Creanta nascuta in timpul vietii defunctului se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii ei.

Continut speta Succesiune. Prescriptia dreptului material la actiune pentru cererea în restituirea cheltuielilor efectuate cu îmbunatatirile aduse de un succesibil, în timpul vietii defunctului, imobilului ce face parte din masa succesorala. Calificarea cererii. Momentul de când începe sa curga termenul de prescriptie.

Decretul nr.167/1958, art.1, art.7;

În respectul principiului disponibilitatii si al interdictiei de a se modifica obiectul cererii în calea de atac a apelului - imperativ instituita prin dispozitiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. - situatia premisa ce trebuia avuta în vedere în determinarea momentului de la care începe sa curga termenul de prescriptie pentru dreptul de creanta pretins o constituie chiar teza sustinuta de pârâta-reclamanta prin cererea de sesizare a instantei.

Or, prin cererea reconventionala pârâta-reclamanta a afirmat ca a acumulat dreptul de creanta pretins pentru ca a "contribuit" la edificarea, amenajarea si îmbunatatirile ce s-au efectuat la cele doua imobile din masa succesorala, precizând totodata ca "nu contest apartenenta la masa succesorala a defunctului meu tata ..." a respectivelor imobile. Mai mult, normele de drept indicate drept temei juridic al pretentiilor astfel formulate - art. 111, 119 si urm., 6731 si urmatoarele C.pr.civ., art. 728 si 774 C.civ. - sunt unele proprii materiei procedurii de lichidare a starii de indiviziune.

Raportat la un asemenea continut al demersului judiciar initiat de pârâta-reclamanta, reiese cu puterea evidentei ca aceasta a actionat ca un veritabil creditor al succesiunii, finalitatea actiunii sale fiind aceea de valorificare a unui drept de creanta ce era corelativ unei obligatii nascute în patrimoniul defunctului la epoca la care s-au realizat cheltuielile de amenajare, edificare a constructiilor.

Împrejurarea ca, dupa decesul debitorului pe seama caruia pretinde ca a luat nastere dreptul sau de creanta, pârâta-reclamanta a dobândit, prin transmisiune succesorala, o cota-parte din drepturile si obligatiile defunctului (printre care si aceea legata de cheltuielile pretins efectuate de pârâta-reclamanta) nu poate converti natura juridica a dreptului de creanta ce a luat nastere în acest mod, si nici nu îl poate transforma într-unul nou, generat de deschiderea succesiunii.

În lumina dispozitiilor art. 1108 pct. 4 C.civ., o plata a datoriilor succesiunii nu poate interveni decât subsecvent deschiderii respectivei succesiuni, din partea unuia dintre erezi catre de un creditor al succesiunii.

În speta, pârâta-reclamanta nu a expus o atare situatie care ar fi generat dreptul de creanta pretins, ci, dimpotriva, a reliefat o situatie în care a imputat celui ce a lasat succesiunea o datorie fata de ea, respectiva datorie având astfel natura unei componente a pasivului succesoral, ce s-a transmis mostenitorilor corespunzator cotelor cuvenite. (decizia civila nr.86 R din data de 03.03.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti sub nr. la data de 11.01.2006, reclamanta S.M. a chemat în judecata pe pârâtele C.F. si W.P., solicitând instantei sa constate deschisa succesiunea defunctului S.D., decedat la data de 27.11.2004, si sa dispuna partajarea bunurilor ramase de pe urma acestuia.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca, la data de 27.11.2004, a decedat S.D., succesorii defunctului fiind: reclamanta, în calitate de sotie supravietuitoare, si pârâtele în calitate de fiice. Bunurile ce urmeaza a fi supuse partajului sunt:

- 1/2 din imobilul situat în Bucuresti, str. Sold. Popa nr..., sector 5, compus din teren în suprafata de 200 mp si constructia formata din 4 camere, bucatarie, hol si pivnita, imobil dobândit prin act autentic de vânzare-cumparare nr. 8387/6.08.1971 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 6 Bucuresti, cealalta cota de 1/2 fiind proprietatea reclamantei;

- 1/2 din imobilul situat în comuna Bolintin Deal, Bd. Muncii nr..., judetul Giurgiu, imobil format din teren în suprafata de 3650 mp si situat în intravilanul comunei Bolintin Deal, teren atribuit prin Ordinul nr. 293/2003 al Prefecturii Giurgiu, si din casa de locuit cu etaj, formata la parter din 2 camere, bucatarie si baie si 3 camere la etaj, cu pivnita si garaj, din caramida, acoperita cu tabla, casa construita cu Autorizatia de constructie nr. 51/1996, imobilul fiind dobândit în timpul casatoriei reclamantei cu defunctul, conform actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 254/3.04.1990 de Notariatul de Stat Bolintin Vale;

- 1/2 din monumentul funerar edificat în Cimitirul Comunei Bolintin Deal, cu 4 cripte;

- 1/1 teren în suprafata de 0,5000 ha, situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, sat Baleanu, judetul Giurgiu, conform titlului de proprietate nr. 60122/15.11.1995, respectiv 3700 mp tarla 30/3, parcela 133/2 si 1300 mp - tarla 30/3, parcela 133/2.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe art. 728, 667 si urmatoarele Cod Civil.

