Actiune in resciziune. Conditii de exercitare

Prin sentinta civila nr. 6563/2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de reprezentanta paratilor RI. si S.M., si pe cale de consecinta:

S-a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamantul R.V., in contradictoriu cu paratii R.I., R.I., S.M. ~i respectiv, G.M.L.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin actiunea civil a inregistrata, reclamantul RV. a chemat in judecata pe paratii RI., RI., S.M. si G.M.L., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna resciziunea impartelii imobilului casa din piatra cu mai multe incaperi, curte si gradina, in suprafata de 853 mp, avand nr. top. 371 Bistrita, dispusa prin Sentinta civil a nr. 6938/1997 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul civil nr. 5701/1996 si sa se dispuna rectificarea inscrierii in sensul revenirii la situatia anterioara de carte funciara.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca solicita sa se dispuna resciziunea partajului casei din Bistrita si a terenului aferent deoarece acesta s-a realizat prin dol, el fiinu prejudiciat, asa cum a putut constata ulterior.

Reclamantul a mai aratat ca la aceea data a fost de acord cu modalitatea de partaj dispusa intrucat aceasta era in favoarea tataIui sau RG., ca a fost de acord cu atribuirea in favoarea acestuia deoarece el a ramas in casa, ca la decesul acestuia urma sa isi primeasca partea care i se cuvenea prin dezbaterea mostenirii dupa tata.

A constatat faptul ca a fost pacalit cu ocazia partajului deoarece, ulterior tatal sau a incheiat cu paratii de randul 2 si 3 un nou contract de intretinere (856/19 martie 1999) si le-a transmis acestora apartamentul si terenul care i-au revenit in urma partajului. In acest mod a fost prejudiciat, pierzand orice drept de mostenire cu privire la acest imobil.

Tatal sau incheiase un alt contract de intretinere inainte de partaj (9717/17 septembrie 1995), astfel ca avea asigurata intretinerea din partea celor doi parati. Este evident ca al doilea contract de intretinere a fost incheiat doar pentru ca el sa nu mai aiba nici un drept de mostenire la acest imobil din Bistrita.

Prin urmare, in aceste conditii, avand in vedere faptul ca el a fost de acord sa se partajeze imobilul si sa se atribuie tataIui R.G. acel apartament, fara ca el sa primeasca vreo suprafata, in vederea mostenirii la data decesului, reiese cu claritate ca a fost inselat de catre ceilalti copartajanti si prejudiciat in acest mod.

In drept, s-au invocat prevo art. 790 Cod civil, art. 33 din Legea nr. 7/1996.

Paratii RI. si S.M., legal citati, au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de catre reclamant ca fiind inadmisibila, prescrisa, neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In sustinere au aratat ca in ceea ce priveste resciziunea impartelii, cererea este, in primul rand, inadmisibila.

Asa cum in mod intemeiat s-a evidentiat in doctrina, actiunea in resciziune reglementata de dispozitiile art. 790 alin. 1 Cod civil - potrivit carora "impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol" - vizeaza doar conventia de partaj (partajul conventional) incheiata prin violenta sau dol, indiferent de forma in care se incheie aceasta (inclusiv forma tranzactiei judiciare - art. 271 Cod procedura civila).

Prin ipoteza, dolul si violenta sunt vicii de consimtamant, care pot afecta conventia de partaj, iar nu hotararea judecatoreasa prin care s-a solutionat pe fond, in mod irevocabil, cererea de partaj.

O astfel de hotarare are autoritate de lucru judecat imprescriptibila si putea fi reformata sau retractata doar prin intermediul diilor legale de atac.

Prin Sentinta civila nr. 6938/1997 a Judecatoriei Bistrita s-a dispus iesirea din indiviziune cu privire la imobilul casa din piatra cu mai multe incaperi, curte si gradina, in suprafata de 853 mp - inscris atunci in C.F. 214 Bistrita, nr. top. 371, conform raportului de expertiza si tabelului de miscare parcelara, varianta a IV-a, intocmite de B.V.; si intabularea corespunzatoare in cartea funciara.

Potrivit acestei hotarari judecatoresti, casa a fost partajata in trei apartamente, dintre care apartamentul nr. 1 §i 153 mp teren aferent - cu nr. top. 371/1 - i-au revenit defunctului RG. Sentinta este irevocabila.

