Dispozitia legala din art.921 cod civil reglementeaza regula ca testamentul ulterior nu revoca implicit un testament anterior, ci revocarea trebuie sa fie "anume".

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I - SECŢIA A III A CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.131 Şedinţa publică de la 02.02.2010

 

Pe rol se află pronunţarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă E. O. împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S. T. B. şi Ş. G.

Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 26.01.2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 02.02.2010, când a decis următoarele :

 

C U R T E A ,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2007, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, sub nr(...), reclamanta E. O. a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâtul S. T. B., să se constate calitatea ei de unică moştenitoare a defunctei S. O., să se constate că pârâtul nu a acceptat succesiunea acesteia, fiind străin de succesiune, să se stabilească masa succesorală, compusă din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul teren, situat în B,(...), sector 1 şi ½ din terenul arabil, în suprafaţă de 21.400 m.p., situat în satul E., judeţ D, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 16.11.2007, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a unit cauza ce forma obiectul dosarului nr(...) al Judecătoriei sectorului 1 B cu prezenta cauză.

Prin cererea conexată, pârâtul S. T. B. a solicitat instantei, în contradictoriu cu reclamanta E. O. şi cu pârâtul T. G, să se constate valabilitatea testamentului, autentificat sub nr.11870/06.06.1994, de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 B, prin care a fost instituit legatul cu titlu particular şi să se constate existenţa dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 560 m.p., din B,(...).

Prin sentinţa civilă nr. 4204/28.03.2008, pronunţată în dosarul nr(...), Judecătoria Sectorului 1 B a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei E. O.; a admis acţiunea principală formulată de reclamanta E. O., în contradictoriu cu pârâţii S. T. B. şi T. G; a constatat că reclamanta E. O. este unica moştenitoare a defunctei S. O., decedată la data de 22.03.2006; a constatat că masa succesorală se compune din cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 560 mp, situat în B,(...), sector 1; cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 21.400 mp, situat în D.. E., jud. D; a respins, ca neîntemeiată, cererea conexată şi l-a obligat pe pârâtul S. T. B. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta E. O., în cuantum de 1.557,3 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei E. O., instanţa a respins-o ca neîntemeiată. Pârâtul T. G a precizat, la solicitarea instanţei, că înţelege să rămână străin de succesiune.

Analizând fondul acţiunii principale şi al cererii conexate, instanţa a constatat ca, la data de 22.03.2006, a decedat S. O.; de pe urma defunctei, a rămas următoarea masă succesorală: dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8, din imobilul teren, în suprafaţă totală de 560 mp, situat în B,(...), sector 1. Defuncta a dobândit cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului arătat, prin cumpărare, împreună cu soţul său, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2303 din 1951, transcris la Tribunalul Municipiului B sub nr. 4082/1951 şi cota indiviză de ¼, prin moştenire, de la defunctul soţ, S. E., astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 812/1974, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6 B.

Suprafaţa de 3/8 din terenul în cauză, precum şi construcţia aflată pe acesta, aparţin pârâtului S. T. B., astfel cum rezultă din contractul de donaţie autentificat sub nr. 11857 din 06.06.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 1; dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul arabil, în suprafaţa totală de 21.400 mp, situat în satul E., jud. D. Defuncta a dobândit cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arătat, prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 81032/28.11.1996, eliberat de C.J.S.D.P.A.T D.

Cealaltă cotă de 1/2 aparţine reclamantei, care a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin moştenire, de la defunctul O. O., tatăl său, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 587/19.12.1997 eliberat de BNP "O. B.".

În cursul vieţii sale, defuncta a instituit trei testamente, a căror ordine cronologică este următoarea: la 06.06.1994, legat cu titlu particular, în favoarea pârâtului S. T. B., cu privire la cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în str. (...); la 27.11.1998 - legat universal, în favoarea reclamantei E. O.; la 10.02.2003 - legat universal, în favoarea pârâtului T. G.

Analizând conţinutul celui de-al doilea testament, instanţa constată că dispoziţiile acestuia sunt incompatibile cu legatul cu titlu particular, care trebuie considerat ca fiind revocat tacit.

Astfel, testamentul universal exprimă voinţa defunctei ca, la momentul încetării sale din viată, toate bunurile care se vor găsi în patrimoniul său să revină reclamantei E. O., implicit, si cel care făcuse obiectul legatului cu titlu particular.

