constatarea scutirii de raport trebuia solicitată şi pusă în discuţia părţilor de titularul liberalităţii, instanţa neavând posibilitatea să o analizeze din oficiu

Pe rol fiind pronunţarea recursului civil declarat de recurenţii pârâţi T. J. D. şi T. B. E., ambii cu domiciliul în O,(...), .1, . 2, judeţul B, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi H. M. G şi H. N. F., ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 19, .13, judeţul B, împotriva deciziei civile nr. 569/A din 17 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r în dosar nr(...), prin care a fost modificată în parte sentinţa civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a în dosar nr(...), având ca obiect: acţiune în declararea simulaţiei.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când în vederea deliberării s-a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 15 aprilie 2009.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 26 iunie 2006 reclamantul H. M. G a chemat în judecată pe pârâţii T. J. D. şi T. B. E. solicitând instanţei care prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul simulat al contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 370 din 11 mai 2006 de BNP N. J. B., convenţia reprezentând în realitate o donaţie deghizată, cu consecinţa inopozabilităţii actului faţă de reclamantul – moştenitor rezervatar al defunctei I. F..

În continuare, reclamantul a solicitat să se constate că în urma decesului defunctei I. F., petrecut la 22 iunie 2006, au calitatea de moştenitori reclamantul şi pârâtul T. J. D., ambii fii, în cote egale de câte ½ parte, că masa succesorală cuprinde suprafaţa de 6,18 ha teren agricol situat în U. şi a cerut să se dispună raportarea – în natură, în temeiul prevederilor art. 765 C. civ. – a imobilului înscris în c.f. 5483 O nr. top. 121/5 reprezentând în natură casă situată în O(...) şi 371,7 mp (care a constituit obiectul contractului a cărui ineficacitate faţă de reclamant se solicită a se constata), precum şi partajarea masei succesorale prin formare de loturi şi atribuirea acestora celor doi moştenitori.

La 18 septembrie 2006 pârâţii T. J. D. şi T. B. E. depun întâmpinare prin care solicită instanţei respingerea cererii privind constatarea caracterului simulat al vânzării privind imobilul din O, fiind însă de acord pârâtul T. J. D. cu admiterea acţiunii sub aspectul constatării calităţii de moştenitori a celor doi fii – reclamantul şi el însuşi – şi compunerea masei succesorale formată din terenul în suprafaţă de 6,18 ha din U..

Pe calea acţiunii reconvenţionale pârâtul T. J. D. a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub numerele 1719/6 octombrie 2003 şi 2240/28 octombrie 2004 de BNP T. E., prin care defuncta I. F. înstrăinase reclamantului şi soţiei acestuia – H. N. F. – parcelele situate în U. având nr. top. 734/2b, 403, 404 şi 5990 şi includerea imobilelor respective în masa succesorală.

La termenul din 9 noiembrie 2006 reclamantul a depus precizări (fila 26 dosar fond) prin care a arătat că se opune cererii privind constatarea nulităţii actului, fiind însă de acord să raporteze la masa succesorală diferenţa de valoare dintre preţul achitat şi valoarea terenurilor din momentul dezbaterii succesiunii.

În dosar nr(...) Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de strămutare formulată de T. J. D. (fila 44 dosar fond).

La termenul din 9 noiembrie 2006 (încheiere fila 45 dosar fond) instanţa a constatat că acţiunea reconvenţională nu a fost timbrată, însă a amânat discutarea acestei probleme datorită lipsei de procedură cu pârâta reconvenţională H. N. F..

La 24 mai 2007 (încheiere fila 159 dosar fond) instanţa constată că pârâţii contestă includerea în masa succesorală a imobilului situat în O(...) şi că reclamantul contestă preţul achitat pentru teren, fiind de acord doar cu raportarea diferenţei de valoare, motiv pentru care se apreciază că părţile sunt datoare să achite taxele judiciare de timbru pentru valorile contestate, astfel : pârâţii datorează taxă de timbru pentru ½ din imobilul situat în O , respectiv calculată la suma de 141.685, adică 4080,90 lei iar reclamantul – pârât reconvenţional o taxă de 85,60 lei corespunzătoare preţului de 875 lei achitat şi pe care acesta nu înţelege să îl includă în masa succesorală a mamei părţilor.