Aceasta a fost operata in cartea funciara, infiintandu-se 7 coli noi, respectiv: nr. 7246 - pentru nr. top. 371/1; nr. 7247 - pentru nr. top. 371/2 si 371/8; nr. 7248 - pentru nr. top. 371/3 §i 371/4; nr. 7249 - pentru nr. top. 371/6; nr. 7250 - pentru nr. top. 371/7; nr. 7251- pentru nr. top. 371/9; nr. 7252 - pentru nr. top. 371/5.

Ulterior, in baza unor contracte autentice de vanzare - cumparare si respectiv de intretinere viagera, au avut loc instrainari si noi intabulari; de exemplu, RI. a vandut imobilul identificat cu nr. top. 371/6, RF. - nr. top. 371/9, iar nr. top. 371/1 constituie obiectul contractului de intretinere viagera nr. 856/19.03.1999.

Acest ultim contract a facut obiectul controlului judecatoresc iar ca urmare a acestuia s-a stabilit valabilitatea acestui contract, prin respingerea actiunii aceluiasi reclamant, RV., de constatare a nulitatii absolute.

Solutia a fost justificata prin aceea ca actul mentionat indeplineste toate conditiile de fond cerute de art. 948 §i urm. Cod civil pentru validitatea sa, operand in temeiul acestuia transmiterea catre R.I. §i S.M. a dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. 7246 Bistrita, nr. top. 371/l.

Asa fiind, s-a stabilit si ca in masa succesorala ramasa dupa defunctul RG. nu intra acest imobil, care este proprietatea paratilor.

Pe de alta parte, potrivit dreptului comun, dolul si violenta sunt cauze care atrag nulitatea relativa; iar actiunile vizand astfel de nulitati sunt prescriptibile in termenul general de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care incepe sa curga de la nasterea dreptului la actiune.

RG. a decedat la 30 iulie 1999; contractul de intretinere viagera nr. 856 a fost incheiat la 19 martie 1999; iar prin actiunea inregistrata initial sub nr. 2668/2003 reclamantul RV. a solicitat constatarea nulitatii acestui contract.

Chiar daca reclamantul ar fi aflat despre existenta acestui contract - respectiv ca a fost "pacalit" - doar in anul 2003, tot pana in 2009 sunt mai mult de 3 ani.

Realitatea este ca nu a existat nici un dol si oricum, asa cum a aratat, Sentinta civila nr. 6938/1997 nu este una de expedient.

De altfel, un pact asupra unei succesiuni viitoare nici nu ar fi fost valabil.

Chiar de-ar fi fost un partaj conventional, actiunea reclamantului tot ar fi neintemeiata.

Paratii RI. si G.M.L., legal citati, nu s-au prezentat in instanta si nici nu au formulat intampinare.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii, judecatoria a statuat ca prin cererea formulata se solicita resciziunea (anularea) impartelii pentru dol. Intr-adevar, potrivit art.790 Cod civil, este admisibila desfiintare a partajului pentru dol sau violenta. Ceea ce a omis reclamantul este faptul ca, in speta, partajul a avut loc pe cale judiciara, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, si anume sentinta civila nr. 6938/1997, hotarare ce a intrat in puterea de lucru judecat.

In situatia de fapt expusa s-a apreciat ca cererea reclamantului estc inadmisibila pentru considerentele ce urmeaza.

Prevederile alt. 790 Cod civil se aplica partajului conventional, pentru simplul motiv ca partajul conventional se realizeaza prin vointa partilor, prin incheierea unei conventii civile, astfel ca aceasta, ca orice conventie, se supune regulilor generale in materie de validitate. Astfel, este binecunoscut faptul ca eroarea, dolul si violenta sunt vicii de consimtamant care atrag ca sanctiune nulitatea relativa a conventiei. Art. 790 Cod civil nu face decat sa aplice regulile generale enuntate anterior in materie de conventie cu privire la partaj. Singura diferenta este cea referitoare la eroare ce nu poate fi invocata ca motiv pentru resciziunea impartelii, intrucat ar fi absurd sa poata fi ceruta anularea pentru eroare asupra persoanei sau eroare asupra obiectului conventiei in materie de partaj.

