Lipsa de comunicare cu parintele decedat nu constituie o imprejurare scuzabila care sa determine repunerea in termenul de acceptare al mostenirii.

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 335/R Şedinţa publică din 27 Mai 2008

 

 

La ordine fiind soluţionarea recursului civil declarat de către pârâta E. M., împotriva deciziei civile nr. 687 din 17.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta I. (...), în acţiunea civilă având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal au răspuns, pentru recurenta-pârâtă avocat E. H.ta, în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei şi intimata-reclamantă, personal şi asistată de avocat D. T., în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Av.E. H.ta şi av. D. T., având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Av.E. H.ta, precizează că oral începe susţinerea motivelor de recurs cu cel de-al doilea, referitor la înlăturarea pârâtei de la succesiunea defunctului I. D.J.. Astfel, arată că intimata-reclamantă nu a anunţat-o pe fiica defunctului de decesul acestuia, aspect dovedit cu răspunsul intimatei la întrebarea nr. 2 din interogatoriu; au făcut dovada cu martorii D. M. şi (...) că aceştia au făcut cunoscut pârâtei de decesul tatălui său în anul 2005, moment la care pârâta s-a prezentat la notar pentru a obţine certificatul de moştenitor; arată faptul că I. D.J., tatăl pârâtei, şi soţia acestuia, intimata-reclamantă, aveau pe rol acţiune de divorţ care a rămas fără efecte întrucât până la rămânerea irevocabilă a sentinţei a intervenit decesul acestuia; au fost încălcate dispoziţiile legale la acceptarea succesiunii şi nimeni nu poate invoca propria culpă de neanunţarea decesului , astfel că recurenta-pârâtă are calitatea de moştenitor, este succesoare alături de soţia supravieţuitoare.

C de-al doilea motiv de recurs, se referă la masa succesorală ce a aparţinut defunctului respectiv un apartament, trei hectare şi 6900 m.p. teren situat în extravilanul satului E., dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Eternitatea G.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că între cei doi soţi au existat relaţii de concubinaj, relaţie care presupune locuirea şi gospodărirea în comun a veniturilor realizate. Or, din probele administrate rezultă că acest concubinaj nu a existat , respectiv contractul de închiriere depus de reclamantă din care rezultă că în perioada 1999 – 2000 reclamanta a locuit cu chirie la numita S. E. în G,(...), (...) 5, . 30 iar defunctul locuia în G, str. (...) 165, (...) 3, . 48, părţile căsătorindu-se la 05.03.2001 dată la care apartamentul nr. 4 din blocul H. era cumpărat la data de 06.06.2000, astfel că apartamentul este bun propriu a defunctului. De asemenea, în masa de partajat urmează a fi incluse aragazul, patul, şifonierul, TV-ul color, fotoliu modul cu două cuburi, bunuri comune deşi intimata-reclamantă susţine că ar fi fost cumpărate cu credite, când aceştia erau căsătoriţi neavând nicio relevanţă pe numele cui s-au cumpărat.

Un alt motiv de recurs de referă la faptul că instanţa de fond reţine un drept de creanţă de ½ la apartament contribuţie personală a intimatei dar având în vedere că s-a făcut dovada că nu a existat nici o relaţie de concubinaj nu se mai pune problema; cel de-al patrulea motiv de recurs se referă la suprafaţa de teren extravilan care provine de la tatăl defunctului astfel că urmează ca instanţa să reţină că această suprafaţă de teren este bunul personal al defunctului asupra căreia recurenta-pârâtă are o cotă de ¾ iar intimata de ¼; al cincilea motiv de recurs se referă la bunurile mobile la care recurenta are o cotă de 3/8 iar intimata de 5/8; al şaselea motiv de recurs vizează locul de veci care este bun personal al defunctului, achitat în anul 1993, la care recurenta are o cotă de ¾ iar intimata de 1/4 iar cel de-al şaptelea motiv de recurs se referă la suma de 50 milioane lei , reprezentând cheltuieli de înmormântare, sumă exagerată în raport de probele administrate, respectiv declaraţia martorului D. şi (...) G, care au declarat că au participat un număr de 25 persoane, a fost o înmormântare modestă.

Revenind la susţinerea că recurenta-pârâtă are calitatea de moştenitoare a defunctului său tată, arată faptul că dacă eu existat legături mai puţin strânse cu unul dintre părinţi asta nu înseamnă că , copilul, trebuie înlăturat de la moştenire.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Av.D. T., în combaterea recursului formulat, arată faptul că instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţie în sensul admiterii acesteia şi ca o consecinţă a constatat că recurenta-pârâtă nu a acceptat în termen succesiunea şi astfel nu a trecut la cercetarea fondului, respectiv masa partajabilă, cotele părţilor şi modalitatea de împărţire a bunurilor succesorale.

