Imobil aflat in indiviziune urmarit de creditor fara a solicita in prealabil iesirea din indiviziune. Consecinte - nulitatea actelor de executare.

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 277

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 6 OCTOMBRIE 2009

 

Pe rol, pronunţarea asupra contestaţiei la executare, formulată de contestatorul H. H., domiciliat în municipiul F, str. (...), . 29, . B, . 1, judeţul S, împotriva deciziei civile nr. 141 din 26 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a în dosarul nr(...).

Dezbaterile asupra contestaţiei la executare de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 29 septembrie 2009, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare şi pentru a da posibilitatea părţilor de a formula note de concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 6 octombrie 2009.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra contestaţiei la executare de faţă, constată:

Prin cererea adresată J u d e c ă t o r i e i F ă l t i c e n i, înregistrată sub nr(...), contestatorul H. H. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii H. N., H. D. şi H. D., să se dispună desfiinţarea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 66/2007 al executorului judecătoresc I. E., precum şi suspendarea executării silite a sentinţei civile nr. 1197/2006 a aceleiaşi instanţe până la soluţionarea cauzei.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentinţa civilă nr.1197/2006 a J u d e c ă t o r i e i F ă l t i c e n i, irevocabilă, intimatul H. D. a fost obligat să-i lase creditoarei H. N. în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 953,4 mp teren intravilan în comuna S., s-a stabilit în favoarea creditoarei o servitute de trecere în suprafaţă de 119,5 mp teren şi s-a dispus ridicarea gardurilor de pe terenul destinat servituţii.

La cererea creditoarei a fost declanşată procedura de executare silită, sens în care i-a fost comunicată debitorului somaţia nr. 66/07.

Actele de executare sunt nelegale, întrucât imobilele în discuţie aparţin în indiviziune moştenitorilor defunctului E. H., contestatorul fiind şi el coproprietar.

Intimata H. N. s-a opus acţiunii, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului.

La rândul său, intimatul H. D. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, deşi se pretinde persoană vătămată prin executare, contestatorul nu are această calitate şi nici interes în promovarea cererii.

După administrarea probelor, judecătoria, prin sentinţa civilă nr.2035/9 noiembrie 2007 a admis excepţia, respingând contestaţia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că H. H. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor urmărite silit, încât nu justifică un interes personal şi legitim în promovarea contestaţiei şi nici calitatea de terţă persoană vătămată prin actele de executare .

Sentinţa a fost menţinută de T r i b u n a l u l S u c e a v a, prin decizia civilă nr. 50 din 14.02.2008, de respingere a apelului declarat de contestator ca nefondat.

Investită cu soluţionarea recursului declarat de contestator, Curtea de Apel l-a admis prin decizia civilă nr.180 din 28 mai 2008 şi a casat ambele hotărâri pronunţate în cauză, trimiţând pricina primei instanţe pentru soluţionarea în fond a contestaţiei.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, din ansamblul probelor cauzei, confirmat de creditorii intimaţi în dosarul nr(...) al J u d e c ă t o r i e i F ă l t i c e n i, având ca obiect „partaj suplimentar” după autorul comun al părţilor, E. H., rezultă fără echivoc că parcela de teren supusă executării silite, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 86/93, constituie parte integrantă din masa succesorală rămasă nepartajată după acest autor, fiind transmisă cu titlu de zestre anterior cooperativizării agriculturii fiicei H. B. (F.), care este mama contestatorului şi soţia debitorului, iar împrejmuirile în litigiu au fost edificate de cei doi soţi în timpul căsătoriei, aspect necontestat de intimaţi.

La masa succesorală după E. H. concură atât contestatorul şi debitorul intimat prin retransmitere, cât şi alte persoane, printre care şi creditoarea intimată.

Prin acceptarea succesiunii după mama sa, contestatorul a dovedit, alături de tatăl său, calitatea de coproprietar al indiviziunii – incluzând şi terenul supus executării silite – de la data deschiderii succesiunii bunicului matern, la 24 noiembrie 1991, deci anterior promovării acţiunii în justiţie finalizată cu emiterea titlului coautorului.

Prin urmare, interesul contestatorului în a împiedica valorificarea de către creditor a titlului este evident, fiind justificat de încălcarea dispoziţiilor art.493 alin. 1 Cod procedură civilă.

Reinvestită astfel, J u d e c ă t o r i a F ă l t i c e n i prin sentinţa civilă nr. 2343 din 13 noiembrie 2008 a admis contestaţia şi a desfiinţat actele de executare efectuate în dosarul nr.66/2007 de Biroul executorului judecătoresc I. E..

