Imprumutul defunctului constituie o contribuitie proprie la dobandirea bunurilor comune.

» Ghid de căutare


CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 294/R/2010


S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G, - și -G, împotriva deciziei civile nr. 103/A din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâții - și BCR - SUCURSALA B, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal se prezintă reclamanții-recurenți - și G, asistați de avocat, care îl reprezintă și pe reclamantul-recurent -G, și reprezentantul pârâtei-intimate -, avocat, în substituirea d-nei avocat, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu 1685,6 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 februarie 2010, pârâta-intimată a depus la dosar, prin fax și prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Reprezentanta reclamanților-recurenți arată că i s-a comunicat un exemplar al întâmpinării.

La termenul de azi, reprezentul pârâtei-intimate -, depune la dosar, delegația de substituire și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul de a se constata că succesiunea defunctului -n este grevată de un pasiv succesoral de 40.000 euro, datorie către bunica sa, ce urmează a fi suportată în cotă de 2/3 parte de către reclamanții-recurenți și în cotă de 1/3 parte de către pârâta-intimată -. Solicită de asmenea obligarea pârâtei-intimate - la plata către reclamanții-recurenți echivalentului cotei de 1/3 parte din pasivul succesoral, reprezentând datoria de 40.000 euro, respectiv 13.333,33 euro, în echivalent în lei la data plății, și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul pârâtei-initmate - susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.1371/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G, - și -G, în contradictoriu cu pârâții - și BCR - Sucursala

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - și, în consecință:

- s-a constatat că pârâta și defunctul său soț -n au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție de 38% - pârâta și 62% - defunctul, bunuri comune în valoare totală de 247.290 lei, respectiv: apartament, compus din l cameră de zi, o bucătărie, două dormitoare, o baie, un hol, un vestibul, o, o logie, balcon, situat în B,-,. l,. 8, înscris în CF l4908/8 B, nr. top 3958/2/I/8 - 247.050 lei (64.570 euro) și candelabru cu patru brațe din metal - 240 lei;

- s-a constatat că au calitate de bunuri proprii ale defunctului , în valoare totală de 4.398,7 lei, următoarele: mobilă dormitor compusă din stabilire pat dublu cu saltea relaxa, 2 noptiere, etajeră din lemn de brad lăcuit în valoare de 540 lei; 2. combină frigorifică Arctic - 849,80 lei; 3. acvariu - 300 lei; 4. TV color - 349,3 lei; 5. armă vânătoare - 500 lei; 6. patru bucăți bețe de pescuit - 859,6 lei;

- s-a constatat că are calitatea de datorie comună a soților suma de 22.000 euro, conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 7l5pf/20.03.2007, încheiat cu BCR SA, prin Sucursala Județeană B-N;

- s-a constatat că masa succesorală a defunctului, decedat la data de l8.05.2007 se compune din cota de 62% din bunurile comune (în valoare de l53.3l9,8 lei) și bunurile proprii mai sus descrise (în valoare de 4.398,7 lei), vocație succesorală având reclamanții pentru cota de 2/3 părți împreună, în calitate de ascendenți și colaterali privilegiați și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, pentru cota de l/3 părți;

- s-a dispus ieșirea din indiviziune, prin atribuirea imobilului apartament, precum și a bunurilor proprii: mobilă dormitor, combină frigorifică, acvariu, TV color și bețe de pescuit, în valoare totală de 250.948,7 lei, în favoarea reclamanților, iar a candelabrului și armei de vânătoare, în valoare de 740 lei, în favoarea pârâtei;

- au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei, cu titlu de sultă compensatoare suma de 145.803,03 lei reprezentând echivalentul cotei de 38% cuvenită pârâtei ca urmare a sistării comunității de bunuri și cotei de 1/3 părți din masa succesorală;

- s-a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională are un drept de creanță cu privire la suma de 325,26 euro (echivalent lei), aferentă cotei de 2/3 părți care trebuie suportată de reclamanți din suma de 987,89 euro (62% din 3.206,28 euro);

- s-a constatat că pârâta trebuie să suporte din creditul, datorie comună cu sold la 24.02.2009 în cuantum de 21.463,04 euro, suma de 12.591,64 euro aferentă cotei de 38% și cotei de l/3 părți cuvenită prin moștenire;

- s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la imobilul apartament în favoarea reclamanților (cote egale), cu titlu de moștenire, transferarea contractului de credit ipotecar către reclamanți, urmând ca în final aceștia să plătească pârâtei o sultă compensatoare de 145.803,03 lei, iar pârâta să plătească reclamanților suma de 11.266,38 euro (echivalent în lei la data plății efective).

