Cine poate cere reductiunea?

REDUCTIUNE TESTAMENT. ACTIUNE INTRODUSA DE SUCCESORII CU TITLU PARTICULAR AI MOSTENITORULUI REZERVATAR. LIPSA CALITATE PROCESUALA ACTIVA. ANULAREA CONTRACTELOR DE VANZARE CUMPARARE INCHEIATE DE SUBDOBANDITORI.

Potrivit art. 848 Cod civil „reductiunea liberalitatilor va putea fi ceruta numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfatiseaza drepturile lor”.

Practica judiciara si literatura de specialitate sunt constante în a considera ca prin persoana care „înfatiseaza drepturile”, sunt avuti în vedere avânzii cauza, adica succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorilor rezervatari, precum si creditorii mostenitorilor rezervatari.

Dobânditorii cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar (de exemplu cumparatorul sau donatarul unui bun individual din mostenire) are, în aceasta materie, calitatea de terta persoana si prin urmare nu intra în categoria celor ce „înfatiseaza drepturile” mostenitorilor rezervatari.

 Decizia civila nr. 1188 din 7 iulie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 2264/111/2006 constata ca, prin sentinta civila sentinta civila nr. 860 din 10 februarie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 3130/2004, s-a admis în parte cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost formulata si completata de reclamantii pârâti reconventionali C.G. si C.F.T. în contradictoriu cu pârâtii S.P.E., S.N.L., S.E., Statul Român, prin M.F.P., D.G.F.P. si C.L. ;

 s-a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti reconventionali S.N.L. si S.E.M.în contradictoriu cu reclamantii pârâti reconventionali C.G. si C.F.T.,

 s-a dispus anularea în parte a certificatului de mostenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de B.N.P. P.F. în limita cotelor disponibile;

s-a constatat ca reclamantii pârâti reconventionali sunt legatari cu titlu particular ai defunctei S.F., decedata la 24 martie 2004, în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 de B.N.P. B.F.E.;

 s-a constatat calitatea de mostenitor rezervatar în calitate de fiu unic al defunctei, a numitului S.I., rezerva succesorala a acestuia reprezentând 1/2 din masa succesorala si s-a dispus reductiunea testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 potrivit rezervei succesorale;

au fost respinse capetele de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2301 din 30 martie 2004 de B.N.P. P.F., încheiat de S.I. si S.P.E., si a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1419/14 aprilie 2004 de B.N.P. M.A., încheiat de S.P.E. în calitate de vânzator, si S.N.L. (casatorit cu S.E.M.) în calitate de cumparator, precum si radierea drepturilor de proprietate înscrise în baza acestor contracte în C.F. nr. 70192 Oradea;

 s-au respins capetele de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantilor pârâti reconventionali în C.F. nr. 70192 Oradea si evacuarea pârâtilor reclamanti reconventionali din imobilul în litigiu;

 s-a luat act de renuntarea la cererea de interventie în nume si interes propriu a pârâtului reclamant reconventional S.N.L. si au fost compensate cheltuielile de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a constatat ca S.F. a instituit prin testament autentificat, drept legatar cu titlu particular asupra imobilului în litigiu pe reclamanti, ocazie cu care si fiul defunctei a semnat o declaratie olografa în care a mentionat ca a luat la cunostinta de existenta testamentului autentic.

Cu toate acestea, dupa decesul mamei sale, pârâtul S.I. s-a prezentat la notar si a solicitat deschiderea procedurii succesorale, declarându-se unic mostenitor, sens în care i s-a eliberat un certificat de mostenitor, iar în ziua urmatoare, la acelasi notar a încheiat contract de vânzare-cumparare prin care a înstrainat imobilul ce facea parte din masa succesorala pârâtului S.P..

La data de 9 aprilie 2004, reclamantii au depus o cerere la Biroul de carte funciara în vederea notarii procesului în coala funciara a imobilului, la data de 14 aprilie 2004 imobilul a fost vândut de catre S.P. cumparatorilor pârâti S.N. si S.E.M., dreptul acestora fiind înscris în cartea funciara.

Prima instanta a retinut ca desi reclamantii aveau calitate de mostenitori ai defunctei, subdobânditorii au fost de buna credinta, prezumtie care în speta nu a fost rasturnata, dat fiind faptul ca S.I. a prezentat un certificat de mostenitor în baza caruia aparea ca si unic proprietar al imobilului.

Totodata a retinut ca la data încheierii celui de-al doilea contract atacat, procesul nu era efectiv notat în cartea funciara, fiind înregistrata doar cererea de notare a procesului.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel reclamantii C.G. si C.F., solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul admiterii actiunii formulate si completate, respingerii actiunii reconventionale, cu consecinta lipsirii de efecte juridice a certificatului de mostenitor nr. 70/29 martie 2004 si a tuturor actelor subsecvente si a predarii imobilului în favoarea legatarilor particulari. Au solicitat apelantii si obligarea intimatilor la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate.

