Obligarea paratului la readucerea spatiului in forma initiala. Lipsa acordului coproprietarului.

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR.355/R/2009 Şedinţa publică din 19 februarie 2009

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul T. B. împotriva deciziei civile nr.617 din 12 noiembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j, pronunţată în dosarul nr(...), privind şi pe intimata reclamantă U. J., având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, la prima şi a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentului pârât, B.D. N. din B a r o u l C l u j cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi reprezentantul intimatei reclamante, B.M. D. din B a r o u l C l u j cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind părţile din proces.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că se constată că la data de 16 februarie 2009 intimata reclamantă a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, act din care se comunică un exemplar reprezentantei recurentului şi se lasă cauza la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut înşedinţă publică se prezintă aceleaşi părţi ca şi la prima strigare.

Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probaţiune de formulat şi nici excepţii de ridicat, în temeiul art.150 C. proc. civ., închide faza probatorie şi acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentanta recurentului pârât susţine recursul aşa cum este formulat solicită admiterea lui în baza art.312 alin.2, 3 C. pr. civ., rap. la art.304 pct.9 C. pr. civ., conform motivelor indicate în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei aflate la f.16.

Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică, cu 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanţei de la f.15 din dosar.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 4993/2002 a J u d e c ă t o r i e i C l u j-N s-a respins acţiunea Consiliului Local C-N împotriva aceluiaşi pârât constatându-se că lucrările interioare din apartamentul pârâtului inclusiv mutarea peretelui de acces în locuinţă spre holul comun au fost efectuate în temeiul autorizaţiei de construire nr. 1854/1998.

Potrivit probaţiunii cauzei, prin dispoziţia 1951/31.08.2000 s-a dispus desfiinţarea lucrărilor executate şi readucerea spaţiului la forma iniţială, la data emiterii acestei dispoziţii lucrările fiind deja executate.

S-a reţinut în acea hotărâre că reclamantul şi-a invocat propria culpă în sensul că a avizat o documentaţie incompletă iar documentaţia incompletă depusă de pârât nu a fost restituită acestuia în termenul legal de 5 zile de la data înregistrării.

Deficienţa documentaţiei consta în aceea că nu exista acordul reclamantei de azi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta U. J., iar prin decizia civilă 617/12.11.2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j s-a admis apelul reclamantei şi s-a schimbat în întregime hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului T. B. să desfiinţeze lucrările executate în holul comun al casei scărilor din imobilul situat în C,(...), (...) .1, .4 şi să readucă spaţiul şi accesele comune la forma iniţială, iar în caz de refuz reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost reţinute următoarele considerente:

Dreptul de proprietate asupra p.i.c. nu este subordonat voinţei vreunui coproprietar deoarece fiecare coproprietar are dreptul de a folosi lucrul comun ca un adevărat proprietar iar folosinţa nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale şi reciproce ale celorlalţi coproprietari ci trebuie să se realizeze numai în scopul utilizării fondului căruia i-a fost afectat.

În acest context modificările efectuate asupra holului comun de către un coproprietar fără acordul celorlalţi coproprietari – prin amplasarea peretelui care împiedică accesul liber şi direct la terasă, la U. electric şi chiar la intrarea reclamantei în propriul apartament constituie un veritabil abuz de drept.

Reaua credinţă a intimatului rezultă cu pregnanţă din faptul că a întocmit documentaţia, a solicitat acordul celorlalţi proprietari de apartamente şi în lipsa acordului reclamantei a înregistrat documentaţia şi a trecut de îndată la efectuarea lucrărilor.

Pârâtul nu poate susţine în mod temeinic că nu a cunoscut despre obligativitatea luării consimţământului tuturor coproprietarilor căci necunoaşterea legii nu este o scuză legitimă.

Legea 114/1996, în forma existentă în 1998 – la anexa 2 – Regulamentul cadru al asociaţiilor de proprietari – prin art. 3 lit. c şi d este definită noţiunea de „proprietate comună” şi de „cotă parte” iar la art. 18 se prevede că proprietarul nu poate aduce schimbări proprietăţii comune, fără a obţine mai întâi acceptul asociaţiei de proprietari.

La art. 19 alin. 2 se prevede că zidurile dintre apartamente şi proprietatea comună, care nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii, pot fi reamplasate numai prin amendarea acordului de asociere.

Asociaţia de proprietari este formată din proprietarii apartamentelor şi potrivit art. 24 şi 25 din acelaşi Regulament, asociaţiile de proprietari reglementează prin decizie şi modificarea proprietăţii comune.

O asemenea decizie nu a fost depusă iar opoziţia reclamantei este legitimă sub aspectul încălcării dreptului de proprietate asupra bunului comun cât şi a posibilităţii efective de a uza de prerogativele dreptului său atât cu privire la apartamentul propriu cât şi cu privire la părţile indivize comune.

Aşa fiind, Tribunalul a constatat că apelul este fondat urmând a fi admis în temeiul art. 296 C.pr.civ., iar sentinţa urmează a fi schimbată în întregime în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtului la desfiinţarea lucrărilor executate la holul comun din imobil.

Conform celor mai sus arătate pârâtul a fost obligat să readucă spaţiul şi accesele comune la forma iniţială iar în caz contrar, reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul T. B. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:

Astfel, se susţine că lucrările de construire nu au fost făcute printr-un abuz de drept şi nici cu rea credinţă, neîncălcând nici dispoziţiile art.18 alin.2 şi 19 alin.2 din anexa nr.2 la Legea 114/1996 câtă vreme a avut acordul Asociaţiei de locatari din C(...), (...) pentru realizarea acestor lucrări.