S-au compensat în întregime cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâta și fiul, respectiv fratele reclamanților, numitul n s-au căsătorit la data de 28.08.2004, din căsătoria lor nerezultând copii. La data de 18.05.2007 nad ecedat, căsătoria încetând, conform art. 37 al. 1 Cod fam.

În timpul căsătoriei, respectiv la data de 27.02.2007, soții n și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 776/2007 de Biroul notarului public privind imobilul apartament nr. 8, situat în municipiul B, str. -,. 2,. 1 (bun comun conform art. 30 al. 1 Cod fam.), compus din l cameră de zi, o bucătărie, două dormitoare, o baie, un hol, un vestibul, o, o logie, balcon, situat în B,-,. l,. 8, înscris în CF 14908/8 B, nr. top 3958/2/I/8, specificându-se că prețul a fost de 30.000 euro, din care s-a achitat cu titlu de avans 8000 Euro, iar pentru diferența de preț de 22.000 euro a fost contractat un împrumut la BCR - Sucursala

Reclamanții, cât și martorii propuși de aceștia au relevat că prețul real al imobilului achiziționat de soți a fost de cca. 60.000 Euro, plătindu-se un avans de 40.000 euro, bani primiți de defunct de la bunica sa, pentru diferență contractându-se un împrumut bancar.

Deși pârâta a susținut că prețul apartamentului a fost de 30.000 Euro, înțelegând să combată afirmațiile reclamanților prin conținutul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, instanța a reținut că interdicția reglementată de art. 1191 Cod civil, în sensul că nu se poate face dovada prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul scris, nu este incidentă dată fiind derogarea instituită de art. 5 al. 1 din Decretul nr. 32/1954, respectiv că se poate dovedi prin orice mijloc de probă, chiar împotriva sau peste conținutul uni act scris că anumite bunuri nu sunt comune, ci proprii, în speță că în realitate s-a plătit un preț mai mare decât cel indicat în înscris. Astfel, expertiza de evaluare la preț de circulație a imobilului apartament a relevat că valoarea de piață este de 64.570 euro (247.050 lei), ceea ce întărește susținerile reclamanților și martorilor audiați, respectiv plata unui preț nu de 30.000 Euro, ci de aproximativ 60.000 euro, la data achiziționării.

Pe lângă acest apartament în timpul căsătoriei soții au mai achiziționat și un candelabru cu patru brațe din metal, în valoare de 240 lei, calitatea de bun comun fiind reținută de instanță pornind de la susținerile pârâtei confirmate de martorii și G.

Problema care se impune a fi rezolvată după stabilirea componenței masei partajabile este aceea a stabilirii contribuției soților la dobândirea celor două bunuri comune, apartament și candelabru. Este cert că pentru achiziționarea apartamentului a fost contractat împrumutul bancar pentru suma de 22.000 euro, avansul de 40.000 euro fiind plătit cu banii primiți de n de la bunica sa, care vânduse anterior un teren valoros .

