Acceptarea mostenirii prin mandatar.

Acceptarea mostenirii prin mandatar. Natura juridica a mandatului. Acceptarea mostenirii se poate face prin act autentic sau printr-un inscris sub semnatura privata, personal sau prin mandatar, la randul sau, mandatul poate fi dat in cadrul unei procuri autentice, sau chiar printr-un act mai putin formal, respectiv inscris sub semnatura privata.

Constata ca, prin Sentinta civila nr. 10762/14 decembrie 2006, pronuntata în dosarul civil nr. 5469/2006, Judecatoria Brasov a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si prescriptiei dreptului de optiune succesorala, a admis în parte actiunea formulata si precizata de reclamanta P.V., prin mandatar O.V., în contradictoriu cu pârâta L.C. si, în consecinta, a constatat ca reclamanta are calitatea de mostenitor al defunctei C.M., decedata la data de 12 octombrie 1999, ca legatar universal, în baza testamentului autentificat sub nr. 13613/6 mai 1992 de catre Notariatul de Stat Judetean Brasov.
A constatat nulitatea partiala absoluta a Certificatului de mostenitor nr. 126/28 octombrie 1999 emis de B.N.P. R.E.G., în sensul ca au calitatea de mostenitori atât reclamanta, în calitate de legatar universal, cât si pârâta, în calitate de mostenitor legal rezervatar, cu cota de - parte fiecare.
A constatat ca masa succesorala ramasa dupa defuncta, se compune din: - un apartament situat în Brasov, B-dul 15 Noiembrie, nr. 21, compus din doua camere si dependinte, neînscris în C.F.; - teren agricol în suprafata de 3.700 m.p., situat în extravilanul localitatii Pantelimon, ce a facut obiectul Titlului de proprietate nr. 2469/17 iunie 1993, emis de Comisia Sectorului Agricol Ilfov pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor; - cota de - din pravalia, identificata sub nr. 3, situata la parterul imobilului-bloc din Bucuresti, str. Maria Rosetti, colt cu str. Vasile Lascar, compusa din camera si pivnita, cu teren aferent în suprafata de 4,50 m.p.; - cota de - din locul de vechi situat în Cimitirul serban Voda din Bucuresti.
A respins restul pretentiilor. Împotriva sentintei de mai sus, a declarat apel, apelanta pârâta L.C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Tribunalul Brasov, prin Decizia civila nr. 267/15 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâta L.C. împotriva Sentintei civile nr. 10762/14.12.2006 pronuntata de Judecatoria Brasov în dosar nr. 5469/2006 pe care o pastreaza si a obligat pe apelanta pârâta sa plateasca intimatei reclamante, prin mandatar O.V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.
În ceea ce priveste sustinerea ca prima instanta a admis "cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost precizata", încalcându-se astfel dispozitiile art. 132 Cod Procedura Civila, tribunalul a constatat ca prin Decizia civila nr. 228/04.04.2006 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, s-a admis recursul declarat de recurenta L.C. împotriva deciziei civile nr. 766/15.07.2004 a Curtii de Apel Brasov si, în consecinta, s-a admis apelul declarat de apelanta L.C. împotriva Sentintei civile nr. 3040/2004 a Judecatoriei Brasov, pe care a desfiintat-o si a trimis dosarul spre rejudecare Judecatoriei Brasov. Faptul ca la rejudecarea în fata primei instante, reclamanta P.V. si-a precizat actiunea (filele 21-24 dosar fond) nu poate duce la concluzia ca au fost încalcate dispozitiile art. 132 Cod Procedura Civila, dat fiind ca precizarea de actiune formulata de avocat cuprinde aceleasi petite ca si cererea introductiva, formulata de reclamanta personal.
