Neindeplinirea conditiilor pentru accesiunea imobiliara asupra unui beci

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA I CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

INSTANŢĂ DE RECURS

DECIZIE Nr. 1409

Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: - (...) (...)

Judecător: - (...) (...)

Judecător: - (...) (...)

Grefier: - (...) - (...) H.

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanţii T. G. şi T. N. împotriva deciziei civile nr. 355 din 26 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) şi sentinţei civile nr.19124 din 05 decembrie 2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Ţ. B. şi Ţ. O. J., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal au răspuns recurenţii reclamanţi T. G. şi T. N., ambii reprezentaţi de avocaţii J. T. şi T. (...) şi intimaţii pârâţi Ţ. B. şi Ţ. O. J., ambii reprezentaţi de avocat T.E..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocat T.E., pentru intimaţii pârâţi Ţ. B. şi Ţ. O. J., a depus chitanţa nr.1251 din 27.10.2009, în cuantum de 714 lei, reprezentând onorariu avocat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat faptul că, prin încheierea din 29 octombrie 2009, instanţa a repus cauza pe rol, pentru a se pune concluzii pe fondul recursului, stabilind ca în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 2821 Cod procedură civilă, în mod corect Tribunalul calificand şi soluţionand calea de atac împotriva sentinţei atacate, ca apel.

Avocat J. T., pentru recurenţii reclamanţi T. G. şi T. N., a arătat că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului. E. a contrario, instanţa nu a motivat în nici un fel soluţia cu privire la starea de fapt şi considerentele pentru care în cauză s-ar aplica dispoziţiile art.494 Cod civil, coroborate cu dispoziţiile art.492 Cod civil. În mod eronat, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate la punctul 2 din motivele de apel, privitoare la modul de soluţionare al capătului subsidiar al cererii, prin care reclamanţii au solicitat despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin menţinerea acestei stări de fapt, respectiv existenţa pivniţei pe terenul proprietatea reclamanţilor; în realitate, instanţa de fond s-a pronunţat pe acest capăt de cerere.

Avocat T. (...), pentru recurenţii reclamanţi, a considerat că soluţia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi este pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a legii, cauze de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă. A arătat că, Codul civil român, prin maniera de reglementare a accesiunii imobiliare, împărtăşeşte teza potrivit căreia lucrul principal este terenul şi că, prin accesiune, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei sau plantaţiei, potrivit principiului superficies T. cedit.

Astfel, în condiţiile în care recurenţii au dobândit un imobil liber de orice sarcini, iar intimaţii pârâţi au dobândit o construcţie, din care o parte din aceasta se prelungeşte pe terenul proprietatea recurenţilor, solicitarea recurenţilor, de a se constata calitatea de proprietari, în virtutea accesiunii, este pe deplin legală şi nu este de natură a atinge dreptul intimaţilor pârâţi.

A considerat că aplicarea dispoziţiilor art.494 Cod civil, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa calităţii de proprietar al terenului în persoana celui ce invocă drept de proprietate în temeiul accesiunii imobiliare şi existenţa pe teren sau în teren a unei lucrări sau plantaţii aparţinând unei terţe persoane.

A solicitat, într-o primă teză, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel. Într-o a doua teză, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei civile pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Avocat T.E., pentru intimaţii pârâţi Ţ. B. şi Ţ. O. J., a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor atacate, ca temeinice şi legale, cu cheltuieli de judecată A arătat că în cauză, faţă de criticile formulate, nu există motive de nelegalitate, din cele prevăzute expres de art.304 Cod procedură civilă, pentru promovarea recursului.

CURTEA:

Asupra recursului de faţă :

La data de 24.09.2007, s-a înregistrat pe rolul J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, sub nr(...), acţiunea în constatare formulată de reclamanţii T. G. şi T. N., în contradictoriu cu pârâţii Ţ. B. şi Ţ. O. - J., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate dreptul de proprietate asupra beciului aflat sub construcţia acestora, rectificarea cărţii funciare, iar într-o teza subsidiara, obligarea pârâţilor la plata cu titlu de despăgubiri a prejudiciului produs prin folosinţa terenului proprietatea lor şi pe care este amplasat beciul.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,(...), judeţul D prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2240 /12.07.2006 la BNP (...) U., imobil ce a făcut parte dintr-un singur corp de proprietate aparţinând lui D. E. şi care a fost împărţit şi vândut în mai multe bucăţi, pentru care a fost întocmit actul de dezmembrare autentificat sub nr.1137/ 28.03.2006 la BNP (...) U. .

Au mai arătat că pârâţii au dobândit dreptul de proprietate pentru corpul 2 de clădire prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2240 /12.07.2006 la BNP (...) U., iar beciul, ce are o lungime de aproximativ 9 m., se află situat sub una din camerele imobilului proprietatea reclamanţilor.

De asemenea au mai arătat că, datorita situării beciului sub una din camerele imobilului proprietatea lor, reclamanţii sunt prejudiciaţi grav, întrucât pârâţii nu întreţin pivniţa corespunzător, fiind într-o stare avansata de degradare.

