Anulare certificat de mostenitor ca urmare a unei marturii mincinoase.

 

Latura obiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa savârsita de inculpata consta în consemnarea unor declaratii mincinoase în fata notarului public cu ocazia dezbaterii unei mosteniri, aceasta fiind o cauza în care se asculta martori, potrivit art. 260 alin. (1) C.pen. coroborat cu dispozitiile ce reglementeaza procedura succesorala, în continutul Cap. I, Sectiunea a III-a din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala.

Latura subiectiva a aceleiasi infractiuni consta în intentia indirecta a inculpatei de a contribui prin atestarile sale la stabilirea altei stari de fapt decât cea corespunzatoare realitatii. Nu se poate retine îndoiala sub care s-ar fi aflat inculpata cu prilejul consemnarii declaratiilor în fata notarului public, pentru a da eficienta juridica erorii de fapt, cu titlu de cauza care înlatura caracterul penal al faptei, deoarece potrivit art. 51 alin. (1) C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei. Or, inculpata a avut reprezentarea, deci cunostea ca prin declaratiile sale s-ar putea produce rezultatul denaturarii devolutiunii succesorale. De asemenea, prevederile art. 170 si 948 C.proc.pen. statueaza ca, daca nu exista constituire de parte civila în cauza penala, instanta se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris si dispune restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii, când schimbarea acelei situatii rezulta în mod vadit din infractiune, iar restabilirea este posibila. O atare restabilire poate conduce nu numai la anularea actului principal declarat fals, ci si la actul subsecvent acestuia, fara deosebire ca unul dintre actele desfiintate are caracter contractual.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 1142/R din 11 decembrie 2008 (judecator dr. Marian Bratis)

Prin sentinta penala nr. 265/03.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj în dosar nr. 950/252/2008, s-a dispus condamnarea inculpatei A.E., pentru savârsirea infractiunii de fals în declaratii prevazuta si pedepsita de art. 292 C.pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C.pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen., în conditiile prevazute de art. 71 C.pen.

În baza art. 81 si 82 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii, pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de încercare.

S-a dispus condamnarea inculpatei B.T., pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta si pedepsita de art. 260 C.pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C.pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C.pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen., pe durata si în conditiile prevazute de art. 71 C.pen.

În baza art. 81 si 82 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de încercare.

S-a dispus anularea Certificatului de mostenitor nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP S.G. si a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1272/06.07.2007 de acelasi BNP.

Din actele si probele de la dosar instanta a retinut în fapt si în drept urmatoarele:

La data de 6 iunie 2007 la BNP G.S. s-a eliberat Certificatul de mostenitor nr. 82/06.07.2007 în dosarul 100/2007 din care rezulta ca învinuita A.E. este unica mostenitoare dupa defunctul M.T., dobândit prin mostenire, asupra imobilului situat în C. nr. 239. Pentru deschiderea procedurii succesorale inculpata A.E., a dat o declaratie, sub sanctiunea art. 292 C.pen., din care rezulta ca în afara sa nu mai sunt alti mostenitori. De asemenea, inculpata a facut în fata notarului o depozitie de martor sub juramânt, din care rezulta ca defunctul a avut un singur copil pe A.E. În realitate defunctul a avut patru copii si anume pe R.M., B.A., M.I. si A.E. si patru nepoti: B.V. si B.I. , fii lui B.A., I.E. si G.R. ( fiicele lui M.I.).

Posibil ca inculpatele sa fi dat aceste declaratii în scopul de a obtine certificatul de mostenitor si a vânzarii catre B.T. a imobilului sus-mentionat, deoarece în aceiasi zi, la acelasi notar s-a perfectat si contractul de vânzare-cumparare prin care inculpata A.E., în calitate de vânzator a vândut imobilul inculpatei B.T.

Inculpatele au recunoscut ca au mers împreuna la notar la data sus-mentionata, inculpata A.E. precizând ca nu a aratat în fata notarului ca ceilalti frati ai sai în prezent decedati au copii, considerând ca acestia si-au primit partea lor de mostenire si ca ea este singura mostenitoare a defunctului M.T., iar inculpata B.T. a semnat declaratia notariala prin care a afirmat ca singurul mostenitor al defunctului M.T. este inculpata A.E.

