Comostenitor cu cota majoritara. Atribuire.

Împărţeala judiciară. Atribuirea bunului. Criterii de atribuire

 

C. proc. civ., art. 6739

C. civ., art. 741 alin. (1)

Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalităţii copărtaşilor, proporţional cu cotele ce li se cuvin prin împărţeala în natură, fără fărâmiţarea imobilelor.

După cum rezultă din textul art. 6739 C. proc. civ. criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanţa, deşi nu sunt limitative, au o ordine de importanţă, primul fiind criteriul cotei majoritare. Acesta, singur, nu poate să justifice atribuirea unui bun important, cum ar fi un bun imobil sau alte bunuri de valoare însemnată. Totuşi, atunci când un bun imobil este singurul bun important din masă, a cărui valoare de împărţeală este de peste 70% din valoarea masei de partaj, ignorarea sau „neutralizarea" criteriului cotei majoritare de 3/4 nu reflectă limitele şi scopul acestei reglementări imperative.

C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3826 din 6 octombrie 2003

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea

La 28 aprilie 1998 reclamanta I.D.C., fiică a defunctului I.M., decedat la 24 ianuarie 1998, a cerut, în contradictoriu cu I.G., soţie supravieţuitoare, partajul succesoral, în limitele următoarelor cote:

- 3/4 reclamanta şi 1/4 pârâta la masa bunurilor dinaintea căsătoriei şi

- 3/8 reclamanta şi 5/8 pârâta pentru bunurile achiziţionate în perioada decembrie 1994 – 24 ianuarie 1998, principalul bun imobil, apartamentul, fiind bun propriu al defunctului.

Pârâta, prin întâmpinare, cerere reconvenţională confirmă susţinerile din acţiune şi completează masa de partaj, cu unele bunuri mobile, iar la 26 aprilie 1999 depune o completare la cererea reconvenţională pentru manopera la îmbunătăţirile făcute apartamentului, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi alte asemenea.

2. Hotărârile instanţelor

Prin sentinţa civilă nr. 12921/6 decembrie 1994 a Judecătoriei Ploieşti s-au format două loturi, iar reclamanta a primit apartamentul cu îmbunătăţirile aduse în valoare totală de 231.471.989 lei, fiind obligată la o sultă în valoare de 39.379.393 lei.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 643 din 9 aprilie 2001, a schimbat în parte sentinţa, formând loturile şi atribuindu-le conform încheierii de admitere în principiu din 26 iunie 2000; apartamentul în valoare de 203.019.572 lei cu îmbunătăţiri de 28.452.417 lei a fost atribuit reclamantei C.I. şi a fost obligată la o sultă de 45.968.034 lei către pârâta G. I.; autoturismul în valoare de 34.240.000 lei, bunuri imobile şi suma de 22.700.000 lei, în total 107.051.100 lei, s-au atribuit pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 2530 din 27 septembrie 2001 a admis recursul pârâtei, a modificat decizia tribunalului şi i-a atribuit apartamentul, iar reclamantei autoturismul, respingând recursurile acesteia şi a lui I.I.

Prin decizia nr. 1657 din 3 iulie 2002 aceeaşi curte de apel a respins contestaţia în anulare formulată de reclamantă.

3. Raporturile dintre părţi

Pârâta I.G. şi defunctul I.M. s-au aflat în concubinaj, în perioada februarie 1992 – 24 decembrie 1994, gospodărind împreună în apartamentul în litigiu, achiziţionat de defunct în 1985, cu plata în rate.

La 24 decembrie 1994 aceştia s-au căsătorit, iar la 24 ianuarie 1998 M. I. a decedat.

Reclamanta este fiica defunctului, locuind împreună cu mama ei într-un apartament al cărui beneficiu al contractului de închiriere i-a fost atribuit acesteia prin hotărârea de divorţ faţă de M.I.

Apartamentul în litigiu a fost bun propriu al defunctului, iar ratele achitate în perioada concubinajului constituie, aşa cum au decis instanţele, potrivit principiului coachiziţiei, bun indiviz, în cote egale, ca şi manopera şi celelalte cheltuieli de îmbunătăţire a apartamentului.

Cotele sunt cele stabilite, de asemenea, corect de instanţe, adică 3/4 reclamanta ca fiică şi 1/4 pârâta, ca soţie supravieţuitoare.

4. Recursul în anulare

Se susţine, pe temeiul din art. 330 pct. 2 şi art. 6739 C. proc. civ. şi art. 741 C. civ., că, în recurs, curtea de apel a săvârşit o încălcare esenţială a legii ceea ce a determinat pronunţarea unei hotărâri greşite pe fondul cauzei, cu privire la atribuirea apartamentului.

Invocându-se criteriile din art. 6739 C. proc. civ. şi preponderenţa criteriului cotei, substanţial majoritare, a reclamantei, de 3/4 în masa de partaj, se solicită anularea deciziei atacate şi menţinerea celei din apel.

II. În drept

1. Sediul materiei incidente cauzei

Conform art. 6739 C. proc. civ.: „La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor.....".

Potrivit art. 741 alin. (1) C. civ. „la formarea loturilor şi compunerea părţilor, trebuie să se dea la fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanţe de aceeaşi natură şi valoare".

Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalităţii copărtaşilor, proporţional cu cotele ce li se cuvin prin împărţeala în natură, fără fărâmiţarea imobilelor.

După cum rezultă din textul art. 6739 C. proc. civ. criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanţa, deşi nu sunt limitative, au o ordine de importanţă, primul fiind criteriul cotei majoritare. Acesta, singur, nu poate să justifice atribuirea unui bun important, cum ar fi un bun imobil sau alte bunuri de valoare însemnată. Totuşi, atunci când un bun imobil este singurul bun important din masă, a cărui valoare de împărţeală este de peste 70% din valoarea masei de partaj, ignorarea sau „neutralizarea" criteriului cotei majoritare de 3/4 nu reflectă limitele şi scopul acestei reglementări imperative.

În speţă, reclamanta are o cotă majoritară substanţială de 3/4, iar pârâta de 1/4, ambele instanţe, de fond şi de apel, atribuindu-i singurul bun imobil important – apartamentul în litigiu.

Considerentul generic din decizia curţii de apel privind nevoia locativă a pârâtei şi creanţele acesteia asupra masei succesorale nu pot acoperi exigenţele din art. 6739 C. proc. civ. şi art. 741 C. civ., ci, dimpotrivă au dezechilibrat raporturile copărtaşilor.

Apartamentul, cu îmbunătăţiri, are o valoare de partaj de 231.479.989 lei, iar valoarea totală a masei bunurilor supuse împărţelii este de 338.500.000 lei, reprezentând peste 70% din aceasta.

Reclamanta are o cotă de 3/4, ca moştenitor rezervatar şi locuieşte cu mama ei într-un apartament atribuit acesteia după divorţul de defunct.

Aşadar, soluţia conformă cu criteriile echitabile din art. 6739 C. proc. civ., este cea descrisă de instanţa de apel, iar greşeala din recurs constituie o încălcare esenţială a legii, conform art. 330 C. proc. civ., impunând casarea deciziei atacate.