Legat cu titlu particular vs. partaj de ascendent.

Din chiar definiţia reglementată de codul civil, rezultă că împărţeala de ascendent este un act juridic mixt: de o parte o donaţie sau o dispoziţie testamentară, pe de altă parte o împărţeală, care însă se deosebeşte de cea obişnuită prin faptul că prezintă anumite particularităţi, respectiv faptul că moştenirea se transmite succesorilor împărţită, şi nu în stare de indiviziune; rezultă din voinţa ascendentului şi între descendenţi se nasc raporturi de împărţeală deşi nu au participat la act.

De asemenea, legea prevede necesitatea ca împărţeala să fie efectivă, adică să se formeze loturi pentru descendenţi; să constituie un singur act şi să fie făcută cu concursul sau, cel puţin, sub influenţa ascendentului dispunător şi să se asigure respectarea principiului egalităţii.

În antiteză cu partajul de ascendent pentru cauză de moarte, dispoz.art.894 alin.2 c.civ., reglementează legatul cu titlu particular sau singular care conferă vocaţie succesorală la unul sau mai multe bunuri singulare aflate în proprietatea testatorului, caracteristica acestui legat constând în faptul că conferă un drept asupra unor bunuri singulare şi nu asupra unei universalităţi sau unei fracţiuni din universalitate.

Constată că la data de 30 nov.2005, reclamanta C.S. s-a adresat instanţei, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor P.P.D. şi P.D.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu aceştia, să se constate caducitatea legatului cu titlu particular încheiat pe data de 19 ianuarie 1944 şi transcris pe data de 26 martie 1947 la grefa Tribunalului Mehedinţi. A solicitat de asemenea , în contradictoriu cu intimatele Comisia locală Slivileşti de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia Jud.funciară Gorj, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1348117/20 aprilie 2004, emis de Comisia jud. funciară Gorj pârâtului P.P.D., pentru suprafaţa de 3,7949 ha. teren, situată pe teritoriul Comunei S., sat N., Jud.Gorj; a procesului verbal de punere în posesie din 09 aprilie 2004 şi a Hotărârii Comisiei jud. funciare Gorj (Anexa 2 A poz.45) – acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului.

A solicitat şi reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitoare legală a autorului V.D. pentru toate suprafeţele de teren menţionate în T.12-14, în titlul de proprietate contestat, suprafeţe de terenuri intravilane.

Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamanta a arătat că este moştenitoarea legală a autorului D.I.V., autorul legatului cu titlu particular încheiat pe data de 19 ian.1944, iar C.V.D. a fost fratele său, decedat pe data de 16 dec.1944, în cursul celui de-al doilea război mondial, astfel încât se impune a se constata caducitatea legatului, motivat de predecesul legatarului C.V.D., prin actul de voinţă al testatorului, acesta testând în favoarea celor doi descendenţi 4 buc. de teren situate în pct. „Siliştea casei”, „Valea lui Ivan”, „Dealul Zăstranilor” , „În Peri” şi „Capul dealului”. A susţinut şi faptul că în titlul de proprietate eliberat pârâtului P.P.D. figurează în tarlalele 12-14 suprafeţele de teren extravilan ce au aparţinut autorului V.I.D.

La data de 15 martie 2006, pârâţii P.D.D. şi P.D.P. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamant.

La data de 11 oct.2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând şi constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.1348398 din 16 febr.2004, întrucât pârâţii ocupă o suprafaţă de teren care este trecută în actul de proprietate respectiv.

Prin sentinţa civilă nr.2232/08 nov.2006, pronunţată în dosarul nr.271/2006, Judecătoria Motru a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.S. împotriva pârâţilor P.D.P. şi P.P.D. şi în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Slivileşti şi Comisia Jud.de fond funciar Gorj.

S-a constatat caducitatea legatului încheiat la data de 19 ian.1944 şi transcris la grefa Trib. Mehedinţi sub nr.1504/26 martie 1947.