La data de 9.03.2006, pârâta W.P. a depus o cerere prin care solicita sa se ia act ca este întru totul de acord cu pretentiile reclamantei cu privire la partajarea bunurilor ramase în succesiunea defunctului S.D., precum si cu masa bunurilor de împartit si cu cota legala ce i se cuvine. Pârâta a mai aratat ca a acceptat succesiunea în mod tacit, prin preluare de bunuri si prin contributia la pasivul succesoral - cheltuieli de înmormântare, parastase, întretinerea reclamantei, cheltuieli de întretinere a imobilelor.

Prin întâmpinarea formulata la termenul din data de 15.05.2006, parata C.F. a solicitat: admiterea în parte a actiunii reclamantei; sa se constate deschisa succesiunea defunctului S.D.; sa se constate ca la succesiune vin în calitate de succesori legali reclamanta, în calitate de sotie supravietuitoare si pârâta în calitate de fiica; sa se constate ca pârâta W.P. este straina de succesiune ca urmare a declaratiei sale autentice notariale de renuntare la succesiune data de aceasta la BNP Confides; sa se constate ca de pe urma defunctului au ramas bunurile mentionate de reclamanta, mai putin 2 cripte din cele 5 din monumentul funerar care apartin socrilor sai C.G. si C.I.; sa se constate ca reclamanta are vocatie la 1/4 din 1/2 din masa succesorala, iar pârâta la 3/4 din 1/2; sa se constate existenta unui drept de creanta în favoarea sa si în sarcina reclamantei în limitele sumei de 50.000 Euro; sa se dispuna iesirea din indiviziune partajând bunurile din masa succesorala, sa se împarta intre reclamanta si parata, în cote egale, imobilele compuse din teren si constructie si situate în Str. Sold Popa, Bucuresti, respectiv în Com. Bolintin Deal, sa atribuie reclamantei terenul în suprafata de 3700 mp situat în extravilanul Com. Bolintin Deal, sa atribuie reclamantei 3 din cele 5 cripte situate în monumentul funerar.

La termenul de judecata din data de 12.06.2006, pârâta C.F. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate existenta în favoarea sa a unui drept de creanta asupra succesiunii în limitele sumei de 50.000 de euro, izvorând din contributia exclusiva a acesteia la edificarea, amenajarea si îmbunatatirile aduse imobilelor din Bucuresti si Bolintin Deal, din suportarea exclusiva a cheltuielilor de înmormântare si pomenire. Parata-reclamanta a solicitat obligarea reclamantei-parate la plata acestui drept de creanta, prin luare mai putin din cota care-i revine legal.

În motivarea cererii reconventionale, pârâta C.F. a aratat ca, în privinta imobilului din Bucuresti, contributia sa exclusiva a constat în construirea unei camere de locuit, a unei bucatarii, a unei bai si a unei pivnite, cheltuielile de introducere a gazelor si suportarea cheltuielilor de întretinere a acestui imobil. În ce priveste imobilul din Bolintin Deal, pârâta a aratat ca a suportat cheltuielile legate de demolarea vechii constructii si ridicarea celei noi, inclusiv amenajarile si îmbunatatirile aduse acesteia.

La acelasi termen de judecata, numitii C.G. si C.I. au formulat cerere de interventie în interes propriu solicitând, în principal, sa se constate existenta dreptului lor de proprietate asupra a 2 din cele 5 cripte, parte din monumentul funerar edificat în cimitirul Com. Bolintin Deal, construit în baza conventiei intervenite intre acestia si defunctul S.D. si, în subsidiar, sa se constate existenta unui drept de creanta în favoarea lor si în sarcina succesiunii, derivat din contributia lor prin munca si în numerar la construirea a 2 din cele 5 cripte din monumentul funerar, drept de creanta estimat la suma de 3000 de euro.

În motivarea cererii de interventie, intervenientii au aratat ca sunt socrii pârâtei C.F., ca au convenit cu defunctul sa construiasca în 1978 împreuna un monument funerar la Bolintin Deal, din acesta urmând sa aiba în deplina proprietate doua cripte.

În drept, cererea de interventie a fost întemeiata pe art. 969, 970, 992 si 1092 cod civil, art. 111 C.proc.civila, art. 774 Cod Civil.

În sedinta publica de la data de 2.10.2006, instanta a admis în principiu cererea de interventie în interes propriu astfel formulata.