Aceiași martori propuși de reclamanți au arătat că nepotul a primit suma de 40.000 euro de la bunica sa cu condiția de a o îngriji până la bătrânețe și de a o ajuta la treburile gospodărești, iar (notar public în Târgu L) la menționat că în lunile mai-iunie 2006, cei doi - bunică și nepot, s-au prezentat la biroul său pentru încheierea unui act vizând suma mai sus arătată însă, dat fiind onorariul comunicat, nu au mai procedat la realizarea acestei formalități, sfatul fiind de a încheia totuși un act despre care să fie încunoștințată și soția. Același martor a arătat că, din discuțiile purtate cu, a înțeles că suma de bani urma să fie dată nepotului în ideea de a nu fi inclusă în masa partajabilă în caz de divorț, tocmai de aceea urmărindu-se încheierea unui act fără știrea soției nepotului, evitându-se astfel și discuțiile din familie. În mod cert pârâta avut cunoștință despre primirea sumei de 40.000 euro în condițiile în care predarea banilor s-a realizat în apartamentul părinților acesteia, unde soții își stabiliseră domiciliul comun.

Așa fiind, suma de 40.000 euro se constituie într-o datorie proprie a defunctului, neîncadrându-se în situațiile reglementate de art. 32 lit. a-d Cod fam. condiții în care contribuția, prin raportarea acestui cuantum la valoarea întregii masei codevălmașe - 247.290 lei și aspectul că prima a împrumutului în valoarea de 134,37 euro, scadentă la 24.04.2007, a fost achitată împreună de soți (martorii și reclamanții prin răspunsurile la interogator au relevat că primele două rate martie - aprilie 2007, au fost achitate în cote egale de părinții ambilor, ceea ce are același efect sub aspectul contribuției egale a fiecărui soț), reținându-se și achiziționarea împreună a candelabrului, este de 62% pentru n și 38% pentru pârâtă. Creditul în cuantum de 22.000 euro, datorie comună în lumina disp. art. 32 lit. b Cod fam. urmează aceiași soartă cu privire la restituire în ceea ce privește cotele de suportare a creditului cu care soții sunt ținuți la plată.

Ca urmare a decesului lui n, masa succesorală deschisă la data decesului, cu valoarea totală de 157.718,5 lei, se compunea din cota de 62% din bunurile comune (153.319,8 lei) și bunurile proprii mai sus descrise (4.398,7 lei), vocație succesorală având reclamanții pentru cota de 2/3 părți împreună, în calitate de ascendenți și colateral privilegiați și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, pentru cota de 1/3 părți, conform art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944.

Având în vedere disp. art. 728 Cod civil, art. 673/1 și urm. Cod procedură civilă, s-a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, dispunându-se ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului apartament, precum și a bunurilor proprii: mobilă dormitor, combină frigorifică, acvariu, TV color și bețe de pescuit, în valoare totală de 250.948,7 lei, în favoarea reclamanților, iar a candelabrului și armei de vânătoare, în valoare de 740 lei, în favoarea pârâtei. La formarea loturilor s-a avut în vedere aspectul că achiziționarea apartamentului s-a realizat într-o măsură mai mare prin contribuția lui n cu bani proveniți de la familia acestuia, fiind normal ca, în condițiile în care cei doi soți nici nu au apucat să locuiască în acest imobil, să fie atribuit celor care au acordat un mai mare sprijin financiar, precum și faptul că arma de vânătoare neidentificată de expert a fost în cele din urmă vândută, ca urmare a oferirii spre vânzare în regim de consignație la data de 30.05.2007 chiar de către pârâtă. Evident că bunurile proprii ale defunctului existente în materialitatea lor, dată fiind și valoarea sentimentală, se cuvin părinților și fratelui.

În cauză fiind vorba despre loturi inegale, față de disp. art. 673/5 al. 2 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei, cu titlu de sultă compensatoare suma de 145.803,03 lei reprezentând echivalentul cotei de 38% cuvenită acesteia ca urmare a sistării comunității de bunuri și cotei de l/3 părți din masa succesorală (93.970, 2 lei+52.572,83 lei - 740 lei reprezentând contravaloarea armei de vânătoare și a candelabrului atribuite pârâtei).

De la data decesului, ratele lunare ale contractului de împrumut au fost plătite de către pârâtă (22 rate X 145,74 euro=3206,28 euro, sume reținute din graficul de rambursare credit depus la filele 166-175 dosar), fiind normal ca reclamanții să suporte contravaloarea cotei lor de 2/3 din suma de 1987,89 euro(62% din 3.206,28 euro) și să restituie pârâtei - reclamante reconvenționale echivalentului dreptului ei de creanță în cuantum de 325,26 euro (echivalent lei).

