Act simulat de vanzare-cumparare. Conditiile simulatiei. Este necesar sa se dovedeasca acordul de vointa al partilor cu privire la actul secret - donatie.

 

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

 

Şedinţa publică din data de: 19.11.2009

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă J. D. împotriva deciziei civile nr.114A/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E. şi intimatul intervenient E. G..

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă recurenta reclamantă J. D. prin avocat D. U. care depune împuternicirea avocaţială nr.(...)/23.09.2009, intimata pârâtă E. E. personal şi asistată de avocat cu împuternicirea avocaţială la dosar, şi intimatul intervenient E. G. personal şi asistat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă după care,

Părţile prezente învederează Curţii că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurentei reclamante J. D. solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat, în principal, modificarea deciziei din apel cu respingerea apelului formulat de E. G. şi pe fond menţinerea sentinţei civile pronunţată de Judecătoria sectorului 3 B. În subsidiar, admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare. În susţinerea recursului arată că prin acţiunea formulată s-a arătat că această acţiune a fost simulată, iar donaţia a fost una deghizată, intenţia părţilor fiind de a se încheia un act cu titlu gratuit, însă instanţa de apel a aplicat dispoziţiile legii cu privire la admiterea probelor şi nu a ţinut cont că recurenta reclamantă este un terţ. La instanţa de recurs pârâta a depus o declaraţie a intervenientului din care rezultă că acesta nu are pretenţii la acest imobil, în acest sens consideră că această declaraţie este foarte importantă şi ar fi trebuit administrată proba testimonială. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că vor fi solicitate pe cale separată.

Reprezentantul intimatului intervenient E. G. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea deciziei civile apelate ca fiind legală şi temeinică întrucât este riguros motivată. În combaterea recursului solicită a se avea în vedere că acest act de donaţie nu poate fi luat în considerare fiind dat cu întârziere, iar în acţiunea principală nu s-a menţionat că există vreun înscris secret. Mai arată că instanţa de apel corect a respins acţiunea întrucât părţile nu au făcut dovada că există un act secret, motiv pentru care nu s-a admis acţiunea. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul intimatei pârâte E. E. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, iar motivarea instanţei de apel este în neconcordanţă cu cererile formulate. Totodată arată că pârâta este în măsură să administreze probele care nu au fost solicitate şi că instanţa de recurs nu poate judeca ceea ce nu s-a solicitat la instanţa de fond. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Curtea interpelează intimata pârâtă prin reprezentant, care arată că intervenientul nesolicitând acest înscris, partea a considerat că este împiedicată să îl depună, deşi îl deţine, împiedicare constând în baza unei cereri exprese. Totodată mai arată că nici la instanţa de apel nu s-a solicitat depunerea acestui înscris şi pentru aceleaşi raţiuni nu a fost depus.

Reprezentantul intimatului intervenient E. G. revine şi arată că întâmplător s-a aflat de această cauză, în opinia sa pârâta era obligată să depună acest înscris, însă consideră că acest act secret nu există.

Reprezentantul recurentei reclamante J. D. în replică precizează că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui înscris, la acest moment a aflat de acest act, un motiv în plus pentru a se casa decizia recurată. Totodată mai arată că partea pe care o reprezintă se află în relaţii încordate cu sora sa.

Interpelată fiind intimata pârâtă E. E. personal arată că în prezent relaţiile cu sora sa sunt normale.

Curtea reţine cauza în pronunţare ce are ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă J. D. împotriva deciziei civile nr.114A/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E. şi intimatul intervenient E. G..

CURTEA

Având în vedere nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise urmează a,

 

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 24.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă J. D. împotriva deciziei civile nr.114A/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E. şi intimatul intervenient E. G..

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

H. T. B. D. E. J. S. E.

GREFIER

E. Ş.

 

 

DOSAR NR(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.510 R

Şedinţa publică din data de: 24.11.2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) S. (...)

GREFIER – E. Ş.

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă J. D. împotriva deciziei civile nr.114A/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E. şi intimatul intervenient E. G..

