Declaratie falsa in fata notarului. Nulitate absoluta a certificatului de mostenitor.

Dispoziţiile art.88 şi 100 din Lg.36/1995 ce permit celor vătămaţi într-un drept al lor să ceartă anularea actelor notariale, nu exclud acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor notariale când se invocă afectarea lor de o cauză de nulitate absolută.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanta G.D.r a chemat în judecată pe pârâta D.N., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 120/12.08.2002, emis de BNP Răceanu Ion, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că este fiica defuncţilor S.N. şi S.D., decedat la 06.05.1933 şi respectiv la 16.05.1937, de pe urma autorilor rămânând ca moştenitori legali cinci fiice: G.D., M.P., D.N., S.E. şi T.M., care au acceptat succesiunea în termenul legal prev. de art. 700 cod civil şi că, în această calitate, din anul 1997 primele 4 au formulat o acţiune în revendicare pentru 2 imobile situate în Tg. Jiu.

A mai arătat că Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4804/1997, rămasă definitivă prin neapelare, a admis acţiunea celor 4 moştenitoare, constatându-se inoperantă aplicarea Decretului 92/1950, cu privire la imobilele situate în Tg. Jiu, str. 11 Iunie, nr. 103, fostă Sf. Nicolae, nr. 86 şi imobilul din Tg. Jiu, Calea Severinului, nr. 93, fostă str. Unirii, nr. 148 şi au înstrăinat cele 2 bunuri succesorale prin acordul acestora.

În urma apariţiei Lg. 10/2001, reclamanta a formulat notificare pentru alte 2 imobile rămase de pe urma autorilor, situate în Tg. Jiu, str. E. Teodoroiu, fostă Dragalina, imobile care au fost proprietatea defunctului S.N., care le-a cumpărat de la P.V. şi I.C., conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Pentru aceleaşi imobile a formulat notificare şi sora sa, D.N., notificare ce a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 3928/2001, emisă de Primarul mun. Tg. Jiu, dispoziţie acceptată, prin care li s-a acordat despăgubiri pentru cota de? din terenul în suprafaţă de 2258 mp şi construcţiile în suprafaţă de 537,71mp, situate în Tg. Jiu, B-dul. E. Teodoroiu, cu motivarea că nu se mai pot restitui în natură, aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi cu privire la notificarea pârâtei.

Ulterior, reclamanta a aflat că sora sa, D.N., a obţinut un certificat de moştenitor nr. 20/2002, prin care se constată că este singura moştenitoare cu cota de 1/1 a părinţilor săi şi pentru a obţine acest certificat D.N. a declarat în faţa notarului că este singura fiică a autorilor şi a contestat dispoziţia emisă în baza Lg. 10/2001.

Reclamanta a apreciat ca fiind nul actul eliberat deoarece are o cauză ilicită şi imorală, urmărindu-se fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantei şi celorlalţi moştenitori ce li se cuvin de pe urma părinţilor.

Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4328 din 04.07.2006, pronunţată în dosarul nr. 8734/2006, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat nulitatea certificatului de moştenitor nr. 120/2002, eliberat de BNP Răceanu Ion.

Pentru a pronunţa sentinţa în cauză, prima instanţă a reţinut că, potrivit art.686 şi următoarele din Codul civil, opţiunea succesorală este un act indivizibil, succesibilul având dreptul să opteze între a renunţa sau a accepta moştenirea, neexistând posibilitatea pentru acesta de a accepta o parte a succesiunii şi a renunţa la alta. A mai reţinut că reclamanta a acceptat în termen succesiunea autorilor S.N. şi S.D. dar pârâta, cu rea credinţă a declarat în faţa notarului că este singura moştenitoare a părinţilor săi,revenindu-i cota de 1/1, concluzionându-se că certificatul de moştenitor nr.120/2002 are o cauză ilicită şi imorală ce constă în fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii numai în parte a acţiunii, respectiv anularea certificatului pentru cota de 1/5 cât se cuvine reclamantei.

A susţinut că hotărârea în cauză este nelegală, în raport de dispoz.art.261 alin.1 pct.5 c.pr.civ., nefiind indicate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, făcându-se o referire genetică a dispoz.art.686 şi urm. c.civ., că în cauză nu aveau aplicare dispoz.art.948 şi 968 c.civ. care constituie dreptul comun în materie, ci dispoz.art.88 alin.1 din Lg.nr.36/1995 privind activitatea notarială, aceasta fiind legea specială, dispoz.art.88 alin.1 stabilind că cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, în emiterea certificatului de moştenitor, pot solicita instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor conform legii, ceea ce echivalează cu faptul că reclamantei i se cuvine cota de 1/5 din emolumentul succesoral al autorilor.

Prin decizia civilă nr.6347 din 19 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr.,3257/2006, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul.

Instanţa de apel, reanalizând probele administrate în cauză a reţinut că acestea demonstrează calitatea de moştenitoare a tuturor descendentelor celor doi autori, calitate netăgăduită de pârâtă.

Privitor la dispoziţiile legale aplicabile în speţă s-a motivat că art.88 din Lg.36/1995 se aplică prin coroborare cu art.100 din aceeaşi lege, conform căruia, actele notariale pot fi atacate de orice persoană interesată, prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, conform dreptului comun, ori dreptul comun în materie îl constituie dispoziţiile art.685, 686 şi urm. din codul civil privitoare la acceptarea succesiunii, acceptarea neputând opera valabil pro parte..