Prin decizia civila nr. 370 din 5 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2264/111/2006, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de intimatul C.L.O.; s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii C.G. si C.F.T. si a fost schimbata în parte sentinta instantei de fond în sensul ca s-a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamantii – pârâti reconventionali; s-a respins actiunea reconventionala formulata de pârâtii – reclamanti reconventionali; s-a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public P.F. si radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui S.I., de sub B 2, din C.F. nr. 70192 Oradea; s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2301/30 martie 2004 de B.N.P. P.F., încheiat între S.I. si S.P.E., si s-a dispus radierea dreptului de proprietate de sub B 3, din C.F. nr. 70192 Oradea; s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1419 din 14 aprilie 2004 de B.N.P. M.A., încheiat de S.P.E., în calitate de vânzator, si S.N.L. – casatorit cu S.E.M., în calitate de cumparatori, si s-a dispus radierea drepturilor înscrise sub B 4-5 în C.F. nr. 70192 Oradea.

S-a constatat ca reclamantii au calitate de legatari cu titlu particular ai defunctei S.F., decedata la 24 martie 2004, în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 de B.N.P. B.F.E. si s-a dispus înscrierea dreptului lor de proprietate cu titlu de mostenire – bun comun în C.F. nr. 70192 Oradea; s-a dispus evacuarea pârâtilor S.N.L. si S.E.M. din imobilul înscris în C.F. nr. 70192 Oradea; s-a respins actiunea fata de pârâtul C.L.O., pentru lipsa calitatii procesuale pasive si au fost obligati intimatii S.P.E., S.N.L. si S.E. la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1.679 lei în favoarea apelantilor.

Pentru a pronunta în acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele: La 23 septembrie 2003, S.F. întocmeste un testament autentic prin care îi instituie legatari cu titlu particular pe reclamantii apelanti, facând mentiunea ca are un mostenitor rezervatar si ca legatul se face cu scutire de raport.

Aceasta mentiune este lipsita de relevanta deoarece legatarii nu se încadreaza în categoria mostenitorilor carora li se aplica dispozitiile privind raportul succesoral, C.F.T. fiind nepoata de sora a testatoarei.

Obiectul legatului este constituit de imobilul înscris în C.F. nr. 70192 Oradea. Ceea ce prezinta relevanta însa, este faptul ca fiul testatoarei a avut cunostinta de existenta acestui testament, fapt necontestat ulterior pe perioada cercetarilor penale. S.Fl.a decedat la 24 martie 2004, fiul acesteia, S.I., se prezinta la Biroul Notarului Public P.F. si obtine la 29 martie 2004, certificatul de mostenitor nr. 70 care atesta ca, în calitate de fiu, este singurul mostenitor al defunctei.

Reaua sa credinta si falsitatea declaratiilor sale sunt confirmate prin ordonanta din 26 octombrie 2004 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, prin care acestuia i se aplica o amenda administrativa datorita lipsei pericolului social al faptei. Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea solicita însa instantei civile, lipsirea de efecte a certificatului de mostenitor, dosar nr. 8927/2004 al Judecatoriei Oradea.

 La 9 aprilie 2004, legatarii C.G. si C.F. formuleaza actiune civila împotriva fiului defunctei pentru a obtine lipsirea de efecte a certificatului de mostenitor si recunoasterea calitatii lor de legatari, solicitând totodata predarea legatului.

 La aceeasi data o copie a actiunii este depusa, împreuna cu o cerere de notare în C.F. nr. 70192 Oradea, la Biroul de Carte Funciara de pe lânga Judecatoria Oradea. S.I. înstraineaza prin contract autentic imobilul la 30 martie 2004 intimatului S.P.E., care, la rândul sau, îl înstraineaza intimatilor S. la 14 aprilie 2004, tot prin act autentic.

În prezentul proces, pârâtii S.N.L. si S.E.M., pe calea actiunii reconventionale, au solicitat reductiunea legatului pâna la limita de 1/2 parte pentru respectarea rezervei mostenitorului rezervatar – fiu.

O cerere similara nu a fost însa formulata de titularul ei – S.I., si nici de S.P.E., care la 6 decembrie 2005 (fila 106 dosar fond) învedereaza instantei ca achieseaza la actiunea reconventionala formulata de pârâtii S., deoarece a fost cumparator de buna credinta.

Potrivit art. 119 alin. 2 Cod procedura civila, cererea reconventionala trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare în judecata, ori este evident ca acest înscris depus de pârât nu îndeplineste conditiile cerute de art. 112 Cod procedura civila. Ca este asa, o dovedeste chiar sentinta instantei de fond, care nu se pronunta asupra nici unei cereri formulata de S.P..

Potrivit art. 848 Cod civil, reductiunea poate fi ceruta de rezervatar si de creditorii acestuia, ori pârâtii reconventionali nu se regasesc în nici una din aceste categorii. Practic, nu exista nici o creanta certa, lichida si exigibila a sotilor S. fata de mostenitorul S., raportul juridic existând între S. si S., pe de o parte, iar pe de alta parte între S. si S.

Actiunea oblica nu confera calitate procesuala creditorului legatarului, iar pe de alta parte, existenta creantei este conditionata de producerea evictiunii. În legatura cu acest aspect, se constata ca nelegal instanta de fond a admis actiunea în reductiunea testamentului formulata de un tert care evident are interesul de a formula aceasta cerere, dar este lipsit de dreptul conferit de legiuitor unei categorii extrem de stricte de subiecte de drept, astfel încât, sub acest aspect, sentinta a fost schimbata în temeiul art. 296 Cod procedura civila.

Ajungând în punctul de a analiza validitatea celor doua contracte de vânzare-cumparare încheiate de vânzatorii neproprietari ai imobilului ce face obiect al conventiilor, instanta a cercetat, prin prisma normelor aplicabile, efectele acestor conventii, cercetare solicitata de legatarii particulari care, în urma respingerii actiunii reconventionale, vor culege în întregime legatul.

Certificatul de mostenitor a fost eliberat la 29 martie 2004, fiind de neînteles cum pentru contractul din 30 martie 2004, cumparatorul ar fi putut verifica situatia de carte funciara. Este adevarat ca pârâtul S. ar fi putut sa vada extrasul de carte funciara în care sa apara înscris numele antecesoarei lui S.I. si certificatul de mostenitor.

Referitor însa la contractul încheiat de vânzatorul S. cu cumparatorii S., se constata ca la data încheierii acestuia (14 aprilie 2004) era deja depusa la Biroul de carte funciara cererea apelantilor de notare a procesului înregistrat la 9 aprilie 2004. Potrivit art. 31 din Decretul Lege nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciara îsi produc efecte de la data înregistrarii cererilor de înscriere, ordinea înregistrarii statornicindu-le rangul. Norma este preluata de art. 27 din Legea nr. 7/1996, potrivit caruia înscrierile de carte funciara devin opozabile fata de terti de la data înregistrarii cererii.

Fata de aceste prevederi legale, contractul din 14 aprilie 2004 a fost încheiat pe riscul cumparatorilor, astfel încât acestia nu se pot preleva de buna lor credinta.

Pe de alta parte însa, buna credinta a cumparatorilor este lipsita de relevanta prin prisma normelor care reglementeaza opozabilitatea fata de tertii subdobânditori, chiar de buna credinta, a actiunii în rectificare de carte funciara.

Art. 38 din Legea nr. 7/1996 preia reglementarea corespunzatoare din Decretul Lege nr. 115/1938, conditionat de formularea acesteia în termen de 3 ani de la data înregistrarii cererii pentru înscrierea dreptului a carui rectificare se cere, ori aceasta actiune a fost formulata la câteva zile de la înscrierea dreptului lui S.I. în calitate de mostenitori al mamei sale.

Facând aplicarea dispozitiilor legale enuntate, instanta a constatat nulitatea celor doua contracte de vânzare-cumparare analizate, a dispus restabilirea situatia de carte funciara si, constatând calitatea necontestata a reclamantilor de legatari particulari, a dispus înscrierea dreptului lor în cartea funciara si evacuarea pârâtilor S., care au în acest moment posesia apartamentului în litigiu.

Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C.L. deoarece calitate procesuala pentru mostenirea vacanta ramasa în urma decesului pârâtului S.I. are D.G.F.P. B., care a fost citata în cauza.

 Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul S.P.E. solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de numitii C. si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile nr. 860/2006 a Judecatoriei Oradea.

În motivarea recursului se arata ca în mod gresit instanta de apel a dispus anularea totala a certificatului de mostenitor emis pe seama numitului S.I., întrucât acesta avea calitatea de mostenitor rezervatar, prin testamentul facut de antecesoarea sa, fiindu-i încalcata rezerva succesorala, ce reprezinta 1/2 din imobil.

Referitor la reductiunea testamentului, este evident faptul ca S.I. nu a renuntat la acest drept nici expres si nici tacit, iar pe de alta parte, intimatii S. – care au devenit ulterior proprietarii imobilului prin act translativ de proprietate, aveau calitatea de a solicita reductiunea conform art. 848 Cod civil, încadrându-se în categoria celor „care înfatiseaza drepturile”, notiune care include atât creditorii, cât si pe avânzii cauza (succesorii cu titlu particular), intimatii S. incluzându-se în aceasta din urma categorie.

