Actul de v - c sub semnatura privata, incheiat dupa implinirea termenului de optiune succesorala, nu face dovada acceptarii succesiunii

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta N. J., domiciliată în Tg. M,(...) .15, împotriva deciziei civile nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta asistată de avocat O. M. şi reprezentantul pârâtei intimate E. H., avocat N. B., lipsă fiind intimaţii pârâţii. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal prevăzut de lege şi nu este timbrat.

Reprezentanta recurentei depune la dosar chitanţa seria (...) nr. (...) din 06.10.2009 reprezentând taxa de timbru de 26,0 lei , timbru judiciar de 0,15 lei şi împuternicire avocaţială. Nemaifiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, arătând că succesiunea s-a făcut în lipsa recurentei, aceasta nefiind citată, iar certificatul de moştenitor fiind nul de drept, fiind eliberat numai pentru un singur moştenitor, menţionându-se că ceilalţi moştenitori au renunţat la moştenire, deşi nu există nici un act în acest sens, iar la solicitarea ataşării dosarului succesoral, acesta nu a mai fost găsit, instanţa nefăcând nici un demers în lipsa dosarului succesoral. Recurenta a formulat cerere în baza Legii 18/1991, cerere care nu a mai fost găsită la Comisia locală, întrucât pârâtul era membru al acestei comisii, iar instanţa a respins proba cu martorul N. E., care ştia despre înregistrarea cererii respective, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spere rejudecare, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea deciziei atacate şi a sentinţei primei instanţe ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că susţinerile recurentei sunt cele formulate şi în apel, cauza nefiind soluţionată pe fond, nu s-au administrat probe, acţiunea reclamantei a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor acesta este un act autentic şi nu s-a constatat nulitatea acestuia, iar reclamanta nu a putut face dovada înregistrării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate şi această dovadă nu se poate face prin proba cu martori.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă nr. 733 din 6 februarie 2008, J u d e c ă t o r i a T â r g u-M a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M şi excepţia tardivităţii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâta E. H.; a respins cererea formulată şi precizată de reclamanta N. J., în contradictoriu cu pârâtele E. H., T. J. L. J. şi Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, pentru stabilire calitate de moştenitor, anulare certificat de moştenitor şi modificare titlu de proprietate; a respins capetele de cerere formulate de reclamantă pentru stabilirea masei succesorale şi partaj, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei E. H. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

Prin decizia civilă nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş , Secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de N. J., împotriva sentinţei civile sus-menţionate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta N. J. şi a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8,9, 10 Cod procedură civilă şi art. 316 raportat la art. 295 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că atât decizia instanţei de apel cât şi sentinţa primei instanţe sunt nelegale şi netemeinice.

Sub acest aspect în primul rând s-a arătat faptul că instanţa de apel a respins cererile de probaţiune formulate deşi probele invocate nu fuseseră administrate la fond şi de asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de reclamantă împotriva comisiei locale de fond funciar N..

S-a mai susţinut că în mod greşit s-au respins cererile de probaţiune privind depunerea registrului cu cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi audierea martorului N. E. întrucât acesta era singurul mijloc pentru a face dovada că reclamanta şi ceilalţi moştenitori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, prin refuzul administrării acestor probe fiind încălcat dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor s-a arătat că instanţa a validat un certificat care este nul deoarece nu conţine nici un element din care să reiasă că ar fi fost citată vreo parte în faţa notarului sau că s-ar fi făcut vreo renunţare la moştenire.

Referitor la dosarul succesoral, deşi s-a cerut înaintarea acestui dosar, acesta nu a parvenit în faţa instanţei, iar susţinerea că dosarul respectiv este topit după trecerea a 10 ani, este nefondată şi nedovedită.

Recurenta reclamantă a invocat, de asemenea, faptul că a acceptat tacit moştenirea după antecesorul său, aspect dovedit de faptul că ea, în calitate de moştenitoare a vândut o parte din moştenire, chiar dacă vânzarea a intervenit ulterior împlinirii termenului de opţiune succesorală, însă toate aceste probleme au fost lăsate nerezolvate de către instanţă.

S-a mai relevat faptul că la ultimul termen de judecată, în faţa instanţei de fond s-a înaintat o cerere de chemare în judecată a altei persoane pe care instanţa a ignorat-o în totalitate, nu a pus-o în discuţia părţilor şi nici nu s-a pronunţat asupra ei, ceea ce constituie motiv de casare a hotărârii.

