Conditiile exercitarii petitiei de ereditate

Petitia de ereditate este actiunea prin care un mostenitor cere instantei recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar-universal sau cu titlu universal, si obligarea celui care detine bunurile mostenirii, la restituirea lor. Daca instanta judecatoreasca constata ca mostenitorul aparent a fost de buna-credinta, acesta nu va fi obligat sa restituie fructele percepute, iar pentru bunurile înstrainate, va restitui doar pretul lor.

Prin sentinta civila nr. 12.380/16.12.1983, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta U.S. împotriva pârâtei C.A., a constatat ca aceasta este unica succesoare a defunctei sale matusi, cu vocatie la masa succesorala, ce se compune dintr-un imobil - teren si constructie - situat în Bucuresti, str. D., nr. 3, sectorul 1, si bunuri mobile, a obligat pârâta sa restituie toate aceste bunuri reclamantei si sa-i lase în libera proprietate imobilul. S-a retinut ca reclamanta, conform actelor de stare civila depuse la dosar, este nepoata de sora a defunctei V.P.C. si, ca ruda de gradul 3, accede la mostenire, în lipsa altor mostenitori, urmând sa culeaga întreaga masa succesorala. A fost respinsa cererea reconventionala formulata de pârâta C.A., prin care a solicitat sa se constate ca s-a considerat mostenitor al defunctei, în baza donatiei încheiate la 20.03.1989, prin care i-a lasat toate bunurile mobile si imobile, obligarea reclamantei sa o despagubeasca pentru toate cheltuielile ocazionate de boala si înmormântarea defunctei. Actul de donatie prezentat de pârâta nu are eficienta juridica, întrucât nu este autentificat si nici nu poate fi privit ca un legat, în conditiile art. 859 Cod civil, deoarece are în vedere obligatii în sarcina celui caruia profita actul, ce trebuie îndeplinite pe perioada vietii.

Prin decizia civila nr. 898/14.04.1995, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a admis apelul formulat de pârâta C.A., a schimbat, în parte sentinta Judecatoriei, în sensul ca a admis, în parte, actiunea reclamantei, constatând ca pârâta-apelanta este mostenitor aparent si de buna-credinta, ca a vândut, cu buna-credinta, imobilul bun succesoral si fiind obligata sa restituie reclamantei-intimate toate bunurile mobile si suma de 69.500 lei, reprezentând pretul obtinut pentru imobil, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei. Tribunalul a pornit de la o încadrare corecta a actiunii formulata de reclamanta, care îmbraca elementele juridice ale petitiei de ereditate, actiune prin care mostenitorul legal solicita de la succesorul aparent predarea bunurilor ce formeaza obiectul masei succesorale. Pârâta-apelanta a fost cumnata defunctei si a îngrijit-o pâna la deces ocupându-se de înmormântare si parastasele ulterioare. Între pârâta-apelanta si defuncta s-a încheiat un act de donatie, prin care defuncta lasa cumnatei sale toata averea, înscris în baza caruia apelanta s-a comportat ca un adevarat mostenitor, înstrainând o parte din bunurile succesorale. Desi acest act este lovit de nulitate, atât ca donatie, cât si ca legat cu titlu universal, confera partii în favoarea careia a fost dat, calitatea de mostenitor aparent.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta U.S., care a criticat-o de nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura acestuia, hotarârea pronuntata fiind data cu încalcarea legii, respectiv a art. 1201 Cod civil. Recursul este nefondat. Actiunea înregistrata de recurenta-reclamanta pe rolul Judecatoriei sectorului 1, este o actiune tipica de petitie de ereditate, chiar daca partea nu a folosit o astfel de formulare, însa caracterul actiunii rezulta nu din termenii folositi, ci din obiectul cererii si din motivarea de fapt si de drept a actiunii. În mod corect au fost apreciate probele administrate în cauza, de catre tribunal, atunci când a constatat ca intimata-pârâta, fata de nivelul sau de pregatire profesionala, respectiv, de ignoranta, necunoscând cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca actul ce i l-a lasat defuncta, a fost de buna-credinta, comportându-se ca singura mostenitoare a acesteia. Atât defuncta, cât si pârâta, persoane în vârsta, fara grad ridicat de instructie, nu aveau de unde sa stie care sunt formalitatile necesare pentru ca actul intitulat "donatie" sa fie valabil, fie si numai ca legat cu titlu universal. Constatând ca pârâta este mostenitor aparent, de buna-credinta, în mod legal, tribunalul a obligat-o numai la restituirea pretului pentru bunul înstrainat din masa succesorala, ca o consecinta a constatarii bunei sale credinte, fara a depasi astfel limitele investirii, întrucât, în cazul petitiei de ereditate, constatarea bunei sau relei-credinte a mostenitorului aparent obliga instanta, chiar daca nu este investita cu o astfel de cerere, sa se pronunte asupra obligatiei de restituire a bunurilor succesorale catre mostenitorul legal.

Fata de aceste considerente, recursul va fi respins, ca nefondat.

 

C.A. Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, decizia 1089 din data de 22 noiembrie 1995