenta incapacităţii defunctei.

Aşadar, incapacitatea defunctei de a înţelege consecinţele juridice ale actelor sale a survenit anterior momentului pronunţării sentinţei de punere sub interdicţie şi era instalată la data încheierii actelor juridice cu privire la care s-a constatat nulitatea.

Boala de care suferea defuncta este o boala degenerativă care nu permite îmbunătăţirea stării psihice a bolnavului, ci deteriorarea progresivă a stării psihice odată cu trecerea timpului.

Adeverita medicală de la fila 36 din dosar nr. 30089/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, eliberată de Spitalul municipal Dej, semnată de medic primar psihiatru N.A., din care rezultă că diagnosticul defunctei la data emiterii actului era ateroscleroză generalizată, iar pacienta era orientata temporo-spaţial şi are conştiinţa consecinţelor juridice ale acţiunilor sale a fost apreciată ca o proba neconcludentă.

Aceasta deoarece, aşa cum rezultă din Adresa Spitalului municipal Dej nr. 462/30.01.2014, d-na doctor N.A. nu era medicul curant al defunctei, a făcut evaluarea psihiatrică din 18.02.2010 la cerere, consultaţia acordata fiind singulară.

Concluziile medicului cuprinse în adresa sus menţionată au fost infirmate de fisa medicală a pacientei R.M., care a fost diagnosticată din februarie 2009 cu boala Dementa Alzhaimer, pe lângă ateroscleroză, fiind făcută în fişa medicală menţiunea că necesită supraveghere permanentă.

Aşadar, tribunalul a apreciat că nu corespunde realităţii împrejurarea pretinsa de apelanţi potrivit căreia pacienta R.M. de afla în evidenta d-nei doctor N.A., care a consultat-o şi a tratat-o în mod repetat.

Actele din 23.05.2009 şi 26.11.2009 erau acte de care apelanţii se prevalau pentru a obţine efecte juridice împotriva reclamanţilor, respectiv blocarea pretenţiei acestora la restituirea sumelor de bani ridicate din contul defunctei şi nu au fost depuse cu titlu informativ, ci în ideea de a avea efecte juridice.

Instanţa a fost sesizată cu cererea de anulare a testamentelor şi dispoziţiilor testamentare cuprinse în actele de mai sus, astfel că potrivit art. 129 alin 6 Cod pr.civ. era obligată sa procedeze la soluţionarea acestor cereri şi a rămas în limitele investirii sale.

Sancţiunea exheredării succesibililor care vor cere socoteală pentru modul de utilizare a sumelor de bani scoase din contul defunctei de către A.O. reprezintă în mod cert o dispoziţie testamentară care trebuia să îndeplinească condiţia testamentului olograf a fi scris, semnat şi datat în întregime de către testatoare. Nefiind îndeplinita acesta condiţie, în mod legal constatat instanţa nulitatea acestor acte juridice.

Probele au indicat în mod cert incapacitatea psihică a defunctei testatoarei de a înţelege consecinţele juridice ale actelor sale, astfel că soluţia instanţei se sprijină pe probatoriul administrat în cauză.

Instanţa a admis pretenţia reclamanţilor de obligare a pârâţilor la restituirea sumelor scoase din contul defunctei, nu pentru că nu s-a putut justifica retragerea sumelor de bani din contul defunctei, ci cheltuirea lor.

Instanţa de apel a mai reţinut că în şedinţa din 15.01.2012 pârâţii au solicitat audierea 4 martori, obligându-se să depună adresele acestora, cerere încuviinţată de instanţa de fond care a dispus obligarea pârâţilor că în termen de 5 zile să depună la dosar lista cu numele şi adresa martorilor, sub sancţiunea decăderii din probă.In condiţiile în care pârâţii nu si-au îndeplinit obligaţia pus în sarcina lor în vederea administrării probei testimoniale, instanţa nu din exces de zel, ci în aplicarea dispoziţiilor art. 186 Cod pr.civ. a dispus deciderea pârâţilor din probă.