În dispozitivul încheierii se face menţiunea că se pune în vedere părţilor ca până la termenul viitor şi sub sancţiunea anulării ca insuficient timbrată a cererii principale şi a cererii reconvenţionale, să achite taxele indicate, respectiv 85,60 lei reclamantul şi 4080,90 lei pârâţii.

Cauza se amână la termenul din 21 iunie 2007 pentru a se depune la dosar extrase de carte funciară şi copiile actelor de stare civilă, iar la 20 septembrie 2007 (încheiere fila 199 dosar fond) instanţa pune în discuţie problema timbrării, iar reprezentantul reclamanţilor reconvenţionali arată că taxa de timbru nu a fost achitată, deşi a adus la cunoştinţa părţilor acest lucru.

În aceste condiţii, instanţa anulează ca insuficient timbrată acţiunea reconvenţională, constatând, ca o consecinţă a acestei soluţii, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei reconvenţionale H. N. F..

La termenul din 18 octombrie 2007 (încheiere fila 207 dosar fond) reclamantul declară că este de acord să raporteze la masa succesorală diferenţa dintre valoarea terenurilor stabilită prin expertiză şi preţul achitat pentru cele patru parcele cumpărate pe durata vieţii mamei sale, de la aceasta.

La 15 noiembrie 2007 părţile, nemaifiind alte probe solicitate, pun concluzii pe fondul cauzei, iar instanţa acordă termen pentru pronunţare. Concluziile sunt depuse la 19 noiembrie 2007 de către reclamant ( fila 220) şi la 20 noiembrie 2007 de către pârâţii – reclamanţi reconvenţionali (fila 218).

Prin sentinţa civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 J u d e c ă t o r i a O r a d e a admite în parte acţiunea principală formulată de reclamant în următoarele limite :

- constată că cei doi fii – reclamantul şi pârâtul T. J. D. – sunt moştenitorii defunctei I. F. în cote egale de câte ½ parte fiecare ;

- constată că la data deschiderii succesiunii (22 iunie 2006) masa succesorală este formată din terenul în suprafaţă totală de 6,18 ha teren agricol situat în U.;

- constată caracterul simulat al contractului de vânzare – cumpărare având ca obiect imobilul situat în O, actul reprezentând în realitate o donaţie deghizată, motiv pentru care este inopozabil reclamantului;

constată că este raportabilă cota de ½ parte din imobil dăruită de defunctă fiului T. J. D., fiind scutită de raport cota pârâtei T. B. E.

 Aşa fiind, se dispune raportarea la masa succesorală a sumei de 131.685 lei reprezentând ½ parte dintre diferenţa stabilită între valoarea imobilului şi preţul din contract şi se include suma în activul masei succesorale.

În urma acestor operaţiuni se dispune partajarea masei succesorale prin formare de loturi în natură în ceea ce priveşte terenurile din U. şi pârâtul este obligat la plata sumei de 65.706,08 lei în favoarea reclamantului H. M. G, reprezentând ½ parte din suma raportată şi inclusă în activul moştenirii, plata urmând a se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, dată după care urmează a fi actualizată cu indicii de inflaţie până la data stingerii creanţei.

Instanţa a mai dispus înscrierea drepturilor părţilor în cartea funciară şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :

Nu sunt contestate calitatea părţilor de moştenitori, în calitate de fii, în cote egale de câte ½ parte şi nici includerea terenurilor agricole din U. în masa succesorală, terenuri înscrise în c.f. pe numele defunctei.

Referitor la parcelele înstrăinate de I. F. pe durata vieţii pârâţilor reconvenţionali H. M. G şi H. N. F., judecătorul fondului a considerat că în condiţiile anulării acţiunii reconvenţionale ca netimbrată, nu mai este sesizat legal cu o cerere privind raportul diferenţei de valoare între preţul achitat de cumpărători la data încheierii contractului şi valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză, motiv pentru care nu s-a mai pronunţat asupra acestei cereri.

În ceea ce priveşte imobilul situat în O str. L. (...) nr. 59, au fost evidenţiate următoarele concluzii :

Înainte cu aproximativ o lună de deces, antecesoarea părţilor a înstrăinat pârâţilor acest imobil cu preţul de 10.000 lei, valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză fiind de 283.370 lei. Dată fiind diferenţa dintre cele două valori, aplicând dispoziţiile art. 845 C. civ., instanţa a constatat caracterul simulat al actului, acesta fiind în realitate o donaţie deghizată.