În ceea ce-l priveste pe recurent, la data la care a fost introdus în cauza, acesta nu se mai afla în proprietatea imobilului, nemaiavând astfel nici un interes în a solicita reductiunea. Referitor la contractul încheiat între recurent si numitul S.I., în mod gresit s-a dispus anularea lui, nefiind dovedita reaua credinta a recurentului. Recurs au declarat si pârâtii recurenti S.N.L. si S.E.M., solicitând modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii apelului si mentinerii hotarârii instantei de fond.

În motivarea recursului se arata ca nu se poate retine în sarcina acestora reaua credinta la încheierea contractului, în conditiile în care la acea data în cartea funciara aparea ca proprietar intimatul S.P., iar la foaia de sarcini nu aparea notat procesul pornit de apelanti pentru anularea certificatului de mostenitor.

În alta ordine de idei, certificatul de mostenitor nu putea fi anulat în întregime, deoarece S.I. era mostenitor rezervatar dupa S.F. pentru cota de 1/2-a parte, iar recurentii S. aveau calitatea de a solicita reductiunea testamentului în calitate de succesori cu titlu particular ai acestuia. Recurs a declarat si M.E.F.– prin D.G.F.P. solicitând modificarea hotarârii atacate,în sensul respingerii actiunii fata de acesta, retinând lipsa calitatii procesuale pasive, neaflându-ne în prezenta unei mosteniri vacante. Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatii C.G. si C.F.T.au solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acestea sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

Referitor la certificatul de mostenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public P.F., prin care se atesta calitatea de unic mostenitor a lui S.I. dupa defuncta S.F., acesta a fost emis cu încalcarea evidenta a prevederilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, dezbaterea succesorala desfasurându-se în lipsa legatarilor cu titlu particular instituiti în baza testamentului autentic nr. 1931/2003, acestia nefiind citati, desi S.I. cunostea de existenta testamentului.

Falsul declaratiilor sale, date în fata notarului, a fost stabilit prin Ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea din 26 octombrie 2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia, aplicându-i-se o amenda administrativa.

În ceea ce priveste validitatea celor doua contracte de vânzare – cumparare, în mod corect instanta de apel a retinut nulitatea absoluta a acestora, întemeiata pe reaua credinta a partilor la încheierea lor.

Astfel, din declaratia data de S.I. în fata organelor de urmarire penala (fila 12 din dosarul nr. 2407/P/2004), rezulta ca desi a avut cunostinta de testamentul întocmit de mama sa în favoarea intimatilor reclamanti, a întocmit documentele pentru succesiune în fata notarului, declarând ca este mostenitor unic, fiind sprijinit de o persoana cu numele S., care a fost cu acesta în toata aceasta perioada.

În ceea ce priveste cel de-al doilea contract, este de retinut faptul ca la data încheierii acestuia (14 aprilie 2004), la Biroul de carte funciara era înregistrata înca din 9 aprilie 2004 o cerere a intimatilor reclamanti de notare a prezentului proces, cerere care potrivit art. 31 din Decretul-Lege nr. 115/1938 este opozabila tertilor de la data înregistrarii, având prioritate fata de orice alta cerere.

Pe de alta parte, potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, care preia reglementarea din Decretul-Lege nr. 115/1938, actiunea în rectificare se va putea îndrepta si împotriva tertilor subdobânditori, cu titlu oneros, chiar daca acestia sunt de buna credinta, în termen de trei ani de la data înregistrarii cererii de înscriere formulata de dobânditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, ori prezenta actiune a fost formulata înlauntrul acestui termen.

În mod corect a fost respinsa si cererea reconventionala formulata de petentii S.; astfel, potrivit art. 848 Cod civil, reductiunea liberalitatilor va putea fi ceruta numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfatiseaza drepturile lor. Practica judiciara si literatura de specialitate sunt constante în a considera ca prin persoanele care „înfatiseaza drepturile” sunt avuti în vedere avânzii cauza, respectiv succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorilor rezervatari, precum si creditorii mostenitorilor rezervatari. Dobânditorii cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar (de exemplu cumparatorul sau donatarul unui bun individual din mostenire) au în aceasta materie, calitatea de terte persoane si prin urmare nu intra în categoria celor ce „înfatiseaza drepturile” mostenitorilor rezervatari. În fine, nefondat este si recursul declarat de M.E.F. prin D.G.F.P. acesta fiind introdus în cauza în reprezentarea Statului, pentru mostenire vacanta, numitul S.I. fiind decedat, fara mostenitori. Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea urmeaza în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila, sa respinga recursurile declarate ca nefondate, iar în baza art. 274 Cod procedura civila, sa-i oblige pe recurenti la 1.000 lei cheltuieli de judecata în favoarea intimatilor C., reprezentând onorariu avocatial.