Legatul universal, ulterior legatului cu titlu particular, îl revocă pe acesta, cu singura excepţie ca, din modul de redactare al legatului universal, să rezulte voinţa defunctului ca cele două testamente să se execute împreună (de exemplu, printr-o exprimare de genul: M. toate bunurile mele lui X, mai puţin bunul lăsat lui Y ), ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

De altfel, aceasta este si concluzia autorului citat de pârât în cererea conexă; pârâtul redă însă, în cererea sa, doar partea introductivă a argumentaţiei autorului, pe care acesta o expune, pentru a o combate, nu pentru a si-o însuşi.

In aceste condiţii, este lipsită de relevantă problema acceptării sau nu a legatului cu titlu particular în termen, cât timp acesta este revocat.

La rândul său, al doilea testament a fost revocat prin cel de - al treilea testament, această împrejurare neavând însă nici o relevantă în ceea ce priveşte revocarea primului testament, aşa cum prevede expres art. 922 Cod civil.

În privinţa celui de-al treilea testament, beneficiarul acestuia, T. G, a înţeles să renunţe la succesiune, astfel încât titlul său de moştenitor s-a stins.

Prin urmare, nici unul dintre cele trei testamente nu a produs efecte, condiţii în care a renăscut vocaţia succesorală legală.

Or, singurii moştenitori legali ai defunctei sunt reclamanta E. O., în calitate de nepoată de frate, şi pârâtul T. G, în aceeaşi calitate.

Pârâtul T. G a renunţat însă atât la calitatea de moştenitor testamentar, cât şi la calitatea de moştenitor legal, în declaraţiile aflate la dosar el precizand expres acest lucru.

Prin urmare, reclamanta E. O. este singura moştenitoare a defunctei S. O..

Pârâtul S. T. B. nu are vocaţie succesorală legală, fiind fiu vitreg, neadoptat, al defunctei.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis acţiunea principală şi a respins cererea conexată, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul S. T. B., ca parte căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta E. O., în cuantum de 1.557,3 lei, reprezentând 1.500 lei-onorariu de avocat, conform chitanţelor nr. 121/10.09.2007 şi 115/06.09.2007, 57 lei - taxă judiciară de timbru si 0,3 lei¬ timbru judiciar.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul S. T. B., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii principale, admiterea cererii conexe, în sensul constatării valabilităţii testamentului autentificat sub nr. 11870/06.06.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 si a legatului cu titlu particular, instituit prin acesta, şi să se constate dreptul exclusiv de proprietate al apelantului pârât asupra terenului, in suprafaţa de 560 mp, situat in B,(...), Sector 1.

Prin decizia civilă nr. 538/A/01.04.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinţei civile nr. 4204/28.03.2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 B; a admis în parte acţiunea principală, a admis în parte cererea conexă; a constatat că reclamanta are calitate de unic moştenitor legal şi pârâtul reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr.11870/06.06.1994; a constatat că masa succesorală este compusă din dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din terenul situat in comuna E., care revine reclamantei şi din dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8, din terenul din B,(...), sector 1, care revine pârâtului reclamant; a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că testamentul universal ulterior trebuie "să revoce anume pe cel anterior"; întocmirea testamentului ulterior constituie o revocare a celui dinainte, numai atunci când dispoziţiile sunt "necompatibile sau contrare".

În aceeaşi dată - 6 iunie 1994, S. O., proprietară a cotei de 5/8 din imobilul din(...) (teren şi construcţie), împreună cu S. T. B., (proprietar al cotei de 3/8) îşi exprimă acordul la înstrăinarea, prin donaţie, a cotei sale din construcţie, si, respectiv, din construcţie şi teren, prin testament - filele 9 şi 10.

Testamentul întocmit la 6 iunie 1994 este făcut cu intenţia de a întregi, în favoarea legatarului, dreptul său de proprietate asupra imobilului.

Prin testamentul din noiembrie 1998, S. O. J. reclamantei E. O. "toate bunurile mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului". Prezumţia că testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior nu este reglementată. Dispoziţia legală din art. 921 Cod civil reglementează regula ca testamentul ulterior nu revocă implicit un testament anterior, ci revocarea trebuie să fie "anume".

De aceea, faţă de modul în care s-a întocmit testamentul anterior, în aceeaşi zi ca şi donaţia, Tribunalul a reţinut că testatoarea a lăsat legatarului universal acele bunuri care se găseau în patrimoniul său, mai puţin bunul testat anterior (cu intenţia de a întregi dreptul de proprietate asupra imobilului, în întregime).