Mergând mai departe, s-a apreciat că pârâta T. B. E., în calitate de noră a defunctei, nu are obligaţia de raport, aceasta revenind exclusiv fiului defunctei, soţul ei.

Judecătoria a mai înlăturat excepţia scutirii de raport, excepţie ridicată de pârâţi prin concluziile scrise, dar cu motivarea că nu este întemeiată, nu pentru că nu a fost pusă în discuţia părţilor, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada unei manifestări de voinţă neîndoielnice a defunctei care să susţină această apărare invocată de T. J. D..

Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantul H. M. G, cât şi pârâtul – reclamant reconvenţional T. J. D..

Reclamantul a solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acţiunii în întregime, în sensul raportării la masa succesorală de către pârâtul T. J. D. a întregii sume de 273.370 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea imobilului din O şi preţul cuprins în contract, să i se permită lui însuşi să cuprindă în activul masei succesorale a sumei de 15.146,92 lei reprezentând diferenţa dintre preţul achitat în schimbul celor patru parcele de teren din U. cumpărate de la mama părţilor şi valoarea de expertiză a acestora, cu consecinţa majorării valorii sultei datorate de T. J. D. de la suma de 65.706,08 lei la suma de 141.549 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

În drept au fost invocate prevederile art. 296 C. pr. civ., art. 1175, 651 – 654, 845 C. civ.

Pârâtul T. J. D. a solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 297 alin. 1 C. pr. civ. Şi trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii privind obligarea sa la raportarea contravalorii a ½ parte din valoarea de circulaţie a imobilului din O, cu înlăturarea corespunzătoare a sultei stabilite în favoarea reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 569 din 17 noiembrie 2008 T r i b u n a l u l B i h o r a respins apelul formulat de pârâtul reclamant reconvenţional T. J. D., a admis apelul reclamantului H. M. G şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 7175/2007 a J u d e c ă t o r i e i O r a d e a în sensul că a obligat pe pârâtul T. J. D. să raporteze la masa succesorală a defunctei I. F. a sumei de 273.370 lei, înlăturând menţiunea privind scutirea de raport a cotei dăruită de defunctă pârâtei T. B. E., cu consecinţa majorării sultei datorată de pârât în favoarea reclamantului la suma de 131.548,58 lei în urma includerii în masa succesorală şi a sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea terenurilor din U. şi preţul achitat de reclamant la data cumpărării lor.

Intimaţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1432,02 lei în favoarea reclamantului apelant.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control a reţinut următoarele :

În ceea ce priveşte cererea formulată de T. J. D. privind desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecare în fond, apelantul a dezvoltat ideea că s-a aplicat în mod greşit sancţiunea anulării cererii reconvenţionale ca netimbrată, câtă vreme taxa de timbru calculată şi comunicată nu avea nici o legătură cu cererea sa reconvenţională, vizând o interpretare personală a judecătorului fondului în ceea ce priveşte obligarea sa la plata unei taxe judiciare de timbru calculată la valoarea cotei de ½ din imobilul din O faţă de includerea căreia în masa succesorală s-a opus.

Tribunalul a apreciat, în primul rând, că pârâtul este lipsit de interes în formularea unei astfel de cereri faţă de soluţia prefigurată de a accepta soluţia avansată de reclamant în sensul includerii în masa succesorală a diferenţei de valoare dintre terenurile din U. şi preţul achitat, astfel încât scopul pentru care acţiunea reconvenţională a fost formulat a fost îndeplinit, chiar dacă implicit.

A fost reţinută ca pertinentă şi apărarea reclamantului potrivit căreia pârâtul – reclamant reconvenţional nu a contestat niciodată modul în care judecătorul fondului a stabilit obligaţia sa de plată a taxelor judiciare de timbru, deşi avea această posibilitate printr-o cerere de reexaminare, astfel încât invocarea excepţiei direct în calea de atac reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către pârâtul – reclamant reconvenţional.

Aspectele legate de fondul cauzei au fost analizate în conexitate, motivele care au determinat admiterea apelului reclamantului susţinând, practic, şi soluţia de respingere a apelului pârâtului.

Astfel, instanţa de apel reţine că problema scutirii de raport motivată de pârâtul T. J. D. din modul în care este formulată una din clauzele contractului de vânzare – cumpărare privind imobilul din O, nu a fost invocată decât prin concluziile scrise, depuse de acesta după concluziile pe fond în faţa J u d e c ă t o r i e i O r a d e a.