Probele administrate în dosar 30089/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca nu au mai putut fi puse în discuţie, căci ele au dus la pronunţarea sentinţei de punere sub interdicţie a defunctei R.M., ori hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la starea şi capacitatea persoanelor sunt opozabile erga omnes.

Ascultarea în calitate de martor a d-nei doctor N.A. şi a d-lui doctor S.L. era inutilă, teza probatorie urmărită prin ascultarea acestor martori fiind lămurită prin adresele Spitalului municipal Dej depuse în apel, adresă semnată şi de d-na doctor N.A. în calitate de director adjunct al instituţiei, precum şi de Casa de seniori C., semnata de dl. Doctor S.L..

Instanţa nu a prezumat că defuncta nu a consumat niciun ban, dar în lipsa dovezilor privitoare la pretinsele cheltuieli făcute în interesul defunctei sau cu administrarea imobilului acesteia, nu le putea socoti justificate. Este de neînţeles omisiunea depunerii la dosar a actelor doveditoare cel puţin pentru cheltuielile de înmormântare, impozite, asigurări pe apartament, donaţii către „C.”, lucrarea de amenajare a mormântului defunctului R.C., căci acestea sunt cheltuieli pentru care de regula se emit chitanţe şi facturi.

Din adeverinţa trimisa la dosar de „C”, rezultă că dl. Doctor S.L. nu a participat la consultaţia defunctei în data de 18.02.2010, demersul sau cu acea ocazie limitându-se la semnarea acordului pentru luarea consimţământului.

O nouă expertiză de stabilire a capacitaţii defunctei nu se mai putea realiza , întrucât aceasta a decedat între timp. Adeverinţa medicală emisă de d-na doctor N.A. la data de 18.02.2010 nu era un act nou, care impunea o nouă expertiză psihiatrică, comisia I.M.L care a efectuat expertiza în dosarul de punere sub interdicţie având cunoştinţă de această adeverinţă, câtă vreme s-a referit la ea.

Adeverinţa aflata la fila 6 în dosar 30089/2009 este în concordanta cu informaţiile medicale cuprinse în fişa medicală a pacientei R.M.. Nu se releva niciun motiv care să arate falsul informaţiilor cuprinse. Dl. Doctor S., aşa cum s-a arătat în adresa emisă de Casa de seniori T. este medicul instituţiei, nu medicul de familie al defunctei. Câtă vreme nu s-a făcut dovada că defuncta a fost radiata de pe lista medicului de familie Z.S., susţinerile apelanţilor cu privire la falsul adeverinţei nu au putut primite.

Impotriva acestei decizii pârâţii A.O. Şi A.V.A. au declarat recurs solicitând instanţei desfiinţarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel ca nelegale şi casarea deciziei din apel cu consecinţa rejudecării apelului şi suplimentării probatoriului cu audierea martorilor propuşi şi refuzaţi abuziv de către instanţa de fond şi apel şi efectuarea unui supliment de expertiză psihiatrică având ca obiect stabilirea existenţei sau nu a discernământului defunctei R.M. la data semnării testamentului autentificat sub nr. 209 din 19.02.2010.

În motivarea recursului pârâţii recurenţi, A.O. Şi A.V.A., au arătat că instanţele de fond şi apel au încălcat dispoziţiile art. 44 Noul Cod Civil prin aceea că nu au constatat nulitatea acţiunii iniţiale, formulate de A.A., fostul tutore al persoanei puse sub interdicţie, R.M..

Prin promovarea acelei acţiunii în timpul vieţii defunctei, tutorele a încălcat dispoziţiile legale invocate, deoarece promovarea acţiunii s-a făcut fără a avea autorizarea instanţei de tutelă. Prin demersul tutorelui s-a creat şi o pagubă nejustificată în dauna acesteia, prin folosirea sumelor de bani din contul lui R.M., respectiv taxa judiciară de timbru în sumă de 3909,74 lei (f.19) şi suma de 669 lei (f. 25 dosar fond).