Mai mult, recurenta-pârâtă nu a solicitat repunerea în termen cu privire la exercitarea dreptului său de opţiune succesorală sens în care invocă disp.art. 700 alin. 2 Cod civil. Prin decizia de îndrumare nr.7 din 28.03.1963 Plenul fostului Tribunal Suprem a stabilit că termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii este un termen de prescripţie , susceptibil de suspendare şi de repunere în termen, însă nici una dintre aceste cereri nu au fost formulate la instanţa de fond, astfel că nu se putea da o altă soluţie.

În raport de actele dosarului, solicită respingerea recursului ca nefondat fără cheltuieli de judecată.

Av.E. H.ta, în replică , arată că la momentul la care a aflat de decesul tatălui său, recurenta-intimată s-a prezentat la notar solicitând eliberarea unui certificat de moştenitor.

Av.D. T., în replică, arată că cererea de repunere în termen cu privire la opţiunea succesorală se formulează la instanţa de judecată şi nicidecum la notar.

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată sub nr. 12158 din 22 noiembrie 2005 la J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i, reclamanta I. D.(...) a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâta E. M., să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 72/23.09.2005 emis de BNP E. D., stabilirea moştenitorilor defunctului I. D.J., a cotelor acestora şi a masei succesorale, a pasivului succesoral cât şi ieşirea din indiviziune a moştenitorilor pentru bunurile ce fac parte din masa succesorală şi din pasiv conform cotelor ce le revin.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu soluţionarea prezentului litigiu.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta precizează că s-a căsătorit cu I. D.J. la data de 5 martie 2001.

În anul 2004, I. D.J. a formulat pe rolul J u d e c ă t o r i e i G a l a ţ i acţiune de divorţ, admisă în prima instanţă, la care a depus apel. Apelul a formulat obiectul dosarului nr.757/C/2005 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i. În timpul soluţionării litigiului I. D. J. a decedat, şi s-a constatat încetarea căsătoriei prin decesul acestuia.

Reclamanta mai menţionează că pârâta este fiica defunctului dintr-o căsătorie anterioară, iar după decesul tatălui său, cu care nu mai era în bune relaţii de mai mult timp, a procedat la dezbaterea succesiunii de pe urma def. său tată. S-a prezentat la BNP D. E., a declarat că este singura moştenitoare a lui I. D. J. şi a obţinut CM 72/2005 prin depunerea sentinţei de divorţ pronunţată de J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i care însă nu era definitivă şi irevocabilă prin înregistrarea apelului.

Pentru acest considerent a solicitat să se constate nulitatea absolută a CM nr. 72/2005 emis de BNP D. E..

În ceea ce priveşte stabilirea moştenitorilor reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii de moştenitoare a pârâtei, motivat de faptul că aceasta nu a acceptat în termen de 6 luni de la decesul lui I. D J. succesiunea rămasă de pe urma acestuia, nici expres şi nici tacit, prin efectuarea unor acte de administrare a bunurilor succesorale.

Pentru acest considerent a solicitat ca să se constate că este singura moştenitoare a averii rămase de pe urma def. I..

Reclamanta a mai precizat ca masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. D.J. este formată din :

- apartamentul cu o cameră şi dependinţe situat în G,(...) (...) .4 conf. cvc aut. sub nr. 2293/2000 de BNP as. D. M. E. şi E. J., 3 ha şi 6900 m.p. Teren arabil situat în extravilanul satului E., Jud. G conf. TP 14724-51/1995 eliberat de D. G, dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul Eternitatea din mun. G în suprafaţă totală de 3,75 m.p. Identificat în P 83, rând 1 loc 5, conf. adeverinţei nr. 2125/22.09.2005 eliberată de B. G.

În ce priveşte apartamentul situat în G reclamanta a solicitat să se constatate că are un drept de creanţă asupra cotei de ½ din preţul de achiziţie al imobilului deoarece aceasta cota a fost achitată la cumpărarea imobilului din veniturile ei proprii. Precizează că anterior căsătoriei a trăit în concubinaj cu I. D.J. mai mulţi ani.

Reclamanta a mai precizat că la succesiunea rămasă de pe urma defunctului trebuie inclus şi un pasiv în sumă de 50.000.000 lei rol compus din contravaloarea cheltuielilor pe care le-a efectuat singură cu tratamentul defunctului, înmormântarea şi pomenirile ulterioare.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriu reclamantei, expertize, martori.

În drept cererea reclamantei a fost întemeiată pe disp. art. 685 şi urm. art.700 , art. 673 ind.1 şi urm. cod civil şi ale legii nr.319/1994.