Prima instanţă a reţinut că parcela de 0,34 ha teren de la locul „Acasă”, în litigiu, a fost partajată prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.976/20 martie 2002 (fila 12 fond). Configuraţia şi vecinătăţile din actul de partaj nu corespund celor din teren, parcela pe care s-a constituit servitutea de trecere excede suprafeţei de 1.100 mp din titlul de proprietate, fiind supusă partajului suplimentar, iar pe terenul în litigiu există o plantaţie de pomi fructiferi.

Sentinţa a fost criticată în a p e l d e intimaţi.

Aceştia au arătat că parcela de teren grevată de servitutea de trecere stabilită prin sentinţa ce constituie titlu executor face parte din cea de 2200 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1575/2004, iar faptul că în acţiunea pendinte pe rolul instanţelor având ca obiect „partaj suplimentar” după defunctul E. H. ei au recunoscut că suprafaţa de 2200 mp, „În sat” a constituit zestrea apelantei H. N. nu este de natură să împiedice executarea silită. Câtă vreme terenul afectat de servitute se regăseşte pe titlul de proprietate nr. 86/1993, emis doar pentru H. D., iar contestatorul este terţ faţă de acesta, nu poate fi prejudiciat prin executare.

Pretinsa neconcordanţă dintre configuraţia şi amplasamentul terenului „Acasă” constituie o chestiune de fond şi nu are legătură cu valabilitatea actelor de executare.

Prin decizia civilă nr. 141/26 martie 2009, T r i b u n a l u l S u c e a v a a admis apelul şi a schimbat în totalitate sentinţa atacată, respingând contestaţia ca nefondată.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că nu prezintă relevanţă în cauză faptul că parcela de teren ce a format obiectul executării este înscrisă în titlul de proprietate nr.1575/2004, eliberat lui H. D. după mama, H. N., şi ar face obiectul partajului suplimentar după defunctul E. H., atâta vreme cât titlul executor are la bază titlul de proprietate în care contestatorul nu este parte, iar eventuala neconcordanţă a parcelelor individualizate cu cele care ar putea fi determinate în urma partajului suplimentar poate face obiectul unei căi de retractare.

Actele de executare s-au întocmit pe baza unui titlu executoriu valabil, iar contestatorul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu şi, deci, nici a vătămării suferite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal contestatorul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit legea sub aspectul regulilor ce guvernează devoluţiunea succesorală legală şi efectele reconstituirii dreptului de proprietate în raport cu moştenitorii proprietarului deposedat. În cauză s-a dovedit că ambele parcele de teren supuse executării silite provin de la autorul comun, E. H., astfel că modul cum au fost emise titlurile de proprietate în favoarea moştenitorilor acestuia este lipsit de relevanţă, cum de altfel, s-a statuat şi prin decizia de casare. Mai mult, instanţa de apel nu a avut în vedere împrejmuirile ce constituie bun comun al părinţilor săi, încât este evidentă încălcarea dispoziţiilor art.493 alin. 1 Cod procedură civilă.

Criticile formulate de contestator se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi sunt întemeiate.

Astfel, în cauză s-a dovedit şi confirmat de către creditorii-intimaţi provenienţa parcelelor de teren supuse executării silite de la autorul comun, defunctul E. H.. Înzestrarea efectuată anterior cooperativizării nu a operat un transfer al dreptului de proprietate din cauza caracterului nul al donaţiei pentru lipsa formei autentice, valorând doar un avans al moştenirii.

Împrejurarea că, în aplicarea dispoziţiilor Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate şi emiterea titlurilor s-a efectuat direct în persoana moştenitorilor nu impietează asupra caracterului indiviz al dreptului de proprietate, provenind din succesiunea legală.

De asemenea, natura juridică de bun comun a împrejmuirilor afectate de servitutea de trecere a fost recunoscută de intimaţi în dosarul având ca obiect „partaj suplimentar”.

De altfel, în acest mod s-a pronunţat Curtea pe larg, prin decizia de casare pronunţată în cauză, dezlegările date, inclusiv în ce priveşte interesul legitim al contestatorului în promovarea cererii fiind obligatorii pentru instanţele de trimitere, conform dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.

Cum corect a sesizat contestatorul, cu referire la împrejmuirile bun comun în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu pot să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci trebuie să ceară mai întâi împărţeala acestora.

În atare situaţie, Curtea, reţinând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul şi a modifica decizia atacată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului,

Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 şi 4 şi art. 274 Cod procedură civilă,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

 

Admite recursul formulat de contestatorul H. H., domiciliat în municipiul F, str. (...), . 29, . B, . 1, judeţul S, împotriva deciziei civile nr. 141 din 26 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a în dosarul nr(...).

Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul ca nefondat.

Obligă intimaţii să plătească recurentului suma de 341,5 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.P.D.

Tehnored.S.P./02.11.2009

Nr. ex.2

Jud.fond: D. N.

Jud. apel: U. N.

E. E.