Probleme de drept in relatia dintre concubini.

 

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 3278

Ședința publică din data de 09.12.2015

PREȘEDINTE - A____ G_______ H_____

JUDECĂTOR - M_____ R___

GREFIER - R_____ C_________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant P____ G_______ - S____, domiciliat în Ploiești, ___________________, ______________, _____________, jud. Prahova împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 13.10.2014 și a sentinței civile nr. 2821/02.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă G___ (fostă T_____) M_______, domiciliată în Ploiești, ________________________, _____________________________.

Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 24.11.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, iar ulterior având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării, la data de 09.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie, sens în care:

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești – Secția I Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul P____ G_______ - S____ a chemat în judecată pe pârâta G___ (fostă T_____) M_______ solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor coachizite dobândite de părți în timpul concubinajului, cu reținerea, în favoarea sa, a unei cote majorate de 80%.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a întreținut relații de concubinaj notoriu cu pârâta și, iar în timpul conviețuirii cu aceasta, părțile au dobândit un bun imobil situat în Mun. Ploiești, __________________, ____________, ___________________, compus din două camere de locuit și dependințe, în suprafață utilă de 39,49 mp. și un autovehicul marca Opel Vectra C______ 1,6 l. cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX.

În ceea ce privește cota majorată solicitată, reclamantul a învederat că imobilul a fost obținut de la sora sa care, la rândul său, a primit apartamentul de la mama sa, astfel că prețul vânzării a fost foarte mic în comparație cu prețurile de pe piața liberă din acea perioadă.

Reclamantul a mai arătat că autovehiculul marca Opel Vectra C______ a fost dobândit, prin contribuție exclusivă, prin contractarea unui credit de nevoi personale de la Piraeus Bank.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, inscrisuri, respectiv: contractul de vanzare - cumpărare aut. sub nr. 9942/23.11.2004 de B.N.P. T_____ M____, certificatul de înmatriculare al autovehiculului Opel Vectra C______ și cartea de identitate a autovehiculului, certificat de naștere, sentinta civilă nr.6895/16.06.2011 pronuntată de Judecatoria Ploiesti.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.669 C.civ.

În raport de susținerile reclamantului P____ G_______ - S____, legal citată, pârâta G___ (fosta T_____) M_______ a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu masa bunurilor de partajat, însă, cu reținerea, în favoarea sa, a unei cote de 90%, arătând în motivarea cererii reconvenționale depusă, conform art.119 C.pr.civ., că a achitat, prin contribuție exclusivă, prețul apartamentului, ca urmare a unei vânzări anterioare a unui imobil - proprietate personala.

Totodată, pârâta a precizat că, în privința autovehiculului marca Opel Vectra C______, doar aceasta este proprietar.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.669 C.civ. și art.6731 C.pr.civ.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că susținerea pârâtei în sensul că bunurile solicitate a fi aduse la masa de partajat au fost achiziționate din banii proprii ai acesteia nu este reală.

La termenul de judecată din data de 11.11.2013, reclamantul P____ G_______ - S____ a formulat cerere completatoare prin care a solicitat aducerea la masa de partajat a creditului contractat la Piraeus Bank în valoare de 6.500 Euro și deducerea, în favoarea sa, a contravalorii ratelor plătite din acest credit prin contribuție exclusivă, începând cu luna iunie 2010 până în luna iulie 2013, învederând că autoturismul marca Opel Vectra - bun mobil solicitat a fi adus la masa de partajat a fost achiziționat ca urmare a contractării acestui credit.

Raportat la cererea completatoare, pârâta G___ (fosta T_____) M_______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, arătând că suma obținută din creditul bancar obținut de la Piraeus Bank a fost folosită, în exclusivitate, de reclamant.

În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce și martori, Judecătoria Ploiești a pronunțat la data de 13.10.2014 încheierea interlocutorie de partaj prin care a admis în parte atât acțiunea formulată de reclamantul P____ G_______ – S____, cât și cererea reconventională formulată de pârâta G___ (fosta T_____) M_______, constatând că părțile au dobandit, în coproprietate, urmtaoarele bunuri: imobilul situat în Mun. Ploiesti, __________________, ____________, __________________, reclamantul cu o cotă de contributie de 10%, iar pârâta cu o cotă de contributie de 90% și autovehiculul marca Opel Vectra C______ 1,6 l. nr de inmatriculare XXXXXXXXXXXXX și nr. de identificare WOLOJBFxxxxxxxxxx, cu cote de contributii egale, respingând în rest cererile.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, astfel cum rezultă din sustinerile ambelor părți care se coroborează cu declaratiile martorilor audiați I____ V_______ și Baietu R____, precum și cu sentinta civilă nr.6895/16. 06.2011 pronuntată de Judecatoria Ploiesti, că acestea au întreținut relatii de uniune consensuală în perioada anilor 1998 - 2010.

Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată, ca atare, în dreptul civil român, nici cu privire la relatiile nepatrimoniale personale și nici referitor la relatiile patrimoniale dintre concubini.

D____ urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devalmășie nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata convietuirii acestora.

Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art.30 C. fam. nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia.

În raporturile dintre concubini, izvorul coproprietății nu poate fi, în esență, nici moștenirea legală și nici legea (întrucât, un regim special și derogatoriu de la dreptul comun este rezervat doar soților), nici uzucapiunea, ci doar conventia părților, fie ea expresă sau tacită, însă, doar cu conditia să fie neechivocă.

Instanta de fond a reținut că proprietatea comună pe cote - părți este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că, un bun aparține, concomitent, mai multor titulari, fiecare din ei având o cotă - parte ideală din acest drept.

Astfel, în situatia concubinilor, în ceea ce priveste relațiile patrimoniale dintre acestia, avem de-a face cu situația, eventuală, a coproprietății, raportat la fiecare bun dobandit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contributia fiecăruia pentru fiecare bun individual, iar nu contribuția la universalitatea patrimoniului, astfel cum este reglementaat în cazul soților.

Specifică relatiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intentia acestora de a dobândi, în comun, bunurile, per a contrario, existând doar cu un drept de creantă supus prescriptiei, potrivit regulilor generale aplicabile oricaror pretenții bănești.

Pentru aceste motive, instanța de fond a analizat cererile, în raport de fiecare bun, în parte, solicitat de părți a fi adus la masa de partajat.

În spetă, astfel cum rezultă din conținutul contractului de vanzare - cumparare aut. sub nr.9942/23.11.2004 de B.N.P. T_____ M____, s-a reținut că, în data de 23.11.2004, părțile au dobandit, în indiviziune și părți egale, proprietatea asupra imobilului situat în Mun. Ploiesti, __________________, ________________________________, compus din două camere de locuit și dependinte, în suprafață utilă de 39,49 mp., de la sora reclamantului - P____ M______ L____, prețul fiind de xxxxxxxxxxx ROL.

Spre deosebire de forța probantă - până la înscrierea în fals - conferită mențiunilor referitoare la constatarile personale ale agentului instrumentator, puterea doveditoare a declarațiilor și mentiunile părților cuprinse în înscrisul autentic au valoare probantă până la proba contrară.

Acest fapt își are explicatia în faptul că declarațiile și mențiunile făcute de părți nu sunt și nici nu pot fi verificate de agentul instrumentator spre a stabili dacă ele exprimă voința liberă și neviciată a părților sau dacă, ele corespund sau nu, realității.

Întrucât, mențiunea părților din contractul de vanzare - cumparare referitoare la dobândirea bunului imobil, în părți egale, reprezintă o declarație a părților care nu poate fi verificată de notar la încheierea actului, instanta de fond a reținut că aceasta are forță probantă până la proba contrară și, întrucât, ambele părți au contestat cota egală reținută prin înscrisul autentificat, s-a procedat la interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Astfel, în ceea ce priveste cota de contributie la achizitionarea imobilului, prima instanță a reținul că, pe de o parte, reclamantul a solicitat retinerea, în favoarea sa, a unei cote majorate de 80%, arătând că apartamanetul a fost achizitionat de la sora sa care, la rândul său, l-a primit de la mama sa, astfel că prețul vânzării a fost foarte mic în comparatie cu prețurile de pe piața liberă din acea perioadă.

Pe de altă parte, pârâta a solicitat stabilirea, în patrimoniul său, a unei cote majorate de 90% din valoarea bunului imobil, arătând că, anterior achizitionarii apartamentului (o lună) a vândut un alt imobil - bun propriu - garsonieră - pentru suma de xxxxxxxxxxx ROL care a fost, integral, folosită pentru achitarea prețului de xxxxxxxxxxx ROL.

În ceea ce priveste susținerea reclamantului, în sensul că prețul necesar achiziționării bunului imobil a fost mult inferior celor practicate pe piața liberă de la momentul încheierii actului translativ de proprietate, în considerarea relațiilor de familie dintre vânzător (sora reclamantului) și cumpărător, instanta de fond nu primit-o, întrucât, acesta nu a făcut dovada celor invocate.

