Debitor decedat. Executare silita inceputa nelegal impotriva unui singur mostenitor.

I. EXPUNEREA CONTESTAŢIEI.

1. Prin contestaţia la executare înregistrată la instanţă la data de 29.04.2014 contestatorii K. H. K., domiciliat în Germania, K. R., domiciliat în Germania şi K. G., domiciliat în Germania, toţi cu domiciliul procesual ales în M., la Cabinet de avocatură, solicită în contradictoriu cu intimatul T. M., domiciliat în M., str. Ş. S. nr. -, jud. -, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 265-D/2013 al BEJA S. R. şi Z. D. R..

2. Solicită şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

3. În motivare, contestatorii invocă în primul rând excepţia lipsei calităţii de mandatar al numitei D. E. pentru ceilalţi moştenitori, numiţii K. H. K., K. R. şi K. G., care nu au dat vreun mandat acesteia pentru a-i reprezenta în faţa executorului judecătoresc.

4. În al doilea rând invocă excepţia lipsei calităţii de debitoarea numitei T. E. în ce priveşte titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş. În motivarea acestei excepţii arată că în cadrul procesului în care s-a pronunţat sentinţa calitatea de părţi au avut-o ei contestatorii şi nu antecesoarea lor, împotriva căreia s-a pornit executarea.

5. În al treilea rând contestatorii invocă nulitatea executării silite, arătând că executorul nu le-a comunicat nici somaţia şi nici copia titlului executoriu, conform prevederilor art. 666 alin. (2) Cod pr. civilă, singurele acte comunicate contestatoarei D. E. fiind încheierea din 04.04.2014 de actualizare a sumelor şi de stabilire a cheltuielilor de executare, precum şi procesul verbal de constatare din 04.04.2014. un al doilea motiv de nulitate îl constituie nerespectarea prevederilor privind încuviinţarea executării silite a titlului reprezentat de sentinţa civilă nr. 2136/257/2010, încuviinţarea fiind dată doar pentru debitoarea T. E., prin moştenitor legal D. E., nu şi pentru D. E., K. H. K., K. R. şi K. G..

6. Referitor la plata sultei datorate conform sentinţei civile nr. 1197/19.04.2005, solicită a se observa faptul că numita T. E. a consemnat, la data de 20.07.2005, sulta de 19.642,90 lei, pe seama şi la dispoziţia lui T. M., împrejurare faţă de care instanţa poate dispune validarea consemnaţiunii, pe numele şi în beneficiul intimatului, în calitate de creditor şi, pe cale de consecinţă, numita T. E., în calitate de debitoare, să fie eliberată de datoria menţionată în sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005.

7. În al patrulea rând invocă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită atât în ce priveşte sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 cât şi sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 Sentinţa civilă nr. 1197/19.04.20050 a rămasă definitivă la data de 27.10.2005, prin deciza nr. 624/2005 a Tribunalului Sibiu, dată de la care a început să curgă termenul de prescripţie, termen care s-a împlinit la data de 27.10.2008. Sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a rămas definitivă la data de 22.10.2010, astfel că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 22.10.2013.

8. În drept invocă dispoziţiile art. 622, 644, 666, 667, 668, 703, 705, 711 şi urm.718 şi 1005 Cod pr. civilă.

9. Cererea a fost timbrată cu 1.000 lei taxă judiciară, iar pentru soluţionarea cererii de suspendare s-a depus o cauţiune în sumă de 1.482 lei.

II.POZIŢIA INTIMATULUI.

10. Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea contestaţiei.

11. Cu privire la calitatea de mandatar a lui D. E. arată că, în urma demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc, s-a stabilit că la dezbaterea succesiunii după T. E. moştenirea a fost acceptată de către toţi cei patru contestatori, care au fost reprezentaţi de către D. E., situaţie în care în mod corect executorul judecătoresc, înainte de demararea procedurilor concrete de executare, a trimis tuturor moştenitorilor o înştiinţare colectivă la domiciliul mandatarului ales cu ocazia dezbaterii succesiunii.

12. În ce priveşte lipsa calităţii de debitoare a lui T. E., referitor la sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010, arată că singurele litigii le-a avut cu T. E. şi de fiecare dată când contestatorii au apărut în instanţă au apărut în calitate de moştenitori. Prin urmare, rezultă foarte clar că debitoarea era T. E., iar contestatorii sunt moştenitorii ei.