În drept, fapta inculpatei A.E., de a da o declaratie necorespunzatoare adevarului în fata notarului, asa cum s-a retinut mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals în declaratii prevazuta si pedepsita de art. 292 C.pen., text prevazut de lege în baza caruia a fost condamnata inculpata, la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În drept fapta inculpatei B.T. de a face afirmatii mincinoase, în fata notarului, în conditiile aratate mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 C.pen., text de lege în baza caruia a fost condamnata inculpata la 6 luni închisoare.

Fata de aceasta inculpata s-au aplicat dispozitiile art. 74 si 76 lit. d) C.pen. privind circumstantele atenuante fata de faptul ca aceasta nu este recidivista si fata de pozitia sa procesuala.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor s-a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen., de gradul de pericol social, împrejurarile în care s-au savârsit faptele si de datele personale ale fiecarei inculpate.

În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatelor drepturile prevazute de art. 64 lit. a) si b) C.pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins fara executare efectiva, prin privare de libertate, astfel ca s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 81 si 82 C.pen. si s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor aplicate inculpatelor, atât a pedepsei principale cât si a celei accesorii stabilindu-se termen de încercare de 2 ani si 6 luni pentru fiecare inculpata.

În baza art. 170 C.proc.pen. si art. 245 lit. e) C.proc.pen. s-a dispus restabilirea situatiei anterioare încheierii actelor respectiv anularea Certificatului de mostenitor nr. 82/06.07.2007 eliberat de BNP S.G. si a Contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1272/06.07.2007 de BNP S.G.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpata B.T., înregistrat pe rolul Tribunalului Timis la data de 07.07.2008, sub acelasi numar de dosar, respectiv, 950/252/2008, solicitând admiterea acestuia, întrucât sentinta primei instante este netemeinica si nelegala, având în vedere ca exista o eroare de fapt.

Tribunalul Timis prin decizia penala nr. 263/A din 10 octombrie 2008, pronuntata în dosar nr. 950/252/2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata B.T., împotriva sentintei penale nr. 265/03.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj în dosar nr. 950/252/2008.

Analizând apelul de fata, tribunalul a constatat ca acesta este neîntemeiat, pentru urmatoarele considerente:

La data de 06.07.2007 apelanta inculpata B.T. a dat o declaratie, în fata notarului public G.F., în cuprinsul careia a aratat ca l-a cunoscut pe defunctul M.T., decedat în anul 1940, si ca acesta a avut un singur copil, si anume pe A.E., inculpata si ea prin acelasi rechizitoriul al Parchetului de pe lânga Judecatoria Lugoj.

În baza declaratiei aratate, precum si a mentiunilor facute de cea din urma inculpata, acelasi notar a emis, la data de 06.07.2007, Certificatul de mostenitor nr. 82, în cuprinsul caruia mentiona ca inculpata A.E. este unica mostenitoare a defunctului M.T.

În realitate, defunctul a avut patru copii, prin declaratiile celor doua inculpate trei succesibili fiind omisi de la dezbaterea succesorala.

În declaratiile date pe parcursul procesului penal inculpata apelanta a recunoscut ca avea cunostinta de faptul ca defunctul a mai avut cel putin un copil si ca ar fi comunicat acest aspect notarului public. Ea a mai aratat ca nu a citit declaratia pe care i-a prezentat-o notarul, fiind convinsa ca aceasta reproduce exact cele declarate de ea.

Apararea apelantei inculpate nu poate fi primita, deoarece aceasta avea obligatia de a citi declaratia înainte de a proceda la semnarea ei.

De altfel, având în vedere ca, în aceeasi zi, inculpata A.E. i-a vândut apelantei un imobil inclus în masa succesorala, s-a putut trage concluzia ca aceasta din urma a avut tot interesul ca vânzatoarea sa fie considerata unica mostenitoare, în caz contrar aceasta neputând perfecta vânzarea.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca, raportat la probele administrate în cauza, judecatoria a retinut o corecta stare de fapt.