Astfel, sub aspect probatoriu, conform art.1169 C.civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Instanța de fond a constatat că, din niciun mijloc de probă administrat în cauză, nu a rezultat că prețul achiziționării imobilului a fost inferior prețurilor practicate, la acel moment, pe piața vânzării imobilare, acest aspect nefiind un fapt notoriu care nu trebuie dovedit.

Pe de altă parte, nici inovocarea de către reclamant a prezumției simple, în sensul că prețul obținut în urma vânzării unei garsoniere este insuficient pentru acoperirea prețului unui imobil cu două camere nu a putut fi reținută de instanta de fond, întrucât, prețul de vânzare/achizitionare a unui bun imobil depinde de mai multe caracteristici, și anume anul de construire, zona în care este amplasat imobilul, materialul din care este construit, finisajele acestuia, aspecte care pot conduce la o valoarea mai ridicată a unui imobil - garsonieră aflat într-o anumită zonă față de un apartament cu două camere situat într-o altă zonă.

Cum, în cauză, nu s-a făcut proba că cele două imobile au caracteristici asemanatoare, instanta de fond nu a reținut sustțnerile reclamantului.

În ceea ce priveste declarația martorului Baietu R____, în sensul că parinții reclamantului au achizitionat fiului lor un imobil situat în zona de Nord a Mun. Ploiesti, prima instanță a apreciat că nu o poate primi, aspectul învederat de martor fiind cunoscut de la părinții reclamantului, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă administrat.

De altfel, prin cererea introductivă, reclamantul nici nu a invocat acest aspect, ci doar a arătat că imobilul a fost cumpărat de la sora sa, pentru un preț mai mic, părinții săi acordându-i celei din urmă o sumă de bani pentru a tranzactiona imobilul cu fratele său – reclamantul, la un preț mai mic decât cele practicate pe piața imobiliară.

Pentru aceste motive, instanta de fond a respins solicitarea reclamantului de reținere, în favoarea sa, a unei cote majorate de 80%, ca neintemeiată.

Referitor la solicitarea pârâtei în sensul de a stabili, în patrimoniul său, o cotă de contributie de 90%, instanta de fond a reținut că, prin contractul de vanzare - cumparare aut. sub nr.3952/21.10.2004 de B.N.P. L____ C_______ C_____, pârâta a vândut numitului Denovschi D______ un imobil - proprietate personală pentru suma de xxxxxxxxxxx ROL.

Cum, în speță, imobilul solicitat a fi adus la masa de partajat situat în Mun. Ploiesti, __________________, ________________________________, a fost achizitionat în data de 23.11.2004, asadar, la o lună de la vânzarea bunului propriu al pârâtei, sustinerea acestzeia apare susținută de prezumția simplă pe care instanța o tras-o din faptele cunoscute (anume, obținerea sumei de xxxxxxxxxxx ROL cu o lună înainte de achizitionarea bunului coproprietate) la faptele necunoscute (achitarea prețului bunului imobil coproprietate din suma anterior obținută).

Acest mijloc de probă al prezumției simple se coroborează cu declarația martorului I____ V_______ care a declarat că imobilul în litigiu a fost achizitionat din banii obținuți din vânzarea unui alt imobil - proprietatea pârâtei.

Pentru aceste motive, instanta de fond a constatat că, în timpul uniunii consensuale, părțile au dobândit, în copropietate, imobilul situat în Mun. Ploiesti, __________________, ____________, __________________, reclamantul cu o cotă de contributie de 10%, iar pârâta cu o cotă de 90%.

Referitor la cel de-al doilea bun solicitat a fi adus la masa de partajat, respectiv autovehiculul marca Opel Vectra C______, prima instanță a reținut că, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare nr.P00302321H, în data de 11.09.2008, autovehiculul marca Opel Vectra, cu nr. de identificare WOLOJBFxxxxxxxxxx a fost înregistrat în evidențele Inspectoratului de Poliție Prahova, având drept deținător pe pârâta T_____ M_______.

Astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr.9 din interogatoriul propus pârâtei, aceasta a recunsocut că, în timpul concubinajului, părțile au dobândit autovehiculul marca Opel Vectra, motiv pentru care instanța a apreciat că aceasta reprezintă o recunoaștere, implicită, a dreptului de coproprietate a reclamantului.

Referitor la cota de contribuție a părților la dobândirea acestuia bun, prima instanță a constatat că niciuna dintre părți nu a făcut dovada vreunei contribuții majorate, motiv pentru care a constatat că, în timpul uniunii consensuale, părțile au dobandit, în cote egale, autovehiculul marca Opel Vectra C______ 1,6 l., cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX și nr. de identificare WOLOJBFxxxxxxxxxx.

În ceea ce priveste cererea completatoare a reclamantului prin care a solicitat aducerea la masa de partajat a creditului contractat la Piraeus Bank în valoare de 6.500 Euro și deducerea, în favoarea sa, a contravalorii ratelor plătite din acest credit, prin contributie exclusivă, începand cu luna iunie 2010 și până în luna iulie 2013, prima instanță a reținut că, pe de o parte, prima solicitare, aceea de aducere la masa de împărțit a unui credit încheiat de una dintre părți este inadmisibilă, iar pe de altă parte, cererea de deducere a contravalorii ratelor achitate de reclamant este neîntemeiată.

În primul rând, instanța de fond a reținut că partajarea unui credit este inadmisibilă.

Potrivit art.6736 alin.1 C.pr.civ., dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de măsurătoare, evaluare și alte asemenea pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili elementele prevazute la art.6735 alin.1, întocmind, în mod corespunzator, minuta prevazută de art.258 C.pr.civ.

În temeiul art.6735 alin.1 C.pr.civ., dacă părțile nu se învoiesc, instanta va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietari, cota parte ce se cuvine fiecaruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

Conform tezei a – II - a din acelasi text de lege, dacă se împarte o moștenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile mostenirii.

Aplicand dispozitiile legale menționate la cauza pendinte, instanta de fond a constatat că reclamantul a formulat cerere de partaj bunuri coachizite supusă reglementărilor speciale ale procedurii împărtelii judiciare (art.6731 - 67314 C.pr.civ.) și, cu referire la cererea de împărțire a creditului bancar, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozitiile legale referitoare la procedura împărțelii judiciare.

Astfel, includerea pasivului în masa de împărțit, în cazul partajului de bunuri coachizite, nici nu este reglementat de lege, art.6735 alin.1 Teza finală C.pr.civ. făcând referire, exclusiv, la datoriile și creanțele în cazul moștenirilor, făcându-se astfel o distincție, clară, între ieșirea din indiviziune derivând din moștenire și cea derivând din alte raporturi juridice.

Distincția făcută de legiuitor nu este întâmplătoare, ci este justificată de imprejurarea că datoriile și creanțele izvorâte din moștenire sunt reglementate între mostenitori (deci, participanții la procesul de partaj).

În al doilea rând, instanța de fond a constatat că solicitarea reclamantului privind reținerea, în favoarea sa, a unui drept de creanță reprezentat de contravaloarea ratelor achitate de acesta la Piraeus Bank este neintemeiată, deoarece, acesta a invocat că, pentru achizitionarea autovehiculului marca Opel Vectra C______ 1,6 l. cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXXXX, a încheiat un contract de credit bancar cu Piraeus Bank, pentru suma de 6.500 Euro.

Însă, în administrarea probei cu inscrisuri, reclamantul a înțeles să depună la dosar doar ordine de încasare din care rezultă, într-adevăr, că acesta a efectuat către Piraeus Bank diferite plăți reprezentand „rate credit”, fără însă a se preciza izvorul concret al obligației acestuia.

Întrucât, reclamantul nu a înțeles să depuna la dosar contractul de credit bancar pretins încheiat cu Piraeus Bank, pentru suma de 6.500 Euro, instanta s-a aflat în imposibilitate de a analiza clauzele contractuale, conditiile, precum și părțile între care acesta a fost incheiat, motiv pentru care, a respins cererea, ca neintemeiată.

În consecință, în raport de cele reținute, instanța de fond a constatat că cererile părților sunt întemeiate în parte, fiind admise ca atare și, în baza art. 6735 C.pr.civ., a constatat că acestea au dobândit în coproprietate imobilul situat în Mun. Ploiesti, __________________, ____________, __________________, reclamantul cu o cotă de contributie de 10%, iar pârâta cu o cotă de 90%, precum și autovehiculul marca Opel Vectra C______ 1,6 l. cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXXXX, cu nr. de identificare WOLOJBFxxxxxxxxxx, cu cote de contributii egale.

Prin sentința civilă nr.2821/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P____ G_______ - S____, cât și cererea reconventională formulată de pârâta G___ (fostă T_____) M_______, dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, conform încheierii interlocutorii de partaj din data de 13.10.2014 și variantei II de lotizare din raportul de expertiză tehnică construcții ing. Dubuleac L______ și compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 1.926 lei, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei reprezentand cheltuieli de judecată, iar în temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008 a fost obligată ca, dupa rămânerea definitivă și irevocabilă a sentintei, să restituie ajutorul public acordat în cuantum de 712,44 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, părțile au dobândit, în coproprietate, următoarele bunuri: imobilul situat în Mun. Ploiești, __________________, ____________, __________________, reclamantul având o cotă de contribuție de 10%, iar pârâta o cotă de 90% și autovehiculul marca Opel Vectra C______ 1,6 l. cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, cu nr. de identificare WOLOJBFxxxxxxxxxx, cu cote de contribuții egale, respingând în rest cererile.