13. Referitor la nulitatea executării, intimatul arată că art. 666 alin. (2) Cod pr. civilă prevede obligativitatea comunicării somaţiei, dar debitorul fiind decedat, comunicarea înştiinţării s-a făcut pe numele moştenitorilor la domiciliul reprezentantului acestora, iar în această fază, fiind vorba doar de înştiinţarea acestora despre datoria defunctului, nu poate fi vorba despre vreo somaţie. Ca urmare, încuviinţarea executării silite s-a dat în mod corect pentru defuncta debitoare, iar contestatorii sunt chemaţi să suporte pasivul moştenirii în calitate de moştenitori acceptanţi. Mai arată că într-adevăr debitoarea T. E. a consemnat suma, dar acesta nu a fost validată de instanţă, iar ulterior suma a fost retrasă de contestatori, făcând imposibilă ridicarea sa, ceea ce l-a făcut să apeleze din nou la executor.

14. În fine, în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a mai cere executarea silită o consideră neîntemeiată şi arată că este adevărat că sentinţa civilă nr. 1197 a fost pronunţată la data de 19.04.2005, iar la data de 20.07.2005 debitoarea a consemnat suma de 19.642,90 lei la dispoziţia sa. Din această sumă s-au reţinut diferite sume de bani pe care el îi datora lui T. E, rămânând suma de 5.338,24 lei, pe care ar fi putut-o ridica oricând. Însă, la data de 17.01.2012, contestatorii au retras suma, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie a dreptului său de a cere executarea silită începe să curgă de la această dată. Cât priveşte sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010, aceasta este accesoriu la prima sentinţă şi, prin urmare, accesoriul urmează principalul.

15. În subsidiar, intimatul solicită ca în cazul în care se va constata că dreptul de a executa silit sentinţa civilă nr. 2136/2010, solicită admiterea în parte a contestaţiei şi respingerea ei cu privire la sentinţa civilă nr. 1197/2005, menţinând toate actele privind sulta datorată.

16. În probaţiune depune înscrisuri.

III. RĂSPUNSUL LA ÎNTÂMPINARE.

17. Prin răspunsul la întâmpinare contestatorii arată că la data depunerii cererii de executare silită T. E. era decedată, fiind aplicabile dispoziţiile art.686 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 686 alin. (2) Cod pr. civilă, potrivit cărora este interzisă pornirea executării silite împotriva debitoarei T. E., fiind obligatoriu ca executarea să fie pornită împotriva tuturor moştenitorilor majori.

18. Cu privire la sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010, încuviinţarea executării silite s-a făcut împotriva debitoarei T. E. prin moştenitor legal D. E. nu şi împotriva celorlalţi moştenitori.

19. În ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită arată că chiar dacă debitoarea T. E. a consemnat suma de 17.554,52 lei la data de 11.12.2006, iar până la această dată cursul prescripţiei a fost întrerupt şi a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, acest nou termen s-a împlinit la data de 11.12.2009, deci cu mult înainte de formularea cererii.

20. În legătură cu celelalte răspunsuri date prin întâmpinare, contestatorii menţin criticile formulate împotriva actelor de executare prin acţiunea introductivă.

IV. EXAMINAREA CONTESTAŢIEI.

A.STAREA DE FAPT.

21. Prin cererea înregistrată la BEJA S. R. şi Z. D. R. la data de 23.12.2013 intimatul T. M. a solicitat executarea silită a debitoarei T. E. prin moştenitor legal D. E. pentru recuperarea sumei de 7.397,64 lei, rezultată din sentinţele civile nr. 1197/19.04.2005 şi nr. 2136/22.10.2010 ale Judecătoriei Mediaş.

22. În motivarea acestei cereri creditorul intimat arăta că, prin sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 a judecătoriei Mediaş, debitoarea a fost obligată să-i plătească o sultă în sumă de 19.310 lei şi că aceasta i-a făcut ofertă reală de plată pentru suma de 19.642,90 lei, prin consemnare la CEC, dar de la data consemnării, în baza unor alte hotărâri judecătoreşti, a fost şi el obligat să-i plătească anumite sume, care au fost compensate de executor, rămânând la dispoziţia sa suma de 5.338,24 lei, sumă care, la data de 17.01.2012, a fost ridicată de moştenitorii lui T. E. Pe lângă această sumă, intimatul mai arăta că debitoarea îi datorează şi suma de 1.659,40 lei din sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010, diferenţă de cheltuieli de executare şi suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

23. Depune ca titlu executoriu sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 624/27.10.2005 a Tribunalului Sibiu, şi sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 158/24.02.2011 a Tribunalului Sibiu.