În ceea ce priveste pedeapsa aplicata, având în vedere ca inculpata a avut o comportare pozitiva înainte de comiterea faptei, concretizata în lipsa antecedentelor penale, si ca a fost sincera în cursul cercetarilor, tribunalul a considerat ca, raportat la prevederile art. 72 C.pen., Judecatoria a facut o corecta individualizare a sanctiunii aplicate. Aceleasi considerente determina si solutia Judecatoriei de suspendare a executarii pedepsei închisorii.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, vazând ca la emiterea certificatului de mostenitor nu au fost avuti în vedere toti succesibilii, ale caror interese au fost fraudate, în mod justificat Judecatoria a dispus anularea certificatului de mostenitor întocmit pe baza declaratiilor mincinoase ale celor doua inculpate. Asa fiind, s-a impus si anularea actului subsecvent, ca urmare a anularii actului principal, deoarece inculpata A.E. nu mai putea vinde de vreme ce calitatea ei de unica mostenitoare, recunoscuta prin certificatul de nastere anulat, a încetat.

Fata de toate considerentele mai sus aratate, observând ca Judecatoria a pronuntat o hotarâre temeinica si legala, tribunalul a respins apelul formulat de apelanta B.T.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termenul legal inculpata B.T., înregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara sub nr. 950/252/2008 din 17.11.2008, prin care a solicitat modificarea în tot a hotarârilor pronuntate în prima instanta si în apel în sensul achitarii sale conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.proc.pen. cu aplicarea art. 51 C.pen. pentru eroare de fapt si a mentinerii certificatului de mostenitor si a contractului de vânzare-cumparare.

Recursul nu a fost motivat.

Inculpata a depus prin aparator concluzii scrise, prin care a aratat ca: declaratia sa a fost rastalmacita, deoarece în continutul deciziei penale nr. 263/A/10.10.2008 nu a fost redata în întregime, iar din cele mentionate reiese ca ea l-ar fi cunoscut pe defunctul M.T., decedat în anul 1940, lucru care nu este posibil; s-a prezentat la notar pentru a încheia un contract de vânzare-cumparare cu A.E., si nicidecum sa dea alte declaratii; notarul avea pregatite mai multe înscrisuri si a pus-o sa semneze, unele scrise si altele în alb, paralel cu o discutie prin care a întrebat-o daca o cunoaste pe vânzatoare, pe sora acesteia si pe tatal inculpatei A.E., raspunzându-i ca nu l-a cunoscut pe acesta dar fiica lui i-a spus ca el mai are în viata un singur copil, pe A.E.; daca ar fi cunoscut ca individul care a aparut dupa cumpararea imobilului de catre ea si sotul ei si a intrat în casa, devenit martor ulterior, era mostenitor, nu ar fi depus plângere penala împotriva acestuia – nu s-a facut dezbaterea succesorala si nici dovada ca acesta ar fi acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni de la decesul lui M.T.; declaratia semnata de ea a facut referire la cele spuse de A.E., dar acest lucru nu a fost luat în seama; sentinta penala nu este opozabila sotului ei privitor la latura civila, acesta nefiind introdus în cauza.

Curtea de Apel Timisoara examinând decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor analizate din oficiu, a constataat ca recursul inculpatei B.T. este nefondat pentru considerentele ce urmeaza.

Potrivit art. 260 alin. (1) C.pen., infractiunea de marturie mincinoasa consta în fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat.

În cauza, cu ocazia dezbaterii succesiunii dupa defunctul M.T., în baza art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, notarul public a ascultat-o ca martor pe inculpata recurenta B.T., aceasta declarând ca l-a cunoscut pe defunctul M.T., decedat în 1940, din spusele partii, dar nu a avut contacte cu acesta si ca stie ca a avut un singur copil, pe coinculpata A.E.