Ulterior pronunțării încheierii interlocutorii de partaj, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare prin care să se evalueze bunul imobil și să se efectueze variante de lotizare, astfel încât, la data de 29.01.2015, a fost depus la dosar raportul de expertiză.

În ceea ce priveste atribuirea bunurilor reținute la masa de partajat, instanta de fond a constatat că reclamantul a solicitat atribuirea, în natură, a imobilului, solicitand ieșirea din indiviziune, conform variantei IV de lotizare, iar pârâta a solicitat ieșirea din indiviziune, conform variantei II de lotizare.

La atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art.6739 C.pr.civ. care prevăd că, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Având în vedere că, prin încheiere interlocutorie de partaj s-a reținut, în favoarea pârâtei, o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunului imobil, mai mare decât cea a reclamantului, instanța de fond a atribuit, în natură, apartamentul celei dintâi.

Pentru motivele de fapt și de drept menționate, prima instanță, în baza încheierii interlocutorii de partaj pronunțată în data de 13.10.2014, a admis pe fond în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei II de lotizare din raportul de expertiză - lotizare întocmit de expertul tehnic Dubuleac L______.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că, în procesul de partaj, părțile au o dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este, deopotrivă, în interesul tuturor.

Prin urmare, dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu procesul, se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și, eventual, obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective, motiv pentru care, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei reprezentand cheltuieli de judecată și, în temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008, a obligat pârâta ca, după rămânerea definitivă și irevocabilă, a prezentei sentințe să restituie ajutorul public acordat în cuantum de 712,44 lei.

Împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 13.10. 2014 și a sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P____ G_______ - S____, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea/casarea acestora în parte, în sensul modificării încheierii de admitere în principiu, în sensul reținerii dobândirii bunurilor de părți, în cotele precizate, respectiv: apartament situat în Ploiești, __________________, ____________, ___________, jud. Prahova, dobândit în timpul concubinajului în cota de 1/2 fiecare, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. T_____ M____ sub nr.9942/23.11.2004 și dobândirea de reclamantului a autoturismului marca Opel Vectra C______ 1.6 L, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXXXXXX, cu plata prețului aferent acestuia din creditul contractat de la Piraeus Bank S.A. la data de 22.07.xxxxx; în cazul reținerii apartenenței dreptului de proprietate aferent acestui bun mobil în patrimoniul ambelor părți, s-a solicitat reținerea la masa de partaj a valorii integrale a creditului dobândit în scopul achiziționării lui, împreună cu costurile (dobânzi și comisioane) și obligarea pârâtei la plata cotei din acest credit corespunzătoare cotei dreptului de proprietate asupra bunului mobil constatată.

De asemenea, reclamantul P____ G_______ - S____ a solicitat casarea sentinței civile nr.2821/02.03.2015 și trimiterea cauzei înapoi la prima instanță, în vederea refacerii raportului de expertiză privind lotizarea bunurilor coachizite, în raport cu modificarea încheierii de admitere în principiu.

Astfel, reclamantul a arătat că, prin cererea adresată instanței de fond, a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, pe parcursul anilor 1998 - 2010, în timpul acestei relații achiziționând un apartament și un autoturism marca Opel Vectra C______.

Apartamentul a fost achiziționat la un preț inferior prețului de piață, de la sora sa - P____ M______ L____ care l-a vândut pentru suma de xxxxxxxxxxx lei, în indiviziune și în cote egale, astfel cum reiese din conținutul contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP T_____ M____ sub nr.9942/23.11.2004.

Autoturismul a fost achiziționat, inițial, de reclamantul P____ G_______ - S____, la data de 24.07.2008, de la vânzătorul B___ I__, pentru prețul de 6.000 Euro - preț plătit integral de acesta din valoarea unui credit bancar obținut de la Piraeus Bank S.A., însă, a fost înmatriculat, la insistentele pârâtei și, din cauza faptului că eu acesta era bolnav și nu se putea deplasa, pe numele acesteia.

Ulterior despărțirii părților, nu s-a putut sista starea de indiviziune asupra drepturilor de proprietate, prin acord, motiv pentru care reclamantul a investit instanța de judecată cu prezenta cauză, prin cererea reconvențională formulată, pârâta solicitând constatarea, în urma cercetării judecătorești ca, la momentul achiziționării imobilului în discuție, contribuția sa la plata prețului său ar fi fost mai mare decât a sa, solicitând o cotă de 90% din dreptul de proprietate asupra acestuia și că este proprietarul, exclusiv, al autoturismului marca Opel Vectra C______, conform mențiunilor certificatului de înmatriculare al acestuia.

Instanța de fond a pronunțat, la data de 13.10.2014, încheierea interlocutorie prin care a constatat că părțile au dobândit, împreună, atât imobilul care face obiectul litigiului, cât și autoturismul menționat, însă, asupra imobilului s-a reținut că pârâta are un drept de proprietate de 90%, iar asupra autoturismului părțile au drept de proprietate, în cotă egală, de câte 1/2 fiecare, fiind, însă, respinsă cererea de aducere la masa bunurilor coachizite și a pasivului reprezentat de valoarea creditului dobândit de reclamant pentru achiziționarea acestui autoturism.

Ulterior, prin sentința recurată, având în vedere cotele de coproprietate astfel stabilite, s-a dispus partajarea bunurilor menționate, reținute in încheierea interlocutorie, atribuind pârâtei imobilul, în considerarea cotei sale majorate de proprietate și autoturismul reclamantei, pentru compensarea obligațiilor relativ la sultele pe care părțile și le datorează reciproc.

Motivele recursului constau în aceea că, prin încheierea de admitere în principiu recurată, instanța de fond a încălcat mai multe prevederi legale incidente situației juridice a părților, interpretând eronat actul dedus judecății, fiind incidente, în cauză, motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 alin.8 și 9 C.pr.civ.

Prevederile legale încheiate la pronunțarea acestei încheieri sunt acelea care reglementează modul de dobândire a dreptului de proprietate (art.644 rap. la art.942 și art.969 C.civ. 1865), precum și acela al regimului probatoriu în materie civilă, respectiv al regimului actelor autentice și probele admise împotriva înscrisurilor (art.1191 alin.2, art.1173 alin.1 C.civ. 1865), dar și aplicarea, în mod eronat, a prezumției de coproprietate din regimul patrimonial caracteristic căsătoriei, în regimul convențional al proprietății coachizite.

Astfel, s-a arătat că imobilul situat în Ploiești, _____________________.3, _____________, _________________________ a fost achiziționat de părțile din prezentul litigiu, în timpul concubinajului lor, prin convenție, materializată într-un act autentificat, în indiviziune și în cote egale, iar actul notarial autentic nu a fost declarat fals.

În aceste condiții, este exclusă o dovedire a unei cote majorate a vreuneia dintre părți la dobândirea drepturilor de proprietate, întrucât, regimul coproprietății nu numai că este dovedit prin act autentic, dar este și stabilit de părțile coproprietare prin intermediul aceluiași act autentic care reprezintă pentru ele o convenție cu putere de lege (conform principiului pacta sunt servanda).

În cazul de față, imobilul a fost achiziționat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. T_____ M____ sub nr.9942/23.11.2004, iar în conținutul său se precizează, expres, că vânzarea se face, în indiviziune și în părți egale, celor doi cumpărători - părți ale prezentului litigiu.

Dreptul de proprietate al părților în timpul relației de concubinaj nu cunoaște, sub imperiul vechiului Cod civil, o reglementare particulară, însă, nici nu este asimilat de doctrina și jurisprudență regimului patrimonial în devălmășie, caracteristic patrimoniului soților, raporturile care se stabilesc între concubini nefiind raporturi de dreptul familiei, chiar dacă, în fapt, ei conviețuiesc după reguli similare celor ale soților.

Astfel, normele de drept civil aplicabile partajului coachizit între concubini, sunt general valabile oricărei coachiziții, indiferent de calitatea persoanelor care dobândesc în această modalitate un bun, iar partajul de bunuri coachizite este, esențialmente civil, drept urmare cotele de proprietate nu sunt prezumate de lege în raportul de 1/2, ci sunt stabilite de coproprietari sau de persoana care transferă bunul.

În cazul de față, contractul de vânzare - cumpărare nu atestă doar achiziționarea imobilului de către cumpărători (cumpărarea propriu - zisă), ci și cota pe care părțile au stabilit-o la achiziționarea sa (reprezentând o convenție a părților - cumpărători din acest punct de vedere).

D____ urmare, cota dreptului de proprietate al fiecăreia dintre părți nu face obiectul prezumției legale de egalitate a cotelor, aplicabil regimului devălmășiei și nu se poate răsturna această prezumție cu alte mijloace de probă.

Mai mult decât atât, cota coachizitorilor de 1/2 fiecare, dovedită prin mențiunea expresă din actul de vânzare - cumpărare autentic, nu poate fi infirmată cu alt mijloc de probă, întrucât, actul autentic notarial se bucură de prezumția absolută de legalitate până la dovedirea falsificării lui, iar legea interzice dovedirea cu martori sau alte mijloace de probă împotriva acestuia.

Instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate, în mod vădit străin de litera legii, reține că, în conținutul actului autentificat, există declarații ale părților implicate care au valoare restrânsă, până la proba contrară, întrucât, acestea nu pot fi verificate de agentul instrumentator și înfrânge voința explicită a părților (convenția lor) privind achiziționarea imobilului, în cote egale, dând o altă interpretare raportului juridic creat între cumpărători decât aceea explicit exprimat de aceștia la momentul încheierii convenției și reținut prin actul autentic.

C___ egală de coproprietate de 1/2 a fiecăruia dintre cumpărători este definită de contractul autentic încheiat de ei nu este prezumată nici de lege și nici de judecător și nu poate fi infirmată sau dovedită altfel prin alt mijloc de probă, pentru că, în caz contrar, instanța de fond ar modifica, nepermis, raporturile juridice ale acestora descrise și stabilite, explicit, în contractul care are putere de lege între ele.

Este regretabilă necunoașterea legii de judecătorul fondului și comiterea unei astfel de greșeli în soluționarea cererilor cu care acesta a fost investit, drept pentru care reclamantul P____ G_______ - S____ s-a solicitat a se constata că părțile au dobândit imobilul în litigiu, în cotele prevăzute în actul autentic de vânzare - cumpărare, respectiv în cote egale, de câte 1/2 fiecare.

Autoturismul marca Opel Vectra C______ a fost, inițial, achiziționat de reclamantul, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare pentru vehicul folosit întocmit la data cumpărării lui - 24.07.2008, împreună cu vânzătorul B___ I__, înscris conform căruia pentru suma de 6.000 Euro, împrejurare coroborată cu data obținerii creditului bancar în valoare de 6.500 Euro, de la Piraeus Bank S.A., conform contractului de împrumut 310102Gxxxxxxxxxx/ 02.07.2008.

Ulterior, însă, la insistențele pârâtei, reclamantul a înregistrat acest autoturism în evidențele poliției, pe numele său, dar nu există niciun fel de dovadă care să contrazică împrejurarea plății prețului de achiziție de către reclamant și care să nască prezumția că acest bun a fost achiziționat de părți, în cote egale, astfel că, în aprecierea probelor administrate, bunul nu aparține acesteia decât în mod formal, întrucât, reclamantul a achitat, singur, prețul de cumpărare al acestuia.

D____ urmare, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că, asupra acestui bun, părțile au, fiecare, un drept de coproprietate de 1/2 (prezumat de lege, dar doar în cazul bunurilor din patrimoniul soților), incluzându-l în masa de partaj a bunurilor coachizite.

În cazul acestui bun, certificatul de înmatriculare (actul formal impus de lege pentru identificarea mașinii și a utilizatorului/proprietarului) atestă calitatea de proprietar până la dovedirea contrară (actul neavând valoarea probantă a unui înscris încheiat de părți), iar identitatea proprietarului se stabilește în raport cu probele administrate pentru dovedirea convenției formale sau materializate de vânzare - cumpărare a acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar (declarația vânzătorului mașinii, contractul de vânzare - cumpărare în format tipizat, necesar pentru îndeplinirea formalităților de reînmatriculare) rezultă, fără dubiu, că acesta a fost achiziționat, exclusiv, de reclamant (în timpul concubinajului, achizițiile nu sunt prezumate a fi în numele concubinilor), iar pârâta nu a putut proba, în niciun fel, o împrejurare diferită de cea descrisă.

O altă critică a vizat împărțirea datoriilor aferente regimului de coproprietate coachizită, datorii (pasiv) constând în valoarea creditului obținut de reclamantul P____ G_______ - S____ de la Piraeus Bank S.A. pentru plata prețului autoturismului care face obiectul partajului, instanța de fond oferind o motivare cel puțin halucinantă, apreciind, în esență, că pasivul unei mese de partaj nu poate fi cerut a fi lichidat decât în cazul împărțirii unei mase succesorale, iar nu și în regimul bunurilor coachizite.

D____ urmare, deși a reținut, într-un mod arbitrar și lipsit de logică juridică, faptul că bunul mobil - autoturism - face parte din masa de partaj a bunurilor coachizite, totuși, creditul obținut pentru plata prețului său nu este o datorie a coachizitorilor, comună și în cote similare cotelor de proprietate aferente bunului.

Simultaneitatea obținerii acestui credit cu momentul cumpărării autoturismului, corelația dintre valoarea lui și valoarea cu care autoturismul a fost achiziționat, lipsa oricăror probe privind participarea pârâtei la plata prețului, dovada achitării prețului de către reclamant constituie împrejurări care generează, la rândul lor, o prezumție că suma de 6.500 Euro care face obiectul creditului, este folosită la plata prețului autoturismului.

D____ urmare, în aceeași logică care a condus judecătorul la a stabili că autoturismul a fost achiziționat de părți, împreună, și dreptul de proprietate asupra lui este comun, trebuia să impună și includerea, în pasivul pretinsului patrimoniu comun, a datoriei născute pentru plata prețului, datorie care trebuia suportată de părți, în aceleași cote, în care au dobândit bunul.

Aprecierea instanței de fond ca fiind inadmisibilă cererea de „partajare a unui credit” este rezultatul, pe de o parte, al interpretării eronate a cererii cu care a fost investită (într-adevăr, nu se partajează „creditul” (în sensul modificării contractului de credit), ci obligația de plată a datoriei/împrumutului acordat), dar și a interpretării complet eronate a legii (dacă legea procesuală permite doar partajarea pasivului succesoral, rezultă, în accepțiunea deficitară a judecătorului fondului, ca alt tip de pasiv nu poate fi impus coproprietarilor, în regimuri de coproprietate diferite de cel generat de succesiune).

D____ urmare, din interpretarea probelor administrare, a rezultat că valoarea acestui credit a fost folosită pentru achiziționarea bunului mobil coachizit stabilit de instanța ca fiind achiziționat de părți, în cote egale, motiv pentru care această valoare trebuie suportată de ambele părți și trebuia cuprinsă în sfera bunurilor și a obligațiilor comune ale celor două persoane, împreună cu costurile acordării lui.

În consecință, având în vedere aceste motive, reclamantul P____ G_______ - S____ apreciază că, în cauză, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 alin.8 și 9 C.pr.civ. și se impune modificarea încheierii interlocutorii pronunțată de judecătorul fondului la data de 13.10.2014, în sensul constatării că bunul imobil a fost achiziționat de părți, în cote egale, că autoturismul a fost achiziționat doar de reclamant, iar în cazul în care, acesta ar fi deținut în regim de coproprietate, că împrumutul contractat de acesta pentru plata prețului său trebuie suportat de ambele părți.

Întrucât, pentru refacerea lotizării este necesară efectuarea unui alt raport de expertiză, probă care nu poate fi administrată în fața instanței de recurs, reclamantul a solicitat ca, după modificarea încheierii de admitere în principiu, să se dispună casarea sentinței civile nr.2821/02.03.2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu dispoziția refacerii raportului de expertiză, a lotizării bunurilor și a sistării stării de indiviziune a părților asupra bunurilor și a obligațiilor din patrimoniul comun.

În drept, art.299 alin.1, art.304 alin.8 și 9, art.312 alin.3 C.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 19.08.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.

În raport de motivele de apel formulate de apelantul - reclamant P____ G_______ - S____, intimata - pârâta G___ (fostă T_____) M_______ a depus, în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare (f.21) solicitând, în baza art.312 alin.1 Teza a - II - a C.pr.civ., respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca legale și temeinice atât a încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 13.10.2014, cât și a sentinței civile nr.2821/02. 03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești.

Astfel, intimata a menționat că, atât încheierea pronunțată la data de 13.10. 2014, cât și sentința nr.2821/02.03.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești sunt legale și temeinice, fiind date cu respectarea dispozițiilor legale în materie și fără a cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și nici nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de fond stabilind, în mod corect și real, raporturile dintre părți și situația de fapt și de drept existentă.

Situația învederată de recurentul - reclamant nu corespunde realității, susținerile acestuia fiind formulate cu rea – credință, în condițiile în care, în mod corect, instanța de fond a reținut cota majorată de 90% pentru intimată în ceea ce privește imobilul supus partajării reprezentat de apartamentul situat în Ploiești, __________________, ____________, ___________, jud. Prahova care a fost achiziționat din banii obținuți din vânzarea garsonierei proprietatea sa și care a fost achiziționată cu banii primiți de la tatăl său, obținuți de acesta din vânzarea unui bun succesoral.

Astfel, cum a reținut și instanța de fond în I.A.P., imobilul menționat a fost cumpărat, în urma vânzării de către intimată a imobilului – proprietatea sa, cu cca. o lună înainte de ac