S-a constatat nulitatea parţială absolută a titlului de proprietate nr.13483117/20 aprilie 2004 emis pe numele pârâtului P.P.D., pentru terenurile situate în T.13, P.632/171 (suprafaţa de 3600 mp. )şi în T.14 P.730/171, 726/171 şi 726/172 (suprafaţa de 4620 mp.).

S-a dispus obligarea intimatei Comisia locală de fond funciar Slivileşti Jud.Gorj să întocmească şi să înainteze Comisiei jud. de fond funciar Gorj, documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate reclamantei, pentru suprafeţele de teren respective.

S-a respins cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1348398 din 16 febr.2004 emis lui P.D.C.

Au fost obligaţi pârâţii către reclamantă la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că este întemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantă, fiind caduc legatul cu titlu particular întocmit de autorul V.I.D. pe data de 19 ianuarie 1944, ca urmare a predecesului legatarului C.I.D. (fratele reclamantei), decedat în război, pe data de 16 dec.1944.

S-a constatat că prin legatul cu titlu particular olograf, întocmit pe data de 19 ian.1944, autorul D.I.V. a testat în favoarea fiilor săi D. (C.) S. şi D.C., mai multe suprafeţe de teren, act înscris ca „învoială voluntară” la grefa Trib. Mehedinţi sub nr.1504 din 26 martie 1947, legatarul C.D. decedând pe data de 16 dec.1944, conform certificatului de deces depus la dosar iar ulterior şi testatorul pe data de 26 ian.1944.

S-a constatat că legatul este caduc potrivit dispoz.art.924 c.civ., (legatul este caduc dacă legatarul moare înainte de testator), ceea ce este cazul în speţă, întrucât legatarul C.D. a decedat fără a avea descendenţi, iar soţia supravieţuitoare nu poate invoca un drept de moştenire asupra terenurilor ce au constituit obiectul legatului, neputând veni prin reprezentare, la decesul legatarului, legatul devenind caduc, fiind desfiinţat cu efect retroactiv, iar bunurile ce au făcut obiectul acestuia s-au reîntors în patrimoniul testatorului, singurul moştenitor legal al acestuia fiind reclamanta care este singura îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.

S-a avut în vedere şi faptul că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.22002 din 02 aprilie 1991, însă reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste suprafeţe de terenuri s-a realizat în persoana pârâtului P.P.D., în mod nejustificat, cărui i s-a emis şi titlu de proprietate, act care însă este lovit de nulitate absolută potrivit dispoz. art.III, pct.1, lit.a din Lg.169/1997.

Cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1348398/16 febr.2004, emis pe numele numitului P.P.D., s-a considerat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a înţeles să-l cheme în judecată şi pe titularul actului de proprietate contestat, iar precizarea de acţiune s-a formulat cu încălcarea dispoz.art.132 c.pr.civ.

Împotriva hotărârii respective, la data de 02 martie 2007 şi respectiv 5 martie 2007 au declarat apel atât reclamanta C.S., cât şi pârâţii P.P.D. şi P.D.P.

Prin motivele de apel depuse pe aceeaşi dată, reclamanta a criticat hotărârea primei instanţe sub un singur aspect referitor la faptul că în mod greşit i s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1348398 din 16 febr.2004, emis pe numele numitului P.D.C.

Pârâţii, prin motivele de apel au criticat hotărârea Jud. Motru, susţinându-se că în mod greşit s-a admis cererea principală formulată de reclamantă şi s-a constatat caducitatea legatului cu titlu particular, încheiat la data de 19 ianuarie 1994 de către autorul V.I.D., întrucât în mod eronat actul respectiv a fost calificat de către instanţă ca fiind un legat cu titlu particular,în realitate reprezentând o împărţeală de ascendent, conform dispoz.art.794-799 c.civ.

Astfel, s-a susţinut că prin actul respectiv, transcris la grefa Trib. Mehedinţi sub nr.1504/26 martie 1947 la rubrica „Învoială voluntară”, s-a menţionat că autorul C.D. a decedat la data de 16 dec.1944, având ca moştenitori legali T.D. în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.D. în calitate de fiică (decedată la vârsta de 10 ani), iar autorul V.I.D. decedat pe data de 26 ianuarie 1947 nu a încercat să reintre în posesia terenurilor acordate fiului său, respectând împărţeala de ascendent efectuată în anul 1944, ulterior, T.D. recăsătorindu-se cu P.D. şi având drept descendenţi pe cei doi pârâţi, P.P. şi P.C.

S-a arătat şi faptul că în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate şi s-a emis titlu de proprietate în favoarea celor doi pârâţi, întrucât terenurile aflate în litigiu au figurat în registrul agricol pe numele pârâtului P.P.D. şi care le-a introdus în CAP-ul local.

Prin decizia civilă nr.342 din 10 sept.2007, pronunţată în dosarul nr.2080/263/2006, Tribunalul Gorj a respins apelul declarat de reclamanta C.S., admiţând în acelaşi timp apelul declarat de pârâţii P.D.P. şi P.P.D., schimbând sentinţa civilă nr.2232/14 nov.2006 a Jud.Motru, în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt întemeiate motivele de apel formulate de către pârâţi, în mod greşit prima instanţă calificând înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 19 ian.1944 de către autorul V.I.D., ca fiind un legat cu titlu particular, în realitate actul respectiv reprezentând un partaj de ascendent, conform dispoz.art.794 -799 c.civ.

Înscrisul respectiv a fost interpretat astfel, întrucât autorul V.I.D. a înţeles să efectueze o împărţeală de ascendent, având drept obiect dreptul său de pământ, formând două loturi pentru cei doi descendenţi legali, C.D.V. şi S. (C.) V.D.

S-a reţinut că actul respectiv este valabil întrucât a cuprins toţi descendenţii, fiind irelevant faptul că ulterior şi anterior decesului testatorului a decedat şi unul din cei doi beneficiari ai împărţelii de ascendent, iar pe de altă parte, împărţeala efectuată de către cei doi autori a fost efectivă, în sensul că s-au format efectiv două loturi cuprinzând terenurile repartizate fiecărui descendent.

În raport de cele arătate, s-a constatat că urmează să fie respinse şi celelalte capete de cerere accesorii decurgând din faptul că soţia supravieţuitoare a descendentului C.V.D. (T.D.) nu putea avea vocaţie succesorală şi nu putea să culeagă bunurile ce au făcut obiectul legatului cu titlu particular, şi fiind considerată o persoană neîndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.

S-a avut în vedere şi faptul că terenurile aflate în litigiu au fost înscrise în registrul agricol pe numele pârâtului P.D. care le-a stăpânit până la data preluării de către CAP-ul local, conform sentinţei civile nr.78 din 10 iunie 1952, pronunţată de Judecătoria Populară Rurală Broşteni – Raionul Strehaia, în dosarul nr.99/1951.

S-a concluzionat că, începând cu data transcrierii actului reprezentând un partaj de ascendent, a devenit opozabil terţilor, la data deschiderii moştenirii autorului V.I.D., soţia supravieţuitoare şi fiica acestuia (T. şi M.D.) dobândind în proprietate terenurile partajate de autor, suprafeţe care la data deschiderii moştenirii au fost dobândite în stare divizată şi nu în indiviziune, potrivit voinţei ascendentului, în raport de dispoz.art.654 şi urm.c.civ.,

Pe baza aceloraşi considerente s-a respins ca neîntemeiat şi apelul declarat de reclamanta C.S.

Împotriva deciziei respective, la data de 05 nov.2007 a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând într-o primă teză casarea deciziei Trib.Gorj şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de apel nu a soluţionat toate problemele de drept aflate în discuţie, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâţi şi admiterea apelului declarat de ea şi modificarea deciziei conform notelor de şedinţe depuse pe data de 28 mai 2007.

În drept a invocat aplicarea dispoz.art.304 pct.6 şi 9, 312 alin.1,2 şi 5 şi 315 alin.1, 3 şi 4c.pr.civ.

Prin motivele de recurs depuse pe aceeaşi dată s-a susţinut în primul rând faptul că în mod greşit Tribunalul Gorj i-a respins apelul declarat împotriva hotărârii Jud. Motru, apel ce viza un singur aspect, respectiv, respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii parţiale absolute a titlului de proprietate nr.1348398/16 dec.2004 emis pe numele lui P.D.C.

Sub acest aspect a arătat faptul că prin notele de şedinţă depuse în cadrul instanţei de apel, pe data de 22 mai 2007, a solicitat instanţei să se ia act de faptul că renunţă la soluţionarea acestui capăt de cerere, astfel încât, prin decizia pronunţată Tribunalul Gorj trebuia să-i admită apelul, să schimbe hotărârea primei instanţe în sensul de a se lua act de voinţa reclamantei de a renunţa la soluţionarea capătului de cerere conform precizării depuse în primă instanţă, pe data de 11 oct.2006. A susţinut că, neprocedând astfel, instanţa de apel a încălcat art.246 c.pr.civ. ce reglementează dreptul de dispoziţie al părţilor.

În al doilea rând s-a susţinut că instanţa de apel, în considerentele deciziei pronunţate a încercat să analizeze doar capătul de cerere având ca obiect caducitate legat fără a intra în analiza şi celorlalte capete de cerere formulate în dosarul de fond, astfel încât sub acest aspect se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Tot sub aspect procedural a susţinut şi faptul că instanţa de apel a procedat eronat din punct de vedere al tehnicii de soluţionare a căii de atac, în sensul că, acordând mai multe termene şi procedând la administrarea unor noi probatorii, trebuia în prealabil, să admită apelurile, să desfiinţeze sentinţa apelată şi să reţină cauza spre rejudecare cu valorificarea întregului material probator administrat.

Pe fondul cauzei a învederat faptul că instanţa de apel a apreciat eronat actele depuse la dosar şi nu a valorificat corespunzător probele administrate, considerând în mod greşit că înscrisul intitulat act de învoială voluntară, încheiat pe data de 19 ian.1944 reprezintă un partaj de ascendent şi nu un legat cu titlu particular. Sub acest aspect a susţinut că Tribunalul Gorj nu a analizat înscrisul respectiv din punct de vedere al condiţiilor de valabilitate de fond şi de formă, împărţeala de ascendent pentru cauză de moarte trebuind să cuprindă toţi descendenţii, iar înscrisul olograf trebuia să fie scris în întregime, datat şi semnat de mâna autorului V.I.D.

S-a arătat că erau aplicabile dispoz.art.797 alin.1 c.civ., potrivit cărora „este nulă împărţeala în care nu au fost cuprinşi toţi copiii aflaţi în viaţă la data deschiderii succesiunii şi descendenţii fiilor premuriţi” în condiţiile în care descendentul C.V.D. a decedat pe data de 16 dec.1944, anterior deschiderii succesiunii autorului V.I.D., pe data de 16 dec.1945, astfel încât dacă D.C. a avut drept moştenitori pe T.D. în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.D. în calitate de fiică, aceasta din urmă aflată în viaţă pe data de 26 ianuarie 1947, trebuia să fie cuprinsă în partajul de ascendent.

S-a menţionat şi faptul că instanţa de apel a considerat în mod greşit că împărţeala realizată de către autor a fost una efectivă, întrucât conform registrului agricol din anul 1948, o parte din suprafeţele de teren apar la fam.C., iar P.D. a recunoscut că terenul în litigiu din punctul „Valea lui Ivan”, care i-ar fi revenit lui C.I.D. aparţine reclamantei, iar sentinţa civilă nr.79/10 iunie 1952 emisă de Judecătoria Populară Rurală B., Raionul S., prin care reclamanta a fost obligată să respecte posesia pârâţilor asupra a două terenuri aflate în litigiu, nu a avut în vedere dispoziţiile testamentare din anul 1944.