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 19.11.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24.11 2009, când în aceeaşi compunere, a decis:

C U R T E A

 

Deliberând, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 07.02.2007 sub nr(...), reclamanta J. D. a chemat în judecată pe pârâta E. E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să califice actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de habitaţie viager autentificat sub nr.422/08.04.1997 de BNP D. N. ca fiind donaţie şi să dispună reducerea liberalităţii excesive făcută de defuncţii J. U. şi J. J. cu încălcarea rezervei succesorale a reclamantei, iar pe cale de consecinţă să dispună rezoluţiunea parţială a contractului menţionat, precum şi obligarea pârâtei la raportarea în natură a excedentului reductibil, conform art.770 Cod Civil şi întabularea părţii din imobil ce va fi predată în natură şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părţile sunt succesoarele defuncţilor J. U. si J. J.. La data de 8 aprilie 1997 între părinţii părţilor şi pârâtă a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de habitaţie viageră având ca obiect un imobil compus din teren în suprafaţă de 394,05 mp şi construcţii, în contract stabilindu-se că "preţul vânzării îl constituie întreţinerea viageră a noastră, a vânzătorilor, şi anume: hrană, medicamente, asistenţă medicală, spitalizare, îmbrăcăminte, încălţăminte, curăţenia noastră personală şi a imobilului de mai sus, achitarea curentului electric, telefon, gunoi, etc., estimând acestea în vederea taxa prezentului act la suma de 100.000.000 lei". Actul s-a încheiat fără cunoştinţa reclamantei, aceasta aflând de existenţa lui în anul 2006, cu ocazia unor probleme legate de plata impozitului pentru imobilul respectiv.

Mama pârâţilor, J. J., a decedat la aproximativ o lună şi J după încheierea contractului, respectiv la 18.05.1997, iar tatăl părţilor, J. U., a încetat din viata la 2 august 2006. J. U. nu a înţeles să solicite pârâtei, debitor al obligaţiei de întreţinere, să îşi ducă la îndeplinire obligaţiile asumate prin contractul încheiat. Acesta îşi achita din surse proprii cheltuielile de întreţinere, îşi procura medicamente, purta îmbrăcăminte şi încălţăminte cumpărate anterior încheierii contractului. Reclamanta mai arată că se ocupa pentru tatăl său de prepararea hranei şi curăţenia acestuia personală şi a imobilului, locuind permanent în clădire. Pentru impozitul pe clădire şi teren, J. U. a avansat sumele necesare în toată perioada 1997-2006 pârâtei.

Faţă de cele menţionate, reclamanta a solicitat să se constate că părinţii săi au avut în realitate intenţia să o gratifice pe pârâtă, pe de o parte datorită stabilirii în contract a unui preţ extrem de redus în raport cu valoarea imobilului, iar pe de altă parte deoarece nu au pretins de la pârâtă să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract. De asemenea, nici pârâta nu a avut intenţia să presteze întreţinerea convenită, dovada că parte din aceasta a fost asumată de reclamantă.

Reclamanta consideră că reducţiunea liberalităţii se cuvine şi cu titlu de sancţiune a relei-credinţe a pârâtei care a ascuns cu bună ştiinţă existenţa actului timp de aproape 10 ani, lăsând-o pe reclamantă să îl întreţină pe tatăl lor singură, deşi ştia că avea această obligaţie contractuală.

De asemenea, reclamanta, ca moştenitor rezervatar, a venit la succesiunea părinţilor săi alături de pârâtă, conform certificatului de moştenitor nr. 84/18.12.2006 eliberat de BNP Ş. S. P., acestora revenindu-le câte 1/2 din masa succesorală. Având în vedere donaţia deghizată făcută de părinţi pârâtei, rezerva succesorală a reclamantei de 1/3 din moştenire a fost încălcată şi se impune reducţiunea donaţiei, iar pe cale de consecinţă rezoluţiunea parţială a contractului pentru partea ce trebuie să completeze rezerva.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.847-855 Cod Civil, art.112 Cod Proc.Civ.

La data de 20.03.2007, pârâta E. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că drepturile succesorale ale reclamantei sunt acelea înscrise în certificatul de moştenitor nr.84/18.12.2006 emis de BNP Ş. Rosana P., ocazie cu care reclamanta nu a pretins nici un drept asupra imobilului pe care părinţii lor l-au înstrăinat în timpul vieţii. Pârâta a arătat că contractul prin care i s-a transmis proprietatea imobilului este oneros, iar nu gratuit, întrucât părinţii săi au obligat-o să le asigure întreţinerea, adăugând totodată contractului rezerve şi sarcini. Astfel, nu se poate invoca de reclamantă raportarea reglementataă prin art. 738 C.civ. şi reducerea unei liberalităţi prevăzută de art. 847 si următoarele C.civ. În ceea ce priveşte pretinsa evaluare derizorie a preţului imobilului înstrăinat, această evaluare ar fi putut lipsi în raport cu voinţa părţilor, care nici nu ar fi putut urmări un echivalent egal valoric, reciproc, deoarece contractul de întreţinere are un caracter aleator.