La data de 02.11.2007, pârâţii au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii promovate de reclamanţi, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr.19124/5 decembrie 2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a, în dosarul nr(...), a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi, fiind obligaţi la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată, către pârâţi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, atât reclamanţii cât şi pârâţii, au cumpărat câte J dintr-un imobil C1 , situat în C,(...) ( fost 47) care a fost dezmembrat – act de dezmembrare autentificat sub nr. 1753/02.11.2005 la BNP U. şi care a făcut obiectul unor vânzări succesive . Instanţa a reţinut că în actul de vânzare-cumpărare al fiecărei părţi, s-a individualizat în amănunt, prin măsurători şi vecinătăţi, prin descrierea amănunţită a fiecărei corp de clădire,cu denumirea corespunzătoare, bunul imobil cumpărat şi că reclamanţii au cumpărat partea din C1, compusa din 2 camere , hol , baie si antreu , iar pârâţii au cumpărat partea din C1, compusa din 2 camere, hol , bucătărie şi beci, deci nu a existat vreo nemulţumire în legătura cu beciul care se afla în construcţie .

Din constatările expertizei efectuate în cauză, instanţa a reţinut că beciul are o suprafaţa de 13,49 mp, din care 8,9 mp se găseşte sub locuinţa reclamanţilor, iar 4,58 mp se găseşte sub locuinţa pârâţilor, cu acces din locuinţă .

Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.494 din Codul civil, deoarece pârâţii au cumpărat, în condiţiile legii civile, beciul, care are o parte sub proprietatea reclamanţilor, având în vedere unitatea locativă în ansamblu, corpul întreg de construcţie fiind dezmembrat şi vândut pe bucăţi, fiecare cumpărător acceptând condiţiile celor de la care au cumpărat.

Cu privire la eventualele prejudicii, pe care reclamanţii le-ar avea de suportat din cauza beciului, instanţa a apreciat că expertul a făcut o înşiruire pur teoretica, fără să precizeze dacă, în concret, locuinţa proprietatea reclamanţilor este afectată efectiv .

Împotriva acestei sentinţe , au declarat apel reclamanţii T. G. şi T. N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În privinţa nelegalităţii , au arătat că instanţa a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art.494 Cod Civil şi nu a făcut o verificare a următoarelor condiţii cerute de art.494 Cod Civil - calitatea de proprietar al terenului în persoana celui care invocă dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi existenţa pe teren sau în teren a unei lucrări sau plantaţii aparţinând unei alte persoane.

Au mai arătat că, faptul că intimaţii pârâţi au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare o pivniţă care este situată sub imobilul proprietatea lor, nu exclude, pentru proprietarul terenului, posibilitatea de a invoca, pe calea accesiunii imobiliare, dobândirea unui drept de proprietate asupra unei construcţii. Intimaţii nu au dobândit terenul de sub construcţia în litigiu, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.1137/2006.

În continuarea expunerii motivelor de apel, apelanţii au prezentat o interpretare proprie a dispoziţiilor legale invocate.

În privinţa netemeiniciei sentinţei, au arătat apelanţii că instanţa nu a analizat probatoriul administrat, în special raportul de expertiză, care confirmă lipsa de folosinţă a terenului.

Prin decizia civilă nr.355 din 26 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), s-a respins apelul declarat de reclamanţi şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către intimaţi.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele;

Prima instanţă a făcut o corectă apreciere a materialului probator şi, de asemenea, aplicarea, la situaţia de fapt, a dispoziţiilor legale invocate de către reclamanţi, prin apărătorul ales.

Motivele de nelegalitate invocate în apel, nu pot fi reţinute, reprezentând interpretarea proprie a art. 494 Cod Civil, făcută de către apelanţi,ce nu poate fi acceptată, în raport de dispoziţiile Codului Civil.

Astfel, art. 494 Cod Civil, trebuie privit în coroborare cu art. 492 Cod Civil potrivit căruia : „Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.”

„Contrariul „ prevăzut de lege, rezultă tocmai din împrejurarea dovedită, că reclamanţii au cumpărat imobilul teren şi construcţie, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2240/12 iulie 2006, iar intimaţii-pârâţi, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1137/28 martie 2006, teren intravilan şi construcţie ce include şi beciul.

Apelanţii reclamanţi, nu numai că nu pot invoca inconveniente de natură practică, pe calea invocării accesiunii imobiliare artificiale, dar art. 494 C.civ. nu poate fi aplicat în mod mecanic, aşa cum rezidă din sintetizarea motivelor de apel.

Îndeplinirea condiţiei proprietăţii asupra terenului şi cea privind existenţa unei construcţii, nu sunt suficiente , în speţă fiind vorba de imobile distincte, cumpărate prin acte autentice (şi nu realizate ) cu proprietari diferiţi, astfel că art. 494 C.civ., nu poate constitui un prilej de încălcare a dreptului de proprietate al intimaţilor - pârâţi şi nici de plată a unor despăgubiri, pentru lipsa de folosinţă a terenului.