Recursul declarat de reclamanta C.S. este neîntemeiat şi se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente :

În primul rând sunt nefondate motivele de recurs, de ordin procedural, invocate de către recurentă.

Astfel, sunt reale susţinerile recurentei potrivit cărora Tribunalul Gorj i-a respins apelul declarat împotriva hotărârii jud. Motru, fără a se avea în vedere faptul că prin notele de şedinţă depuse pe data de 29 mai 2007, a solicitat să se ia act de faptul că renunţă la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1348398 din 16 dec.2004 emis pe numele lui P.D.C., capăt de cerere formulat prin precizarea de acţiune din data de 11 oct.2006 şi respins în primă instanţă.

În condiţii procedurale instanţa trebuia să-i admită apelul acestuia, să schimbe hotărârea Jud. Motru şi în baza art.246 c.pr.civ. să se ia act de faptul că reclamanta renunţă la precizarea de acţiune din data de 11 oct.2006.

În condiţiile în care Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de către pârâţi şi a schimbat hotărârea primei instanţe, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii precizate de către reclamantă, decizie care se va menţine de către instanţa de recurs, admiterea de către instanţa de casare a recursului declarat de reclamantă şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se lua act de renunţarea formulată de către aceasta, ar reprezenta o casare pur formală şi ar duce la tergiversarea nejustificată a soluţionării procesului.

S-ar încălca astfel dispoz.art.6 din convenţia CEDO ce reglementează dreptul părţilor la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil, trimiterea cauzei spre rejudecare fiind contrară şi intereselor recurentei.

Aceasta întrucât prin hotărârea primei instanţe, capătul de cerere în constatare nulitate act, formulat de reclamantă pe data de 11 oct.2006, a fost respins, pe excepţie, considerându-se că s-au încălcat dispoz.art.132 c.pr.civ. iar reclamanta nu l-a acţionat în judecată şi pe titularul titlului de proprietate, pe numitul P.D.C.

În condiţiile arătate, reclamanta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată având un asemenea obiect, astfel încât, respingerea capătului de cerere de către prima instanţă, pe excepţie, sau a se lua act de faptul că reclamanta renunţă la soluţionarea capătului de cerere respectiv, creează acesteia aceeaşi situaţie juridică.

În al doilea rând, Tribunalul Gorj nu a încălcat dispoz.art.304 pct.7 c.pr.civ., prin decizia pronunţată, instanţa de apel analizând toate motivele formulate de către pârâţi, şi soluţionând, pe fond, întreaga acţiune cu care a fost investită sub aspectul tuturor capetelor de cerere, în considerentele acesteia făcându-se vorbire pe larg despre cauzele care au format convingerea instanţei şi au dus la respingerea acţiunii în constatare caducitate legat şi constatare nulitate act, formulată de recurentă.

A fost analizat înscrisul sub semnătură privată încheiat pe data de 19 ianuarie 1944, sub aspectul dispoziţiilor legale aplicabile (art.794 – 799 c.civ.), şi arătându-se pe larg de ce a fost interpretat ca reprezentând „o împărţeală de ascendent” şi nu un legat cu titlu particular. De asemenea, s-a analizat de ce nu sunt aplicabile dispoz.art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997, nefiind lovit de nulitate absolută titlul de proprietate emis în procedura specială a legii fondului funciar, pe numele pârâtului Parpală P. Dumitru.

În acelaşi timp, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoz.art.297 alin.2 c.pr.civ., nefiind vorba de situaţiile în care instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare. Aceasta întrucât hotărârea primei instanţe nu este lovită de nulitate pentru diferite motive, prin comparaţie cu situaţia în care instanţa de apel constată că era ea competentă în primă instanţă.