Al doilea motiv de recurs invocat de pârâţi vizează faptul că deşi se impunea efectuarea unei expertize medico-legale, raportat la adeverinţa medicală nr.114/18.02.2010 (depusă la ultimul termen de judecată la judecătorie) şi ţinând seama că reclamanţii nu s-au înscris în fals faţă de acest act medical, instanţa trebuia să manifeste rol activ şi să dispună în acel moment o expertiză medico-legală care să aibă ca obiectiv stabilirea discernământului defunctei R.M. la momentul încheierii actelor în discuţie.

Recurenţii pârâţii au invocat şi abuzul de drept al primei instanţe, care a încuviinţat martorii propuşi la termenul din 15.01.2013, deşi parte dintre ei se aflau pe holul instanţei -judecătoarea N.A. comiţând un grav abuz pentru care recurenţii au formulat plângere penală.

Al treilea motiv invocat de recurenţi a vizat faptul că în mod nelegal instanţa a apreciat că adeverinţa medicală nr. 114 din 18.02.2010 ar fi un act fals, fără a indica un argument în acest sens, sugerând ideea că acest act a fost eliberat graţie influenţei pe care recurentul A.V.A. a avut-o în calitate de procuror, respingând cu totul nelegal proba cea mai concludentă din dosar, de care depindea valabilitatea testamentului autentic.

De asemenea, s-a omis atât de către instanţa de fond cât şi de către instanţa de apel declaraţia martorului public I.S., care a redactat testamentul autentificat sub nr.

209/19.02.2010, din care a rezultat că „R.M. era perfect sănătoasă şi nu prezenta simptome că ar suferi de boli mintale”.

Recurenţii au arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel nu au manifestat rol activ şi au trecut sub tăcere faptul că medicul psihiatru N.A. a mai acordat consultaţii numitei R.M., după cum rezultă din adeverinţele medicale nr. 921/8.10.2009 şi nr. 1146/27.11.2009, aflate în dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca nr. 30089/2009, de care nu s-a făcut vorbire.

În schimb, instanţa a susţinut nelegal în baza adeverinţei medicale nr.71240/3.11.2009(aflată în dosarul nr. 30089/2009), că aceasta cuprinde aceleaşi informaţii ca şi cele menţionate în fişa medicală a pacientei, deşi fişa medicală nu s-a aflat la dosar.

Recurenţii au susţinut că adeverinţa medicală mai sus arătată este falsă, fiind emisă de o persoană necompetentă, deoarece în noiembrie 2009 R.M. se afla de circa 8 luni la„C”, unde se afla şi fişa medicală a acesteia, iar medicul de familie era dr. S.L..

Recurenţii au arătat că au formulat o plângere penală cu privire la adeverinţa medicală mai sus arătată.

S-a mai invocat de către recurenţi şi lipsa de rol activ a instanţei pentru că nu a solicitat din oficiu fişa medicală a defunctei R.M. anterioară lunii martie 2009 şi nu s-a dispus din oficiu o expertiză medicală raportat la fişa medicală şi data întocmirii actelor atacate.

Recurenţii au invocat şi lipsa de rol activ a instanţei prin susţinerea aberantă că doctorul S.L. este medicul instituţiei şi că nu ar avea şi calitatea de medic de familie a lui S.L., iar acest lucru se putea afla printr-o simplă adresă.

Al patrulea motiv de recurs invocat a vizat nelegalitatea anulării unor acte care nu sunt testamente, respectiv dispoziţiile din lunile mai şi noiembrie 2009, ale defunctei R.M., fără ca reclamanţii să solicite acest lucru printr-un petit distinct, instanţa acordând mai mult decât s-a cerut.

Prin întâmpinare, reclamanţii intimaţi B.M.E., T.I. şi C.A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că recursul pârâţilor prezintă critici de netemeinice ale hotărârilor judecătoreşti acordate şi nicidecum critici de nelegalitate, neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod proc. civ.

Deşi au arătat că motivele de recurs vizează netemeinica deciziei pronunţate în apel, reclamanţii intimaţi au răspuns punctual la criticile de netemeinicie invocate în recurs.

