Lipsa de capacitate de exerciţiu constituie o nulitate relativă şi poate fi acoperită prin confirmare

La ordine fiind soluţionarea recursului civil declarat de către pârâtul E. O., împotriva deciziei civile nr. 26 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta E. N. F. şi reprezentantul legal G. J., în acţiunea civilă având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal şi asistat de avocat O. N., în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă personal şi asistată de avocat D. G, în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei şi reprezentantul legal al minorei, personal.

S-a făcut referatul cauzei n sensul că procedura este legal îndeplinită, primul termen de judecată în cauză, recursul este motivat dar netimbrat.

Av. O.N., depune la dosarul cauzei chitanţa nr. 32885 BRD cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 15 lei. Nu are alte cereri de formulat în cauză.

Av. D.G, pentru intimata-reclamantă, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Av. O.N., pentru recurentul-pârât, face o prezentare a deciziei civile atacate, decizie care este nelegală, criticile formulate vizând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 Cod procedură civilă.

Primul motiv de recurs, decizia atacată se întemeiază pe motive străine de natura pricinii, motiv întemeiat pe disp.art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Arată faptul că instanţa de apel a fost preocupată de argumentarea existenţei în cauză a noţiunii juridice a capacităţii de exerciţiu – condiţie de exercitare a oricărei acţiuni civile şi naşterea valabilă a dreptului de opţiune succesorală al reclamantei încă de la data decesului fiecăruia dintre părinţi. Însă, în cauză nu aceste instituţii juridice şi susţineri au constituit temeiul soluţiei instanţei de fond, ci lipsa caracterului actual al interesului reclamantei dată de nerespectarea, în exerciţiul dreptului de acceptare a moştenirii, si formalităţilor legale obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Astfel, la termenul de judecată din data de 31.10.2008, tutorele reclamantei a precizat expres faptul că acceptarea celor două moşteniri de către reclamanta cu capacitatea de exerciţiu restrânsă a avut loc în mod tacit, acceptare încuviinţată de bunica maternă numită iniţial curator şi apoi tutore.

Însă, întregul raţionament trebuie analizat prin prisma dispoziţiilor art. 687 Cod civil, a dispoziţiilor art. 9 din decretul nr. 31/1954 şi art. 129 alin. 2 Codul familiei.

Or, astfel cum s-a arătat şi la instanţa de fond, acceptarea unei moşteniri este un act de dispoziţie – punând în discuţie însăşi existenţa şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor persoanei, deci a însăşi patrimoniului acesteia.

Prin urmare, în cauză acceptarea moştenirii în formă tacită – încuviinţată ulterior de tutore fără încuviinţarea Autorităţii Tutelare – încalcă dispoziţiile legale imperative menţionate mai sus, făcând ca demersul reclamantei constând în promovarea prezentei acţiuni să fie unul lipsit de interes actual, căci neacceptând moştenirea în condiţiile legii, nu justifica un folos practic actual în reducţiunea testamentară.

Pe de altă parte, corect instanţa de fond a reţinut faptul că interesul reclamantei nu este actual în condiţiile în care, nici alte cerinţe imperative ale legii nu au fost respectate de reprezentantul său legal: declaraţia solemnă de acceptare a moştenirii sub beneficiu de inventar, conform art. 704 Cod civil în referire la art. 76 al. 4 din Legea nr. 36/1995 şi art. 19 din decretul nr. 32/1954, întocmirea şi depunerea unui inventar al bunurilor succesiunii.

Toate aceste formalităţi legale obligatorii nu au fost îndeplinite în cauză, instanţa de fond dând reale îndrumări reprezentantului reclamantei pentru a proceda, în termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni de la numirea sa, la acceptarea legală a moştenirii.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbându-se natura acestuia.

Arată faptul că actul juridic supus analizei în prezenta cauză este cel al acceptării unei succesiuni de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care în opina sa, actul juridic al opţiunii succesorale este un act unilateral, de dispoziţie – pentru valabilitatea căruia legea instituie în mod obligatoriu ca acesta să se încheie personal de către minor, cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui şi a Autorităţii Tutelare, cu îndeplinirea formalităţilor solemne necesare acceptării sub beneficiu de inventar.

Deşi în cauză aceste condiţii nu au fost îndeplinite, instanţa de apel a apreciat că „prin simpla confirmare de către tutore a acceptării tacite a moştenirii s-a acoperit orice motiv de ineficacitate a opţiunii succesorale” , deşi, aşa cum a arătat mai sus, aceasta a analizat un unic motiv de ineficacitate actului juridic - capacitatea de exerciţiu.

Cel de-al treilea motiv de recurs se întemeiază pe disp.art. 304 pct. 9 C.pr.civ. respectiv soluţia din apel a fost dată cu încălcarea vădită a legii şi arată faptul că din sumarul motivării deciziei recurate rezultă faptul că aceasta nu a invocat nici un temei legal, respectiv art. 687 Cod civil în referire la art. 129 al. 2 Codul familiei, art. 704 Cod civil în referire la art. 76 al. 4 din Legea nr. 36/1995 şi procesul-verbal (inventarul) bunurilor din masa succesorală – art. 705 Cod civil în referire la art. 70 şi următoarele din Legea nr. 36/1995.

În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurată şi, în rejudecare menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile pronunţată de J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Av.D. G, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Arată faptul că de la data decesului părinţilor, reclamanta în termen de 6 luni de zile a aflat că tatăl său a lăsat, prin testament, toată averea sa pârâtului, sens în care a promovat prezenta acţiune neputându-se susţine faptul că nu are interes să dorească a deveni moştenitoarea defuncţilor săi părinţi.

În cauză au fost respectate toate dispoziţiile legale, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA, Asupra recursului civil de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea a reţinut urmatoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7998/31.10.2008, J u d e c ă t o r i a G a l a ţ i a respins ca fiind lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta E. N.-F., prin reprezentant legal G. J., în contradictoriu cu pârâtul E. O.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate calitatea sa de moştenitor rezervatar şi să se dispună reducţiunea testamentului privind averea imobilă şi mobilă rămasă de pe urma defuncţilor săi părinţi.

A solicitat, de asemenea, ieşirea din indiviziune a părţilor şi ca efect al partajului să-i fie atribuie imobilul, bunurile mobile şi depozitele bancare.

În motivarea acţiunii a arătat că este unica fiică a părinţilor săi decedaţi, E. Ş. şi E. T. şi este născută la data de 23.06.1991.

La 18.07.2003 a decedat mama sa, iar la 30 octombrie 2007 a decedat şi tatăl său.

Toate bunurile mobile şi imobile, precum şi depozitele bancare au fost testate de tatăl său în favoarea pârâtului care este fratele tatălui.

A mai precizat reclamanta prin acţiune că suferă de un handicap locomotor şi în prezent se află în grija bunicii materne care îi este şi curator.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională în cauză.

Prin întâmpinare a invocat lipsa capacităţii procesuale a reclamantei întrucât este minoră, cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu putea promova acţiunea fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi în lipsa autorizării autorităţii tutelare. De asemenea, a invocat şi lipsa legitimităţii procesual active a reclamantei în condiţiile în care aceasta nu a acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de art. 700 C.civ.

Pe cale reconvenţională a solicitat aducerea la masa de împărţit a pasivului succesoral format din cheltuielile de înmormântare şi pomeniri ulterioare, cheltuielile de conservare şi administrare a bunurilor din averea succesorală.

Întrucât ambele excepţii invocate prin întâmpinare au fost respinse, astfel cum rezultă din încheierile pronunţate de prima instanţă la 17.09.2008 şi respectiv 24.10.2008, la termenul din 31.10.2008 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a reclamantei pentru promovarea acţiunii.

S-a reţinut că pentru a justifica sesizarea instanţei, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie legitim, să fie personal şi direct şi să fie născut şi actual.

În cauză numai primele două condiţii sunt îndeplinite. Cea de a treia condiţie nu este îndeplinită deoarece reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii, astfel spus interesul său nu este născut.

Abia la data de 16.06.2008 când sentinţa civila nr. 2432/25.03.2008, de numire a tutorelui, a rămas definitivă şi irevocabilă, se consideră că s-a născut dreptul de opţiune succesorală, acesta fiind momentul de la care dreptul de opţiune curge.

Cum la data formulării acţiunii – 15.01.2008 – reclamanta nu era reprezentată legal, iar dreptul de opţiune succesorală nu era născut, s-a apreciat de prima instanţă că acţiunea este lipsită de interes.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel pe motiv că excepţia lipsei de interes nu poate fi reţinută în cauză deoarece obiectul acţiunii vizează averea succesorală rămasă de pe urma părinţilor săi, avere care a fost testată de tatăl său, în totalitate, cu nesocotirea dispoziţiilor legale, în favoarea fratelui acestuia, deşi reclamanta a fost unica fiică.

În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 26 din 26 ianuarie 2009 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a admis apelul reclamantei şi desfiinţând hotărârea primei instanţe a trimis cauza spre rejudecare reţinându-se în esenţă faptul că dreptul de opţiune succesorală s-a născut odată cu deschiderea succesiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul E. O. care a susţinut faptul că promovarea prezentei acţiuni este lipsită de interes în condiţiile în care moştenirea nu a fost acceptată în condiţiile legii.

A mai susţinut recurentul că instanţa de apel a transformat un act juridic nul absolut într-unul producător de efecte juridice, ignorând dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile de valabilitate ale actelor juridice de dispoziţie încheiate de minori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Analizând recursul de faţă prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă cât şi al susţinerilor părţilor şi al probelor administrate Curtea îl consideră nefondat.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel dreptul de opţiune succesorală este un drept subiectiv şi se naşte din momentul în care succesiunea se deschide, dată care coincide cu data decesului autorului.

În cauza de faţă mama reclamantei a decedat în luna iulie 2003 iar tatăl acesteia în luna octombrie 2007, dreptul de opţiune succesorală născându-se în momentul deschiderii succesiunii când reclamanta era minoră, având capacitatea de exerciţiu restrânsă.

Cum lipsa de capacitate de exerciţiu constituie o nulitate relativă şi poate fi acoperită prin confirmare, prin numirea bunicii materne în calitate de curator şi ulterior tutore s-a acoperit orice motiv de ineficacitate a opţiunii succesorale.

Având calitatea de moştenitor şi acceptant al succesiunii în condiţiile arătate mai sus reclamanta justifică un interes legitim, personal, direct şi actual în promovarea prezentei acţiuni.

Interesul reclamantei este pe deplin justificat întrucât tatăl acesteia înainte de deces a întocmit testamentul în favoarea fratelui său încălcând rezerva succesorală a fiicei sale.

Pentru aceste considerente, potrivit disp.art. 312 în referire la art. 296 din C o d u l d e procedură civilă Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul E. O., împotriva deciziei civile nr. 26 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 09 Iunie 2009.