24. Prin încheierea civilă nr. 23/2014 a Judecătoriei Mediaş a fost încuviinţată executarea silită, prin toate formele prevăzute de lege, a debitorului T. E., cu ultimul domiciliu în M. in moştenitor D. E., pentru realizarea creanţei de 7.397,64 lei rezultată din sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 şi sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005.

25. Potrivit sentinţei civile nr. 1197/19.04.2005, T. E. a fost obligată să plătească intimatului suma de 193.100.000 lei (19.30 lei noi).

26. Pentru executarea acestei obligaţii, T. E. a făcut ofertă reală de plată la data de 11.07.2005, pentru care s-a deschis dosarul execuţional nr. 236/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc S. R.. Cu prilejul acestei executări, debitoarea solicita compensarea unor sume pe care intimatul i le datora la rândul său şi, ca atare, a consemnat suma de 17.554,52 lei (fila 11 dosar executare, ataşat).

27. Pe rolul executorului judecătoresc a mai existat şi dosarul execuţional nr. 139-D/2010, iar prin procesul verbal de constatare şi finalizare din 31.08.2010 (fila 13 dosar executare ataşat) s-a făcut compensarea unor datorii reciproce dintre intimatul T. M. şi T. E., din suma consemnată de T. E. fiind scăzută suma de 12.216,28 lei, pe care contestatorii o avea de recuperat în dosarul nr. 139-D/2010, rămânând o sumă de 5.338,24 lei, care a fost apoi consemnată la dispoziţia lui T. M., conform recipisei nr. 768305/1 din 01.09.2010 (fila 16 dosar executare). Ca urmare, la data de 25.10.2011 intimatul T. M. este informat asupra operaţiunii de compensare şi că diferenţa de 5.338,24 lei se află consemnată la dispoziţia sa (fila 17 dosar executare).

28. La data de 17.01.2012, la cererea numitei D. E., executorul judecătoresc restituie acesteia, prin mandatar B. I., suma de 5.338,24 lei, care până la această dată nu a fost ridicată de către intimatul T. M., la dispoziţia căruia a fost consemnată.

29. Prin sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş, rămasă irevocabilă la data de 24.02.2011 prin decizia nr. 158/24.02.2011 a Tribunalului Sibiu, a fost admisă contestaţia la executare formulată de T. M. împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 139-D/2010 şi a fost redus onorariul executorului de la suma de 3.659,40 lei la suma de 2.000 lei. Totodată, contestatorii din prezenta acuză au fost obligaţi să plătească intimatului T. M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

30. Ca urmare, în dosarul de executare nr. 265-D/2013, la care se referă şi prezenta contestaţie, T. M. solicita recuperarea sumei de 5.338,24 lei, rămasă consemnată la dispoziţia sa în urma compensărilor arătate, a sumei de 1.659,40 lei, diferenţa dintre 3.659,40 lei, cheltuieli de executare care au fost compensate anterior, a sumei de 2000 lei, la cât au fost reduse aceste cheltuieli prin sentinţa de mai sus, şi a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată acordate prin sentinţă.

B.EVALUAREA INSTANŢEI.

31. În legătură cu cererea de executare silită, instanţa a considerat că ar fi excesiv de formal a se interpreta că, solicitând executarea silită a debitoarei T. E., care la data formulării cererii de executare silită era decedată, prin D. E., cererea este făcută împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitoare şi a apreciat că s-a făcut împotriva lui D. E., în calitate de moştenitoare.

32. Cu privire la aspectele de fond ale contestaţiei, aşa cum este de observat din cele ce preced, obiect al compensărilor anterioare a făcut suma de 3.659,40 lei şi nu suma de 2.000 lei, fiind justificată cererea intimatului de a-i fi restituită această sumă, pentru că dacă obiect al compensării ar fi făcut suma de 2.000 lei, atunci ar fi rămas la dispoziţia lui T. M. suma de 6.997,64 lei (5.338,24 + 1.659,40) şi această sumă ar fi trebuit să fie consemnată la dispoziţia sa.