Altfel spus, această excepţie de fond nu a fost pusă în discuţia părţilor şi reclamantul, neavând cunoştinţă că a fost ridicată, nu şi-a putut formula nici o poziţie, instanţa de fond trebuind să înlăture excepţia cu acest motiv, şi nu ca neîntemeiată.

Aceeaşi problemă, în analiza criticilor formulate de reclamant, a fost ridicată în ceea ce priveşte problema inexistenţei obligaţiei de scutire de raport în patrimoniul pârâtei T. B. E. deoarece şi această discuţie a fost deschisă doar prin concluziile scrise.

Instanţa de apel a apreciat că raportul juridic a fost practic greşit soluţionat deoarece pârâta nu avea calitate procesuală pasivă în cererea formulată de reclamant care viza raportul donaţiei deghizate în forma unui contract de vânzare – cumpărare dar, pe de altă parte, din modul în care acţiunea a fost formulată, apare evident faptul că H. M. G a solicitat a se constata că actul reprezintă, în fapt, o donaţie făcută în favoarea fratelui său, T. J. D., aspect care, punctual, nu a fost contestat de pârâţi.

S-a subliniat în repetate rânduri de tribunal că pârâţii nu au formulat în faţa judecătoriei în termen legal nici o altă apărare decât cea prin care au subliniat că actul pus în discuţie reprezintă voinţa reală a părţilor, nerăspunzând la nici una din celelalte motive de inopozabilitate invocate de reclamant în procesul de stabilire a compunerii masei succesorale dezbătute în urma decesului mamei reclamantului şi a pârâtului T. J. D..

Nerăspunzând faţă de cererile formulate, pârâţii au blocat practic orice dezbatere în contradictoriu a acestor probleme şi orice posibilitate a reclamantului de a solicita, faţă de calitatea sa de moştenitor rezervatar invocată, de altfel, reducţiunea liberalităţii care nu se impune câtă vreme beneficiarul aparent – în speţă, pârâta T. B. E. – nu înţelege să protejeze dreptul real pe care pretinde că l-a dobândit prin contractul din 17 mai 2006, protecţie pe care nu a solicitat-o nici un moment până la închiderea dezbaterilor, formulându-şi apărările subsidiare doar prin concluziile scrise, singurul act procedural care nu se comunică părţii adverse şi care, de principiu, nu poate cuprinde nimic altceva decât o trecere în revistă şi o analiză a probelor şi aspectelor ridicate şi discutate, şi în nici un caz cereri şi apărări noi.

În concluzie, tribunalul a apreciat că în condiţiile în care singura apărare a pârâţilor a fost aceea că actul juridic este un veritabil contract de vânzare – cumpărare, fără a răsturna, însă, prezumţia prevăzută de art. 845 C. civ., cererea reclamantului în sensul că actul reprezintă, în fapt, o donaţie făcută de mama sa în favoarea celuilalt fiu apare ca fiind pe deplin admisibilă, cu consecinţa raportării valorii întregului imobil la masa succesorală.

Referitor la includerea în masa succesorală a valorii dintre cele patru parcele de teren de la U. înstrăinate reclamantului şi preţul achitat, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu ar fi fost legal investită, câtă vreme reclamantul a precizat de mai multe ori că doreşte includerea acestei diferenţe în masa succesorală, anularea acţiunii reconvenţionale ca netimbrată neavând nici o legătură cu această manifestare expresă de voinţă a unuia dintre moştenitori de a completa valoarea acestei mase.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii reconvenţionali T. J. D. şi T. B. E., solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului formulat, în principal în sensul desfiinţării sentinţei primei instanţe cu retrimitere pentru rejudecare în fond, iar în subsidiar în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul H. M. G.

Aspectele pe care acest recurs le ridică sunt numeroase, de aceea ele vor fi analizate în mod distinct.

1.Problema aplicării art. 297 alin. 1 cod procedură civilă ca soluţie a instanţei de apel poate fi invocată în recurs exclusiv de către recurentul T. J. D., pe de o parte deoarece el este singurul care a declarat apel în cauză, iar pe de altă parte deoarece doar el are calitate procesuală activă în acţiunea reconvenţională, admiterea acestei cereri determinând repunerea părţilor în situaţia anterioară, deci readucerea imobilelor la masa succesorală, doar acest recurent având calitatea de moştenitor al defunctei, nu şi recurenta T. B. E..