Prin încheierea de admitere în principiu pronuntata la data de 29.01.2007, prima instanta a constat deschisa succesiunea defunctului S.D.; a constatat calitatea reclamantei si pârâtelor de mostenitoare ale defunctului mentionat si a stabilit cotele succesorale cuvenite acestora; a constatat compunerea masei succesorale.

Prin aceeasi încheiere a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune al pârâtei reclamante privind dreptul de creanta constând în contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si îmbunatatire pretins efectuate la imobilele retinute în masa succesorala.

A fost respins capatul de cerere reconventionala referitor la cheltuielile de înmormântare, ca neîntemeiat.

A fost respins, ca neîntemeiat, capatul principal din cererea de interventie, referitor la constatarea dreptului de proprietate al intervenientilor asupra a doua cripte din monumentul funerar situat în cimitirul din com. Bolintin Deal.

A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intervenientilor privind dreptul de creanta pretins de acestia.

Prin sentinta civila nr.4599/20.06.2008, s-a admis actiunea formulata de reclamanta - pârâta S.M., în contradictoriu cu pârâtii - reclamanti W.P. si C.F. si cu intervenientii C.G. si C.I.; s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor astfel: s-a atribuit reclamantei SM imobilul situat în Com. Bolintin Deal, B-dul Muncii, nr.., jud. Giurgiu, compus din casa de locuit identificata în schitele anexe nr. 5 (parter) si 6 (etaj) la raportul de expertiza întocmit de expert C.C. si terenul aferent în suprafata de 3650 mp si terenul în suprafata de 5000 mp situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, sat Baleanu, tarlaua 30/3, parcela 133/2; s-a atribuit pârâtei C.F. din imobilul situat în Bucuresti, str. Sbl Popa, nr..., sector 5 încaperile nr. 5,6,7,8,9,10,11 (doua camere, baie, bucatarie, hol, wc, pivnita) identificata în schita anexa nr. 9 la raportul de expertiza întocmit de expert C.C. si terenul aferent în suprafata de 68,98 mp cuprins intre punctele 26-27-28-13-14-15 din planul de situatie anexat raspunsului la obiectiuni, întocmit de expert B.C.

Au fost atribuite pârâtei W.P., din imobilul situat în Bucuresti, str. Sbl Popa, nr..., sector 5, încaperile nr. 1,2,3,4 si 12 (doua camere, hol, marchiza, magazie) identificata în schita anexa nr. 9 la raportul de expertiza întocmit de expert C.C., garajul si terenul aferent în suprafata de 133,37 mp cuprins intre punctele 26-27-28-12-11-10-16 din planul de situatie anexat raspunsului la obiectiuni, întocmit de expert B.C.

S-a mentinut starea de indiviziune a partilor cu privire la cota indiviza de 1/2 din monumentul funerar situat în cimitirul comunei Bolintin Deal, compus din 4 cripte; a fost obligata pârâta W.P. sa-i plateasca reclamantei suma de 124.419,5 lei cu titlu de sulta; a fost obligata pârâta C.F. sa-i plateasca reclamantei suma de 14.074 lei cu titlu de sulta si s-au compensat cheltuielile de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta s-a întemeiat pe dispozitiile art. 728 C.civ. si art. 6731 C.pr.civila si a dispus iesirea din indiviziune cu privire la bunurile retinute prin încheierea din 29.01.2007 si formarea si atribuirea loturilor, potrivit criteriilor prevazute de art. 6731 C.pr.civila.

Având în vedere cotele fiecarei parti si împrejurarea ca din cele doua imobile compuse din locuinta si teren aferent în masa partajabila a fost inclusa o cota de 1/2, cealalta cota de 1/2 constituind partea reclamantei din comunitatea de bunuri dobândite în timpul casatoriei cu defunctul S.D., pentru egalizarea loturilor atribuite în natura, în baza art. 67310 alin. 4 Cod proc. civila, pârâta W.P. a fost obligata sa-i plateasca reclamantei suma de 124.419,5 lei, iar pârâta C.F. a fost obligata sa-i plateasca reclamantei suma de 14.074 lei, cu titlu de sulta.

Retinând ca, fiind facute în interesul comun al partilor, cheltuielile împartelii sunt în sarcina tuturor copartasilor, instanta a dispus compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti.

Împotriva acestei sentinte pârâta C.F. a declarat apel.

În motivarea apelului s-a aratat în esenta ca neîntemeiat s-a constatat ca pârâta W.P. a acceptat tacit succesiunea defunctului S.D. S-a retinut ca reclamanta a sustinut, prin cererea scrisa, ca W.P. a acceptat tacit succesiunea în sensul sustinut de catre aceasta, aratând "W.P. i-a trimis prin posta permanent bani pentru a plati impozitele, cimitirul si a întretine casele în buna stare"; aceasta situatie este nereala si este data numai din solidaritate fata de aceasta fiica în detrimentul apelantei C.F.

A sustinut apelanta ca neîntemeiat a retinut instanta ca W.P. a trimis bani prin posta, deoarece recipisele nu sunt mandate postale expediate de W.P. în termenul de 6 luni prevazut de art.700 C.civ. aferent perioadei 27.11.2004-27.05.2005.

Nu s-a facut dovada ca W.P. a platit impozite ori a facut cheltuieli cu întretinerea caselor în termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii. Cheltuielile de înmormântare au fost suportate de apelanta C.F, fara vreo contributie din partea pârâtei.

A mai aratat apelanta ca W.P. a marturisit, în fata instantei, la data 30.10.2006, ca "nu a preluat niciun bun din masa succesorala" si ca "nu a pastrat acte doveditoare pentru banii trimisi mamei sale prin posta", recunoastere absoluta conform art.1204 si 1206 C.civ.

Astfel instanta a retinut o situatie de fapt contrara recunoasterii pârâtei W.P., retinând ca aceasta a acceptat tacit succesiunea tatalui sau prin actele materiale, actele de administrare si conservare facute cu privire la bunurile din masa succesorala, fara a arata în concret în ce constau respectivele acte materiale .

A mai reprosat apelanta primei instante ca neîntemeiat a respins, ca prescris, dreptul formulat prin cererea reconventionala privind constatarea dreptului de creanta pasiv succesoral, reprezentând contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si îmbunatatiri efectuate la imobilele din Bucuresti Str. Sublocotenent Popa nr... si respectiv din Comuna Bolintin Deal B-dul. Muncii nr... Jud. Giurgiu.

În ceea ce priveste imobilul din Bucuresti, a aratat ca, acesta a fost dobândit de defunct si reclamanta în anul 1964 prin act sub semnatura privata si prin act autentic conform încheierii de autentificare nr.8387/06.08.1971 la Notariatul de Stat al Sectorului 6 si a fost transcris în Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni imobiliare sub nr.1276/06.08.1971 al aceluiasi notariat.

La cumparare, în anul 1964, imobilul se compunea din constructia: una camera, un hol si una bucatarie, imobil în care apelanta a avut domiciliul stabil 8 ani, conform adeverintei nr.65149/28.11.2006. În perioada 1973-1974 a construit prin adaugire la imobilul existent doua camere, un antreu si baie. În anul 1974 a construit garajul, deoarece în acel an a dobândit autoturismul Dacia 1100.

A precizat apelanta ca a facut constructiile cu acordul parintilor sai, pe terenul proprietatea acestora, fiind constructor de buna credinta în sensul prevederilor art. 494 alin.3 C.Civ.

În anul 1979 a parasit tara, revenind în mai 1985, data de la care venea în tara de circa 8-10 ori pe an, lasând parintilor sume de bani; în anul 1988 fiicele apelantei au fost eleve la Liceul Sanitar Fundeni si au locuit în imobilul din Bucuresti str. Sublocotenent Popa nr.... În anul 1995 a extins instalatia de gaze, contract încheiat pe numele beneficiarului C.E.D. (fiica apelantei), a construit o soba de teracota.

În ceea ce priveste imobilul din Comuna Bolintin Deal, a aratat ca acesta a fost cumparat în anul 1984 pe numele unei rude (D.B.), parintii neputând detine legal doua imobile în proprietate. Imobilul era compus din o constructie veche doua camere hol si grajd. Dupa anul 1985, a construit doua camere si pivnita, dupa care a demolat constructia veche si a construit pe cheltuiala apelantei, la parter, o sufragerie, o baie, un dormitor, o bucatarie, iar la etaj scara, un hol si doua dormitoare. Aceste constructii le-a facut cu acordul parintilor sai si, în conformitate cu prevederile art.494 alin.3, se considera îndreptatita a solicita de la proprietarii pamântului o suma de bani egala cu cresterea valorii fondului.

A mai sustinut apelanta ca în mod gresit instanta de fond a apreciat ca termenul de prescriptie de trei ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 începe sa curga, nu de la data terminarii constructiei, ci de la data la care proprietarul terenului a ridicat pretentii asupra constructiei, invocând dreptul de accesiune imobiliara, acesta fiind momentul nasterii dreptului la actiunea în despagubiri a constructorului.

Conform art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune, în speta acest drept s-a nascut în momentul în care reclamanta a solicitat iesirea din indiviziune asupra constructiilor edificate de apelanta la imobilul din Bucuresti cat si la cel din Comuna Bolintin Deal.