33. Aşadar, în esenţă, suma de 7.397,64 lei este corect calculată conform titlurilor executorii, respectiv 5.338,24 lei + 1.659,40 lei + 400 lei.

34. Cât priveşte cererea de executare silită pentru suma rămasă din sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 a Judecătoriei Mediaş, respectiv suma de 5.338,24 lei, formulată de intimat împotriva debitoarei T. E. prin moştenitor D. E., potrivit dispoziţiilor art. 687 Noul Cod de pr. civilă, aplicabil prezentei executări, dacă debitorul moare înainte de începerea executării, în cazul în care moştenirea a fost acceptată şi există numai moştenitori majori, executarea silită va fi pornită împotriva tuturor, în afară de cazul în care numai unii dintre aceştia sunt chemaţi, de lege ori potrivit voinţei defunctului, să răspundă pentru anumite datorii ale defunctului. Dacă executarea silită este pornită contra tuturor moştenitorilor, aceştia vor fi citaţi, printr-o înştiinţare colectivă, făcută la locul deschiderii moştenirii, pe numele acesteia, cu excepţia cazului în care au ales, cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu în vederea citării sau un reprezentant al acestora, după caz.

35. Prin urmare, pentru creanţa rămasă din sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 executarea silită trebuia pornită împotriva tuturor moştenitorilor şi nu doar împotriva contestatoarei D. E., pentru că dispoziţiile art. 687 Cod pr. civilă sunt imperative şi nu lasă la îndemâna creditorului de a solicita executarea numai a unora dintre moştenitori, decât atunci când doar unii sunt chemaţi la moştenire, sau dacă voinţa defunctului a fost ca doar unii să răspundă pentru anumite datorii. Or, potrivit certificatului de moştenitor nr. 42/2009 (fila 23 dosar executare 265-D/2013), moştenitori acceptanţi după T. E. sunt toţi cei patru contestatori din prezenta cauză şi, ca urmare, executarea silită trebuia pornită împotriva tuturor.

36. Înştiinţarea colectivă făcută de executor la locul deschiderii succesiunii, potrivit dispoziţiilor art. 687 Cod pr. civilă, în condiţiile în care încuviinţarea executării silite nu s-a făcut pentru toţi moştenitorii, nu acoperă prevederile legale privind executarea silită, pentru că, potrivit dispoziţiilor legale, calitatea de debitor aparţine tuturor moştenitorilor.

37. Potrivit dispoziţiilor art. 665 alin. (3) Cod pr. civilă, încheierea de încuviinţare a executării silite va trebui să cuprindă menţiunile arătate la art. 233 alin. (1), între care numele şi prenumele părţilor, ceea ce înseamnă că încheierea de încuviinţare va trebui să arate numele şi prenumele debitorilor, nefiind suficient a se arăta doar unul dintre debitori pentru ca încheierea să poată fi opusă apoi tuturor, cu atât mai mult cu cât D. E. nu a avut mandat din partea celorlalţi moştenitori.

38. Creanţa rezultată din sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş nu este supusă rigorilor dispoziţiilor art. 687 Cod pr. civilă, pentru că în acest caz contestatorii au calitatea de debitori direcţi, fiind părţi în proces, chiar dacă datoria s-a născut în legătură cu un pasiv al autoarei lor. Ca urmare, cererea de executare a unui singur debitor pentru această creanţă este valabilă.

39. În ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestatori, instanţa o găseşte neîntemeiată, atât în ce priveşte creanţa rezultată din sentinţa civilă nr. 1197/2005, cât şi cea rezultată din sentinţa civilă nr. 2136/2010.

40. Aşa cum în cele ce preced s-a arătat, pentru creanţa rezultată din sentinţa civilă nr. 1197/2005 debitoarea T. E. a făcut ofertă reală de plată, urmată de consemnaţiune, iar din suma depusă, pe parcursul mai multor executări, s-au făcut mai multe compensări, la dispoziţia intimatului T. M. fiind consemnată în final suma de 5.338,24 lei, conform recipisei nr. 768305/1 din 01.09.2010 (fila 16 dosar executare). Această sumă a fost însă ridicată de către D. E. la data de 17.01.2012, revenindu-se astfel asupra plăţii făcute.