Orice discuţie legată de legalitatea soluţiei de anulare a acţiunii reconvenţionale, precum şi de culpa generării acestui motiv de casare şi substanţa unui astfel de motiv devine lipsită de obiect câtă vreme pârâţii reconvenţionali, H. M. G şi H. N. F., prin declaraţii autentice, au precizat că sunt de acord cu admiterea acestei cereri.

Reprezentând voinţa părţilor, instanţa va lua act de aceasta, admiţând sub acest aspect recursul, modificând sentinţa în sensul arătat de părţile raportului juridic punctual pus în discuţie, în temeiul art. 304 pct. 8 combinat cu art. 312 alin. 1 – 3 C. pr. civ.

Trebuie menţionat faptul că soluţionarea cererii direct în recurs nu produce nici un prejudiciu recurentului deoarece acţiunea a fost admisă aşa cum a solicitat. Pe de altă parte, cum instanţa de apel deja inclusese, la cererea reclamantului, în masa succesorală, diferenţa dintre valoarea terenurilor şi preţul achitat, admiterea acţiunii reconvenţionale va determina o diferenţă destul de redusă în ceea ce priveşte masa succesorală, fiind vorba o diferenţă egală cu valoarea preţului stipulat în cele două contracte.

Cum prin acţiunea reconvenţională, pârâtul a solicitat ca aceste terenuri să fie atribuite reclamantului, instanţa va proceda în consecinţă, recalculând apoi sulta datorată de recurent intimatului reclamant.

2.Recursul formulat de T. B. E. nu poate să vizeze decât schimbările determinate de decizia atacată în conţinutul sentinţei judecătoriei deoarece această recurentă nu a atacat cu apel sentinţa instanţei de fond.

Din acest punct de vedere, se constată că drepturile recurentei nu sunt afectate în nici un mod ca urmare a pronunţării deciziei.

O analiză atentă a deciziei determină concluzia că patrimoniul recurentei nu a suferit în urma pronunţării acesteia deoarece constatarea caracterului simulat al actului atât sub aspectul obiectului acestuia, cât şi al persoanei interpuse, determină doar inopozabilitatea actului faţă de reclamant, nu şi faţă de terţi.

Reclamantul nemaisusţinând cererea de raportare a imobilului în natură, practic recurenta T. E. B. îşi păstrează calitatea de proprietar tabular deţinută, opozabilă faţă de terţi, putând să valorifice acest drept.

Pe de altă parte recurenta nu a fost obligată la nici o plată faţă de reclamant, astfel încât afirmaţia că T. E. B. ar fi fost obligată la raport este falsă.

Faptul că soţul ei, T. J. D., a fost obligat să raporteze la masa succesorală valoarea întregului imobil este lipsită de relevanţă faţă de această recurentă, care nu suportă nici o pierdere concretă resimţită în patrimoniul său şi nu are nici o calitate în raportul succesoral născut între T. J. D. şu H. M. G ca urmare a decesului mamei celor doi.

În aceste condiţii, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul recurentei T. B. E. va fi respins ca nefondat.

3.Referitor la aspectele de nelegalitate a deciziei invocate de recurentul T. J. D., trebuie menţionat în primul rând că acesta a criticat doar soluţia de admitere a apelului reclamantului de către instanţa de apel, nu şi pe cea de respingere a propriului său apel, de altfel, cu ocazia cuvântului pe recurs reprezentantul acestuia solicitând, în subsidiar, menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Vor fi cercetate însă absolut toate ideile şi criticile recurentului, chiar dacă se vizează şi hotărârea instanţei de fond şi chiar dacă o vizează aceste critici pe recurenta T. B. E., instanţa fiind datoare să răspundă la toate criticile formulate.

O primă analiză se impune a fi făcută asupra modului în care cele două părţi ale raportului juridic au înţeles să investească instanţa, deoarece această analiză va fi esenţială pentru soluţionarea criticilor formulate, de reclamant în apel şi de pârât în recurs, pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra legalităţii hotărârilor pronunţate.