Constatând că declaraţia dată de către pârâtă în faţa notarului public, conform căreia aceasta este singura moştenitoare este nereală, nefiind în concordanţă cu demersurile făcute în comun de succesibili anterior pentru obţinerea imobilelor rămase de pe urma autorilor, instanţa a concluzionat că prin aceasta, pârâta a urmărit fraudarea drepturilor cuvenite celorlalţi moştenitori, ceea ce contravine dispoziţiilor privind devoluţiunea succesorală legală.

S-a înlăturat şi motivul referitor la încălcarea prev.art.261 c.pr.civ.. instanţa reţinând că sentinţa cuprinde motivarea în fapt şi în drept ceea ce i-a format convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând următoarele motive:

Decizia este vădit nelegală în raport de dispoziţiile de ordine publice ale art.261 alin.1 pct.5 şi ale art.295 alin.1 c.pr.civ., întrucât instanţa de apel a omis să cerceteze motivele III şi IV de apel, astfel că decizia este parţial nemotivată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului şi impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia este nelegală în raport de aceleaşi dispoziţii, întrucât motivarea dată motivelor unu şi trei de apel este neconvingătoare, pentru că nu răspunde aspectelor invocate privitoare la lipsa motivării în drept a sentinţei şi a anulării pro parte a certificatului de moştenitor.

Decizia este vădit nelegală şi în raport de dispoziţiile de ordine publică ale art.137 alin.1 c.pr.civ. întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate prin al patrulea motiv de apel, excepţii privind lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului reclamantei de a solicita constatarea nulităţii totale a certificatului de moştenitor, iar nu anularea parţială pentru dreptul său încălcat.

Decizia este nelegală şi în raport de dispoz.art.109 şi următoarele din codul de procedură civilă, reclamanta neavând calitate procesuală activă şi nejustificând interesul de a solicita constatarea nulităţii absolute totale a certificatului, iar nu pentru cota sa succesorală de 1/5 dar şi pentru că prin decizie s-a încălcat dreptul la moştenire al pârâtei.

Decizia este nelegală întrucât cele două instanţe, făcând o greşită caracterizare a acţiunii ca fiind în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor şi nu în anularea acestui act au aplicat greşit în cauză dispoziţiile art.948 şi 968 c.civ. deşi în speţă sunt aplicabile dispoziţiile. art.88 alin.1 din Lg.36/1994, ce-şi are aplicabilitatea în speţă.

Recursul este nefondat.

În primele trei argumente ale motivului de nelegalitate invocat de recurenta pârâtă, aceasta reia acelaşi aspect în diferite formulări, susţinând fie că instanţa de apel ar fi omis să analizeze motive de apel, fie că motivarea dată acestora ar fi neconvingătoare. Aceste motive s-ar referi la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi la excepţia lipsei interesului reclamantei de a solicita desfiinţarea integrală a actului.

În considerentele deciziei s-a reţinut în mod expres că sentinţa cuprinde motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, astfel că nu au fost încălcate dispoz.art.261 c.pr.civ.

Pe de altă parte se constată, din examinarea actelor dosarului nr.8734/2006 al Judecătoriei Tg.Jiu,că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţiile la care se referă, (la dosar s-au depus doar note de şedinţă formulate în alt litigiu), astfel că în mod neîntemeiat se invocă nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiilor.

De altfel, hotărârile cuprind o motivare implicită a aspectelor puse în discuţie, instanţele reţinând că, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că toate cele cinci descendente ale autorilor comuni au făcut acte de dispoziţie cu privire la bunurile aflate în patrimoniul defuncţilor, acte ce au semnificaţia acceptării tacite a succesiunii autorilor, astfel că se justifică constatarea nulităţii totale a certificatului de moştenitor, întrucât acceptarea succesiunii este indivizibilă.

Instanţele au fost investite cu judecarea unei acţiuni în constatarea nulităţii unui act, ceea ce presupune analizarea valabilităţii actului iar nu cu o acţiune de partaj în care se stabilesc cotele succesorale.

Cum în speţă s-a stabilit că actul în întregul său este afectat de nulitate, corect s-a constatat nulitatea totală iar nu pro parte a actului.

Ultimul argument al motivului de nelegalitate invocat de recurenta pârâtă vizează greşita aplicare a legii, pârâta susţinând în esenţă că art.88 şi 100 din Lg.36/1995 referindu-se la o acţiune în anularea actului notarial ar exclude aplicarea dispoziţiilor Codului civil care reglementează nulitatea actului juridic.

Raţionamentul reclamantei este incorect.

Dispoz.art.88 şi 100 din Lg.36/1995 ce permit celor vătămaţi într-un drept al lor să ceară anularea actelor notariale, nu exclud acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor notariale când se invocă afectarea lor de o cauză de nulitate absolută.

În speţă, reclamanta a invocat reaua credinţă a pârâtei care, prin declaraţia dată notarului conform art.69 din Lg.36/1995, nu a indicat corect moştenitorii celor doi autori, şi s-a declarat unica moştenitoare deşi avea cunoştinţă de acceptarea succesiunii de către toţi succesorii legali, astfel că a urmărit o cauză imorală şi ilicită. Ori, cauza imorală şi ilicită a actului juridic, este cauză de nulitate absolută şi atrage nulitatea atât a actelor juridice, bilaterale, cât şi a celor unilaterale.

Certificatul de moştenitor în discuţie s-a emis pe baza declaraţiei pârâtei şi are natura actului juridic unilateral ce poate fi afectat de nulitate.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza unei nulităţi relative - efectele sunt aceleaşi - desfiinţarea retroactivă a actului - şi în speţă nu se pune problema prescripţiei dreptului la acţiune, în raport de data la care reclamanta a avut cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor - moment de la care curge termenul de prescripţie.

Pentru toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de casare sau de modificare a deciziei, urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.