41. Or, conform prevederilor art. 1118 Cod civil din 1864, care reglementează raporturile juridice dintre părţi cu privire la consemnaţiune (Noul Cod Civil a intrat în vigoare la 01.10.2011), cât timp consemnaţiunea nu s-a primit de creditor, debitorul poate să ia înapoi suma depusă, şi în acest caz codebitorii sau fidejusorii săi nu sunt liberaţi.

42. Ca urmare nefiind liberaţi codebitorii sau fidejusorii, nici debitorul care a făcut plata, iar apoi a retras suma, nu poate fi considerat liberat, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Dct. nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

Câtă vreme suma a rămas consemnată la dispoziţia creditorului, iar acesta nu a ridicat-o, plata era considerată făcută, dar în momentul în care debitorul a retras suma, datoria a renăscut şi din acest moment începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Pe toată durata consemnării sumei la dispoziţia creditorului ne aflăm într-o recunoaştere continuă a datoriei, iar retragerea plăţii nu poate fi considerată decât o negare a acestei datorii. Noul Cod civil a reglementat expres această situaţie, stabilind la art. 1515 că, în cazul în care debitorul retrage bunul consemnat, creanţa renaşte cu toate garanţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii, confirmând astfel ceea ce din vechiul cod civil se putea doar deduce.

43. Cât priveşte creanţa rezultată din sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş, este adevărat că sentinţa a rămas definitivă la data de 22.10.2010, data pronunţării ei, sentinţa fiind dată cu recurs, dar contestatorii au atacat cu recurs această sentinţă şi ea a devenit irevocabilă la data de 24.02.2011, prin decizia civilă nr.158/24.02.2011 a Tribunalului Sibiu, dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Dct. nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, recursul contestatorilor fiind o astfel de cerere. Or, la data de 23.12.2013, când s-a formulat cererea de executare silită, prescripţia nu era împlinită, ea urmând să se fi împlinit la data de 24.02.2014.

44. În raport de toate aceste considerente instanţa va admite în parte contestaţia şi va dispune anularea tuturor actelor de executare pornite împotriva contestatorilor K. H. K., K. R. şi K. G. în dosarul execuţional nr. 265-D/2013 al BEJA S. R. şi Z. D. R..

45. De asemenea, se va dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de BEJA S. R. şi Z.D. R. în dosarul execuţional nr. 265-D/2013 împotriva contestatoarei E. D. cu privire la creanţa de 5.338,24 lei, actualizată, rezultată din sentinţa civilă nr. 1197/19.04.2005 a Judecătoriei Mediaş, şi se vor menţine actele de executare pornite împotriva acestei contestatoare pentru obligaţiile rezultate din sentinţa civilă nr. 2136/22.10.2010 a Judecătoriei Mediaş.

46. Cât priveşte cererea de suspendare a executării, prin soluţionarea pe fond a contestaţiei aceasta a rămas fără obiect şi va fi respinsă.

47. În ce privesc cheltuielile de executare, onorariul executorului va fi redus de la suma de 1.042,87 lei, plus t.v.a. de 250,29 lei, la suma de 205,94 lei, la care se adaugă t.v.a. de 49,4 lei, urmând ca totalul cheltuielilor de executare până la data prezentei hotărâri să fie de 667,34 lei (205,94 onorariu + 49,4 t.v.a. + 20 taxe timbru + 20 taxe obţinere extras + 248 camera notarilor + 112 chelt. procedură plus t.v.a.) Onorariul executorului a fost calculat în raport de creanţa de 2059,40 lei, pentru care cererea de executarea silită a fost considerată admisibilă.

48. În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 se va dispune restituirea către contestatori a sumei de 850,85 lei din taxa judiciară de timbru în sumă de 1.000 lei, achitată cu chitanţa nr. MMDFL355821 PJ din 15.05.2014 la Primăria M.

49. În conformitate cu prevederile art. 453 Cod pr. civilă intimatul T. M. va fi obligat să plătească fiecăruia dintre contestatorii K. H. K., K. R. şi K. G. suma de câte 391,43 lei cheltuieli de judecată parţiale. Totalul cheltuielilor a fost de 1.565,72 lei (1.500 lei onorariu de avocat şi 65,72 lei costul copiilor dosarelor de executare), iar din această sumă s-a acordat celor trei contestatori câte o treime, faţă de ei fiind admisă în întregime contestaţia, cealaltă treime fiind suportată de contestatoarea D. E..