Pârâta E. H. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de recurenta reclamantă, arătând că asupra extinderii cadrului procesual şi împotriva comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate instanţa de apel a arătat pe larg în cuprinsul deciziei motivele de respingere a cererii formulate. De asemenea, instanţa de fond şi de apel au motivat respingerea cererii de admitere a probei testimoniale, arătând în mod explicit că dovada formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate se face cu înscrisuri şi nu prin martori.

Pârâta a mai arătat că esenţa speţei se rezolvă însă dintr-un alt punct de vedere având în vedere că indiferent dacă reclamanta a depus sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în mod separat faţă de fratele său, aceasta nu avea calitate de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile în care s-a constatat calitatea ei de renunţătoare la succesiunea rămasă după tatăl său.

Având în vedere că prin certificatul de moştenitor nr. 859/1981 s-a stabilit calitatea reclamantei recurente de renunţătoare la succesiune rămasă după tatăl său şi întrucât nu s-a aprobat nici o cauză de nulitate absolută în legătură cu acest certificat de moştenitor este evident că reclamanta nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la 27 noiembrie 2006 la J u d e c ă t o r i a T â r g u-M reclamanta N. J. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele E. H., T. J. şi L. B. stabilirea masei succesorale rămase după defunctul L. B., decedat la 22 iulie 1971 şi partajarea masei succesorale conform prevederilor art. 728 Cod civil.

În motivarea acţiunii s-a arătat că părţile sunt moştenitoarele defunctului L. B., reclamanta N. J. şi pârâtele T. J. şi L. B., în calitate de fiice, iar pârâta E. H. în calitate de nepoată, aceasta fiind fiica lui L. B., decedat la 23 ianuarie 2005. În ceea ce priveşte masa succesorală s-a arătat că aceasta se compune din terenul în suprafaţă de 5,84 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. (...)/2006.

Pe parcursul judecării cauzei reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat şi anularea certificatului de moştenitor nr. 895/1981, emis după defunctul L. B., în care numitul L. B., figurează ca fiind singurul moştenitor al defunctului, în calitate de fiu, iar fiicele defunctului figurează ca fiind renunţătoare. De asemenea, s-a solicitat şi modificarea titlului de proprietate nr. (...)/2006, în sensul de a fi trecute în acest titlu şi reclamanta şi pârâtele T. J. şi L. B..

Reclamanta a invocat faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii moştenirii după tatăl său, luând cunoştinţă de certificatul de moştenitor contestat doar în cursul acestui proces. Referitor la titlul de proprietate s-a susţinut că toţi moştenitorii defunctului au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, însă în titlul de proprietate a fost trecut doar L. B., fiul defunctului L. B..

Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă în ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la stabilirea masei succesorale şi partajarea acesteia, întrucât aceasta este străină de succesiunea rămasă după tatăl său, nefăcând dovada că a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege. S-a mai reţinut că reclamanta nu a probat faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii succesiunii rămase după tatăl său, iar în privinţa reconstituirii dreptului de proprietate nu s-a făcut dovada că reclamanta şi celelalte moştenitoare ale defunctului ar fi formulat o astfel de cerere.

Din actele dosarului rezultă că prin certificatul de moştenitor nr. 895/25 iunie 1981, emis de fostul Notariat de Stat al judeţului M s-a stabilit că după defunctul L. B., decedat la 22 iulie 1971, singurul moştenitor este L. B., în calitate de fiu, acesta fiind tatăl pârâtei E. H.. Din certificatul de moştenitor rezultă că fiicele defunctului T. J., L. B. şi N. J., sunt străine de succesiune, întrucât nu au acceptat-o în termenul de opţiune succesorală de 6 luni, prevăzut de art. 700 Cod civil, termen care a început să curgă de la deschiderea succesiunii.

Susţinerile reclamantei în sensul că prima instanţă şi instanţa de apel au validat un certificat de moştenitor emis nelegal, se apreciază a fi nefondate. În primul rând reclamanta nu a dovedit faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii succesiunii în dosarul succesoral care a fost finalizat prin emiterea certificatului de moştenitor sus-menţionat. În lipsa dosarului succesoral care nu se mai găseşte în arhivă, reclamanta era cea care trebuia să aducă dovezi în sprijinul susţinerilor sale referitoare la faptul că nu a fost citată la dezbaterea succesiunii.