În aceeaşi idee, recurentul mai învederează că 24 de locatari din cei 25 şi-au exprimat acordul pentru realizarea lucrărilor şi că de altfel asemenea lucrări au fost efectuate şi la alte etaje fără a fi afectată exercitarea proprietăţii comune asupra cotelor indivize.

Recurentul susţine că este evidentă buna lui credinţă şi respectiv reaua conduită a reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra părţilor indivize comune.

Recurentul susţine că lucrările executate au avut ca temei legal autorizaţia emisă în acest sens.

Un alt aspect învederat de recurent vizează faptul că în cauză nu este incidentă răspunderea civilă delictuală cum greşit reţine instanţa de apel, câtă vreme nu au fost administrate probe şi nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu suferit de reclamantă.

Recurentul mai învederează faptul că susţinerile reclamantei în ce priveşte accesul său la U. electric sau la acoperişul blocului, sunt doar susţineri în spirit de şicană şi fără acoperire în realitate, neexistând nici o prejudiciere a reclamantei în acest sens.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimata U. J. prin întâmpinarea depusă la filele 10-13 s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 C.pr.civ., a raporturilor juridice dintre părţi prin prisma cooproprietăţii forţate asupra părţilor indivize comune, curtea de apel reţine următoarele:

Asupra părţilor indivize comune, din imobilul din C,(...), (...) .1, .4 sunt cooproprietari şi părţile din prezentul litigiu.

În ce privesc clădirile destinate locuirii, dreptul de proprietate pe cote părţi forţată asupra părţilor comune este reglementat de Anexa nr.2 la Legea 114/1996 în care se află Regulamentul cadru al asociaţiilor de proprietari.

Astfel, potrivit art.3 alin.1 lit.”c” din Anexa 2 “prin proprietate comună se înţeleg toate părţile dintr-o clădire aflată în proprietate care nu sunt apartamente şi care sunt destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii din acea clădire”.

Conform art.3 alin.3-4 din aceeaşi Anexă, dreptul de proprietate comună are ca obiect toate părţile clădirii care sunt de folosinţă comună: terenul pe care este construită clădirea, acoperişul, terasele, scările, holurile, casa scării, etc.

De asemenea, sunt în cooproprietate şi instalaţiile clădirii aflate în folosinţă comună cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcţiei, cum sunt: instalaţiile electrice, sisteme de încălzire şi conducte de gaze până la punctele de distribuţie din apartamentele individuale.

Această proprietate comună pe copte părţi este indivizibilă.

Prin prisma celor expuse şi raportat la starea de fapt rezultată din actele de la dosar, rezultă că dreptul de proprietate asupra părţilor indivize comune oferă fiecărui cooproprietar dreptul de a folosi aceste părţi indivize comune fără însă a se aduce atingere acelorasi drepturi ale celorlalţi cooproprietari, părţile indivize comune putând fi utilizate de toţi cooproprietarii doar în acord cu scopul pentru care au fost constituite.

Or, modificarile efectuate de pârât asupra holului comun, fără acordul efectiv şi al reclamantei ,care are apartamentul situat tot la etajul IV ( .14) împiedică exercitarea de către reclamantă a prerogativelor rezultate din dreptul de proprietate asupra părţilor indivize comune.

Câtă vreme reclamanta are în virtutea dreptului său de cooproprietate forţată un drept de folosinţă asupra holului şi casei scărilor (ca părţi indivize comune) era necesar acordul expres al acesteia la momentul efectuării lucrărilor de către reclamant.

Susţinerea pârâtului că a executat acele lucrări în baza unei autorizaţii de construire trebuie analizată prin prisma faptului că pârâtul cunoştea încă la acea dată a eliberării autorizaţiei că reclamanta nu şi-a dat acordul pentru realizarea acelor lucrări ,ce ocupă o parte din părţile indivize comune.

În aceste condiţii în care lipsea acordul reclamantei pentru efectuarea unor lucrări, ce urmau să-i îngrădească şi să-i limiteze exercitarea dreptului său de proprietate asupra părţii indivize comune (holul comun) este fără posibilitate de echivoc, că menţinerea acelor lucrări constituie o îngrădire a reclamantei în exercitarea prerogativelor rezultate din cooproprietatea comună forţată şi perpetuă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât bine a reţinut instanţa de apel că nu s-a făcut dovada respectării dispoziţiilor art.19 din Regulamentul cadru al asociaţiilor de proprietari, care prevede că zidurile dintre apartamente şi proprietatea comună, care nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii pot fi reamplasate numai prin amendarea acordului de asociere.

Or, neexistând o asemenea dovadă, raportat şi la lipsa acordului reclamantei şi la sesizările acesteia în ce priveşte executarea de către pârât a lucrărilor ce-i îngrădesc exercitarea dreptului de cooproprietate forţată asupra părţilor indivize comune, susţinerile reclamantului sunt nefondate, ele neîndeplinind cerinţele art.304 pct. 9 C.pr.civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins.

În baza art.274 C.pr.civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. B. împotriva deciziei civile nr.617 din 12 noiembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în doosar nr(...), pe care o menţine.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei U. J. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 19 februarie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) A.(...) (...) (...) (...) E. (...) (...)

Red.P.E./CA

03.03.2009 – 2 ex.

Jud.fond.H. O.

Jud.apel:E. C.; H. M.