Considera apelanta ca hotarârea este netemeinicia si în privinta modalitatii de formare si atribuire a loturilor, deoarece expertizele întocmite în cauza pentru evaluarea constructiilor, dar si a terenurilor au fost stabilit preturi cu mult sub pretul pietei pentru constructia din Bolintin Deal. Astfel a fost diminuata valoarea constructiei cu 10% pentru pozitia fata de mijloacele de diminuare din valoarea constructiei ca se afla în litigiu. Diminuarea de 5-10% se aplica numai daca actele de proprietate nu sunt clarificate la data evaluarii, au procese pe rol la judecatorie sau locuinta nu poate fi eliberata imediat de chiriasi, nu este cazul în speta procesul aflat pe rol avea ca obiect încetarea starii de indiviziune si nu pentru clarificarea actului de proprietate .

A mai aratat ca, desi a formulat obiectiuni, expertul CC si-a mentinut punctul de vedere initial, cum de altfel s-a procedat si cu obiectiunile privind diminuarea valorii imobilului cu îmbunatatirile facute de reclamanta dupa decesul lui SD, desi nu a constituit obiectiv al expertizei, nu a fost cerut în actiune de catre reclamanta, nu s-a administrat vreo proba de catre aceasta. Astfel, valoarea imobilului a fost diminuata cu suma de 7.507 lei, expertul manifestând subiectivism la întocmirea expertizei.

În privinta expertizei întocmite de expert B.C. referitor la evaluarea terenurilor din Comuna Bolintin Deal a stabilit un pret sub valoarea de circulatie, in schimb pentru imobilul din Bucuresti, atât terenul cat si constructia au fost supraevaluate.

În drept au fost invocate prevederile art.296 si 297 C.proc.civ.

Prin decizia civila nr.761/07.07.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila, a fost admis apelul astfel formulat, dispunându-se desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut în esenta ca:

Unul dintre motivele de apel al pârâtei reclamante este acela ca neîntemeiat instanta de fond a respins ca prescris dreptul formulat prin cererea reconventionala de catre C.F. privind constatarea dreptului de creanta - pasiv succesoral reprezentând contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si îmbunatatiri efectuate la imobilele din Bucuresti Str. Sublocotenent Popa nr... si respectiv din Comuna Bolintin Deal B-dul. Muncii nr... Jud. Giurgiu.

Fata de acest motiv de apel, Tribunalul a retinut ca, în stadiul actual al legislatiei, datoriile si sarcinile succesiunii se împart de drept (art. 774, 777 si 1060 C.civ.) între succesori, în proportie cu partea ereditara a fiecaruia. Actiunea de restituire a cotei parti din sarcinile succesiunii ce revine fiecarui mostenitor, având caracter personal patrimonial este prescriptibila în conditiile dreptului comun. Astfel, actiunea în regres în raporturile dintre comostenitori, având ca obiect restituirea cotei parti din datoriile si sarcinile succesiunii care revin acestora, în functie de cotele succesorale este prescriptibila în termenul general de prescriptie (art.3 din Decretul Lege nr.167/1958), asa cum a retinut si prima instanta. Însa în ceea ce priveste începutul acestui termen de prescriptie, a retinut instanta de apel ca, potrivit art.7 alin. 1 din Decretul Lege nr.167/1958, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune.

În cauza, dreptul la actiune al apelantei de a solicita contravaloarea dreptului de creanta de la comostenitori - s-a nascut la data deschiderii succesiunii, respectiv 27.11.2004, si nu la data la care au fost efectuate îmbunatatirile, asa cum în mod gresit a retinut prima instanta. Daca s-ar accepta ca termenul începe sa curga de la data efectuarii îmbunatatirilor, s-ar accepta ca prescriptia poate începe sa curga înainte de a se naste actiunea rezultata din deschiderea mostenirii, ceea ce ar contraveni articolului 7 din Decretul Lege nr.167/1958.

Fata de momentul începerii curgerii dreptului la actiune cu privire la contravaloarea creantei solicitate de apelanta reclamanta pârâta (27.11.2004), data introducerii cererii reconventionale, respectiv 12.06.2006, se situeaza înauntrul termenului de prescriptie de trei ani.

Prin urmare, s-a constatat ca in mod nelegal prima instanta a respins ca fiind prescris capatul de cerere reconventionala a pârâtei reclamante de obligare a reclamantelor parate la plata contravalorii cheltuielilor mentionate.

Fata de aceasta solutie, având în vedere ca prima instanta în mod gresit a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului cererii reconventionale, având în vedere si faptul ca între aceasta din urma si cererea principala exista o legatura foarte strânsa, ce impune judecata unitara a cererilor partilor, s-a facut aplicarea dispozitiilor art.297 Cod Proc.Civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimata reclamanta si intimata pârâta W.P.