Reclamantul, prin acţiunea introductivă (fila 3 dosar fond) a solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu pârâţii la 17 mai 2006 de mama sa, convenţia reprezentând în realitate o donaţie deghizată, şi, în continuare, invocând calitatea sa de moştenitor rezervatar, a solicitat a se raporta la masa succesorală întregul imobil, ba, mai mult, uzând de prevederile art. 765 C. civ., a solicitat raportul în natură a bunului.

În aceste condiţii, indiferent de ceea ce susţin recurenţii în prezent, era suficient de clar că reclamantul a uzat şi de dreptul său de a solicita respectarea rezervei, şi faptul că a cerut raportarea la masa succesorală a întregului imobil.

Faţă de această acţiune, aşa cum a fost ea formulată, pârâţii recurenţi, prin întâmpinare, au formulat o singură apărare (fila 22 dosar fond) prin care şi-au apărat poziţia precizând că actul de vânzare – cumpărare reprezintă voinţa reală a părţilor.

În cuprinsul motivării poziţiei lor, recurenţii precizează:„în fapt, subsemnaţii am achitat la cumpărarea imobilului preţul stipulat. Prezumţia prevăzută de art. 845 C. civ. şi invocată de către reclamant în sensul că vânzarea ar fi în realitate o donaţie deghizată este o prezumţie a legii care însă poate fi combătută şi răsturnată cu probe”.

Nici o altă apărare nu a fost formulată de recurenţi de la data depunerii întâmpinării – 18 septembrie 2006 – şi până la 15 noiembrie 2007, dată la care s-a acordat cuvântul în fond, când în concluziile orale este susţinută din nou poziţia exprimată prin întâmpinare (fila 217 dosar fond, încheierea în care s-au consemnat concluziile părţilor).

Pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise, depuse la 20 noiembrie 2007 – în termenul de pronunţare, după dezbaterea în fond – recurenţii ridică, pentru prima dată, problema lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei T. B. E. într-o eventuală cerere privind raportul liberalităţii, precum şi cea a scutirii de raport .

În aceste condiţii instanţa de apel a constatat în mod corect că judecătoria a pronunţat o hotărâre nelegală în momentul în care a analizat apărări care nu au fost puse niciodată în discuţia părţilor.

Obligaţia de a formula aceste apărări revenea recurenţilor.

În condiţiile în care reclamantul, prin conţinutul însuşi al acţiunii, şi-a precizat cererea suficient de clar, apărările invocate de recurenţi trebuiau puse în discuţia părţilor, normele nefiind imperative, ci dispozitive.

Recurenţii nu au formulat nici o apărare legată de faptul că s-a invocat că vânzarea este o donaţie deghizată în favoarea fiului T. J. D., şi chiar clauza invocată de recurent ca reprezentând o ipotetică scutire de raport evidenţiază că autoarea părţilor a avut în vedere, la încheierea actului, calitatea de fiu a părţii contractante, fiind corectă concluzia instanţei de apel că nu se poate reţine că defuncta ar fi dorit să o gratifice pe recurenta T. B. E..

Este adevărată şi menţiunea făcută de instanţa de apel că prezenţa recurentei la semnarea actului nu are relevanţă sub aspectul dovedirii intenţiei de gratificare, fiind un automatism prezenţa ambilor soţi când actul autentic ce se semnează vizează un imobil.

Dar, dacă această problemă s-ar fi ridicat, şi doar în trecere, recurenta putea să dovedească o relaţie foarte bună cu soacra sa, care să permită concluzia dorinţei de gratificare, sau, dimpotrivă, reclamantul ar fi putut dovedi că o astfel de intenţie ar fi fost exclusă. Dar nu au fost administrate nici un fel de probe, deoarece nici unul dintre pârâţi nu a ridicat problema că actul ar fi o donaţie în favoarea lor, ci au susţinut că actul este o vânzare – cumpărare.

Caracterul simulat al actului nu a fost stabilit de instanţă, aşa cum afirmă recurenţii, doar prin aplicarea mecanică a prezumţiei prevăzute de art. 845 C. civ., ci avându-se în vedere taxele stabilite de notarul care nu a putut să coboare sub un preţ minim, potrivit normelor fiscale imperative (fila 82 dosar fond) – preţ minim de expertiză care era de 10 ori mai mare decât cel prevăzut în contract – şi valoarea reală a bunului, stabilită în baza expertizei efectuate, valoare din care preţul stipulat reprezintă 3,5%.