De altfel, acţiunea prin care reclamanta a contestat dreptul pârâtului asupra terenului aferent construcţiei este întemeiată pe neacceptarea succesiunii, iar nu pe revocarea testamentului. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, împrejurarea că prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor aspectul revocării testamentului nu este o cauză pentru trimiterea spre rejudecare.

Cu privire la acceptarea succesiunii de către apelant, Tribunalul a reţinut că nu poate fi primită apărarea apelantului, cu privire la dobândirea calităţii de legatar, în lipsa îndeplinirii condiţiei de acceptare a succesiunii.

Art. 899 Cod civil reglementează posesia de drept asupra bunului testat, fără a fi necesară "trimiterea în posesie", prin eliberarea certificatului de moştenitor. Art.905, art.909 Cod civil reglementează obligaţiile ce se O. din calitatea de legatar, astfel că nu se poate reţine că o persoană este obligată la "acceptarea" calităţii de erede.

In cauza, faţă de înscrisurile de la filele 46- 52, apelantul şi-a însuşit titlul de proprietar asupra întregului imobil, după moartea testatoarei, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 Cod civil.

Potrivit acestor considerente, s-a reţinut calitatea de moştenitor a apelantului, potrivit dispoziţiilor art.296 Cod de procedură civilă, hotărârea urmând a fi schimbată în acest sens.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta E. O., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului intimat şi menţinerii în tot a sentinţei civile nr.4204/28.03.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 B.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenţii, după reiterarea situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate în cauză, au susţinut următoarele:

1. Instanţa de apel, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.

Astfel, dispoziţiile testamentului autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, de BNP O. B., prin care recurenta este instituită legatar universal, sunt, în opinia acesteia, foarte clare în ceea ce priveşte voinţa ultimă a testatoarei, instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii şi atribuind un sens eronat şi în contradicţie totală cu voinţa testatoarei, care reieşea expres din acest act – toate bunurile mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul meu la data decesului – implica cu necesitate inclusiv cota de 5/8 din imobilul teren, în absenţa altor menţiuni de excludere a acestora.

Tot astfel, dacă testatoarea ar fi dorit să menţină testamentul anterior, ar fi făcut vorbire expres despre bunul lăsat anterior printr-un legat cu titlu particular, în sensul de a fi exclus din universalitatea ce avea să o lase noii legatare universale.

2. Decizia pronunţată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În acest sens, art. 921 Cod civil prevede că un testament posterior revocă testamentul anterior, în măsura în care dispoziţiile celor două testamente nu sunt compatibile, prezumţia instituită de acest text fiind aceea că, dacă prevederile sunt contrare, sau nu se pot concilia, testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior, chiar dacă acest lucru nu este prevăzut.

Astfel, legatul cu titlu particular, şi mai ales legatul cu titlu universal, făcut prin testament anterior, poate fi considerat contrar legatului cu titlu universal, instituit prin testament posterior, şi, deci, revocat tacit, dacă nu se dovedeşte intenţia testatorului ca legatele să se execute cumulativ.

3. Lipsa de calitate procesuală activă a intimatului S. T. B. a fost invocată de către recurentă ca un motiv de ordine publică, criticându-se faptul că cererea conexă a fost admisă cu ignorarea lipsei calităţii active a acestuia, din perspectiva neacceptării în termen a succesiunii.

În acest sens, recurenta a susţinut că a invocat această excepţie în faţa primei instanţe, însă instanţa de fond nu a mai analizat-o, dat fiind că a respins cererea conexă pentru motivul revocării testamentului cu titlu particular.

Neavând interes procesual de a ataca sentinţa primei instanţe, ce i-a fost favorabilă, recurenta înţelege să invoce această excepţie prin motivele de recurs, întrucât neacceptarea succesiunii de către intimat conduce la prescripţia dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, după expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, şi, în consecinţă, la respingerea cererii conexe, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta fiind străin de succesiune, la acest moment.

Prin motivele de recurs înregistrate la data de 19.08.2009, care, de asemenea, învestesc instanţa s-a solicitat de catre recurentă, în principal, admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelantul S. T. B., iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.