În ceea ce priveste critica potrivit careia prima instanta a încalcat dispozitiile art. 315 din Codul de Procedura Civila, pentru ca instanta de recurs a hotarât în mod irevocabil ca procura data în fata notarului american de catre reclamanta nu întruneste conditiile de valabilitate ale unui înscris sub semnatura privata, întrucât lipseste o data emanând de la semnatarul actului, tribunalul a mai constatat ca prin Decizia civila nr. 228/04.04.2004, Curtea de Apel Brasov nu s-a pronuntat în sensul dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, (probleme de drept dezlegate), ci a constatat ca argumentele retinute de prima instanta sunt contradictorii, urmând ca, la rejudecare, sa se aiba în vedere dispozitiile art. 1182 Cod Civil.
Prima instanta, la rejudecare, examinând procura respectiva în conformitate cu dispozitiile articolului mai sus mentionat, a retinut în mod corect ca la data de 16.02.2000 reclamanta i-a dat domnului O.V. o procura speciala pentru a o reprezenta în fata notarului public iar acesta, la data de 10.04.2000 a acceptat prin declaratie autentificata succesiunea de pe urma defunctei C.M. Î
In ceea ce priveste critica privind încalcarea normelor de drept material, tribunalul a apreciat ca nu o poate primi deoarece, instanta de recurs nu a statuat asupra valabilitatii înscrisului în discutie, (acesta din urma poarta data de 10.02.2000), iar prima instanta a apreciat corect ca înscrisul este valabil ca înscris sub semnatura privata.
Prima instanta a apreciat ca în speta reclamanta a facut dovada acceptarii în termen a succesiunii dupa defuncta C.M. Potrivit art. 689 Cod Civil, acceptarea pura si simpla, voluntara, poate fi expresa sau tacita, acceptarea fiind expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat.
În speta, reclamanta a dat o procura speciala mandatarului O.V. pentru a accepta succesiunea în numele ei, sens în care acesta s-a prezentat la data de 10.04.2000 la B.N.P. R.E.G. unde a acceptat succesiunea în numele reclamantei, prin declaratie autentificata.
Prin urmare, instanta de fond a facut o justa aplicare a dispozitiilor art. 1172 din Codul Civil.
Referitor la critica având ca obiect exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, potrivit careia motivarea instantei de fond nu cuprinde nicio referire cu privire la obiectul si cauza actiunii, invocându-se încalcarea art. 313 Cod Procedura Civila, tribunalul a constatat ca aceasta critica este neîntemeiata întrucât exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei a fost respinsa de prima instanta, cu motivarea ca actiunea civila introductiva având ca petite constatarea calitatii de legatar, constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor si stabilirea masei succesorale, au caracter imprescriptibil, potrivit dispozitiilor art. 728 Cod Civil si art. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva sus-mentionatei decizii, a declarat recurs pârâta L.C., criticând-o pentru nelegalitate. Hotarârea recurata este rezultatul unei gresite aplicari a legii materiale, motiv pentru care se impune modificarea ei, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 alin. 7 Cod Procedura Civila.
In speta, nefiind valabila procura nici ca înscris autentic, nici ca înscris sub semnatura privata, Oancea Virgil nu avea calitatea de mandatar si, pe cale de consecinta, acceptarea de succesiune nu s-a produs. În ceea ce priveste exceptia dreptului material la actiune, instanta de apel nu a facut nicio referire cu privire la obiectul si cauza actiunii, ci s-a multumit sa valideze solutia pronuntata de catre instanta de fond cu privire la exceptia invocata, prin raportare la dispozitiile art. 728 Cod Civil.
Actiunea cu care reclamanta a înteles sa învesteasca instanta de judecata este o veritabila petitie de ereditate. Instanta de apel nu califica în nici un fel natura juridica a înscrisului prin care reclamanta urmareste sa faca dovada acceptarii succesiunii.
Or, în masura în care a fost criticat prin motivele de apel solutia instantei de fond, care a stabilit ca înscrisul în cauza este valabil sub semnatura privata, contrar celor stabilite de instanta de recurs, instanta de apel ar fi trebuit sa indice în mod clar natura juridica a înscrisului în discutie si sa motiveze solutia pronuntata.