Analizând decizia pronunţată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Din lecturarea memoriului de recurs a rezultat că pârâţii recurenţi, A.O. şi A.V.A., au criticat atât decizia pronunţată de tribunal în apel, cât şi sentinţa pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.

La instituţionalizarea căilor de atac legiuitorul a instituit principiul legalităţii căilor de atac, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Principiul legalităţii căilor de atac este o regulă cu valoarea de principiu constituţional, după cum rezultă din art. 129 Constituţie, care prevede că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Coroborând dispoziţiile art. 282 Cod proc. civ., cu dispoziţiile art. 299 Cod proc. civ., curtea constată că principiul legalităţii reiese şi din aceste dispoziţii legale, întrucât hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar apelul este supus recursului.

Curtea constată că, aplicând principiul legalităţii căilor de atac, în recurs părţile au posibilitatea să critice numai decizia pronunţată în apel, nu şi sentinţa judecătoriei, care a format obiectul apelului şi nu obiectul recursului.

Prin urmare, criticile pârâţilor recurenţi referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia sentinţei pronunţate de Judecătoria Cluj -Napoca care se regăsesc în primele trei motive de recurs sunt inadmisibile, pentru considerentele mai sus reţinute.

În primul motiv de recurs recurenţii au invocat nelegala aplicare a dispoziţiile art. 44 Noul Cod Civil, întrucât instanţa de apel nu a constatat nulitatea acţiunii introdusă de fostul tutore A.A., pentru că acesta nu a solicitat aprobarea instanţei de tutelă pentru a promova o acţiune în numele defunctei.

Această critică nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.02.2012, reclamanta R.M. prin tutore A.A. a solicitat obligarea pârâtei A.O. la plata unor sume de bani decurgând din contractul de mandat, încheiat de reclamantă cu pârâta A.O..

După investirea primei instanţe, reclamanta R.M. a decedat la data de 7.05.2012, iar la data de 16 mai 2012, reclamanţii B.M.E., T.I. şi C.A. în calitate de succesibili ai defunctei R.M. au preluat acţiunea reclamantei şi au precizat-o în sensul că au solicitat obligarea pârâtei A.O. la restituirea sumelor de bani solicitate de R.M. prin acţiune (f. 29).

Ulterior, la data de 18 iunie 2012 reclamanţii B.M.E., T.I. şi C.A. şi-au extins acţiunea şi faţă de A.V.A. şi au precizat-o în sensul că au solicitat şi anularea testamentului autentic nr.209/19.02.2010 emis de Biroul Notarului Public S.I., pentru lipsa discernământului defunctei R.M.; constatarea nulităţii absolute a testamentelor şi dispoziţiilor testamentare din data de 24.05.2009 şi 26.11.2009 date de defuncta R.M.; obligarea pârâtei A.O. la restituirea în favoarea moştenirii defunctei R.M. a datoriilor faţă de moştenire în cuantum de 41.824 lei, 7.138,55 lei şi dobânzile aferente; suma de 9300 lei reprezentând contravaloarea chiriei apartamentului nr. 5 parter, situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 6; constatarea că masa succesorala rămasă după defuncta R.M., decedată în data de

07.05.201, se compune din: 52.124,39 lei; 0,10 lei; 5654,89 lei; 760,25 lei; 15.848 lei; 29879,15 lei; 7138,55 euro; 0,25 euro; 7138,30 euro, precum şi imobilul în cotă de 1/6 parte din terenul intravilan în suprafaţă de 1.227 mp. având nr.topo.10613/2, 10613/3, de sub A1, cu casa pe fundaţii de beton armat, zidărie din cărămidă, învelitoare din ţiglă, având nr.topo.10613/2, 10613/3-C, situate în Cluj-Napoca, str. T. nr.27, intabulate în CF 259357 Cluj-Napoca, apartamentul nr.5 situat în Cluj-Napoca, str. M. nr.6, intabulat în CF 25631-C1-U3 Cluj-Napoca, cu nr.topo.3413/S/V; să se stabilească calitatea de moştenitori după defuncta R.M., decedată la 07.05.2012 în favoarea reclamanţilor şi pârâta A.O., în calitate de colateral privilegiaţi, în cotă de H fiecare şi împărţirea şi predarea moştenirii în cotele legale, cu cheltuieli de judecată (f.54 dosar fond).

