În timpul starii de indiviziune, oricare dintre coindivizari poate sa dispuna liber, de cota ideala de drept asupra bunului determinat sau asupra universalitatii

Potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, astfel, data deschiderii succesiunii coincide cu data mortii celui ce lasa mostenirea.

Vocatia sau chemarea la succesiune este o conditie pentru a mosteni, iar pentru ca o persoana sa aiba un asemenea drept ea trebuie sa fie chemata la o mostenire deschisa, fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lasat de defuncta.

Prin sentinta civila nr. 3085/23.06.2008, pronuntata de Judecatoria Dr. Tr. Severin, a fost admisa actiunea de partaj succesoral formulata de reclamantul M.M, în contradictoriu cu pârâtii T.M., M.I., R.N si s-a dispus iesirea din indiviziune si a fost omologat raportul de expertiza, stabilindu-se bunurile ce revin partilor din proces în urma lotizarii facuta de expert.

Anterior, prin IAP din 4.06.2007, a Judecatoriei Dr. Tr. Severin, s-a constatat deschisa succesiunea defunctului E.Gh.N si ca au calitatea de mostenitori legali E.L., a carei cota va fi culeasa de mostenitorii acesteia, pârâtii T.M., M.I. si R.N, cu o cota de 1/4 din masa succesorala, E.I. cu o cota de 1/4, N.V. cu o cota de 1/4 si P.M. cu o cota de 1/4, în calitate de descendenti grd. I, iar masa succesorala compusa din suprafata de 2,78 ha teren.

De asemenea, s-a constatat deschisa succesiunea defunctei P.M., iar masa succesorala a acesteia se compune din 1/4 din terenul în suprafata de 2,78 ha, iar calitatea de mostenitori o are pârâta N.V., colateral privilegiat cu o cota de 1/1, fiind straini de mostenire E.L, E.I si G.I.

Prin aceeasi încheiere de admitere în principiu, s-a constatat ca au calitate de coproprietari reclamantul M.M. cu o cota de 3/4 si pârâtii T.M., M.I. si R.N., cu o cota de 1/12 pentru fiecare din terenul în suprafata de 2,78 ha.

Împotriva ambelor hotarâri au declarat apel reclamantul si pârâtii, iar prin decizia civila nr. 226A/2008, a fost admis apelul, desfiintata sentinta si IAP, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.

Prin decizia civila nr. 250/2009, a Curtii de Apel Craiova, a fost casata decizia civila nr. 226A/2008 si trimisa cauza spre rejudecarea apelurilor, retinându-se de catre Curtea de Apel ca motivele de desfiintare a sentintei instantei de fond si de trimitere spre rejudecare sunt nefondate, în raport de art. 294 Cod pr. civ., privind caracterul devolutiv al apelului.

Prin decizia civila nr. 219A/2009, a Tribunalului Mehedinti, s-a respins apelul declarat de reclamantul M.M., s-a admis apelul declarat de pârâti si a fost schimbata partial IAP, în sensul ca s-a admis în parte si în principiu actiunea reclamantului M.M., asa cum a fost ea precizata si s-a respins în principiu cererea reconventionala formulata de pârâti.

A fost constatata deschisa succesiunea autorului E. Gh. N, decedat la 13.04.1975, cu mostenitori N.V., E.I., E.L., E.M, fiecare cu o cota de 1/4 din masa succesorala a autorului, compusa din suprafata de 2,78 ha teren.

S-a constatat deschisa succesiunea lui E.L, decedat în 1997, având ca mostenitori pe pârâtii T.M, M.I. si R.N.

De asemenea, s-a constatat ca prin contractul de vânzare-cumparare nr. 2296/2005, mostenitorii N.V. si E.I. au vândut reclamantului cota indiviza din terenul de 2,78 ha, în acest fel, reclamantul si sotia sa dobândind calitatea de coproprietari asupra cotei de 1/2 din teren.

S-a respins cererea privind dezbaterea succesiunii lui P.M., decedat în 1992, reclamantul neavând calitate procesuala activa.

Tribunalul a retinut ca, procedând la verificarea vocatiei succesorale a partilor, a apreciat ca mostenitorii defunctului E.Gh.N, decedat la 13.04.1975, sunt N.V, E.I., E.L, (decedata în 1997, cu mostenitori T.M, M.I. si R.N) si E.M, decedata în 1992, având ca descendenti pe G.I., fiecare din mostenitori cu o cota de 1/4.

Calitatea de mostenitor a lui N.V, E.I., E.L si E.M. asupra terenului în discutie de 2,78 ha, a fost stabilita prin titlul de proprietate eliberat potrivit Lg. 18/1991, prin care se face dovada acceptarii succesiunii autorului E.Gh.N, de catre toti mostenitorii.

Instanta a mai retinut ca prin contractul de vânzare-cumparare mostenitoarea N.V, în nume propriu si ca mandatara a lui E.I., a înstrainat drepturile succesorale ce le reveneau din terenul cuprins în titlul de proprietate, iar cumparatorul acestor drepturi s-a subrogat în drepturile acestora, dobândind calitate procesuala activa de a solicita sa se constate deschisa succesiunea autorului E.Gh. N si iesirea din indiviziune asupra terenului din titlu.

Cu privire la întinderea drepturilor indivize, instanta a constatat ca este neîntemeiata cererea reclamantului de a se constata ca drepturile sale indivize sunt de 3/4, în timp ce ale pârâtilor sunt de 1/4, deoarece vânzatoarea N.V., în nume propriu si ca mandatara a mostenitorului E.I. a vândut cotele parti indivize din dreptul de proprietate asupra terenului de 2,78 ha, nu si drepturile succesorale ce reveneau lui E.M, la a carei succesiune a venit N.V., în calitate de colaterala privilegiata.