Examinând decizia atacata prin prisma criticilor invocate în recurs, instanta constata ca recursul este nefondat. Criticile invocate în recurs, cu privire la încalcarea dispozitiilor legii procesual civile, nu se circumscriu dispozitiilor de nelegalitate prevazute de art. 304 alin. 9 Cod Procedura Civila, potrivit carora hotarârea este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii. Instanta de recurs, în Decizia de casare nr. 228/2006, nu a statuat asupra valabilitatii procurii din 10 februarie 2001, data mandatarului în vederea acceptarii succesiunii, retinând doar ca argumentele instantei de apel sunt contradictorii, dând îndrumari în acest sens cu privire la aplicarea prevederilor legale în raport cu stabilirea naturii juridice a înscrisului în discutie.
Criticile de recurs vizeaza în esenta, natura juridica a mandatului, daca acesta trebuia sau nu legalizat, sau daca era suficienta apostila, în cazul în care înscrisul reprezinta un act notarial si daca acesta îndeplineste conditiile de valabilitate în cazul în care reprezinta un înscris sub semnatura privata. Acceptarea mostenirii se poate face prin act notarial sau prin înscris sub semnatura privata, personal sau prin mandatar, la rândul sau, mandatul poate fi dat în cadrul unei procuri autentice, sau chiar printr-un act, mai putin formal, respectiv înscris sub semnatura privata.
Aceste aspecte rezulta din continutul art. 689 Cod Civil, potrivit caruia acceptarea este expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat. În speta, acceptarea succesiunii de catre intimata reclamanta este expresa, însusindu-si calitatea de erede printr-un înscris autentic. Dispozitiile din procura si semnatura sunt opozabile mandantului în scopul dobândirii bunurilor din masa succesorala.
Statul Român a aderat la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale române, prin O.G. nr. 66/1999, potrivit careia fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele carora li se aplica, Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961.
Prin urmare, obligatia aplicarii apostilei este facultativa, aspect care rezulta si din modul de redactare a art. 3, iar neaplicarea ei nu atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Pe de alta parte, lipsa supralegalizarii nu înlatura caracterul de act autentic al declaratiei de acceptare, în conditiile în care Biroul notarial a luat în considerare actul emanând de la autoritatile unui alt stat, producând astfel efectele juridice pentru care s-a încheiat.
Procura data mandatarului reprezinta, ea însasi, o acceptare expresa a mostenirii testamentare, fiind îndeplinite conditiile art. 689 Cod Civil, astfel ca reclamanta are calitatea de mostenitor testamentar al defunctei C.M.
În ceea ce priveste calificarea proprie data de recurenta pârâta actiunii reclamantei, ca fiind o petitie de ereditate, critica este neîntemeiata. Potrivit principiului disponibilitatii, numai reclamantul stabileste cadrul procesual în privinta obiectului, a participantilor la proces si dispune de mijloacele procesuale acordate de lege în acest sens. Calificarea data de recurenta actiunii, ca fiind o petitie de ereditate nu poate fi primita si pentru ca petitia de ereditate poate fi îndreptata numai împotriva unui mostenitor aparent, ori recurenta este mostenitor legal rezervatar, fiind descendenta defunctei, fapt necontestat de catre intimata reclamanta. Constatând astfel valabilitatea declaratiei de acceptare a succesiunii, în mod întemeiat instanta a constatat ca aceasta a fost facuta în termenul legal de optiune succesorala prevazut de art. 700 alin. 1 Cod Procedura Civila, care a avut loc la data de 10 aprilie 2000, în conditiile în care succesiunea s-a deschis la data de 12 octombrie 1999. Chiar daca s-ar accepta ideea acreditata de instanta de fond, ca în lipsa supralegalizarii, procura este valabila ca înscris sub semnatura privata, înscrisul în sine este valabil, pentru ca exprima dorinta de a succede, respectiv de a accepta succesiunea, în conditiile în care si actul pe care mandantul urmeaza sa îl încheie, poate fi sub semnatura privata, conditia formei scrise nefiind prevazuta ad validitatem. Fata de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod Procedura Civila, recursul declarat a fost respins. Decizia civila nr. 72/R/27.02.2008 - C.J.