La termenul din 18.03.2008 numitul E. G. a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat admiterea în principiu a acesteia, iar pe fond, respingerea acţiunii deoarece imobilul este bun comun dobândit în timpul căsătoriei împreună cu fosta sa soţie, E. E., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 422 din 8 aprilie 1997. În motivare arată că la data de 8 aprilie 1997 a cumpărat imobilul în timpul căsătoriei sale cu pârâta, din acel moment imobilul devenind bun comun conform art. 30 C.fam. În prezent, pe rolul Judecătoriei Sector 3 se află dosarul nr(...) având ca obiect acţiunea de partaj dintre intervenient şi pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 4347/29.04.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 B s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta J. D. împotriva pârâtei E. E., s-a constatat caracterul simulat al actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de abitaţie viageră autentificat sub nr. 422/08.04.1997 de BNP D. N., în sensul că acest act reprezintă un contract de donaţie prin care numiţii J. U. şi J. J. au donat pârâtei E. E. imobilul situat în B,(...), sector 3, s-a dispus reducţiunea acestei donaţii până la limita a 1/3 din imobilul donat, cotă ce constituie rezervă succesorală a reclamantei, iar în ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de intervenientul E. G., instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că prin actul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de abitaţie viageră autentificat sub nr. 422/08.04.1997, vânzătorii J. U. şi J. J. au înstrăinat pârâtei E. E., căsătorită cu intervenientul E. G., imobilul situat în B(...), sector 3 compus din teren în suprafaţă de 394,05 mp şi construcţie. Părţile au stabilit că preţul vânzării să fie întreţinerea viageră pe care cumpărătoarea o va presta vânzătorilor constând în hrană, medicamente, asistenţă medicală, spitalizare, îmbrăcăminte, încălţăminte, curăţenie personală şi a imobilului, achitarea curentului electric, telefonului, gunoiului, etc, estimată în vederea taxării la 100.000.000 lei.

Vânzătorii şi-au rezervat dreptul de abitaţie viageră pentru apartamentul situat la demisolul imobilului, precum şi pentru dormitorul amplasat lângă holul de la intrarea în apartament şi sufrageria şi B situate la etajul 1. Totodată, au constituit în favoarea reclamantei J. D. un drept de abitaţie viageră asupra a unui dormitor situat la etajul 1 al imobilului cu acces la baie şi la celelalte părţi comune de pe etajul 1. Astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 84 din 18.12.2006 eliberat de către BNP T. Rosana P., vânzătoarea J. J. a decedat la 18.05.1997, iar J. U. la 2.08.2006.

Instanţa de fond a reţinut, faţă de pretenţia reclamantei că actul de vânzare-cumpărare ar fi de fapt o donaţie făcută de către defuncţi pârâtei cu încălcarea rezervei succesorale a reclamantei, că nu este aplicabilă prezumţia de gratuitate instituită de către art. 845 C.civ, contractul nefiind încheiat cu rezerva uzufructului sau a rentei viagere.

Instanţa a analizat conduita părţilor pentru a stabili care a fost voinţa reală a părţilor la încheierea contractului, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, stabilind în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere ce revenea pârâtei, că faptul că din când în când aceasta trimitea tatălui ei mâncare nu este de natură a dovedi îndeplinirea obligaţiilor contractuale, între cele două surori existând o înţelegere cu privire la îngrijirea tatălui.

În aceste condiţii, deoarece niciuna din părţile semnatare ale contractului nu au urmat ulterior îndeplinirea obligaţiilor asumate, instanţa a reţinut că nici vânzătorii şi nici cumpărătoarea nu au avut la momentul încheierii contractului intenţia de a încheia un contract cu titlu oneros, ci au înţeles să încheie un contract de donaţie. Instanţa de fond îşi fundamentează această concluzie şi pe inserarea clauzei privind constituirea dreptului de abitaţie viageră în favoarea reclamantei, clauză care, de regulă, nu este proprie unui contract oneros.

Reţinând şi declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa a concluzionat că vânzătorii au înţeles să o gratifice pe pârâtă, de care erau mai ataşaţi, în detrimentul reclamantei, astfel încât a constatat că actul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de abitaţie viageră autentificat sub nr. 422/08.04.1997 este un act simulat care reprezintă în fapt o donaţie deghizată făcută de defuncţi pârâtei.

Judecătoria a reţinut dispoziţiile art. 841 C.Civ., în sensul că liberalităţile (făcute prin acte între vii sau prin acte mortis causa) nu pot depăşi o treime din bunurile defunctului dacă acesta are doi descendenţi şi întrucât masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor se compune doar dintr-un loc de veci fără valoare economică, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor depus la dosar, a constatat că donaţia făcută de aceştia pârâtei depăşeşte cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 841 C.Civ. Conform art. 847 C.Civ., liberalităţile ce depăşesc partea disponibilă vor fi reduse până la această parte. Cum în speţă, rezerva succesorală a reclamantei pârâte era de 2/3 din masa succesorală, rezultă că partea disponibilă era de 1/3 din masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor.

La această cotă se adaugă rezerva pârâtei şi astfel rezultă că donaţia făcută pârâtei nu putea să depăşească 2/3 din masa succesorală iar rezerva succesorală a reclamantei a fost încălcată în totalitate prin donaţia făcută de defuncţi în favoarea pârâtei. Ca urmare, reclamanta este îndreptăţită să solicite reducţiunea acestei donaţii până la limita rezervei sale succesorale, respectiv 1/3 din valoarea masei succesorale. Pe de altă parte, se constată că donaţia făcută de defuncţi pârâtei este o donaţie preciputară (scutită de raport) întrucât intenţia defuncţilor de a o scuti pe pârâtă de raport rezultă în mod evident din faptul deghizării acestei donaţii. Or, potrivit art. 770 C.civ. dacă donaţia scutită de raport are ca obiect un imobil iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de J din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate păstra în întregime imobilul iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin echivalent.

Cu toate acestea, pârâta a fost de acord să restituie reclamantei cota de 1/3 din imobil aşa cum rezultă din răspunsul sau la întrebarea nr. 9 din interogatoriu (fila 59), astfel că instanţa a dispus reducţiunea acestei donaţii până la limita a 1/3 din imobilul donat, cotă ce constituie rezerva succesorală a reclamantei.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a se dispune rezoluţiunea parţială a contractului, instanţa, constatând că potrivit art. 1020 C.civ. rezoluţiunea este un efect specific contractelor sinalagmatice şi intervine în cazul neexecutării obligaţiei asumate de una dintre părţi în speţă, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece actul supus judecăţii este o donaţie încheiată cu încălcarea rezervei succesorale a pârâtei şi care are ca sancţiune specifică reducţiunea.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune intabularea dreptului sau de coproprietate instanţa, văzând dispoziţiile Legii nr.7/1996 rep., instanţa a constatat că este neîntemeiată în condiţiile în care reclamanta are posibilitatea de a se adresa OCPI sector 3 B în vederea intabulării dreptului său şi ulterior poate formula o eventuală plângere sau acţiune în rectificarea cărţii funciare.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată în condiţiile în care, potrivit celor reţinute mai sus, s-a stabilit că actul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta în timpul căsătoriei este în fapt un act de donaţie, bunul fiind unul propriu în baza art. 31 lit. b C. fam.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intervenientul E. G., cauza fiind înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a II-a Civilă la data de 11.08.2008 sub nr(...).

În dezvoltarea motivelor de critică, apelantul intervenient a arătat că bunul ce a făcut obiectul contractului declarat de către instanţa de fond ca fiind donaţie este un bun comun, deoarece la data încheierii actului de înstrăinare, apelantul intervenient era căsătorit cu intimata pârâtă, aspect recunoscut la notariat prin menţiunea înserată şi care făcea trimitere la prevederile art. 30 Cod G..

Apelantul intervenient a criticat sentinţa în sensul că reclamanta, la momentul eliberării certificatului de moştenitor, a dat o declaraţie cu valoare de recunoaştere, ce nu mai poate fi retrasă sau modificată, astfel că nu mai poate emite acum pretenţii asupra bunurilor care ar fi constituit masa succesorală.

În privinţa preţului pretins a fi prea mic, apelantul a arătat că, faţă de natura aleatorie a contractului de întreţinere, reclamanta nu poate discuta echivalentul valoric al prestaţiilor.

S-a criticat totodată modalitatea de interpretare de către prima instanţă a declaraţiilor martorilor, fără o bază fiind respinsă declaraţia martorului intimatei pârâte cu menţiunea că „nu se coroborează cu celelalte probe din dosar". Părinţii reclamantei ar fi cerut ei înşişi rezilierea contractului dacă întreţinerea nu ar fi fost prestată, cu atât mai mult cu cât proprietar devenise şi intervenientul, soţul pârâtei.

Totodată, în mod eronat a prezumat instanţa că este vorba despre un contract de donaţie în raport de menţionarea în contract a dreptului de abitaţie al reclamantei, această clauză având doar semnificaţia că vânzătorii au dorit să se asigure material pentru restul vieţii şi erau mai ataşaţi de pârâtă decât de reclamantă, care a arătat o totală indiferenţă faţă de părinţii săi.

Cererea de apel, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.282-298 Cod Proc.Civ.

Intimata-reclamantă J. D. a formulat întâmpinare împotriva apelului declarat de apelantul-intervenient E. G., solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În apel au fost administrate probele cu înscrisuri şi interogatorii reciproce ale părţilor.

Prin decizia civilă nr.114A/29.01.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul intervenient, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea de intervenţie formulată de E. G. şi a respins cererea principală ca neîntemeiată, obligând intimata reclamantă la plata către apelantul intervenient a sumei de 19,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte constatarea de către instanţa de fond a caracterului simulat al actului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de abitaţie viagera autentificat sub nr. 422/08.04.1997 de BNP D. N., în sensul ca acest act reprezintă un contract de donaţie prin care numiţii J. U. şi J. J. au donat intimatei pârâtei E. E. imobilul situat în B,(...), sector 3, de esenţa simulaţiei este existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a două contracte: unul public şi unul secret, contra-înscrisul, care corespunde voinţei reale a părţilor anihilând în tot sau în parte aparenta juridică creată prin actul public simulat.

Aşadar, înainte de a aprecia ca prin actul public, actul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de abitaţie viageră autentificat sub nr. 422/08.04.1997, părţile au deghizat o donaţie, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica existenţa anterioară sau concomitentă a actului secret.

Probarea actului juridic reprezintă faza prealabilă, dar obligatorie, pentru interpretarea şi stabilirea efectelor actului juridic. Interpretarea contractului presupune cu prioritate probarea existenţei neîndoielnice a actului. Mai mult, specificul simulaţiei impune, pe lângă probarea existenţei actului secret, să se verifice momentul încheierii acestuia prin raportare la data actului aparent.

Din analiza sentinţei apelate, tribunalul a constatat că instanţa de fond nu a cercetat existenţa anterioară sau concomitentă a pretinsului act secret prin care părţile ar fi deghizat natura juridică a actului încheiat la 8.04.1997, procedându-se direct la stabilirea voinţei reale a părţilor în baza probatoriului administrat. Din acest punct de vedere este fără relevanţă argumentul instanţei de fond cu privire la lipsa intenţiei părţilor semnatare ale contractului de a-şi îndeplini ulterior obligaţiile contractuale, ceea ce denotă că ele au înţeles să încheie un contract de donaţie. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate reprezintă un aspect ulterior etapei iniţiale de stabilire a existenţei înseşi a actului secret.

Din probele administrate atât în fond cât şi în apel, tribunalul a apreciat că intimata reclamantă nu a făcut dovada, conform art. 1169 C.civ., a existenţei în sensul de negotium a actului secret.

Având în vedere că prin acţiunea în simulaţie se urmăreşte înlăturarea actului public şi acordarea eficienţei actului secret, ca fiind actul juridic care reflectă voinţa reală a părţilor, cu condiţia ca acesta să fie valabil încheiat, în speţă, reclamându-se încheierea unei donaţii, ar fi fost cu atât mai necesar să se probeze existenţa acestuia pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor specifice de valabilitate ale donaţiei ce are ca obiect un imobil.

Pentru toate aceste considerente, în lipsa oricărui mijloc de probă din care să rezulte existenţa contra-înscrisului, tribunalul a constatat că în mod greşit a fost admisă în parte acţiunea şi s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi drept de abitaţie viageră autentificat sub nr. 422/08.04.1997 de BNP D. N. în sensul că acest act reprezintă un contract de donaţie prin care numiţii J. U. si J. J. au donat intimatei pârâte E. E. imobilul situat în B,(...), sector 3.

În aceste condiţii, dat fiind că nu s-a dovedit că imobilul a fost donat intimatei pârâte E. E., nu sunt aplicabile dispoziţiile art.31 lit.b Codul Familiei, bunului dobândit în timpul căsătoriei de către apelantul intervenient şi intimata pârâtă aplicându-i-se prezumţia comunităţii de bunuri stipulată de art. 30 alin 1 C . fam.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul intervenient E. G., a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenient, respingând ca fiind neîntemeiată cererea principală formulată de către reclamanta J. D..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata reclamantă J. D., solicitând în principal, modificarea în tot a deciziei civile nr.114 A/29.01.2009 în sensul respingerii apelului formulat în speţă de E. G. cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de prima instanţă, şi în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită prin probatoriul administrat, trimiterea apelului spre rejudecare şi obligarea intimatului E. G. la suportarea cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i - Secţia a IX-a Civilă şi pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 10.04.2009 sub nr(...).

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 pct.8 C.proc.civ.).

Instanţa de fond a constatat, prin interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, caracterul simulat al actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de habitaţie viageră autentificat sub nr.422/08.04.1997 de BNP D. N.. S-a stabilit astfel că vânzarea ascunde o donaţie prin care numiţii J. U. şi J. J. au gratificat pe intimata-pârâta E. E. (sora subsemnatei) cu imobilul în cauză. În consecinţă, judecătorul fondului a dispus reducţiunea acestei donaţii până la limita de 1/3 din imobilul donat, cotă ce constituie rezerva mea succesorală.

Natura juridică a actului analizat de instanţa de apel se impunea a fi stabilită prin coroborarea tuturor probelor administrate în dosarul cauzei şi prin raportarea la motivele de fapt şi la temeiurile de drept invocate de subsemnata.

Din probele administrate la fond, respectiv: - recunoaşterea la interogatoriu a pârâtei/”cumpărătoare” E. E., - preţul evident neserios în raport cu valoarea imobilului (100.000.000 lei vechi echivalentul în 1997 a sumei de aproximativ 15.000 USD pentru o E. ultracentrală cu teren), - nemenţionarea în contract în calitate de "cumpărător" a intervenientului E. G. (deşi avea calitatea de soţ al „cumpărătoarei”), - neprestarea efectivă a întreţinerii "convenite" cu titlu de "preţ", a rezultat fără echivoc intenţia părinţilor recurentei reclamante de a gratifica intimata-pârâta E. E., şi nu de a efectua o operaţiune juridică de vânzare-cumpărare.

Judecătorii apelului nu au contestat în nici un fel, în cuprinsul deciziei, recurate, starea de fapt stabilită de instanţa de fond în sensul că voinţa reală a părţilor contractante a fost aceea de a E. imobilul respectiv de a primi donaţia.

În consecinţă, printr-o motivare ce are în vedere aspecte strict formale (nedovedirea caracterului anterior sau concomitent al actului secret), instanţa de apel a interpretat greşit natura actului dedus judecăţii neluând în considerare intenţia comună a părţilor contractante în sensul art. 977 C.civ., care a fost în mod neîndoielnic aceea de a gratifica pe intimata-pârâta E. E..

A mai susţinut recurenta-reclamantă că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ)

În mod greşit instanţa de apel motivează, în considerentele hotărârii atacate aceea că: „de esenţa simulaţiei este existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a două contracte: unul public şi altul secret, contra-înscrisul, care corespunde voinţei reale a părţilor anihilând în tot sau în parte aparenţa create prin actul public simulat”. Astfel, ,,[. .. ] instanţa de fond avea obligaţia de a verifica existenţa anterioară sau concomitentă a actului secret.”

Or, doctrina a stabilit că simulaţia poată să îmbrace mai multe forme, una dintre acestea fiind aceea a contractului deghizat caz în care ,,[. . .] părţile încheie în realitate un contract, însă urmăresc să-l ţină secret, în tot sau în parte, fată de terţele persoane, ascunzându-l, mascându-l printr-un alt contract.

E. poate fi totală, când se urmăreşte a se ascunde însăşi natura actului secret. De exemplu, deşi în realitate între părţi a intervenit un contract de donaţie, părţile ascund, "deghizează" această realitate, printr-un aparent dar neadevărat, contract de vânzare-cumpărare."

Aşadar, actul secret (contra-înscrisul) este numai de natura simulaţiei, nu şi de esenţa ei. De esenţa simulaţiei este existenţa acordului simulatoriu, care exprimă convenţia reală dintre părţi, cu privire la obiectul simulaţiei.

În această situaţie aşadar nu există două acte distincte (contra-înscrisul şi actul aparent), ci un singur act - cel aparent - operaţiunea juridică reală existând numai la nivelul intenţiei ascunse, oculte a părţilor contractante. Apare astfel ca nelegală motivarea instanţei de apel în sensul că ,,[. . .] acordarea eficienţei actului secret ca fiind actul juridic care reflect voinţa reală a părţilor, cu condiţia ca acesta să fie valabil încheiat, în speţă, reclamându-se încheierea unei donaţii, ar fi fost cu atât mai necesar să se probeze existenţa acestuia pentru verificarea condiţiilor specifice de valabilitate ale donaţiei ce are ca obiect un imobil." Este evident că părţile contractante nu au dorit încheierea unei donaţii în sens de instrumentum, act autentic supus înscrierii ca atare în Cartea Funciară, ce ar fi împiedicat orice operaţiune ulterioară sau concomitentă de vânzare-cumpărare a aceluiaşi bun între aceleaşi părţi. Dimpotrivă, pentru a scuti de raport imobilul transmis, au recurs la deghizarea totală a donaţiei într-o aparentă vânzare-cumpărare.

Probele administrate în cauză (depoziţiile martorilor, recunoaşterile pârâtei E. E. la interogatoriu) au atestat pe deplin intenţia reală ca imobilul să fie donat, fapt constatat în considerentele instanţei de fond care a statuat că: „este evident că vânzătorii au înţeles să o gratifice pe pârâta, de care, potrivit declaraţiilor martorilor, erau mai ataşaţi, în detrimentul reclamantei”.

M. de specialitate a mai stabilit în materia simulaţiei că "faţă de terţi, simulaţia valorează un fapt juridic stricto sensu. Aşa fiind, la introducerea acţiunii în simulaţie, ei pot apela la orice mijloc de probă pentru a dovedi existenţa acestei operaţiuni juridice, deci a contractului secret, ei neavând nici posibilitatea preconstituirii unui înscris doveditor al simulaţiei, deoarece nu au participat la încheierea contractului.

Aşadar, instanţa de fond a procedat în mod corect atunci când, urmare a cererii cu care a fost investită de recurenta reclamantă/terţ faţă de contract, a admis şi a luat în considerare un ansamblu de probe (interogatorii, martori, înscrisuri) pentru a determina cu titlu de situaţie de fapt voinţa reală a părţilor contractante.

Or, în speţa dedusă judecăţii, actul secret, deşi consimţit numai verbal, fiind dovedit cu martori dar şi cu înscrisuri atestând voinţa reală a părţilor (declaraţia notarială a intimate-pârâte E. E. şi depusă la dosarul cauzei, fila 184), D. deplină eficienţă juridică şi înlocuieşte actul aparent redactat în scris - Tribunalul Suprem, Secţia Civilă, decizia nr. 1063/01.08.1970.

S-a mai arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C.proc.civ.).

Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cele invocate de către recurenta-reclamantă. Analizând actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de habitaţie viager, autentificat sub nr. 422 de B.N.P. D. N. (în continuare denumit "Actul"), rezultă că în realitate avem de-a face cu o donaţie deghizată într-o operaţiune aparentă cu titlu oneros. Actul îndeplineşte, în realitate, condiţiile generale de validitate ale contractului de donaţie (regulile de fond şi de formă - încheierea actului în forma autentică).

În materie de probatoriu, recurenta, în calitate de terţ de bună-credinţă, (actul reprezentând pentru ea un simplu fapt juridic), a procedat la susţinerea celor de mai-sus, prin administrarea probei cu martori, interogatoriu şi înscrisuri (interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1191 Cod civil referitoare la probarea actelor juridice).

Motivarea implicită a hotărârii, ce conţine doar consideraţii cu valoare de principiu legate de aplicabilitatea instituţiei simulaţiei, nu constituie un temei suficient pentru soluţia pronunţată, întrucât motivarea trebuie să se refere la criticile formulate în raport cu probele administrate.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că din ansamblul probator administrat nu rezultă elemente suficiente pentru corecta calificare a actului juridic dedus judecăţii, solicită trimiterea apelului instanţei competente pentru rejudecare cu suplimentarea dovezilor.

Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.304 pct. 7, 8 şi 9 Cod Proc.Civ.

Intimatul intervenient E. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În recurs a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, depuse în fotocopie la dosar.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse şi în raport de temeiurile de drept invocate, curtea constată că recursul este nefondat.

Se impune a înlătura cu prioritate critica de ordin procedural întemeiată pe art.304 pct. 7 Cod Proc.Civ., în sensul că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece din expunerea de mai sus se poate observa că instanţa de apel a arătat în concret şi detaliat care sunt argumentele pentru care a considerat întemeiat apelul declarat, şi anume inexistenţa de mijloace de probă în sensul că sunt îndeplinite cerinţele pentru constatarea caracterului simulat al actului dedus judecăţii, înlăturând totodată argumentele reclamantei în susţinerea pretenţiilor sale privind existenţa simulaţiei, cu motivul că acestea nu sunt relevante pentru interpretarea unui act juridic.

În privinţa criticii legate de interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, curtea constată că instanţele au fost chemate a verifica dacă în privinţa actului intitulat de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat de autorii reclamantei recurente şi ai intimatei pârâte pe de o parte şi intimata pârâtă pe de altă parte, se verifică cerinţele simulaţiei actului juridic în sensul că părţile au convenit ca actul încheiat să fie în realitate o donaţie deghizată şi nu o înstrăinare cu titlu oneros.

Discuţia nu se poartă însă exclusiv în termenii argumentaţiei recurentei-reclamante – de a se dovedi care a fost voinţa reală a părţilor la momentul încheierii actului – aceasta fiind relevantă, dar nu suficientă pentru existenţa simulaţiei, deoarece determinantă în speţă este existenţa acordului simulatoriu şi a convenţiei prealabile secrete, indiferent că aceasta îmbracă o formă scrisă sau nu, după cum se va arăta în continuare.

Astfel cum în mod judicios a reţinut instanţa de apel, pentru existenţa simulaţiei, art.1175 Cod Civil impune ca actul public să fie dublat şi precedat de actul secret şi de acordul simulatoriu.

Prin urmare, pentru temeinicia pretenţiilor recurentei reclamante era necesar ca aceasta să probeze împrejurarea că, anterior încheierii actului public autentificat notarial, părţile au convenit ca în realitate să încheie o liberalitate şi nu un act oneros.

În privinţa formei actului secret, se impune a arăta că, de vreme ce actul ce reflectă voinţa părţilor este secret, el nu ar putea niciodată să îmbrace forma autentică cerută pentru donaţie de art.813 Cod Civil, astfel că actul secret ar fi putut să fie încheiat cel mult în forma unui înscris sub semnătură privată.

Este adevărată însă susţinerea recurentei reclamante în sensul că, date fiind raporturile de rudenie dintre părţi, preconstituirea unui înscris era dificilă şi improbabilă astfel că, deşi nu s-a invocat expres de către recurenta-reclamantă, ne găsim în cazul asimilat de doctrină şi de jurisprudenţă ipotezelor de excepţie reglementate de art.1198 Cod Civil, când părţile au fost în imposibilitate de preconstitui un înscris, în cazul de faţă imposibilitatea nefiind de ordin material, ci moral.

Prin urmare, existenţa convenţiei (ca negotium iuris) putea fi probată (mai ales că recurenta reclamantă este, astfel cum a susţinut în mod corect, terţ faţă de contract), prin orice mijloace de probă, inclusiv martori, interogatoriu şi prezumţii.

În speţă, toate argumentele reclamantei se constituie în prezumţii judecătoreşti, şi anume: împrejurarea că obligaţia intimatei pârâte de a acorda întreţinere nu a fost executată, iar părinţii săi, creditorii întreţinerii, nu au solicitat executarea, precum şi aceea că preţul întreţinerii stabilit în contract era prea mic faţă de valoarea bunului, denotă lipsa caracterului oneros al actului.

Acestea sunt însă prezumţii trase din conduita părţilor concomitentă sau ulterioară încheierii contractului public, cu titlu oneros, iar recurenta-reclamantă nu a invocat alte aspecte care să denote existenţa unei convenţii ascunse de donaţie anterior încheierii actului autentic (în acest sens martorii au relatat numai referitor la perioada ulterioară încheierii acestuia şi la modalitatea de îndeplinire a obligaţiei de întreţinere amintite).

Din acest punct de vedere curtea constată că era insuficientă pentru dovedirea caracterului simulat al actului invocarea unor prezumţii simple cum au fost cele arătate, deduse din fapte ulterioare încheierii actului, fără a fi sprijinite de vreun alt mijloc de probă, astfel că în mod legal a reţinut instanţa de apel netemeinicia cererii principale şi, pe cale de consecinţă, temeinicia cererii de intervenţie.

În ceea ce priveşte greşita aplicare a legii, invocată de recurenta-reclamantă, este lipsită de relevanţă în speţă afirmaţia în sensul că nu este de esenţa simulaţiei existenţa contraînscrisului, ci doar a acordului simulatoriu, deoarece, după cum s-a arătat mai sus, contraînscrisul este apreciat într-un mod larg, de fapt este vorba despre convenţia secretă, care poate fi dovedită după distincţiile arătate şi care nu este neapărat şi întotdeauna consemnată într-un înscris.

În raport de aceste consideraţii, curtea constată legalitatea şi temeinicia deciziei recurate şi va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 Cod Proc.Civ., va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatului-intervenient suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial conform chitanţei depusă la dosar, urmând a respinge solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă E. E., constatând că aceasta a adoptat o poziţie procesuală favorabilă recurentei-reclamante, solicitând admiterea recursului, astfel că a căzut în pretenţii în raport de art.274 Cod Proc.Civ.

Văzând şi dispoziţiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă J. D., domiciliată în B, str.(...).(...) (...) nr.4, sectorul 3, împotriva deciziei civile nr. 114A/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a III a Civilă în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă E. E., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat J. P., în B,(...)-4, ..37, sectorul 1, şi intimatul-intervenient E. G., cu domiciliul în B,(...), sectorul 1, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei pârâte privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Obligă recurenta să plătească intimatului-intervenient suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) S.

(...) (...)

 

GREFIER

E. Ş.

Red. J./U..red.D., J./2 ex./01.02.2010

T.B. Secţia a III-a Civilă – jud. E. S., B. E. E.