Prin aceste motive, recurenta a susţinut, în mod esenţial, faptul că instanţa de fond nu a mai analizat excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a intimatului S. T. B., excepţie ce nu a fost analizată nici de către instanţa de apel, care a concluzionat, în mod lapidar, că, faţă de înscrisurile de la filele 46-52, apelantul şi-a însuşit titlul de proprietar asupra întregului imobil, după moartea testatoarei, în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.

Or, la filele 46-52 din dosar, se regăsesc înscrisuri eliberate de Administraţia Finanţelor Publice, din care rezultă că intimatul – pârât este proprietar asupra construcţiei şi coproprietar, alături de defuncta S. O., asupra terenului şi, nicidecum, că ar fi proprietar al întregului imobil aşa cum se pretinde.

Astfel, din probele administrate în cauză, intimatul – pârât nu a făcut dovada unor acte şi/sau fapte din care să rezulte, în mod neechivoc, intenţia sa de a-şi însuşi calitatea de erede.

Intimatul S. T. B. a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva faptului că motivele de recurs nu pot fi circumscrise motivelor reglemente de art.304 Cod procedură civilă, inadmisibilitate ce a fost calificată, de către instanţă, ca fiind excepţia nulităţii recursului, pentru imposibilitatea încadrării motivelor, în dispoziţiilor limitative ale art. 304 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, întemeiat de recurentă pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, intimatul a susţinut că actul juridic dedus judecăţii nu este testamentul universal, autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, ci testamentul cu titlu particular, autentificat sub nr.11870 din 06.06.1994, de către Notariatul de Stat al sectorului 1 B, întrucât, în baza acestuia, s-a constatat existenţa dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 560 mp, situat în B,(...), sector 1.

Astfel, dizertaţiile recurentei, cu privire la interpretarea greşită sau la schimbarea măsurii şi înţelesului lămurit al testamentului universal, autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, sunt inadmisibile în faza procesuală a recursului, întrucât vizează modalitatea de interpretare a probelor administrate în cauză.

În ceea de priveşte greşita aplicare a prevederilor art. 921 Cod civil, intimatul a susţinut că T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a reţinut în mod corect că un testament nou constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai dacă acest lucru este expres prevăzut în cuprinsul lui, sau dacă acesta conţine dispoziţii necompatibile sau contrarii.

Or, în cauză, se poate constata că, în aceeaşi zi cu cea în care s-a realizat legatul cu titlu particular, testatoarea i-a donat şi cota de 5/8 din imobilul construcţie, testamentul venind ca o completare a acestei manifestări de voinţă, în sensul întregirii dreptului asupra întregului imobil în patrimoniul său.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesule active, rezultând din aceea că nu ar fi acceptat în termen succesiunea, recurentul a susţinut, pe de o parte, că recurenta nu a înţeles să formuleze apel sub acest aspect, astfel încât nu poate reitera critica omisso medio, direct în recurs, iar, pe de altă parte, că s-au probat actele de acceptare a succesiunii, făcute în termenul legal, întrucât s-a ocupat de înscrierea în cartea funciară a întregului teren, achitând, pentru acesta, în nume propriu, toate impozitele şi taxele datorate, şi folosind terenul în întregul său, în interesul său exclusiv.

În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă .

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, şi deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul S. T. B., Curtea reţine următoarele:

Asupra excepţiei nulităţii recursului, din perspectiva imposibilitatii încadrării motivelor, în dispoziţiile limitative ale art. 304 Cod procedură civilă, Curtea considera ca aceasta exceptie procesuala este nefondata, intrucat motivele invocate de recurenta E. O. pun in dezbatere aspecte de nelegalitate, ce pot fi supuse cenzurii instantei, in actuala reglementare a recursului, intemeiat pe dispozitiile exhaustive ale art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila.

Astfel, argumentele invocate de intimat, in sustinere acestei exceptii, se raporteaza, in mod esential, la faptul ca motivele de recurs sunt nefondate, aspect ce nu poate determina inadmisibilitatea recursului, ci determina insasi cercetarea acestor motive, pe fondul lor.

In acelasi sens, imprejurarea ca motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de catre recurenta E. O., nu se incadreaza in dispozitiile corespunzatoare si concordante ale pct. 1-9 ale art. 304 Cod procedura civila, nu este de natura sa conduca la inadmisibilitatea cercetarii motivelor, intrucat, in temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, ce realizeaza principiul deplinei jurisdictii a instantei de recurs, in domeniul articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului - domeniul „drepturilor si obligatiilor cu caracter civil”, notiune conventionala autonoma - cum este dreptul dedus judecatii, instanta de recurs este indrituita sa realizeze calificarea juridica a acestor motive, fara a recurge la formalisme excesive si incompatibile cu dreptul de acces la un tribunal, drept care nu este absolut, dar care trebuie sa fie unul efectiv si care se aplica inclusiv cailor de atac in ipoteza in care acestea sunt prevazute de legea interna (a se vedea in acest sens, cauza Golder contra Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975 ; Delcourt contra Belgiei, hotararea din 17 ianuarie 1970).