Prin recursul formulat de recurenta-reclamanta S.M. se sustine în esenta ca:

Dupa invocarea, de catre reclamanta-recurenta, a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune în ce priveste pretentiile formulate de pârâta-reclamanta C.F., prima instanta a dispus unirea cu fondul a acestei exceptii, dând astfel posibilitatea acesteia din urma sa îsi probeze sustinerile facute prin cererea reconventionala. Mai mult, din lucrarile dosarului de fond reiese ca pârâtei-reclamante i-au fost încuviintate probe si administrate probe pe cererea reconventionala.

Fata de aceasta situatie, considera recurenta ca nu este corecta constatarea instantei de apel în sensul ca prima instanta s-a pronuntat pe exceptie fara a intra în fondul problemei.

În legatura cu cheltuielile în cuantum de 50.000 euro, pe care intimata pârâta reclamanta a sustinut ca le-a efectuat în perioada 1968-1991, precizeaza recurenta ca nu se puteau retine asemenea fapte pentru ca îmbunatatirile la casa din Bucuresti s-au efectuat când pârâta-reclamanta era deja casatorita si mutata la bloc, nemaiavând interes, si nici posibilitati materiale, sa cheltuiasca pentru casa parinteasca. În perioada imediat urmatoare, pârâta reclamanta a plecat în Germania, unde a stat în lagar cca. 10 ani, ea fiind aceea care a primit ajutor din partea parintilor.

Arata recurenta ca niciunul dintre martorii audiati la propunerea pârâtei reclamante nu a relatat împrejurari pe care le-ar fi cunoscut personal, ci numai din spusele pârâtei reclamante.

În privinta bransarii la instalatia de gaze a imobilului din Bucuresti, se arata ca aceasta a fost realizata în anul 1972, de catre defunct, iar în anul 1979 s-a facut doar o extindere, cu înca un foc.

Mai precizeaza recurenta ca prima instanta a retinut în mod corect dreptul la actiune al pârâtei-reclamante - pentru suma de 50.000 euro, despre care a afirmat ca a cheltuit-o în perioada 1968-1991 - s-a nascut separat, la data efectuarii cheltuielilor sau platilor pretinse, si ca la data formularii cererii reconventionale acest drept se prescrisese.

Nu exista nici un argument juridic ca dreptul la actiune al pârâtei-reclamante sa se considere nascut la data deschiderii succesiunii. Împrejurarea ca aceasta a ales calea procedurala a dezbaterii succesiunii nu are nicio influenta asupra naturii juridice a acestei actiuni. În ipoteza în care unul dintre mostenitori ar fi platit din datoriile si sarcinile succesiunii mai mult decât partea sa, cum afirma pârâta-reclamanta, aceasta are la îndemâna fie o actiune personala în regres împotriva comostenitorilor care nu au achitat partile lor contributive, întemeiata pe prevederile art. 987 C.civ.(gestiunea de afaceri), fie o actiune întemeiata pe prevederile art. 1108 pct. 3-4 C.civ.(subrogatia legala).

Fiecare dintre actiunile mentionate este prescriptibila în termenul de 3 ani, indiferent de împrejurarea ca se valorifica în cadrul actiunii de iesire de indiviziune, sau printr-o actiune separata.

Data fiind natura dreptului pretins, dreptul la actiune nu s-a nascut la data deschiderii succesiunii, cum gresit s-a retinut prin decizia recurata, ci la data efectuarii acelor cheltuieli.

În continuare, arata recurenta ca pârâta-reclamanta nu a facut, la judecata cauzei în prima instanta, o individualizare a cheltuielilor, respectiv a destinatiei acestora, nefacând macar o delimitare între cele pretins a fi fost facute pentru îmbunatatiri si cel legate de înmormântare si pomeniri.

De asemenea considera recurenta ca prima instanta a retinut în mod corect ca nu au fost dovedite pretentiile pârâtei reclamante referitoare la cheltuielile de înmormântare., nefiind dealtfel dovedite nici pretentiile relative la cheltuielile pretins efectuate cu îmbunatatirile aduse celor doua imobile.

A mai precizat recurenta ca pârâta-reclamanta, în perioada scursa în interiorul termenului de prescriptie, nu a exercitat posesia asupra niciunuia dintre imobilele din masa succesorala, astfel ca nu se poate vorbi de o întrerupere a termenului de prescriptie.

Prin recursul declarat de recurenta W.P. se sustine în esenta ca termenul de prescriptie nu curge de la data nasterii dreptului la actiune, ci curge de la data deschiderii succesiunii defunctului. C.F., la instanta de fond, a avut posibilitatea, prin probele pe care instanta le-a admis, sa îsi dovedeasca sustinerile. Ea nu a reusit, nici cu acte si nici cu cei doi martori pe care i-a audiat, sa dovedeasca ca ar fi contribuit cu ceva la constructii, îmbunatatiri la imobilele parintilor, si nici macar nu a dovedit ca a contribuit si cu ce sume la înmormântare si parastase.