Prin urmare, curtea constată că instanţa de fond nu a admis acţiunea formulată de R.M., astfel încât să poată fi invocate cu succes dispoziţiile art. 44 Noul Cod Civil. Reclamanta a decedat în timpul soluţionării cauzei în faţa primei instanţe, iar în cauză a operat transmisiunea legală a calităţii procesuale active în favoarea persoanelor cu vocaţie succesorală, reclamanţii din prezenta cauză. Deşi pârâţii au invocat lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului tutorelui în promovarea acţiunii, aceste excepţii au rămas fără obiect, întrucât persoana ocrotită a decedat în timpul soluţionării cauzei, iar tutorele nu a mai continuat demersul juridic început.

Interesul este o condiţie în promovarea acţiunii şi este definit de doctrină ca fiind folosul material sau moral pe care parte îl urmăreşte prin investirea instanţei cu o cerere de chemare în judecată sau cu o critică în calea de atac în speţă.

Interesul trebuie să îndeplinească mai mute cerinţe:să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct şi juridic ocrotit de lege.

În prezentul recurs interesul pârâţilor recurenţi de a critica nelegala aplicare a art. 44 Noul Cod Civil este direct şi juridic ocrotit de lege, dar acest interes nu este actual, întrucât reclamanta R.M. a decedat şi instanţa nu a soluţionat acţiunea promovată de tutore, încât să fie necesară verificarea condiţiilor prevăzute de art. 44 Noul Cod Civil, cum corect a reţinut şi tribunalul, respectiv judecătoria a soluţionat acţiunea precizată şi extinsă formulată de către o parte din moştenitorii reclamantei R.M..

Criticile pârâţilor referitoare la cheltuielile generate de tutore reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în faţa primei instanţe vizează, eventual, controlul exercitării tutelei, însă, în prezenta cauză, instanţa nu a fost investită cu o cerere în acest sens, situaţie în care aceste critici exced cadrului procesual cu care reclamanţii au investit instanţa.

Din considerentele mai sus reţinute, rezultă că referitor la primul motiv de recurs, nu se verifică motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., coroborat cu art. 44 Noul Cod Civil.

În al doilea motiv de recurs recurenţii au invocat lipsa de rol activ a instanţei de fond, judecătoria, raportat la adeverinţa medicală nr. 114/18.02.2010 eliberată de Spitalul Municipal Dej (f. 227 dosarul Judecătoriei Cluj -Napoca depusă în şedinţa publică din 29 mai 2013 şi modul abuziv în care a fost încuviinţată probaţiunea testimonială.

Prin aceste două critici recurenţii pârâţi tind să înfrângă principiul legalităţii căii de atac şi critică direct în recurs sentinţa, ceea ce este inadmisibil, după cum am arătat în considerentele mai sus reţinute, referitoare la principiul legalităţii căii de atac.

Lipsa de rol activ al instanţei de fond raportat la adeverinţa medicală nr. 114/18.02.2010, precum şi criticile, referitoare la faptul că s-au respins cererile testimoniale formulate de către pârâţi, au fost analizate de către instanţa de apel, care a stabilit că încuviinţarea probaţiunii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 186 Cod proc. civ., aplicându-se corect sancţiunea prevăzută în alin. 2 al art. 186 Cod proc. civ.

Curtea verificând legalitatea susţinerilor făcute de instanţa de apel, constată că, într-adevăr, dispoziţiile art. 186 Cod proc. civ., au fost corect aplicate. Recurenţii în şedinţa publică din 15.01.2013 au solicitat audierea a patru martori, obligându-se să depună în scris numele şi adresele de contact ale acestora, cererea testimonială fiind încuviinţată de către instanţă, însă i s-a pus în vedere pârâtului să depună la dosar în termen de 5 zile de la finalizarea dezbaterilo