Din creditul datorie comună cu sold la 24.02.2009 în cuantum de 2l.463,04 euro, pârâta ar fi trebuit să suporte plata sumei de l2.59l,64 euro aferentă cotei de 38% și cotei de l/3 părți cuvenită prin moștenire, iar în contextul în care apartamentul se atribuie reclamanților se impune și transferarea contractului de credit ipotecar către reclamanți, urmând ca în final aceștia să plătească pârâtei o sultă compensatoare de l45.803,03 lei, iar pârâta să plătească reclamanților suma de 11.266,38 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând diferența dintre suma de 12.591,64 euro și 1.325,26 euro.

În baza art. 22 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la imobilul apartament în favoarea reclamanților (cote egale), cu titlu de moștenire.

Prin decizia civilă nr. 103/A/12.11.2009 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis apelul declarat de reclamanții G, - și -G împotriva sentinței civile nr.1371/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, care a fost schimbată în parte, în sensul:

- s-a constatat că pârâta - și defunctul său soț -n au dobândit bunurile comune în timpul căsătoriei în cote de 19% și, respectiv, 81%;

- s-a constatat că în masa succesorală a defunctului -n se include cota de 81% din bunurile de mai sus;

- au fost obligați reclamanții să achite pârâtei - o sultă compensatoare de 114.479,1 lei;

- s-a constatat că pârâta - trebuie să suporte din creditul datorie comună, contractat alături de defunct prin convenția 715 pf/20 martie 2007, 14.308,69 Euro, din care a achitat 3.206,28 Euro;

- a fost obligată această pârâtă să plătească reclamanților suma de 11.102,41 Euro sau echivalentul în lei la data plății;

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

A fost obligată aceeași pârâtă să plătească reclamanților suma de 1486,79 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea introductivă și prin întâmpinarea la cererea reconvențională, suma de 40.000 Euro nu a fost invocată de reclamanți ca o datorie oneroasă proprie ce ar greva masa de bunuri rămasă la decesul defunctului n, cu efect de participare a moștenitorilor care-i culeg averea la plata datoriei moștenirii, ci ca pe o contribuție mai mare a acestuia la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei cu pârâta -. Astfel, în actele procedurale enunțate, de învestire a instanței de fond, s-a pretins o contribuție exclusivă a defunctului la realizarea comunității matrimoniale, cu motivarea că apartamentul s-a cumpărat din banii lui proprii, fără vreo mențiune asupra obligației restituirii către bunica sa, de la care a primit cei 40.000 Euro. Numai în apel s-a adăugat această nouă cerere, de includere a sumei în pasivul succesoral și de obligare a pârâtei soție supraviețuitoare la achitarea unei părți din pasiv, corelativă cotei pe care o primește din succesiune. Procedeul contravine dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă.

Prin urmare, suma de bani a fost calificată de către instanța de apel drept un aport financiar superior în favoarea defunctului la agonisirea patrimoniului conjugal. Același caracter i l-a atribuit și judecătoria. Chiar dacă în considerentele sentinței amintește inițial de o datorie proprie a defunctului, atrăgând regimul juridic preconizat de reclamanți pentru prima dată în apel, în concluzia problemei statuează în legătură cu o contribuție sporită a lui n, tocmai în contextul modalității de sesizare prin cererea de chemare în judecată. Însă, în calculul cotelor părți ale foștilor soți nu a ținut seama de împrejurarea că diferența de 38%, reținută numai în beneficiul pârâtei, se constituie în realitate într-o participare comună și egală a ambilor codevălmași, revenindu-i decedatului J, 19%, deci în total per masă 81%, iar pârâtei 19%, deoarece pentru achiziționarea apartamentului, alături de soție, a contractat împrumutul bancar de 22.000 Euro, necesar acoperirii prețului real al locuinței.