Astfel, deşi reclamantul era protejat de o prezumţie legală, ceea ce determina răsturnarea sarcinii probei – după cum au recunoscut chiar recurenţii, doar că nu au administrat nici o probă pentru a o răsturna prezumţia, ei înşişi – el este cel care a dovedit cu prisosinţă că actul este, în realitate, o donaţie deghizată făcută în favoarea fratelui său, potrivit susţinerilor sale.

Reclamantul nu a solicitat reducţiunea donaţiei, deşi îşi invocase calitatea de moştenitor rezervatar în petitul acţiunii introductive, din simplul motiv că pârâţii nu au formulat nici o apărare faţă de afirmaţia că, dacă este o donaţie, ea este făcută exclusiv în favoarea celuilalt moştenitor.

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte problema scutirii de raport la care recurentul a făcut trimitere tot direct în concluziile scrise, ori această apărare este şi mai delicată, deoarece constatarea scutirii de raport trebuia solicitată şi pusă în discuţia părţilor de titularul liberalităţii, instanţa neavând posibilitatea să o analizeze din oficiu. Mai mult, valoarea clauzei la care face trimitere recurentul de asemenea trebuia discutată în contradictoriu de părţi.

În cazul actelor încheiate de un autor comun cu unul dintre moştenitori, celălalt moştenitor care îşi protejează interesele este terţ faţă de act, acesta putând să administreze toate probele pe care le consideră necesare pentru a înlătura aparenţa creată de act.

Totuşi, după cum s-a mai arătat, soluţia instanţei de apel, în mod corect, nu lipseşte actul de efecte juridice – de aceea nu afectează interesele recurentei T. B. E., fiind O. afirmaţia potrivit căreia aceasta ar fi obligată la raport – ci doar impune raportarea de către recurent a diferenţei dintre preţul prevăzut în contract şi valoarea bunului – aceasta fiind cea din urmă cerere a reclamantului -, soluţie conformă dispoziţiilor legale. Practic, întreaga masă succesorală este partajată, în aceste condiţii, celor doi descendenţi direcţi, ambii moştenitori rezervatari.

Faţă de toate cele precizate, instanţa va admite recursul doar în limitele în care intimaţii au fost de acord cu modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reconvenţionale, menţinând restul dispoziţiilor deciziei, respectiv ale sentinţei aşa cum au fost acestea menţinute prin decizia T r i b u n a l u l u i B i h o r, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Faţă de modul de soluţionare a recursului, cheltuielile de judecată vor fi compensate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul formulat de recurentul pârât T. J. D., domiciliat în O,(...), .1, . 2, judeţul B, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi H. M. G şi H. N. F., ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 19, .13, judeţul B, împotriva deciziei civile nr. 569/A din 17 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r pe care o modifică în parte şi, admiţând apelul formulat de pârâtul reclamant reconvenţional T. J. D. , schimbă în parte sentinţa civilă nr. 7175 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a şi în sensul că :

Admite acţiunea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional T. J. D. în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali H. M. G şi H. N. F..

În baza convenţiei părţilor, lipseşte de efecte juridice contractele de vânzare cumpărare încheiate de I. F. cu pârâţii reconvenţionali H. M. G şi H. N. F. autentificate sub nr. 1719/6 octombrie 2003 şi 2240/28 octombrie 2004 de BNP T. E..

Dispune restabilirea situaţiei anterioare de c.f. în sensul radierii dreptului pârâţilor reconvenţionali înscrise în temeiul actelor lipsite de efecte juridice în c.f. 1968 E., c.f. 399 şi c. f. 179 U..

Constată că parcelele cu nr. top. 734/2b din c.f. 399 U., nr. top. 403 şi 404 din c.f. 179 U. şi cota de 21532/21850 părţi din parcela cu nr. top. 5990 E. fac parte din masa succesorală a defunctei I. F. şi le include în lotul atribuit intimatului reclamant H. M. G.

Stabileşte sulta finală datorată de T. J. D. În favoarea lui H. M. G la suma de 130.673,58 lei.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei civile nr. 569/2008 a T r i b u n a l u l u i B i h o r.

Respinge recursul formulat de recurenta T. E. B. domiciliată în O,(...), .1, . 2, judeţul B, împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

DECIZIA CIVILĂ NR.701/2009-R/ Pronunţată în şedinţa publică din 15 aprilie 2009.