Renuntarea statului la sulta fara un mandat special. Nulitatea Hotararii.

Decizia nr. 6509 , SECŢIA CIVILÃ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALÃ ICCJ

Dosar nr. 4975/2003

Şedinţa publicã de la 23 noiembrie 2004

Asupra recursului în anulare de faţã:

Din examinarea lucrãrilor dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea înregistratã la rolul Judecãtoriei Turda la 27 iunie 2002 reclamanţii B.E. şi B.M. au chemat în judecatã Statul Român prin Consiliul Local Tulcea pentru:

- sistarea stãrii de indiviziune asupra terenurilor înregistrate în C.F. 3608 Turda A+1 top 2698/2/1 în suprafaţã de 491 stj.p. adicã 1767 mp (vie la furdulasul) precum şi o casã compusã din 2 camere, bucãtãrie, baie, antreu şi verandã în suprafaţã de 461 stj.p.

S-a solicitat atribuirea dreptului de proprietate în întregime în naturã fãrã plata sultei cãtre Statul Român.

- intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor, asupra bunurilor de mai sus.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arãtat cã sunt coproprietari pe imobilul descris mai sus în cotã de 1835/3535 iar pârâtul are o cotã de 1700/3535 în baza Decretului nr. 218/1960.

Acţiunea a fost întemeiatã pe dispoziţiile art. 728 C. civ. şi art. 46 din Legea nr. 115/1938.

Judecãtoria Turda prin sentinţa civilã 3979 din 26 septembrie 2002 a admis acţiunea, a dispus sistarea stãrii de indiviziune fãrã obligarea la sultã. S-a dispus intabularea corespunzãtoare în C.F.

Procurorul general al Parchetului de pe lângã Parchetul Curţii Supreme de Justiţie în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. 330 alin. (2) C. proc. civ. şi art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 a declarat recurs în anulare împotriva acestei sentinţe pentru împrejurarea cã hotãrârea a fost datã cu încãlcarea esenţialã a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşitã a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arãtat cã ieşirea din indiviziune prin atribuire în totalitate a bunului cãtre reclamanţi, fãrã plata sultei, s-a fãcut în baza acordului dat în faţa instanţei de reprezentantul Consiliului Local Turda.

Or, în raport de dispoziţiile art. 69 alin. (1) C. proc. civ. reprezentantul Consiliului Local Turda nu a avut o procurã specialã pentru renunţarea la partea ce i se cuvenea statului.

S-a mai arãtat cã nu s-au respectat dispoziţiile O.G. nr. 6735 şi nici ale art. 272 alin. (1) C. proc. civ. iar instanţa trebuie sã dispunã administrarea tuturor probelor necesare în virtutea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Intimaţii reclamanţi prin întâmpinarea depusã la dosar au solicitat respingerea recursului în anulare în primul rând ca inadmisibilã. Au arãtat în acest sens cã recursul în anulare este o cale extraordinarã de atac deschisã pârâţilor numai dupã epuizarea cãilor de atac ordinare. Or, în cauzã sentinţa a rãmas definitivã prin nerecurare ceea ce împiedicã exercitarea cãii extraordinare de atac. De altfel, s-a mai susţinut de intimaţi, existã eventual, calea unei revizuiri conform art. 322 pct. 6.

Reclamanţii au mai arãtat şi cã recursul în anulare este neîntemeiat deoarece recunoaşterea pârâtului în instanţã este mai mult decât suficientã pentru a proba partajul voluntar.

Existenţa unui partaj voluntar face inadmisibil un partaj judiciar.

Recursul în anulare este întemeiat şi se va admite pentru urmãtoarele considerente.

Recursul în anulare este admisibil.

Calea extraordinarã de atac în maniera în care era reglementatã de C. proc. civ. se poate într-adevãr exercita dupã epuizarea cãilor ordinare de atac prevãzute de lege.

Nu mai puţin adevãrat este cã epuizarea unei cãi de atac se poate face atât prin exercitarea ei cât şi prin pierderea sau trecerea termenului prevãzut de lege pentru exercitarea ei.

În acest sens art. 330 vorbeşte despre hotãrârile care pot fi atacate cu recurs în anulare: „hotãrârile judecãtoreşti irevocabile”.

Art. 377 alin. (2) C. proc. civ. aratã care sunt hotãrârile irevocabile patru categorii, printre care la pct. 2 se recunoaşte hotãrârea atacatã ce face obiectul prezentei cauze, „hotãrârile date în primã instanţã, care nu au fost atacate cu apel”.

Exercitarea cãilor extraordinare de atac este lãsatã la dispoziţia pãrţilor, în condiţiile şi cu respectarea regulilor ce le guverneazã, fãrã a se institui o ierarhie care sã impunã exercitarea cu precãdere a revizuirii sau contestaţiei în anulare înainte de a declanşa un recurs în anulare.

Reglementãrile în aceastã privinţã sunt ferme şi precise.

Cât priveşte fondul cauzei, rezolvarea acestuia s-a fãcut printr-o greşitã aplicare a dispoziţiilor legale în materie.

Într-adevãr reprezentantul Consiliului Local Turda a fost de acord cu ieşirea din indiviziune în modalitatea pretinsã de reclamanţi, dar simplul lui acord, în temeiul mandatului general de reprezentare, nu era suficient.

Instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. era datoare sã solicite mandatul special necesar unei asemenea renunţãri din partea statului care era parte în proces.

Regulile de la împãrţeala judiciarã prevãzute de art. 6735 vorbesc de modalitãţile de echilibrare a loturilor în urma împãrţelii în naturã prin fixarea unei sulte dacã pãrţile nu se învoiesc şi instanţa face pentru ele împãrţeala.

Împrejurarea cã în cauzã pãrţile s-au învoit la ieşirea din indiviziune în modalitatea arãtatã, nu împiedicã instanţa sã fixeze o sultã corespunzãtoare pentru echilibrare valoricã decât dacã existã o renunţare expresã la aceasta consfinţitã în forma impusã de lege (conform dispoziţiilor art. 272 C. proc. civ., când litigiul se stinge prin învoiala pãrţilor).

Pentru considerentele arãtate, constatând cã prin sentinţa datã a fost soluţionatã greşit cauza pe fond prin încãlcarea dispoziţiilor legale mai sus analizate, se va admite recursul în anulare. În temeiul art. 312 C. proc. civ. se va casa sentinţa civilã nr. 3979 din 26 septembrie 2002 a Judecãtoriei Turda şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecãrii se va administra probe pentru a se dovedi dacã a existat o renunţare a pârâtului, în condiţiile şi cu exigenţele impuse de lege, în a primi sultã, urmare modalitãţii de partajare propusã de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 3979 din 26 septembrie 2002 a Judecãtoriei Turda, pe care o caseazã şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.

Irevocabilã.

Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 23 noiembrie 2004.