În ceea ce priveşte dosarul succesoral în care s-a emis certificatul de moştenitor nr. 895/1981, instanţa de fond a făcut demersuri pentru acvirarea acestuia, însă dosarul respectiv nu se găseşte nici în arhiva Camerei Notarilor Publici Târgu-M şi nici în arhiva J u d e c ă t o r i e i T â r g u-M (filele 58, 64-67 dosar judecătorie). Din actele dosarului instanţei de fond rezultă că în baza Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1758/C/30 iunie 2004 arhiva succesorală a fostului Notariat de Stat M, aflată la J u d e c ă t o r i a T â r g u-M , a fost predată Camerei Notarilor Publici M. Conform procesului verbal de predare-preluare încheiat la 1 august 2005 au fost preluate de la arhiva J u d e c ă t o r i e i T â r g u-M, alături de alte acte doar dosarele succesorale din perioada anilor 1986-1995, întrucât în privinţa dosarelor succesorale din perioada anterioară expirase termenul de păstrare de 10 ani. În aceste condiţii, în mod nejustificat se susţine că dosarul succesoral nu a fost acvirat din neglijenţa instanţei.

Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii în termenul de opţiune succesorală, iar actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, privind un imobil ce a aparţinut antecesorului său, la care a făcut referire, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, nu poate constitui o astfel de dovadă, acesta fiind încheiat doar în anul 1980, deci cu mult după împlinirea termenului de opţiune succesorală de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

O altă critică formulată prin cererea de recurs vizează modul de soluţionare a cererii de modificare a titlului de proprietate nr. (...)/2006 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. Prin titlul de proprietate menţionat s-a reconstituit în favoarea numitului L. B., în calitate de moştenitor al defunctului L. B., dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5,84 ha teren pe raza comunei E..

Reclamanta deşi a invocat faptul că şi ea a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care figurează în titlul de proprietate şi care i-a aparţinut tatălui său nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de cereri la Primăria comunei N. pe raza căreia se afla terenul la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991. Prin adresa nr. 17252/DV/E..11/2008 emisă de Instituţia Prefectului judeţului M reclamantei i s-au comunicat documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate în discuţie, existente în arhiva instituţiei menţionate, însă între aceste documente figurează doar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de L. B., fără a se face vreo referire la alţi eventuali moştenitori (filele 25-31 dosar tribunal). De altfel, aceste acte au fost anexate şi la întâmpinarea depusă de Instituţia Prefectului în dosarul primei instanţe (filele 82-88 dosar judecătorie). Mai mult, din întâmpinare rezultă că în urma demersurilor efectuate de Instituţia Prefectului, primăria comunei E. a comunicat faptul că surorile numitului L. B. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 79 dosar judecătorie).

În condiţiile în care reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri că a formulat şi a înregistrat la primărie cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar în evidenţele comisiilor de fond funciar nu se regăseşte o astfel de cerere, în mod justificat instanţa de fond şi instanţa de apel au respins cererea de audiere a martorului N. E.. Cererea de probaţiune a fost formulată pentru a se dovedi că i s-a înmânat martorului o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă dovada depunerii unei astfel de cereri nu se poate face cu martori, din moment ce Legea nr. 18/1991 prevede că o astfel de cerere trebuia formulată în scris şi înregistrată la primărie.

Reclamanta a mai susţinut că în faţa primei instanţe a formulat o cerere de chemare în judecată a unei alte persoane asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat. Din actele dosarului rezultă că la termenul din 15 ianuarie 2008 reclamanta a depus la dosar „o precizare de acţiune” şi nu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art.57 Cod procedură civilă. Prin această cerere reclamanta a urmărit să extindă cadrul procesual, chemând în judecată Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar E. pentru a fi obligată să prezinte instanţei registrul de evidenţă a cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991. Fiind vorba de o modificare a acţiunii introductive, care a fost depusă cu mult după prima zi de înfăţişare, în mod justificat, în conformitate cu prevederile art. 132 Cod procedură civilă, instanţa de fond nu s-a considerat investită cu soluţionarea ei şi nu s-a pronunţat asupra cererii respective.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea apreciază că soluţia instanţei de apel este legală, nefiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, întrucât tribunalul a interpretat corect actele deduse judecăţii, iar hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile în materie. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă nu se impune a fi analizat întrucât prevederile legale respective au fost abrogate. În consecinţă, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.

Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. J., domiciliată în Târgu-M,(...) .15, judeţul M, împotriva deciziei civile nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş, Secţia Civilă în dosarul nr(...).

Obligă reclamanta să-i plătească pârâtei E. H., domiciliată în M C,(...), . 18, judeţul H, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 6 octombrie 2009.

C.A. Targu Mures, Sectia Civila, de Munca si Asigurari Sociale, pentru Minori si Familie, Decizia nr.1518/R