Legal citată şi prezentă în instanţă prin apărător pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acţiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia invocată de reclamanta, respectiv a lipsei calităţii sale de moştenitoare prin neacceptarea în termen în mod expres a succesiunii rămase de pe urma def. I. D J.. nici în mod tacit, solicită a fi respinsă deoarece reclamanta, care ştia că fostul său soţ are un copil dintr-o căsătorie anterioară, nu a informat-o despre decesul acestuia.

În ce priveşte bunurile succesorale solicită ca instanţa să constate ca aceste bunuri sunt ale defunctului, că are o cotă de ¾ din întreaga masa succesorală iar reclamanta de ¼ din aceeaşi masă.

În ce priveşte pasivul succesoral precizează că cuantumul acestuia indicat de reclamanta este prea mare, că s-au făcut cheltuieli modeste, iar defunctul avea cumpărate lucruri de înmormântare şi sume de bani tot pentru aceleaşi cheltuieli.

Prin încheierea de admitere în principiu din 7.06.2007, J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i a admis în principiu acţiunea, a anulat certificatul nr. 72/23.09.2005 emis de BNP D. E. pentru defunctul I. D.J., decedat la 21.01.2005, a declarat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului I. D.J. , a constatat că activul succesoral este format din apartament cu o cameră şi dependinţe, 3 ha şi 6900 m.p. teren situat în extravilanul satului E. judeţul G conf. TP 14724 -51/1995 eliberat de D. G, dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Eternitatea din mun. G în suprafaţă de 3,75 m.p. P 83, rândul 1,locul 5, conf. adeverinţei 2125/2005 eliberat de B. G.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a constatat că pârâta E. M. nu a acceptat succesiunea în termen fiind străină de succesiunea defunctului.

S-a constatat că reclamanta I. (...) are un drept de creanţă asupra cotei de ½ din preţul imobilului ce reprezintă contribuţia sa personală. S-a constatat că reclamanta I. T.(...) este unica moştenitoare a defunctului I. D.J. în calitate de soţie supravieţuitoare.

S-a constatat că pasivul succesoral este format din suma de 50.000.000 lei Rol compus din c/v cheltuielilor efectuate de reclamantă cu tratamentul medical al defunctului, înmormântarea şi pomenirile ulterioare.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că fiica defunctului, pârâta nu a acceptat în termen moştenirea tatălui său. Plata impozitului la apartament nu este un act de administrare şi nu echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii. Instanţa a mai reţinut că la data deschiderii succesiunii reclamanta mai avea calitatea de soţie supravieţuitoare întrucât hotărârea de divorţ nu era definitivă şi irevocabilă.

Prin sentinţa civilă 5212/15.06.2007 J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i a admis acţiunea, a anulat certificatul de moştenitor 72/2006 BNP C.E., a declarat deschisă succesiunea defunctului I. J., a constatat că activul succesoral rămas de pe urma defunctului I. D.J. este format din :

- apartamentul cu o cameră şi dependinţe situat în G,(...) (...) .4 conf. contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2293/2000 de BNP asociaţii D. M. E. şi E. J..

- 3 ha şi 6900 m.p. teren arabil situat în extravilanul satului E., Jud. G conf. TP 14724-51/1995 emis de D. G;

- dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul Eternitatea din municipiul G în suprafaţă totală de 3,75 m.p. identificat în parcela 83, rândul 1 locul 5, conf. adeverinţei nr. 2125/22.09.2005 eliberată de B. G.

A constatat că pârâta E. M. este străină de succesiunea rămasă de pe urma def. I. D.J. prin neacceptarea în termen legal.

A constatat că moştenirea defunctului I. D J. este afectată de un pasiv în sumă de 50.000.000 lei ROL compus din contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu tratamentul medical, înmormântarea şi pomenile ulterioare ale defunctului.

A constatat că reclamanta este unica moştenitoare rămasă de pe urma defunctului I. D.J..

A constatat că reclamanta are un drept de creanţă asupra cotei de ½ din preţul de achiziţie al imobilului din G ce reprezintă contribuţia sa personală.

A dispus ca după rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei să se comunice un exemplar din prezenta sentinţă la Camera Notarilor Public, BNP D. E., Oficiul de Cadastru G, Biroul de Carte funciară şi publicitate imobiliară pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrele succesorale şi în cărţile funciare ale imobilelor.

A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1537,6 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta E. M., considerând netemeinică şi nelegală soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- instanţa nu a arătat ce bunuri mobile fac parte din masa succesorală.

- s-a constatat în mod greşit că pârâta nu a acceptat succesiunea defunctului întrucât aceasta nu a acceptat pentru că nu a cunoscut că tatăl său a decedat aspect imputabil reclamantei, consideră apelanta.

- instanţa în mod greşit a reţinut că reclamanta are un drept de creanţă asupra cotei de ½ din apartament, iar cei doi soţi nu au trăit înainte de încheierea căsătoriei în concubinaj.

- terenul extravilan este bun personal al defunctului moştenire de la I. E. asupra căreia apelanta consideră că are o cotă de ¾.

- de asemenea, apelanta susţine că au o cotă de 3/8 din bunurile mobile şi o cotă de ¾ din locul de veci.

- cheltuielile de înmormântare de 50 mil. lei nu au fost dovedite.

Prin decizia civilă nr. 687 din 17.12.2007, T r i b u n a l u l G a l a ţ i a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta E. M., reţinând următoarele:

Dintre toate motivele de apel invocate, s-a impus a se stabili cu întâietate calitate de moştenitor a apelantei, dacă aceasta a acceptat sau nu în termen moştenirea tatălui său. Apelanta recunoaşte prin toate cererile formulate la dosar că nu a acceptat această moştenire în termen dar că acest lucru s-a datorat aspectului obiectiv şi scuzabil că nu a cunoscut decesul tatălui său.

Acest aspect nu justifică repunerea în termenul de acceptare a moştenirii sau calcularea termenului de acceptare a succesiunii de la data aflării de deces de către moştenitori.

Practica judiciară şi literatura a fost constantă în acest sens şi acelaşi punct de vedere l-a însuşit şi instanţa de apel. Relaţia de rudenie tocmai acest lucru presupune, păstrarea legăturii cu părinţii, iar dacă această legătură nu se păstrează aceasta nu înseamnă că este o împrejurare scuzabilă. Tocmai aici este vorba de propria culpă, anume apelanta –pârâtă nu ţine legătura cu tatăl său şi această atitudine şi-o asumă cu toate consecinţele ce derivă de aici, inclusiv neacceptarea moştenirii în termenul legal.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta E. M., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a disp.art. 700 C.civ. referitoare la prescrierea dreptului de manifestare a opţiunii succesorale.

Susţine recurenta că depăşirea termenului de 6 luni – socotit de la deschiderea succesiunii, în care trebuia să-şi manifeste dreptul de acceptare a succesiunii rămase în urma decesului tatălui său I. J., trebuie imputată reclamantei care a refuzat să o înştiinţeze cu privire la decesul autorului său.

Atât timp cât aceasta, reclamanta, a recunoscut că nu a informat-o cu privire la deces, în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au apreciat total eronat că reclamanta este singura moştenitoare a defunctului I. J..

Cum instanţa de apel s-a limitat doar la verificarea criticilor referitoare la calitatea sa de comoştenitoare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare – urmând ca pe baza probelor administrate, să se stabilească întinderea corectă a masei succesorale, precum şi cota cuvenită – de ¾ din bunurile personale ale defunctului şi de 3/8 din cele comune – realizate împreună cu reclamanta.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta înţelege să reitereze apărările făcute pe fondul cauzei ( chiar dacă le clasifică în 7 motive), astfel că instanţa de recurs nu consideră oportună verificarea deciziei şi prin prisma acestora; cel mult, criticile astfel formulate – vizează interpretarea greşită a probelor conform art. 304 pct. 10 C.pr.civ. – text de lege abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

Atât timp cât pârâta recunoaşte că a depăşit acest termen, dar nu a înţeles să se prevaleze de disp. alin. 2 art. 700 C.civ., în sensul formulării unei cereri de repunere în termen – cu motivarea că ar fi fost împiedicată de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, orice critică privind înlăturarea sa greşită de la moştenirea tatălui său, apare ca fiind total nejustificată.

Corect surprinde şi instanţa de apel că, apărarea pârâtei în sensul necunoaşterii datei decesului, ca urmare a lipsei de comunicare cu tatăl său, nu poate justifica repunerea în termen , nefiind una de forţă majoră.

În acest context, apreciind corect că pârâta este străină de moştenire, nemanifestându-şi dreptul de obţine succesorală în termenul legal, prev. de art. 700 alin. 1 C. civ., în mod nejustificat Tribunalul a considerat inoportună cenzurarea criticilor vizând stabilirea masei şi a cotelor succesorale în speţă.

Aşa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile formulate nefiind justificate.

În drept sunt aplicabile disp.art. 312 pct. (1) C.pr.civ.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâta E. M., împotriva deciziei civile nr. 687 din 17.12.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27 Mai 2008.

Preşedinte,

(...) (...) (...) Judecător,

(...) (...) (...) Judecător,

(...) (...)

Grefier,

B. E.

 

Red.V.M.S./19.06.2008

Tehnored.A.P.

2 exp./20.06.2008

Fond: J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i – jud. M. F.

Apel: T r i b u n a l u l G a l a ţ i – jud. M.O. – A. T.