Prin motivele de recurs s-a invocat de către recurentă faptul că, instanţa de apel trebuia să dispună admiterea apelurilor, să desfiinţeze sentinţa apelată şi să reţină cauza spre rejudecare, în vederea administrării de noi probatorii şi nu să procedeze la administrarea de probatorii în mod direct.

Susţinerile sunt nefondate întrucât prin motivele de apel şi în cadrul Tribunalului Gorj, părţile nu au solicitat suplimentarea probatoriului sau refacerea celui administrat în primă instanţă iar instanţa de apel nu a considerat că se impune invocarea din oficiu a acestui aspect, nefiind necesar a se administra noi probe.

Sunt neîntemeiate şi motivele de recurs formulate de către recurentă, legate de fondul cauzei, întrucât în mod întemeiat Tribunalul Gorj a calificat înscrisul sub semnătură privată încheiat de autorul D.I.V., pe data de 19 ianuarie 1944, ca fiind un partaj de ascendent pentru cauză de moarte, conform dispoz.art.794 – 799 c.civ. şi nu un legat cu titlu particular.

Astfel, din chiar definiţia reglementată de codul civil, rezultă că împărţeala de ascendent este un act juridic mixt : pe o parte o donaţie sau o dispoziţie testamentară, pe de altă parte o împărţeală, care însă se deosebeşte de cea obişnuită prin faptul că prezintă anumite particularităţi, respectiv faptul că moştenirea se transmite succesorilor împărţită, şi nu în stare de indiviziune; rezultă din voinţa ascendentului şi între descendenţi se nasc raporturi de împărţeală deşi nu au participat la act.

Pentru a fi valabilă împărţeala de ascendent trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de fond şi de formă, făcându-se distincţie în privinţa persoanelor care au dreptul să facă o împărţeală de ascendent şi persoanele care vor beneficia de împărţeală.

În privinţa persoanelor în favoarea cărora se poate face împărţeala de ascendent, art.794 c.civ. prevede că aceştia sunt copiii şi ceilalţi descendenţi ai dispunătorului, care să aibă vocaţie la moştenirea acestuia, sub sancţiunea nulităţii împărţeala trebuind să cuprindă toţi descendenţii care sunt socotiţi moştenitori legali chiar şi când împărţeala de ascendent se realizează pe calea testamentului, deşi practic ei nu dobândesc o cotă ideală de moştenire.

De asemenea, legea prevede necesitatea ca împărţeala să fie efectivă, adică să se formeze loturi pentru descendenţi; să constituie un singur act şi să fie făcută cu concursul sau, cel puţin, sub influenţa ascendentului dispunător şi să se asigure respectarea principiului egalităţii.

Din punct de vedere formal, dispoz.art.795 c.civ. prevăd că împărţeala de ascendent se face numai cu respectarea formelor cerute pentru donaţii şi testamente, respectiv act autentificat sau testament într-una din formele testamentare prevăzute de lege.

În acelaşi timp, se prevăd şi cauze specifice de ineficacitate a împărţelii de ascendent referitoare la omisiunea unuia dintre descendenţi că nu au fost cuprinşi în împărţeală toţi copiii în viaţă la deschiderea succesiunii ori descendenţii existenţi ai copiilor predecedaţi.

În antiteză cu partajul de ascendent pentru cauză de moarte, dispoz.art.894 alin.2 c.civ., reglementează legatul cu titlu particular sau singular care conferă vocaţie succesorală la unul sau mai multe bunuri singulare aflate în proprietatea testatorului, caracteristica acestui legat constând în faptul că, conferă un drept asupra unor bunuri singulare şi nu asupra unei universalităţi sau unei fracţiuni din universalitate.