Pentru aceste argumente, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul S. T. B., ca nefondată.

Procedand in continuare la analiza fondului motivelor de recurs, Curtea va face urmatoarele consideratii:

Primul motiv de recurs, prin care se invoca faptul ca instanţa de apel, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea considera necesar sa il cenzureze, in conexiune cu cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin care se critica aplicarea si interpretarea eronata a dispozitiilor art. 921 Cod civil, intrucat acestea se raporteaza in mod necesar la modul in care pot coexista sau se pot exclude un legat cu titlu particular si un legat universa sau cu titlu universal.

In drept, in conformitate cu art. 921 Cod civil, testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.

Din analiza particulara a circumstantelor cauzei deduse judecatii, Curtea retine că, prin testamentul, autentificat sub nr. 11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 B, S. O. J. intimatului S. T. B. cota indiviza de 5/8 din imobilul, situat in(...), compus din teren, in suprafata de 560 mp, şi construcţia existenta pe acesta, iar, prin testamentul, autentificat sub nr. 1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP O. B., S. O. J. recurentei E. O., nepoata sa de frate, "toate bunurile mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului".

In acest punct, Curtea constata ca instantele anterioare si partile din prezenta cauza au conceptii diferite cu privire la modul de interpretare a dispozitiilor art. 921 Cod civil, in sensul ca revocarea tacita a primului legat ar opera, intr- o prima opinie, in ipoteza in care nerevocarea nu a fost prevazuta expres, sau, dimpotriva, revocarea nu opereaza decat atunci cand a fost prevazuta expres de testator.

Or, Curtea considera ca dispozitiile art. 921 Cod civil, in partea privind testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, sunt clare in a mentine un testament anterior, care nu este revocat in mod expres prin cel posterior, cu conditia ca dispozitiile testamentului anterior sa nu fie incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior, caz in care ar interveni un caz de revocare tacita a legatului anterior.

Deci, interpretand rational si teleologic acest text legal, rezulta ca un nou testament constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest fapt este expres prevazut in cuprinsul sau, sau daca cele doua acte juridice contin dispozitii incompatibile, care nu se pot concilia, sau contrarii.

In acest context, Curtea reaminteste ca insasi doctrina in aceasta materie a apreciat ca, in dreptul civil R, de vreme ce legea nu confera, in toate cazurile, chemare la intreaga succesiune, ci poate conferi vocatie numai la o fractiune din aceasta sau la bunuri succesorale distincte, singulare, se admite ca un testament posterior nu il revoca, in principiu, pe cel anterior, ci amandoua se executa cumulativ.

Astfel, daca, printr-un testament se instituie un legat universal, iar, printr-un alt act de ultima vointa, se fac legate cu titlu universal sau particular, indiferent de ordinea lor, nu va exista contrarietate, emolumentul legatului universal, care da chemare la intreaga mostenire, fiind micsorat prin efectul celorlate dispozitii de ultima vointa.

Ramane, in acest context, sa fie cercetate modul in care instantele anterioare au analizat vointa exprimata de defuncta S. O., stabilind, in acest sens, situatia de fapt dedusa judecatii, si au interpretat si aplicat dispozitiile legale relevante la aceasta situatie de fapt.

Analizand, in acest scop, cele doua legate instituite de S. O., Curtea considera, in acord cu tribunalul, ca vointa ultima a testatoarei, continuta in ultimul legat, a fost ca E. O., nepoata sa de frate, sa culeaga "toate bunurile mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului", deci, bunuri existente, actuale, la momentul decesului sau, fara a se referi la bunul ce forma obiectul legatului particular, instituit in favoarea intimatului S. T. B..

Aceasta vointa pare a da eficienta inclusiv principiului echitatii, cata vreme intimatul avea deja o cota de 3/8 din imobilul situat in(...), format din teren şi construcţie, imobil dobandit de catre defuncta S. O., impreuna cu sotul sau, S. E., in timpul casatoriei, intimatul fiind fiul celui din urma.