Insa, atunci cand partajul are loc pe cale judiciara, se pronunta a hotarare judecatoreasca ce se bucura de autoritate de lucru judecat, aceasta din urma nefiind susceptibila de a fi anulata, intrucat nu este a conventie incheiata intre parti, ci o solutie pronuntata de instanta care nu poate fi atacata pentru dol sau violenta. Caile de atac ale unei hotarari judecatoresti sunt strict si limitativ enumerate de lege, iar a admite cererea reclamantului eehivaleaza eu a recunoaste alte cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti, nereglementate de lege, fapt ce nu poate fi admis.

Fata de cele expuse, s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de paratii RI. si S.M. si s-a respins ca inadmisibila cererea formulata.

Nu s-a mai considerat necesar sa se examineze exceptia preseriptiei extinctive, avand in vedere solutia eu privire la prima exceptie invocata in cauza.

Prin decizia civila nr. 51/A din 17 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R V., impotriva sentintei civile nr. 6563/2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita.

Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca motivele sustinute de apelant in vederea desfiintarii sentintei si trimiterii dosarului spre rejudecare la instanta de fond exced cazurilor stabilite de articolul 297 Cod procedura civila. Nepronuntarea asupra probelor cerute de parti nicidecum nu poate fi asimilata situatiei de rezolvare a procesului fara a intra in cercetarea fondului. Aceasta necercetare vizeaza exclusiv solutiile bazate pe transarea gresita a litigiului in temeiul unor exceptii procesuale preemptorii ori a unor acte de dispozitie, respectiv de renuntare a partilor la judecata cererilor de investire a instantei sau asupra insusi dreptului pretins.

In ce priveste modul de rezolvare a raporturilor dintre parti s-a concluzionat ca judecatoria a pronuntat a solutie ce trebuie confirmata din perspectiva normelor legale in materie si a dovezilor administrate.

Teza apelului potrivit careia partajul imobilelor intabulate initial in c.f. 214 Bistrita nr. top. 371 s-a infaptuit prin buna invoiala este contrazisa cu evidenta de sentinta civila nr. 6938/1997 pronuntata de Judecatoria Bistrita. Din examinarea hotararii se deduce ca, desi in actiunea reclamantului RV. s-a sustinut intervenirea intre coindivizari a unor intelegeri scrise de impartire si s-a cerut sa Ii se dea eficienta in proces, s-a adoptat forma impartelii judecatoresti, s-au format si s-au atribuit loturi dupa criteriile cotelor-parti si al folosintei, constatandu-se, in acelasi timp, nulitatea absoluta a conventiilor de partaj.

Asa fiind, acordul reclamantului la partaj nu poate fi interpretat prin prisma articolului 730 Cod civil, ci numai ca a achiesare la masurile luate prin sentinta prin neexercitarea cailor legale de atac.

 

Cum corect s-a retinut in sentinta atacata, ca actiunea in resciziune reglementata de art. 790 Cod civil nu poate fi exercitata impotriva unei imparteli dispuse pe cale judiciara, printr-o hotarare ce se bucura de atributul autoritatii de lucru judecat. Ea poate fl indreptata exclusiv in contra uneia care izvoraste din conventia coindivizarilor, deoarece viciile de consimtamant se constituie in imprejurari care afecteaza caracterul constient si liber al vointei de a incheia un act juridic.

Argumentele pentru care apelantul a apreciat justetea hotararii de sistare a indiviziunii si inoportunitatea declansarii controlului judiciar nu prezinta vreo relevanta in solutionarea acestei cauze si nu au fost primite ca temeiuri justificate legal pentru reintoarcerea la stare a de coproprietate.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.V. solicitand in principal casarea hohirarii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata la fond si recurs, iar in subsidiar modificarea hotararilor si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

In motivarea recursului arata ca instanta nu s-a pronuntat asupra probelor solicitate, respectiv interogatorii, probe testimoniale si expertiza tehnica.

Pe fond apreciaza actiunea admisibila Intrucat partajul a fost pronuntat pe intelegerea partilor.

Solicita resciziunea partajului casei din Bistrita si a terenului aferent deoarece acesta s-a realizat prin dol, reclamantul fiind prejudiciat.

A constatat ulterior ca cu ocazia partajului dupa decesul tatalui lui a fost pacalit, deoarece tatal lui a incheiat cu paratii de randul 2 si 3 un nou contract de intretinere nr. 856/19 martie 1999 si le-a transmis apartamentul si terenul care i-au revenit in urma partajului. In acest mod reclamantul a fost prejudiciat pierzand orice drept de mostenire cu privire la acest imobil.