Din probatoriul administrat rezulta, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca inculpata recurenta B.T. a facut o afirmatie mincinoasa în fata notarului public când a declarat ca stie ca defunctul a avut un singur copil, pe coinculpata A.E.

În acest sens este declaratia martorului B.V., nepotul de fiica al defunctul M.T. si nepotul de sora al numitei R.M. si al inculpatei A.E., care arata ca a locuit în imobilul litigios din 1990-1991 si pâna la momentul declaratiilor sale în procesul penal, iar inculpata B.T. era vecina de casa cu imobilul ocupat de matusa lui, A.E.

De asemenea, martorul B.I., fratele martorului B.V., a declarat ca a mers de câteva ori în vizita la fratele sau în imobilul în discutie, unde a întâlnit-o si pe inculpata B.T., despre care banuieste ca stia ca el este nepotul lui R.M. din moment ce fratele lui era acolo si stia ca el este fratele celui care locuieste în casa respectiva.

Aceste declaratii se coroboreaza si cu faptul ca, în aceeasi zi în care s-a emis certificatul de mostenitor pe numele inculpatei A.E., s-a încheiat între vânzatoarea A.E. si cumparatoarea B.T. si contractul de vânzare-cumparare a cotei indivize de 24/56 parti din constructii si 3977/9280 mp. teren. Din aceasta împrejurare reiese interesul pe care l-a avut inculpata recurenta B.T. în darea declaratiei mincinoase, în lipsa careia nu se putea emite certificatul de mostenitor doar pe numele inculpatei A.E. si, în consecinta, nu se putea perfecta contractul de vânzare-cumparare între vânzatoarea A.E. si cumparatoarea B.T.

Asadar, latura obiectiva a infractiunii consta în actiunea inculpatei B.T. de a face declaratii mincinoase în fata notarului public cu ocazia dezbaterii unei mosteniri, aceasta fiind o cauza în care se asculta martori în sensul art. 260 alin. (1) C.pen., asa cum prevede si procedura succesorala reglementata în Capitolul I, Sectiunea a III-a din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala.

Latura subiectiva consta în intentia recurentei de a da declaratii mincinoase în vederea crearii unei stari periculoase pentru înfaptuirea justitiei.

Instanta de recurs va înlatura sustinerile inculpatei recurente B.T. conform carora s-a aflat în eroare de fapt si astfel se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.proc.pen. cu aplic. art. 51 C.pen.

Conform art. 51 alin. (1) C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

Probele administrate confirma ca inculpata B.T. s-a aflat, daca nu în deplina cunostinta de cauza ca ceea ce declara nu corespunde adevarului, cel putin în îndoiala cu privire la împrejurarea daca inculpata A.E. este sau nu unicul mostenitor al defunctului M.T.

Eroarea nu se confunda cu îndoiala, care presupune ca inculpata este constienta ca nu poate sa-si reprezinte realitatea, caz în care ar trebui sa nu treaca la actiune.

Când în pofida acestei îndoieli inculpata a trecut la executarea actiunii, raspunde pentru fapta comisa, deoarece a acceptat producerea unui rezultat socialmente periculos.

Rezulta ca inculpata B.T. a actionat cel putin cu intentie indirecta, realizând astfel si latura subiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa.

Referitor la sustinerea aparatorului inculpatei recurente ca sentinta penala nu este opozabila sotului ei privitor la latura civila deoarece acesta nu a fost introdus în cauza si nimeni nu s-a constituit parte civila, Curtea a constatat ca este nefondata, instanta de fond facând o corecta aplicare a dispozitiilor art. 170 coroborate cu art. 348 C.proc.pen. care prevad ca instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris si restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii, când schimbarea acelei situatii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

În privinta sanctiunii, s-a observat ca au fost corect individualizate atât pedeapsa aplicata (închisoarea, în cuantum inferior minimului prevazut de lege, cu retinerea unor circumstante atenuante) cât si modul de executare a acesteia (suspendarea conditionata), având în vedere gradul de pericol social concret al infractiunii (fata de modul de savârsire si consecintele acesteia) si persoana inculpatei (care nu are antecedente penale).

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpata.