Regimul juridic al bunurilor dobandite de concubini

In raporturile dintre concubini izvorul coproprietatii nu poate fi, in esenta, nici mostenirea legala si nici legea (intrucat un regim special si derogatoriu de la dreptul comun este rezervat doar sotilor), nici uzucapiunea, ci doar conventia partilor, fie ea expresa sau tacita, insa doar cu conditia ca sa fie neechivoca.

Inexistenta unei conventii de dobandire in comun a bunurilor enuntate in actiune de catre partile in proces nu este demonstrata, in principal, de absenta instrumentului probator in acest sens, respectiv a unui inscris (presupunandu-se, in mod justificat, ca relatia apropiata dintre ele a impiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci de faptul ca nu s-a facut acea dovada certa si de netagaduit ca partile au intentionat sa achizitioneze in proprietate comuna aceste bunuri.

Decizia civila nr. 382/R din 7 februarie 2012, Sectia I civila – complet specializat de familie si minori

Prin decizia civila nr. 293/7.07.2011, Tribunalul Gorj – Sectia Civila a respins apelul declarat de reclamantul R.G. impotriva sentintei civile nr. 1638/22.02.2011 pronuntata de Judecatoria Targu Jiu si l-a obligat pe acesta sa-i plateasca intimatei U.C.-N. cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu-Jiu la data de 28.10.2008, sub nr. 14274/318/2008, reclamantul R.G. a chemat in judecata pe parata U.C.-N., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa dispuna iesirea din indiviziune asupra bunurilor realizate de acestia in perioada de concubinaj, sa se stabileasca in favoarea reclamantului o cota de contributie de 70 % la dobandirea masei de bunuri si sa fie obligata parata sa depuna copie dupa contractele de vanzare cumparare ale apartamentelor.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a convietuit in relatii de concubinaj cu parata din anul 1992 pana in 2008 si a locuit ca sot si sotie cu aceasta intr-o garsoniera proprietatea paratei, impreuna cu cei doi copii minori ai sai, in prezent majori.

A sustinut reclamantul ca parata nu a avut nici o sursa de venit, el fiind cel care se ocupa de intretinerea paratei si a copiilor acesteia dintr-o alta casatorie, tot el fiind cel care realiza venituri foarte mari ca urmare a activitatilor comerciale pe care le desfasura.

Reclamantul a mentionat ca detine doua societati comerciale, respectiv SC „Y.” SRL si SC „A.” SRL, care au profituri foarte mari.

A precizat reclamantul ca relatiile de concubinaj ale celor doua parti erau de notorietate publica si astfel, in anul 2002, deoarece garsoniera paratei devenise improprie pentru a locui impreuna cu cei doi minori, au hotarat sa achizitioneze un apartament cu patru camere, situat in Targu-Jiu, […], parata procedand la vanzarea garsonierei, iar reclamantul contribuind cu banii sai exclusivi pentru diferenta de pret, astfel ca fara contributia financiara a reclamantului parata nu ar fi reusit sa achizitioneze acest apartament din Targu-Jiu.

Reclamantul a mai aratat ca in momentul in care s-a intocmit contractul de vanzare-cumparare al apartamentului in discutie, parata l-a rugat la Notariat sa fie trecut si el in calitate de cumparator insa a refuzat, considerand ca relatia acestora se bazeaza pe incredere reciproca.

A mai precizat reclamantul ca, ulterior achizitionarii apartamentului, i-a mai dat paratei o suma pentru a infiinta si ea o societate, astfel incat sa poata avea o sursa de venit, iar in perioada relatiilor de concubinaj cu parata au achizitionat impreuna si un apartament situat in Bucuresti, […], dar si de aceasta data a acceptat ca apartamentul fie cumparat pe numele paratei, urmand ca in acesta sa locuiasca fiica paratei, studenta in Bucuresti.

Reclamantul a mai aratat ca in perioada relatiilor de concubinaj cu parata a realizat, pe langa cele doua imobile, si bunuri mobile pentru decorarea acestora sau pentru imbunatatirea confortului lor.

Prin sentinta civila nr. 7059/09.11.2009, pronuntata de Judecatoria Targu-Jiu in dosarul nr. 14274/318/2008, a fost admisa cererea pentru iesire din indiviziune, formulata de reclamantul R.G. impotriva paratei U.C.-N., s-a constatat ca partile au dobandit in perioada concubinajului bunurile evaluate prin raportul de expertiza intocmit in cauza, contributia reclamantului fiind de 70 % , la dobandirea bunurilor, iar a paratei de 30%, au fost atribuite bunurile trecute in cuprinsul raportului de expertiza intocmit in lotul paratei U.C.-N.; […] a fost obligata parata la plata sumei […] catre reclamant, reprezentand dreptul de creanta al reclamantului din valoarea bunurilor si au fost compensate cheltuielile de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata criticand-o ca nelegala si netemeinica.

Prin decizia civila nr. 155/11.05.2010, pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 14274/318/2008 a fost admis apelul civil declarat de parata, in contradictoriu cu intimatul reclamant, impotriva sentintei civile nr. 7059/09.11.2009, pronuntata de catre Judecatoria Targu-Jiu, in dosarul nr. 14274/318/2008, desfiintata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de control judiciar a retinut ca reclamantul a invocat o relatie de concubinaj cu parata in perioada anilor 1992-2008, interval in care au fost dobandite doua imobile apartament si bunuri mobile.

Din copia contractelor de vanzare autentificate sub nr. 2925/12.09.2006, respectiv nr. 3507/29.10.2001, rezulta ca parata apelanta figureaza in calitate de cumparatoare a unui apartament situat in Bucuresti si a unui altuia situat in Targu-Jiu. Reclamantul intimat nu are calitatea de cumparator in aceste acte juridice.

Bunurile mobile sunt din categoria celor necesare mobilarii unei locuinte, asigurarii conditiilor de viata domestice.

Concubinajul sau uniunea consensuala a doua persoane nu este reglementata ca atare in dreptul civil roman, nici cu privire la relatiile nepatrimoniale personale, si nici relativ la relatiile patrimoniale dintre concubini.

Drept urmare, regimul juridic al bunurilor dobandite de catre soti, anume proprietatea in devalmasie, nu este aplicabil si concubinilor, indiferent de durata convietuirii acestora.

Prezumtia comunitatii de bunuri prevazuta de art. 30 Codul familiei nu se aplica decat sotilor, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, in situatia concubinilor, in ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre acestia, avem de-a face cu situatia eventuala a coproprietatii relativ la fiecare bun dobandit impreuna, fiind necesar a se demonstra, in cadrul unui partaj, contributia fiecaruia pentru fiecare bun individual si nu contributia la universalitatea patrimoniului, asa cum este reglementat in cazul sotilor.

Specifica relatiilor patrimoniale dintre concubini este proba contributiei pentru fiecare bun in parte si, cumulativ, intentia acestora de a dobandi in comun bunurile.

Per a contrario, avem de-a face doar cu un drept de creanta supus prescriptiei, potrivit regulilor generale aplicabile oricaror pretentii banesti.

In speta, din continutul contractelor prin care s-a dobandit proprietatea asupra celor doua apartamente in litigiu rezulta ca doar parata apelanta figureaza ca si proprietar exclusiv.

Or, potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 Cod civil, bunurile sunt proprietatea cumparatorului, dovedita cu actul de dobandire, in cauza contractele de vanzare-cumparare. De la aceasta regula este consacrata legal doar exceptia prevazuta de art. 30 Codul familiei privind dobandirea in comun a bunurilor in timpul casatoriei, care, fiind o exceptie este de stricta interpretare.

Cele doua inscrisuri depuse la dosar ca proba a conventiei translative de proprietate fac dovada conform art. 1173 Cod civil asupra mentiunilor cuprinse in acest inscris in privinta oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata. Or, in contract figurand o singura persoana in calitate de cumparator, inscrisul autentic face dovada proprietatii exclusive.

In situatia reclamantului, in speta era necesar a se stabili pe baza probelor administrate de instanta de fond a intentiei dobandirii in comun a bunurilor, grefata pe proba relatiei de concubinaj.

S-a observat din motivarea instantei de fond ca a analizat doar declaratiile a patru martori propusi de catre reclamant, fara a inlatura motivat declaratiile martorilor propusi de parata. Prima instanta trebuia sa asigure un echilibru in analiza probelor administrate.

Pe de alta parte, trebuia avut in vedere ca martorii propusi de reclamant au fost intr-o relatie apropiata cu acesta […]. Aceste declaratii ce au fundamentat solutia instantei in ceea ce priveste retinerea existentei relatiei de concubinaj, singure, nu pot face o dovada deplina daca nu se coroboreaza cu celelalte probatorii, neavute in vedere in rationamentul logic al primei instante, existand suspiciunea unui interes personal in sustinerea afirmatiilor reclamantului.

Se constata ca fiecare dintre acestia a fost sau este intr-o relatie de afinitate sau de subordonare in virtutea unor raporturi de munca. Or, in aceste conditii pentru respectarea principiului unui proces echitabil, era necesar ca instanta de fond sa analizeze si contraprobele, acestea fiind cele din care rezulta ca partile nu s-au aflat in relatie de concubinaj. Neprocedand astfel, instanta de fond nu a tacut o cercetare completa a fondului pricinii.

Din cuprinsul dosarului de fond se mai retine ca exista precizarea de actiune a reclamantului in sensul ca solicita a se constata dreptul sau de creanta in valoare de 100.000.000 ROL in urma contributiei la dobandirea bunurilor. A mai aratat atunci reclamantul ca intentioneaza sa timbreze la valoarea pretinsa, sens in care la fila 172 se regaseste chitanta privind dovada platii taxei de timbru in valoare de 680 lei RON.

Asadar, prima instanta de judecata trebuia sa puna in discutia partilor precizarea de actiune, pentru ca acestea sa aiba posibilitatea formularii apararilor considerate importante.

Aceasta precizare poate avea si caracterul unei recunoasteri implicite a unei proprietati exclusive a apelantei parate asupra bunurilor din cererea introductiva, apreciindu-se ca instanta de fond nu a avut rol activ si nu stabilit raporturile juridice dintre parti fata de modificarea cererii de chemare in judecata.