Mai mult, nu se poate ignora faptul ca semnificatia instituirii a doua legate, ce s-ar suprapune asupra acelorasi bunuri, ar fi, in mod evident, aceea a unei exheredari tacite a primului legatar, vointa ce nu poate fi decelata in cauza, cata vreme insasi S. O. a facut, in aceeasi zi cu instituirea legatului, si o alta liberalitate in favoarea intimatului, incheind contractul de donatie, autentificat sub nr. 11857 din 6 iunie 1994, Notariatul de Stat al sectorului 1 B, prin care S. O. J. intimatului S. T. B. cota indiviza de 5/8 din imobilul constructie, situat in(...), sector 1, sub rezerva uzufructului viager asupra intregii cote (fila 9, dosar fond).

Astfel, nexistand dispozitii contrarii sau incompatibile in cele doua legate, instituite in favoarea partilor, cele doua legate pot coexista impreuna, si ar fi putut acorda vocatie la succesiune testamentara ambelor parti.

Cum, in cauza, recurenta nu a criticat imprejurarea ca solutia instantelor anterioare s-a bazat pe faptul ca testamentul realizat in favoarea sa a fost revocat prin instituirea celui de-al treilea testament, autentificat sub nr. 174 din 10 februarie 2003, de catre BNP H. J., in favoarea lui T. G, care a declarat in fata instantei ca este renuntator la mostenire, si ca, astfel, ea culege mostenirea, nu in calitate de mostenitor testamentar, ci in calitate de mostenitor legal, Curtea, in acord cu principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, si apreciind ca acesta nu este un motiv de ordine publica, ce s-ar fi impus cu necesitate in dezbaterea partilor, nu va putea modifica solutia sub acest aspect.

Asupra celui de-al treilea motiv de recurs, prin care se invoca absenta calitatii procesuale active a intimatului S. T. B., din perspectiva neacceptării în termen a succesiunii, in cauza, nerealizandu-se dovada unor acte şi/sau fapte, din care să rezulte, în mod neechivoc, intenţia sa de a-şi însuşi calitatea de erede, si din perspectiva prescrierii dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, după expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, Curtea il apreciaza ca inadmisibil, fiind invocat omisso medio.

Astfel, desi Curtea ia act de sustinerea recurentei, conform careia, in virtutea solutiei pronuntate de instanta de fond, aceasta nu ar mai fi avut interes in exercitarea apelului impotriva sentintei civile nr. 4204/28.03.2008, pronunţată în dosarul nr(...), Judecătoria Sectorului 1 B, Curtea apreciaza ca, pentru a-si salvagarda drepturile procesuale, cu incidenta asupra insasi fondului cauzei, era necesar ca reclamanta E. O. sa exercite un apel incident, corelativ apelului exercitat de partea cu interese contrarii, S. T. B., prin care sa invoce fie necesitatea respingerii cererii conexe, in considerarea exceptiei procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calitatii procesuale active a intimatului S. T. B., iar nu pe fondul sau, ca neintemeiata, fie sa invoce schimbarea cauzei juridice a cererii principale, reprezentata de neacceptarea în termen a succesiunii de catre intimatul mentionat, iar nu de revocarea testamentului anterior de cel posterior.

Neprocedand in acest mod, si fiind de acord cu examinarea cauzei, exclusiv din perspectiva revocarii testamentului anterior, autentificat sub nr. 11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 B, instituit in favoarea intimatului S. T. B., prin testamentul, autentificat sub nr. 1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP O. B., instituit in favoarea sa, imprejurarea neacceptării succesiunii, în termenul de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, de catre intimatul S. T. B., nu mai poate fi pusa in dezbatere, de catre aceasta parte, direct in recurs, fara a se incalca principiul, conform caruia recursul este o cale subsecventa apelului, si acesta nu poate fi exercitat omisso medio.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatand ca nu este operant niciunul dintre motivele de recurs invocate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă E. O. împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S. T. B. şi Ş. G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul S. T. B., ca nefondată.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă E. O. împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S. T. B. şi Ş. G.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 2 februarie 2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) E. (...) (...) (...) F. (...)

GREFIER

G. E.

Red.B.E.Ţ

Tehnored.B.I.

2 ex/26.04.2010

------------------------------------------

T.B.- Secţia a V-a – L.E.

- I.H.

Jud.Sector 2 – C. K.