Sentinta civila nr. 4599/2008 a Judecatoriei sectorului 5 este legala si temeinica, si a fost pronuntata în baza probelor administrate de toate partile din proces. Cererea reconventionala a fost respinsa, nu asa cum se sustine în decizie, fara a se fi intrat în fondul cererii, ci pe baza probelor pe care C.F. le-a adus în fata instantei. Considera recurenta-pârâta ca solutia judecatoriei este corecta.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 din C.pr.civ.

În sedinta publica din data de 03.03.2011, intimata pârâta reclamanta, prin aparator, a invocat, raportat la prevederile art. 3021 C.pr.civ., exceptia nulitatii recursurilor pentru neindicare temeiului de drept pe care acestea se fundamenteaza.

Ulterior pronuntarii deciziei recurate, a survenit decesul intimatului intervenient C.G., situatie fata de care Curtea a dispus - la termenul de judecata din data de 03.02.2011 - introducerea în cauza a succesorilor în drepturi ai defunctului, respectiv C.A. si C.I., care au preluat pozitia procesuala a intimatului decedat.

Analizând cu precadere exceptia astfel formulata, potrivit cu exigentele art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constata caracterul nefondat al acesteia.

Considerentele avute în vedere sunt urmatoarele:

Sustinerea intimatei în sensul ca recurentele nu ar fi indicat, în cererile de recurs, norma de drept ce constituie temeiul de drept al demersului procedural întreprins este formulata cu neobservarea cuprinsului respectivelor cereri.

În cererea de recurs formulata de recurenta S.M., indicatia privind temeiul juridic invocat - art. 304 pct. 9 - se regaseste chiar în partea introductiva a acesteia, iar în ce priveste cererea de recurs formulata de recurenta W.P., Curtea constata ca se regaseste o mentiune similara în partea ei finala.

Curtea noteaza ca, si în absenta acestor mentiuni, instanta de recurs ar fi fost tinuta - potrivit exigentelor art. 306 alin. 3 C.pr.civ. - sa verifice daca motivele de recurs dezvoltate se circumscriu formal (în tot sau în parte) vreunuia dintre motivele ce permit, potrivit art. 304 C.pr.civ., exercitarea acestei cai de atac si sa procedeze la realizarea controlului judiciar corespunzator încadrarii ce ar rezulta dintr-o atare încadrare.

Analizând recursurile în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin dispozitiile art. 304 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:

Potrivit exigentelor înscrise în partea introductiva a art. 304 C.pr.civ. coroborat cu art. 299 C.pr.civ., recursul este o cale de atac extraordinara în cadrul careia controlul judiciar poate fi efectuat exclusiv în privinta aspectelor care intereseaza legalitatea hotarârii instantei de apel.

Constatând ca, prin decizia recurata, instanta de apel s-a pronuntat numai în privinta solutiei primei instante asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al pârâtei reclamante C.F. (având ca obiect dreptul de creanta reprezentat de contributia pretins adusa la edificarea si îmbunatatirea constructiilor din compunerea masei succesorale), fara a antama chestiuni care tin de fondul litigiului, controlul judiciar ce va fi realizat de instanta de recurs va fi limitat - corespunzator cu rigorile impuse de normele mentionate - la aceasta exceptie.

Se cuvine a fi facuta mentiunea ca administrarea unui probatoriu menit sa dovedeasca fondul unei pretentii deduse judecatii nu este echivalent cu judecata pe fond a respectivei pretentii.

Judecata pe fond a unei cereri/pretentii se realizeaza în masura în care instanta investita procedeaza la analiza solicitarilor si apararilor formulate de parti relativ la temeinicia respectivei cereri, iar nu si în situatia în care instanta respinge cererea în consecinta primirii unui incident procesual (cum este exceptia prescriptiei) de natura a constitui un obstacol în cercetarea temeiniciei pretentiei concret deduse judecatii.

Acestea sunt ratiunile pentru care Curtea nu va analiza sustinerile din cererile de recurs referitoare la absenta unor probe concludente care sa constituie suport al pretentiilor pârâtei reclamante privind efectuarea cheltuielilor solicitate a fi incluse în pasivul succesoral.

În ce priveste dreptul de creanta pentru cheltuielile pe care pârâta-reclamanta a pretins ca le-a efectuat în legatura cu imobilele din masa succesorala, în perioada cuprinsa între anii 1968-1991, trebuia ca instanta de apel sa constate ca acesta s-a nascut în timpul vietii defunctului si ar fi fost, cel mult, susceptibil de transmisiune pe cale succesorala catre mostenitori.

În respectul principiului disponibilitatii si al interdictiei de a se modifica obiectul cererii în calea de atac a apelului - imperativ instituita prin dispozitiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. - situatia premisa ce trebuia avuta în vedere în determinarea momentului de la care începe sa curga termenul de prescriptie pentru respectivul drept de creanta o constituie chiar teza sustinuta de pârâta-reclamanta prin cererea de sesizare a instantei.