Mentioneaza ca tatal lui a mai incheiat un contract de intretincre inainte de partaj nr. 9717/17 septembrie 1995, astfel ca avea asigurata intretinerea din partea celor doi parati, al doilea contract fiind incheiat pentru ca reclamantul sa nu aiba drept de mostenire la acest imobil din Bistrita.

In aceste conditii avand in vedere ca a fost de acord sa se partajeze imobilul si sa se atribuie tatalui lui R.G. acel apartament, fara ca sa primeasca vreo suprafata, in vederea mostenirii lui la data decesului tatalui, reiese cu claritate ca a fost Inselat de catre ceilalti copartajanti si prejudiciat in acest mod, ca urmare se impune resciziunea impartelii pentru doi si reinscrierea drepturilor in CF anterior partajului.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta nu este fondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:

In motivarea recursului se arata ca instanta nu s-a pronuntat asupra probelor solicitate, respectiv interogatorii, probe testimoniale si expertiza tehnica.

Acest motiv de recurs este inadmisibil deoarece art. 304 pct. 10 C.pr.civ. potrivit caruia "cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii" si art. 304 pet. n C.pr.civ. potrivit caruia "modificarea unei hotarari se poate cere, cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111 si pet. 112 din OUG nr. 138/2000 astfcl incat dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevazut dupa modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibila in prezenta cale extraordinara de atac.

Pe fond recurentul apreciaza actiunea admisibila Intrucat partajul a fost pronuntat pe intelegerea partilor. Solicita resciziunea partajului casei din Bistrita si a terenului aferent deoarece acesta s-a realizat prin dol, reclamantul fiind prejudiciat.

A constatat ulterior ca eu ocazia partajului dupa decesul tatalui lui a fost pacalit, deoarece tatal lui a incheiat cu paratii de rindul 2 si 3 un nou contract de intretinere nr. 856/19 martie 1999 si le-a transmis apartamentul si terenul care i-au revenit in urma partajului. In acest mod reclamantul a fost prejudiciat pierzand orice drept de mostenire cu privire la acest imobil.

Mentioneaza ca tatal lui a mai incheiat un contract de intretinere inainte de partaj nr. 9717/17 septembrie 1995, astfel avea asigurata intretinerea din partea celor doi parati, al doilea contract fiind incheiat pentru ca reclamantul sa nu aiba drept de mostenire la acest imobil din Bistrita. In aceste conditii avand in vedere ca a fost de acord sa se partajeze imobilul si sa se atribuie tatalui lui RG. acel apartament, fara ca sa primeasca vreo suprafata, in vederea mostenirii lui la data decesului tatalui, reiese cu claritate ca a fost inselat de catre ceilalti copartajanti si prejudiciat in acest mod, ca urmare se impune resciziunea impartelii pentru dol si reinscrierea drepturilor in CF anterior partajului.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece partajul imobilelor intabulate initial in c.f. 214 Bistrita nr. top. 371 s-a facut prin sentinta civila nr. 6938/1997 pronuntata de Judecatoria Bistrita iar nu printr-o conventie de partaj. Din cuprinsul acestei hotarari judecatoresti reiese ea desi reclamantul R V. a solicitat ca partajul intre coindivizari sa se faca potrivit unor intelegeri scrise de impartire, instanta a dat solutia impartelii judecatoresti, s-au format si s-au atribuit loturi dupa criteriile cotelor-parti si al folosintei, constatandu-se, in aeelasi timp, nulitatea absoluta a conventiilor de partaj.

Asa cum au retinut primele doua instante, actiunea in resciziune reglementata de art. 790 Cod civil nu poate fi exercitata impotriva unei imparteli dispuse pe cale judiciara, printr-o hotarare ce se bucura de atributul autoritatii de lucru judecat. Ea poate fi indreptata exclusiv in contra uneia care izvoraste din conventia coindivizarilor, deoarece viciile de consimtamant se constituie in imprejurari care afecteaza caracterul constient si liber al vointei de a incheia un act juridic, iar o hotarare judecatoreasca nu are caracteristicile unui acord de vointe, fiind un act jurisdictional care solutioneaza un litigiu si nu o conventie intre parti.

In temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 si art. 299 si urm. Cod procedura civila, curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevazute art. 304 Cod procedura civila.

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2361 din 1 octombrie 2010