Înscrisul sub semnătură privată a fost interpretat în mod corespunzător de către instanţa de apel ca fiind un partaj de ascendent şi nu un legat cu titlu particular, întrucât din conţinutul acestuia răzbate în mod clar voinţa ascendentului de a împărţi dreptul său de pământ, în afară de cel al mamei lor, între cei doi descendenţi, C.V.D. şi S.V.D., fiind individualizate bucăţile de teren prin indicarea punctului şi a vecinătăţilor.

Acest partaj de ascendent îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă reglementate de dispoz.art.794 – 799 c.civ., şi arătate mai sus, astfel încât, sunt nefondate susţinerile recurentei că au fost încălcate dispoz.art.797 alin.1 c.civ.

Actul respectiv a avut în vedere ambii descendenţi ai lui D.I.V., respectiv reclamanta şi fratele său, C.V.D., act valabil chiar dacă la data deschiderii succesiunii ascendentului testator, 26 ian.1947, descendentul C.D. era predecedat (16 dec.1944). Aceasta întrucât la data deschiderii succesiunii, care este data decesului celui ce a întocmit partajul de ascendent se aflau în viaţă descendenţii existenţi ai copiilor predecedaţi, respectiv fiica autorului, M.D.

Nulitatea prev.de art.797 c.civ., în situaţia în care s-a omis de la împărţeala unul din descendenţii testatorului, este una absolută ce poate fi invocată însă, numai de către descendentul omis de la împărţeală, astfel încât sunt nefondate susţinerile recurentei că acţiunea în nulitate poate fi exercitată de către toţi erezii.

Partajul de ascendent întocmit de către autorul D.I.V., mortis cauza, îndeplineşte şi condiţiile de formă, fiind întocmit sub forma unui testament olograf, testament care potrivit dispoziţiilor din codul civil, trebuie să fie scris în întregime de către testator, datat şi semnat de către acesta.

Analizând înscrisul respectiv se reţine faptul că îndeplineşte condiţiile de formă, fiind scris în întregime de către mâna testatorului, datat şi semnat de către acesta, iar pe de altă parte, a căpătat şi dată certă şi devenind opozabil părţilor prin transcrierea la Tribunalul Mehedinţi, sub nr.1504 din 26 martie 1947.

De asemenea, hotărârea judecătorească nr.70/10 iunie 1952 emisă de Judecătoria Populară Rurală a Comunei B., Raion S., precum şi menţiunile din registrul agricol din anul 1948, înscrisuri invocate de către recurentă prin motivele de recurs, denotă faptul că descendenţii autorului D.I.V. i-au respectat voinţa acestuia, ca la moartea sa, terenurile cuprinse în partajul de ascendent au fost luate înstăpânire de către cei doi descendenţi sau moştenitorii acestora, fiind înscrise în registrul agricol la rolul lor, până la data preluării de către CAP-ul local.

Terenurile aflate în litigiu au fost înscrise în registrul agricol pe numele pârâtului P.P.D., acesta fiind soţul lui T.D., în urma recăsătoririi acesteia, prin decesul primului soţ C.V.D., cu care acesta le-a înscris în CAP, iar în urma apariţiei şi aplicării legii fondului funciar, în mod întemeiat Comisia locală funciară şi Comisia Jud. funciară Gorj au reconstituit dreptul de proprietate şi emis titlul de proprietate pentru suprafeţele respective.

Sub acest aspect în mod corect s-a considerat că titlul de proprietate emis pe numele pârâtului P.P.D. a fost întocmit şi emis cu respectarea dispoziţiilor legii fondului funciar, nefiind lovit de nulitate absolută şi nefiind îndeplinite dispoz.art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997.

Faţă de cele arătate, se constată că decizia tribunalului Gorj este legală, nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispoz.art.304 pct.1-9 c.pr.civ., astfel încât în baza art.312 alin.1 c.pr.civ. recursul declarat de aceasta se priveşte ca fiind nefondat şi se va respinge.

Se vor avea în vedere şi dispoz.art.274 c.pr.civ.