Instanta de apel a statuat ca N.V. nu putea sa vânda drepturile succesorale de pe urma autoarei E.M. atâta timp cât la acea data nu se deschisese succesiunea acesteia si deci, nu fusese stabilita vocatia succesorala a lui N.V privind succesiunea surorii sale, cu atât mai mult cu cât E.M. avea un descendent G.I.

De asemenea, instanta a mai statuat ca în privinta drepturilor succesorale ale autoarei E.M nu au fost îndeplinite conditiile ca vânzatorul sa fie proprietarul lucrului vândut, iar obiectul vânzarii sa fie determinat sau determinabil, prin contractul de vânzare-cumparare reclamantul M.M nu dobândea decât cota de 2/4 din terenul supus partajarii si nedobândind drepturile succesorale de pe urma autoarei E.M., reclamantul nu ar avea calitate procesuala activa de a cere deschiderea succesiunii autoarei, calitate pe care o au numai mostenitorii acesteia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M.M, criticând, printre altele, si motivarea instantei de apel ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat a cumparat doar drepturile succesorale pe care vânzatorii le aveau de pe urma defunctului E.Gh.N, nu si de pe urma defunctei E.M, deoarece la data vânzarii nu se deschisese succesiunea lui E.M, iar în privinta vocatiei succesorale aceasta nu fusese stabilita de pe urma autoarei E.M.

Motivarea instantelor este gresita.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca recurentii au solicitat sa se constate ca au cumparat drepturile succesorale pe care vânzatorii le aveau atât dupa defunctul E.Gh.N, cât si de pe urma defunctei E.M.

La data vânzarii, prin contractul autentificat sub nr. 2296/16.11.2005, instanta a retinut în mod gresit ca vânzatoarea N.V nu putea sa vânda drepturile succesorale atâta timp cât la acea data nu se deschisese succesiunea autoarei E.M. si nu fusese stabilita vocatia succesorala a lui N.V privind succesiunea surorii sale P.M.

Potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, astfel data deschiderii succesiunii coincide cu data mortii celui ce lasa mostenirea.

Din actele dosarului rezulta ca E.M a decedat la 18.02.1992, iar contractul de vânzare cumparare încheiat între reclamanti si N.V s-a autentificat la data de 16.11.2005, deci la data vânzarii succesiunea autoarei E.M era deschisa.

În privinta vocatiei succesorale, instanta, de asemenea, a retinut în mod gresit ca la data vânzarii dintre reclamanti si N.V. nu fusese stabilita vocatia succesorala a acesteia din urma privind succesiunea surorii sale E.M.

Vocatia sau chemarea la succesiune este o conditie pentru a mosteni, iar pentru ca o persoana sa aiba un asemenea drept ea trebuie sa fie chemata la o mostenire deschisa, fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lasat de defunct.

În dreptul nostru, sunt chemate la mostenire, în temeiul legii, si au deci vocatie succesorala legala rudele defunctului, potrivit art. 659 Cod civil.

În cazul nostru concret, N.V avea vocatie succesorala legala la succesiunea autoarei E.M, fiind sora cu aceasta si deci, vocatia fiind data de art. 672 Cod civil.

Împrejurarea ca autorul defunct avea un fiu, nu înlatura vocatia generala, potentiala a surorii sale de a culege mostenirea.

Prin devolutiunea succesorala legala se selecteaza dintre persoanele cu vocatie succesorala generala, acele persoane care vor culege efectiv mostenirea lasata de defunct si care vor avea deci o vocatie succesorala legala, efectiva, utila.

În fapt, instanta, prin aceste motivari gresite, a facut o confuzie între deschiderea succesiunii si deschiderea procedurii succesorale notariale, acestea fiind institutii diferite, cu momente si efecte diferite.

Pe de alta parte, nu este întemeiata nici sustinerea instantei de apel ca în privinta drepturilor succesorale ale autoarei Enache (Plosnea) Matilda nu erau îndeplinite conditiile cerute de lege ca vânzatorul sa fie proprietarul lucrului vândut, iar obiectul vânzarii sa fie determinat sau determinabil.

În timpul starii de indiviziune, oricare dintre coindivizari poate sa dispuna liber, fara acordul celorlalti, de cota ideala de drept asupra bunului determinat sau asupra universalitatii, acest drept fiind un drept de proprietate individual, absolut si exclusiv al fiecarui coindivizar, transmisibil între vii sau pentru cauza de moarte, iar în caz de înstrainare, cumparatorul se substituie în drepturile coindivizarului vânzator.

Vânzatoarea Nicolae Victoria putea sa dobândeasca drepturile succesorale de la sora sa, Enache (Plosnea) Matilda, a carui succesiune s-a deschis în anul 1992 si putea sa vânda aceste drepturi în anul 2005, reclamantului.

Aceste motivari ale instantei de apel, desi gresite, nu pot duce la modificarea deciziei deoarece instanta de apel si-a întemeiat solutia atât pe argumentele expuse mai sus, care sunt gresite, dar si pe alte argumente si în special pe interpretarea contractului de vânzare-cumparare, instanta de apel stabilind în mod corect vointa reala a sotilor privind obiectul contractului si întinderea drepturilor si de aceea recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.

 

Dosar Nr. 40 (19.01.2010)