Anulare certicat de mostenitor- persoana vatamata.


Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin menţiunile cuprinse în certificatul de moştenitor poate cere anularea acestuia.

Moştenitorul sau moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială nu pot cere anularea decât dacă fac dovada unui viciu de consimţământ sau a unui motiv de nulitate absolută (frauda la lege, cauză ilicită, obiect ilicit etc.). Fără a se confunda cu un contract, certificatul de moştenitor este totuşi rezultatul unui acord între moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială necontencioasă. Or, acest acord trebuie să fie neafectat de vicii de consimţământ sau cauze de nulitate absolută.

Moştenitorilor participanţi la procedura succesorală notarială nu li se permite aşadar să facă „dovada contrară" menţiunilor cuprinse în certificatul de moştenitor, faţă de ei acest act având o forţă probantă deplină.

Acţiunea moştenitorilor pentru anularea certificatului de moştenitor pentru vicii de consimţământ este supusă termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute la art. 9 din actul normativ menţionat.

Faţă de terţi însă certificatul de moştenitor nu are decât o forţă probantă relativă, menţiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de dovadă admis de lege. Astfel, pot cere anularea certificatului de moştenitor persoanele străine de moştenire care au drepturi proprii asupra bunurilor incluse în certificatul de moştenitor ca făcând parte din masa succesorală.

(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,

decizia civilă nr. 385 din 2 decembrie 2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 12 mai 2008 reclamantul C.P. l-a chemat în judecată pe pârâtul B.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 59 din 25 martie 2005, cu privire la imobilele constând într-o casă de locuit de 48 mp, o bucătărie de vară în suprafaţă de 28 mp, un grajd de 28 mp, anexe, precum şi terenul aferent, bunuri rămase după defuncta B.T., decedată la data de 7 noiembrie 2004, în sensul că pârâtului îi revine cota de părţi indivize din bunurile menţionate şi nu cota de 1/1 cum s-a prevăzut în certificat. A solicitat, de asemenea, ieşirea din indiviziune cu privire la aceste imobile şi atribuirea lor în lotul său, cu egalizarea loturilor prin sultă.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 17 noiembrie 2004 a decedat B.T., cu care a fost în relaţii de concubinaj peste 40 de ani, perioadă în care, fiind amândoi săraci, au primit suprafaţa de 5 ari teren de la numitul G.A. de pomană. Gospodăria descrisă în petitul acţiunii a fost ridicată de el împreună cu defuncta.

A apreciat că defuncta a avut mai mulţi copii, dar care i-au predecedat, el rămânând singurul copil în viaţă care, însă, de mult timp este plecat la tatăl său în Ucraina. Deşi cunoştea foarte bine că cei doi concubini au avut contribuţii egale la dobândirea acestor imobile, imediat după decesul lui B.T., pârâtul a obţinut certificatul de moştenitor nr. 59 din 25 martie 2005, declarându-se unic moştenitor, însă prin sentinţa civilă nr. 1879/2007 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că el, reclamantul, şi pârâtul au un drept de coproprietate asupra imobilelor identificate în certificatul de moştenitor contestat, în cote de A p.i. fiecare.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, dedusă în prezenta cauză din sentinţa civilă nr. 1961 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 4388 din 3 noiembrie 2008, Judecătoria Rădăuţi a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 59 din 25 martie 2005 cu privire la imobilele constând din casă de locuit de 48 mp, o bucătărie de vară în suprafaţă de 28 mp, un grajd de 28 mp, anexe, precum şi terenul aferent, bunuri rămase după defuncta B.T., decedată la data de 7 noiembrie 2004, în sensul că pârâtului îi revine cota de 1/2 p.i. şi nu cota de 1/1 cum s-a prevăzut în certificat. Capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune a fost disjuns.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 1879 din 21 mai 2007 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că părţile din prezentul litigiu au un drept de coproprietate asupra imobilelor constând în casă, grajd şi bucătărie, situate în com. Brodina, pe terenul în suprafaţă de 512 mp, în cote de câte V2 p.i. fiecare.

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B.I., prin care a reiterat excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei acţiunii şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 97 din 3 martie 2009, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că, admiţând excepţia, a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 125 din 5 mai 2009, a admis recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii tribunalului, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând în motivare că instanţa de apel a soluţionat cauza pe o excepţie care nu este dată, situaţie care echivalează cu soluţionarea pricinii fără a intra în cercetarea fondului.

Tribunalul Suceava, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 273 din 8 septembrie 2009, a respins apelul declarat de pârât ca nefundat, cu obligarea acestuia la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu este dată în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 2039/2005 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă şi irevocabilă, prin care acţiunea reclamantului C.P. a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, pe motiv că nu are calitatea de moştenitor după defuncta B.T., întrucât, în prezentul litigiu, reclamantul a solicitat anularea în parte a aceluiaşi certificat de moştenitor pe un alt motiv, întemeiat pe dreptul său de proprietate în cotă de A p.i. din bunurile imobile ce compun masa succesorală, bunuri dobândite în timpul relaţiilor sale de concubinaj cu defuncta.

A reţinut instanţa de apel că reclamantul nu are calitatea de moştenitor după defuncta B.T., astfel că acţiunea sa, prin care contestă cuprinderea în masa succesorală rămasă după defunctă a unui bun proprietatea sa exclusivă, este guvernată de regulile aplicabile acţiunii reale, care este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv.

Prin urmare, în mod corect a fost respinsă excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantului.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., în motivarea căruia a arătat că legea nu distinge în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune în anularea certificatului de moştenitor între moştenitori şi persoanele vătămate într-un interes legitim, ci pentru toţi dreptul de a introduce o astfel de acţiune se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data emiterii actului.

Astfel, apreciază pârâtul recurent, eronat instanţa de apel a respins apelul pe motiv că acţiunea reclamantului este guvernată de regulile aplicabile acţiunii reale, care este imprescriptibilă.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin menţiunile cuprinse în certificatul de moştenitor poate cere anularea acestuia.

Moştenitorul sau moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială nu pot cere anularea decât dacă fac dovada unui viciu de consimţământ sau a unui motiv de nulitate absolută (frauda la lege, cauză ilicită, obiect ilicit etc.). Fără a se confunda cu un contract, certificatul de moştenitor este totuşi rezultatul unui acord între moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială necontencioasă. Or, acest acord trebuie să fie neafectat de vicii de consimţământ sau cauze de nulitate absolută.

Moştenitorilor participanţi la procedura succesorală notarială nu li se permite aşadar să facă „dovada contrară” menţiunilor cuprinse în certificatul de moştenitor, faţă de ei acest act având o forţă probantă deplină.

Acţiunea moştenitorilor pentru anularea certificatului de moştenitor pentru vicii de consimţământ este supusă termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute la art. 9 din actul normativ menţionat.

Faţă de terţi însă, certificatul de moştenitor nu are decât o forţă probantă relativă, menţiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de dovadă admis de lege. Astfel, pot cere anularea certificatului de moştenitor persoanele străine de moştenire care au drepturi proprii asupra bunurilor incluse în certificatul de moştenitor ca făcând parte din masa succesorală.

Cum, în speţă, reclamantul, căruia i s-a recunoscut definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra cotei de A p.i. din masa bunurilor care au fost trecute în certificatul de moştenitor contestat, nu pretinde că ar avea calitatea de moştenitor după defuncta B.T. şi nu invocă, deci, un caz de nulitate relativă, ci contestă faptul că în masa succesorală au fost cuprinse bunuri proprietatea sa, corect a reţinut instanţa de apel că acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar este guvernată de regulile aplicabile acţiunii reale, care este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv.