Act eliberat in strainatate care atesta calitatea de mostenitor. Conditii.

Dovada calitatii de mostenitor pe baza certificatului eliberat de o instanta straina. Supralegalizare.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane.

In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca reclamanta nu si-a dovedit calitatea de unica mostenitoare a defunctei R.M., fosta proprietara asupra unei cote de 2/3 din imobilul revendicat, deoarece copia inscrisului emis de Tribunalul Regional Haifa, prin care este declarata unica mostenitoare, nu a fost legalizata de un notar public din Romania si nu poarta nici un semn de autenticitate care sa ateste ca ar proveni de la o autoritate competenta sa emita un asemenea act; mai mult, pentru a produce efecte juridice pe teritoriul Romaniei, respectivul inscris ar trebui recunoscut potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 105/1992.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a-III-a, prin decizia nr. 153 A din 23 martie 2000, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Impotriva acestor hotarari a declarat recurs reclamanta, sustinand ca este indrituita sa revendice imobilul in litigiu, in calitate de unica succesoare a proprietarei R.M., imprejurare ce rezulta din inscrisul eliberat de Tribunalul Regional Haifa, depus in copie la dosar, a carui traducere a fost atestata de un notar din Israel si care poarta, intre altele, sigiliul si semnatura Ministerului Afacerilor Externe din Israel si certificarea de catre Ambasada Romaniei din Tel Aviv.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate pe cale administrativa ierarhica si in continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, spre a li se garanta autenticitatea semnaturilor si sigiliului.
Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din statul de origine, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al statutului de origine in Romania si, in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.
In speta, instantele nu au examinat inscrisul depus de reclamanta in raport cu prevederile legale mentionate, astfel ca inlaturarea lui pe alte motive decat cele strict prevazute de lege apare gresita.
De asemenea, instantele nu au precizat nici care erau semnele de autenticitate care nu se regaseau in actul prezentat de reclamanta si nu i-au pus in vedere, daca era cazul, sa indeplineasca integral respectivele cerinte .
Fata de considerentele expuse, se impune rejudecarea pricinii, pentru a se verifica, in lumina dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 105/1992, daca inscrisul prezentat de reclamanta ii atesta acesteia calitatea de unica succesoare a autoarei R.M. si, in raport cu acesta, legitimarea procesuala activa. Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila, Decizia nr. 352/2001 din 17/01/2001