Intentia de a accepta mostenirea trebuie dovedita

Pentru a avea valoare de acceptare tacită a unei moşteniri, actul săvârşit de către succesibil trebuie să fie unul dintre acelea pe care nu le-ar putea îndeplini decât un moştenitor, lăsând astfel să se înţeleagă intenţia neîndoielnică de acceptare a succesiunii.

Simpla referire la săvârşirea unor acte de administrare sau de folosinţă a bunurilor nu este suficientă pentru a se aprecia asupra semnificaţiei lor, respectiv asupra echivalenţei cu un act de acceptare a moştenirii, deoarece nu se poate aprecia asupra intenţiei clare a unei astfel de opţiuni.

Secţia I civilă, Decizia nr. 2369 din 5 noiembrie 2012

Legislaţie incidentă: art. 1110 Noul Cod civil

Index tematic:

– Drept civil

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, reclamanta L.S. a chemat în judecată pe G.F., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate deschise succesiunile autorilor L.T.N., L.N.G. şi L.Gh.G., urmând să se dispună partajarea averilor succesorale rămase de pe urma autorilor.

În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 4.01.1972 a fost deschisă succesiunea autorului L.T.N., acceptată de descendentul de gradul I – L.N.G.

La data de 21.10.1994, a fost deschisă şi succesiunea lui L.N.G. la care au avut vocaţie succesorală L.Gh.G. şi G.F. în calitate de descendenţi de gradul I.

În localitatea G., jud. Vâlcea, a fost deschisă succesiunea autorului L.Gh.G. acceptată de reclamantă în calitate de soţie supravieţuitoare.

Cu privire la masa succesorală, în cererea de chemare în judecată s-a arătat că pentru autorul L.T.N. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 2,0031 ha, moştenitorilor L.N.G. şi G.F., aceasta de pe urmă fiind trecută în mod eronat în titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, singurul moştenitor fiind L.N.G., căruia i-a mai fost reconstituit, în baza Legii fondului funciar, dreptul de proprietate asupra terenului de 0,2849 ha.

Masa succesorală rămasă de pe urma autorului L.Gh.G. se compune din imobilele descrise în cererea de chemare în judecată, ce se va culege în cotă de 1/1 de soţia supravieţuitoare ca urmare a neacceptării moştenirii de pârâtă în termenul de opţiune succesorală de 6 luni, având în vedere vocaţia acesteia de colateral privilegiat.

Prin întâmpinare pârâta s-a apărat în sensul că moştenirea autorului L.T.N. a fost acceptată de L.C., în calitate de soţie supravieţuitoare, L.N.G. şi L.A. descendenţi de gradul I.

L.N.A. a decedat în anul 1985, lăsându-i ca moştenitori pe L.L., L.D. şi L.S., reclamanta nefiind singura moştenitoare a autorului L.Gh.G., fiindcă moştenirea acestuia a fost acceptată şi de către pârâtă, care a solicitat suplimentarea masei partajabile cu cota de ½ dintr-un apartament situat în Rm. Vâlcea, respectiv cota autorului în calitatea lui de codevălmaş.

Cu privire la suplimentarea masei partajabile, reclamanta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că apartamentul a fost cumpărat de fiul acesteia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 459/20.02.2001.

În cursul cercetărilor judecătoreşti a decedat L.D., locul său fiind preluat de moştenitorii L.A.S. şi L.A.

Prin sentinţa civilă nr. 10622, pronunţată la 18.12.2009, Judecătoria Rm. Vâlcea a constatat deschise succesiunile autorilor, precum şi componenţa maselor succesorale, potrivit încheierii de admitere în principiu.

De asemenea, a fost respinsă cererea de suplimentare a masei succesorale formulată de pârâtă şi s-a dispus partajarea bunurilor în varianta a II-a a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Împotriva hotărârii au formulat apel părţile pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 108/18.05.2010, a admis apelurile, a desfiinţat încheierea de admitere în principiu nr. 5338/10.10.2008 şi sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru a se cerceta şi cu privire la cota soţiei supravieţuitoare L.C., decedată în anul 1975, componenţa masei succesorale rămase de pe urma lui L.T.N. stabilindu-se în raport de cota acesteia dinainte.

După casarea cu trimitere spre rejudecare a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 510/17.01.2012, prin care a fost admisă cererea reclamantei, s-a respins cererea de suplimentare a masei succesorale, iar partajarea bunurilor s-a dispus în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuată de către expertul C.L.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a solicitat partajarea averii succesorale rămase de pe urma autoarei L.C., ci numai a averii rămase de la autorul L.T.N., bunurile ce o compun fiind bunuri proprii.

După stabilirea componenţei masei succesorale, instanţa de fond a apreciat că cea mai judicioasă modalitate de lotizare este aceea cuprinsă în varianta a II-a a raportului de expertiză tehnică.