Nu există temeiuri pentru care s-ar putea stabili un avantaj și o obligație de restituire a creditului diferențiate între soți din punctul de vedere discutat. Contribuția superioară, raportată la ansamblul valorilor materiale din comunitatea matrimonială dobândită în modalitatea expusă, nu angajează o datorie identică referitoare la împrumut.

S-a cumpărat, de asemenea, într-o proporție egală, aspect necontestat și care nu influențează, ci menține cotele de mai sus.

Masa bunurilor obținută în timpul căsătoriei are o valoare, acceptată de toate părțile, de 247.290 lei. Valoric, 81% echivalează cu 200.304,9 lei, iar 19% cu 46.985,1 lei.

Prima valoare se include în patrimoniul succesoral al soțului decedat, împreună cu bunurile proprii, de 4.398,7 lei, însumând 204.703,6 lei. Reclamanților le revine 2/3, 136.469 lei, și pârâtei 1/3, 68.234 lei.

Fiecare parte trebuie, în același timp, să suporte datoriile din moștenire, cazul reclamanților, precum și datoriile proprii plus cele derivate de însușirea calității de succesor, în speță pârâta. Cei dintâi sunt ținuți de îndatorirea plății unui pasiv de 7.154,34 Euro, după calculul: 21.463,04 Euro (soldul împrumutului la 24 februarie 2009):2x2/3. are în sarcină datoria de 14.308,69 Euro, socotită după formula: 21.463,04 Euro:2 (obligație din codevălmășie) + 10.731,52 Eurox1/3 (datorie din moștenire).

Măsura partajării nu face obiectul apelului. Așadar, instanța de apel a stabilit că apelanții trebuie să achite intimatei moștenitoare o sultă compensatoare de 114.479,1 lei (46.985,1 lei+68.234 lei - 740 lei contravaloarea lotului ei).

Din datoria bancară, pârâta a restituit 3.206,28 Euro, rămânând un rest de 11.102,41 Euro. Pentru asigurarea echilibrului patrimonial, instanța a stabilit ca diferența să fie plătită către apelanți, întrucât preiau apartamentul în întregime, în natură, grevat de sarcina executării pe viitor a contractului de credit încheiat de foștii soți n și cu cealaltă intimată, BCR - Sucursala

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul constatării că succesiunea defunctului n este grevată de un pasiv succesoral de 40.000 Euro datorie proprie către bunica sa, ce urmează a fi suportată în cotă de 2/3 parte de către recurenți și în cotă de 1/3 parte de către intimată și obligării pârâtei la plata către recurenți a echivalentului cotei de 1/3 parte din pasivul succesoral reprezentând datoria de 40.000 Euro, respectiv 13.333 Euro în echivalent în lei la data plății.

S-a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului recurenții au invocat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la datoriile succesiunii.

Acestea constituie totalitatea obligațiilor cu caracter patrimonial existente în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, indiferent de izvorul lor.

Împrejurarea că defunctul a primit împrumut de la bunica sa suma de 40.000 euro, care fost folosită la achitarea apartamentului a fost dovedită prin probele administrate în fața primei instanțe.

Recurenții recunosc că în fața primei instanțe au ales varianta unei contribuții exclusive a defunctului la achiziționarea apartamentului și solicitarea cuprinderii în masa succesorală doar a nudei proprietăți. Întrucât până la finalizarea cauzei au fost achitate unele rate din prețul apartamentului, recurenții au optat în final doar ca mod matematic de partajare a succesiunii cuprinderea ca o datorie proprie a defunctului a sumei de 40.000 euro, respectiv includerea ei în pasivul succesoral.

Întrucât părțile în timpul conviețuirii au achiziționat un apartament din datorii, aceste datorii nu pot fi transformate în activ succesoral, cum a procedat instanța de apel, calificând cei 40.000 euro drept un aport financiar, superior în favoarea defunctului.

Prin întâmpinarea formulată ( 19-21), intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Acțiunea promovată de reclamanți în fața primei instanțe a avut ca obiect stabilirea masei succesorale după defunctul n, în sensul constatării că defunctul, în timpul conviețuirii cu pârâta a dobândit, cu o contribuție proprie de 100% o serie de bunuri ce compun masa succesorală, printre care și apartamentul situat în mun. B, str. -, -. nr. 2, 8, înscris în Cf nr. 14908/7, nr. cadastral 3958/D/7.