Or, prin cererea reconventionala pârâta-reclamanta a afirmat ca a acumulat dreptul de creanta pretins pentru ca a "contribuit" la edificarea, amenajarea si îmbunatatirile ce s-au efectuat la cele doua imobile din masa succesorala, precizând totodata ca "nu contest apartenenta la masa succesorala a defunctului meu tata ..." a respectivelor imobile. Mai mult, normele de drept indicate drept temei juridic al pretentiilor astfel formulate - art. 111, 119 si urm., 673 ind. 1 si urm., C.pr.civ., art. 728 si 774 C.civ. - sunt unele proprii materiei procedurii de lichidare a starii de indiviziune.

Raportat la un asemenea continut al demersului judiciar initiat de pârâta-reclamanta, reiese cu puterea evidentei ca aceasta a actionat ca un veritabil creditor al succesiunii, finalitatea actiunii sale fiind aceea de valorificare a unui drept de creanta ce era corelativ unei obligatii nascute în patrimoniul defunctului la epoca la care s-au realizat cheltuielile de amenajare, edificare a constructiilor.

Împrejurarea ca, dupa decesul debitorului pe seama caruia pretinde ca a luat nastere dreptul sau de creanta, pârâta-reclamanta a dobândit, prin transmisiune succesorala, o cota-parte din drepturile si obligatiile defunctului (printre care si aceea legata de cheltuielile pretins efectuate de pârâta-reclamanta) nu poate converti natura juridica a dreptului de creanta ce a luat nastere în acest mod, si nici nu îl poate transforma într-unul nou, generat de deschiderea succesiunii.

În lumina dispozitiilor art. 1108 pct. 4 C.civ., o plata a datoriilor succesiunii nu poate interveni decât subsecvent deschiderii respectivei succesiuni, din partea unuia dintre erezi catre de un creditor al succesiunii.

În speta, pârâta-reclamanta nu a expus o atare situatie care ar fi generat dreptul de creanta pretins, ci, dimpotriva, a reliefat o situatie în care a imputat celui ce a lasat succesiunea o datorie fata de ea, respectiva datorie având astfel natura unei componente a pasivului succesoral, ce s-a transmis mostenitorilor corespunzator cotelor cuvenite.

Având în vedere aceasta distinctie, Curtea constata ca instanta de apel a calificat în mod eronat demersul pârâtei-reclamante ca fiind o actiune în regres a unuia dintre mostenitori (platitor al unor datorii ale succesiunii) împotriva comostenitorilor.

Argumentele expuse de pârâta-reclamanta prin cererea de apel, în sensul ca termenul de prescriptie ar fi început sa curga "de la data la care proprietarul terenului a ridicat pretentii asupra constructiei invocând dreptul de accesiune imobiliara, acesta fiind momentul nasterii dreptului la actiunea în despagubiri a constructorului", respectiv ca "acest drept s-a nascut în momentul în care reclamanta a solicitat iesirea din indiviziune asupra constructiilor edificate de mine ..." aduc în discutie o situatie care excede obiectului ce a fost stabilit la judecata în fond a pricinii.

Astfel cum s-a retinut prin considerentele expuse anterior, prin cererile formulate în fata instantei de fond, pârâta-reclamanta nu a pretins ca ar actiona în speta în calitate de persoana ce a construit pentru sine, pe terenul altuia si cu acordul acestuia din urma, pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de lucrarile de construire, în conditiile art. 494 alin. 3 din C.civ.

Ca atare, Curtea constata ca aceste argumente prin care apelanta C.F. a sustinut critica relativa la solutia primei instante de admitere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune sunt vadit nefondate, venind în contradictie cu dispozitiile art. 295 alin. 1 coroborat cu art. 129 teza finala C.pr.civ.

Având în vedere considerentele expuse, si dispozitiile legale mentionate, Curtea constata ca în mod gresit a fost admis apelul pentru considerentul ca nu a operat prescriptia dreptului la actiune în privinta pretentiilor formulate prin cererea reconventionala, solutia primei instante fiind, sub acest aspect, rezultatul unei aplicari judicioase a prevederilor art.1, 3 si 7 din Decretul 167/1958.

Retinând ca apelul formulat de aceeasi apelanta continea critici si în ce priveste solutia data cererii principale, dar si în ce priveste solutia pronuntata asupra capatului de cerere reconventionala relativ la cheltuielile pretins efectuate cu ocazia înmormântarii si a pomenirii memoriei defunctului a carui succesiune se dezbate, iar acestea nu au fost deloc analizate de instanta de apel, Curtea va dispune, în temeiul art.312 alin. 2 din C.pr.civ., admiterea recursului si trimiterea cauzei la aceeasi instanta spre a rejudeca apelul sub aspectele mentionate.