Împotriva hotărârii a formulat apel pârâta pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie în dezvoltarea cărora s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit calitatea de unic moştenitor a lui L.N.G. la succesiunea lui L.T.N., titlul de proprietate fiind emis şi pentru apelantă.

La pronunţarea hotărârii au fost încălcate şi dispoziţiile art. 700 C.civ. 1864, în sensul că nu au fost apreciate actele apelantei-pârâte cu privire la patrimoniul autorului L.Gh.G. ca fiind unele de acceptare tacită a moştenirii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 105/A/31.05.2012, a respins apelul ca nefondat şi a confirmat soluţia primei instanţe cu aceeaşi motivare.

Decizia a fost criticată de către pârâtă pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia a arătat, de asemenea, că instanţa de apel a apreciat în mod eronat calitatea recurentei de moştenitoare a autorului L.T.N. pentru titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, emis în baza Legii fondului funciar, şi a autorului L.Gh.G. pe care a acceptat-o în mod tacit.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în limita motivului invocat, se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:

În temeiul Legii fondului funciar, pentru autorul L.T.N., a cărui succesiune a fost deschisă la 4.01.1972, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate descendentului său L.N.G. pentru suprafaţa de 2,0031 ha, fiindu-i emis titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, în care alături de acest moştenitor a fost trecută şi G.F.

L.N.G. la rândul său este autorul descendenţilor de gradul I: G.F. – pârâta-recurentă şi L.Gh.G.

Cu privire la acest titlu de proprietate, recurenta a pretins că avea dreptul la cota de ½ din suprafaţa de teren, alături de tatăl său L.N.G., cotă pe care instanţa trebuia să o aibă în vedere la partajarea suprafeţei de teren.

La data reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la această suprafaţă de teren avea vocaţie succesorală L.N.G., care a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii autorului său L.T.N., pentru suprafaţa de teren ce a făcut obiectul Legii fondului funciar.

Potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, descendentul de gradul I, respectiv L.N.G., avea dreptul succesoral asupra terenului ce face obiectul titlului de proprietate nr. 2307/04.11.2003, înscrierea în acest act şi a pârâtei fiind contrară acestui principiu, astfel că instanţa, apreciind asupra legalităţii actului, chiar dacă nu l-a desfiinţat în lipsa unei cereri în acest sens, în mod corect la masa de împărţit a reţinut terenul în cotă de 1/1 în patrimoniul primului autor.

Procedând altfel, respectiv în sensul reţinerii din acest teren a cotei de ½ în favoarea recurentei şi numai a cotei de ½ în favoarea autorului L.N.G., ar fi fost prejudiciat celălalt descendent al acestui autor, respectiv L.Gh.G., încălcându-se principiile evocate.

Cu privire la calitatea recurentei de moştenitoare şi a autorului L.Gh.G., se reţine că succesiunea acestuia a fost deschisă la data de 8.06.2004 în comuna G., jud. Vâlcea, la această dată având vocaţie succesorală soţia supravieţuitoare L.S. şi recurenta în calitate de colateral privilegiat.

Recurenta a invocat acceptarea succesiunii în mod tacit.

Pentru a avea valoare de acceptare a succesiunii, actele săvârşite de succesibili, potrivit art. 689 C.civ. 1864, trebuie să fie unele dintre acelea pe care nu le poate îndeplini decât un moştenitor, lăsându-se să se înţeleagă în mod neîndoielnic opţiunea sa succesorală.

Legiuitorul în vechea reglementare a dat exemple de categorii de acte pe care le poate face o persoană cu privire la patrimoniul autorului şi care pot avea semnificaţie de acceptare tacită a succesiunii, dar şi de acte care nu au această semnificaţie, precum acelea cu caracter conservatoriu sau de administrare provizorie.

Pentru a justifica calitatea de moştenitoare a autorului L.Gh.G., recurenta a invocat săvârşirea unor acte de administrare, în sensul folosirii unor suprafeţe de teren rămase de pe urma autorului, a exercitării dreptului de „pază juridică şi săvârşirii unor acte materiale cu privire la gospodărie”.

Recurenta nu a precizat în mod concret ce acte a săvârşit cu privire la patrimoniul autorului pentru a se putea aprecia asupra intenţiei sale neîndoielnice de a-i accepta succesiunea.

Simpla referire la săvârşirea unor acte de administrare sau de folosinţă a bunurilor nu este suficientă pentru a aprecia semnificaţia acceptării succesiunii, fiindcă nu rezultă intenţia expresă a exercitării unei astfel de opţiuni, potrivit condiţiei impuse de legiuitor.

Pentru aceste considerente, în mod corect tribunalul a apreciat că recurenta nu are calitate de moştenitoare şi a autorului L.Gh.G., considerată străină de această moştenire.

Faţă de toate aceste argumente, în baza art. 312 C.proc.civ., a fost respins recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 din acelaşi cod, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judec