În cuprinsul considerentelor hotărârii primei instanțe cu ocazia analizării situației acestui apartament, din perspectiva modalității de dobândire, prima instanță a stabilit că pentru achiziționarea apartamentului a fost contractat împrumutul bancar de 22.000 Euro, iar avansul de 40.000 Euro s-a plătit cu banii primiți de defunct, cu titlu de împrumut de la bunica sa.

Prima instanță a statuat că suma de 40.000 Euro constituie o datorie proprie a defunctului, în timp ce creditul bancar de 22.000 Euro constituie datorie comună a soților.

Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanții au declarat apel solicitând, pentru prima oară, constatarea că masa succesorală rămasă după defunct este grevată de un pasiv succesoral de 40.000 Euro, reprezentând datoria defunctului către bunica sa,.

Reținând că această solicitare de constatare a pasivului succesoral formulată prima dată în apel contravine disp. art. 294 alin. 1 Cod proc.civ. instanța de apel a calificat suma de 40.000 euro - pretinsă de reclamanți a fi pasiv succesoral - drept aport financiar superior în favoarea defunctului la dobândirea patrimoniului conjugal.

Calculele pe cotele de contribuție, cu luarea în considerare a sumei de 40.000 euro ca fiind aport propriu al defunctului la dobândirea apartamentului, instanța de apel a schimbat cotele de contribuție în dobândirea bunurilor comune, reținând în favoarea defunctului o cotă de contribuție de 81%, iar în favoarea pârâtei o cotă de 19%.

Recurenții nu contestă aceste cote, dar, insistând asupra caracterului comun al datoriei de 40.000 euro către bunica defunctului solicită a se constata că această sumă constituie pasiv succesoral și dispune obligarea pârâtei, soție supraviețuitoare, să suporte cota de 1/3 parte din acest pasiv.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, în condițiile în care în fața primei instanțe reclamanții nu au invocat grevarea masei succesorale rămasă după defunctul n de un pasiv succesoral, solicitând pentru prima dată în apel constatarea existenței acestui pasiv și obligarea tuturor moștenitorilor la suportarea acestuia, o astfel de cerere este inadmisibilă din perspectiva art. 294 alin. 1 teza I Cod proc.civ.

Utilizarea sumei de 40.000 euro la achiziționarea apartamentului bun comun nu putea fi însă ignorată în condițiile în care s-a dovedit că defunctul a împrumutat această sumă de la bunica sa și a folosit-o la cumpărarea apartamentului.

Prin urmare, instanța de apel dând eficiență acestei contribuții sporite a defunctului la dobândirea apartamentului, a recalculat cotele de contribuție a soților la dobândirea masei bunurilor comune, reținând în favoarea defunctului o cotă de 81%, net superioară cotei de 19% reținută în favoarea pârâtei.

Prin urmare, nu doar procedural a procedat corect instanța de apel reținând că cererea nouă formulată pentru prima dată în apel, de constatare a pasivului succesoral de 40.000 euro, este inadmisibilă, ci și aritmetic, întrucât a luat în calcul această sumă ca fiind folosită la cumpărarea apartamentului și reținând că numai defunctul a contribuit cu această sumă la cumpărarea apartamentului, a reținut în favoarea sa cota de contribuție de 81%.

Astfel, cererea recurenților de stabilire a faptului că suma de 40.000 euro constituie pasiv succesoral, pe lângă faptul că este inadmisibilă, este și total nefondată, această sumă fiind reținută ca și contribuție proprie a defunctului la dobândirea apartamentului, cu consecința reținerii cotei de contribuție de 81% la dobândirea bunurilor comune, față de contribuția de 19% la dobândirea acelorași bunuri reținută în favoarea pârâtei.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 24).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G, - și - împotriva deciziei civile nr. 103/A din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă recurenții să plătească intimatei - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.