Celelalte aspecte invocate în apel, în legătură cu consecinţele asupra camerei aflată deasupra beciului, nu au fost supuse analizei primei instanţe şi nu pot fi analizate pentru prima oară în apel , contrar art. 294 C.pr.civ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii T. G. şi T. N., motivând, în esenţă, următoarele :

Instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, prin faptul că soluţia este practic nemotivată cât priveşte aplicabilitatea în speţă a dispoz.art.494 c.civ., iar, pe de altă parte, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra criticilor ce vizează modul de soluţionare al capătului subsidiar de cerere referitor la despăgubiri, reţinând în mod greşit că este vorba de o cerere nouă.

Soluţia instanţei de apel conţine motive contradictorii şi este pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a legii, cauze de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 c.pr.civ.

Sub acest aspect, s-a arătat, în esenţă, că s-a dat o interpretare eronată dispoz.art.492-494 c.civ., contrară instituţiei juridice a accesiunii imobiliare artificiale, de esenţa căreia este tocmai faptul că proprietatea construcţiei sau plantaţiei edificate pe teren, aparţine unei alte persoane, condiţie care, în speţă, este îndeplinită; codul civil român împărtăşeşte teza potrivit cu care lucrul principal este terenul şi că, prin accesiune, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei sau plantaţiei, potrivit principiului superficies T. credit, aşa încât, faţă de prev.art.494 c.civ., reclamanţii, în calitate de proprietari ai terenului, dobândesc dreptul de proprietate şi asupra construcţiei; recurenţii au dobândit un imobil liber de orice sarcini, iar intimaţii, o construcţie care, în parte, se prelungeşte pe terenul proprietatea recurenţilor, astfel încât, şi din acest punct de vedere, solicitarea reclamanţilor este întemeiată; instanţa de apel nu a examinat aplicarea în speţă a dispoz.art.494 c.civ., prin prisma criticilor formulate de reclamanţi, raportat la materialul administrat în cauză, ci, în conţinutul considerentelor deciziei recurate, a dat o lămurire vagă şi total străină de fondul cauzei; în ceea ce priveşte inconvenientele de natură practică, la care se face trimitere în motivarea deciziei, acestea sunt înlăturate tocmai prin instituţia ac/censiunii imobiliare.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenţii reclamanţi, se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres şi limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 c.pr.civ.

Astfel, aplicarea dispoz.art.312 alin.5 c.pr.civ., respectiv casarea deciziei Tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pe considerentul soluţionării greşite a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, impune ca instanţa de apel să fi soluţionat cauza pe excepţie, ceea ce înseamnă că, efectiv, instanţa nu a examinat şi nu s-a pronunţat pe fondul litigiului, mai exact pe fondul criticilor formulate în apel.

Textul citat vizează deci soluţionarea procesului fără a se examina pe fond apelul, şi nu rezolvarea dată, respectiv modul în care instanţa îşi motivează soluţia faţă de criticile formulate de apelant.

În speţă, Tribunalul a examinat şi s-a pronunţat asupra criticilor formulate de reclamanţi în apel, iar eventualele deficienţe în motivare nu echivalează cu nemotivarea hotărârii şi, mai mult, necercetarea fondului, care ar atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare al capătului de cerere subsidiar, referitor la despăgubiri, critica formulată de reclamanţi în apel, a fost corect calificată de Tribunal ca fiind o solicitare nouă, întrucât, la instanţa de fond, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin concluziile puse cu ocazia judecăţii, reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, iar în apel au criticat sentinţa şi sub aspectul neacordării despăgubirilor în legătură cu consecinţele asupra camerei situată deasupra beciului.

Prin urmare, criticile recurenţilor vizând necercetarea fondului cauzei, de către instanţa de apel, sunt neîntemeiate, şi, ca atare, soluţia de casare a deciziei şi trimitere a cauzei spre rejudecare, nu se justifică.

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii – cu trimitere la dispoz.art.304 pct.7 c.pr.civ.-, critica este de asemenea nefondată, întrucât textul vizează explicit numai situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce nu este cazul în speţă. Eventualele vicii ale unei motivări, care, de exemplu, nu este suficient de exhaustivă, clară sau convingătoare, nu echivalează cu lipsa motivării, care să atragă automat admiterea recursului şi modificarea hotărârii, chiar dacă soluţia atacată, este legală.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv art.494 c.civ. – motiv de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 c.pr.civ. – acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente :

Astfel, accesiunea imobiliară artificială este reglementată de art.492-494 c.civ., care vizează construcţiile, plantaţiile şi lucrările făcute pe terenul proprietatea unei anume persoane, care, în principiu, până la proba contrară, sunt proprietatea aceluiaşi proprietar al terenului – ce este dator să plătească despăgubiri, în cazul în care a folosit materiale străine – dar pot fi şi ale altei persoane, caz în care proprietarul terenului poate să şi le însuşească – (devenind şi proprietarul acelor construcţii, plantaţii, lucrări) sau să îndatoreze persoana care le-a făcut, să le ridice.

Prin urmare, raporturile care se creează în cadrul instituţiei accesiunii imobiliare artificiale, vizează numai pe proprietarul terenului şi persoana care, eventual, a efectuat construcţii, plantaţii sau alte lucrări pe terenul său.

Or, în speţă, pârâţii nu au efectuat nici o astfel de lucrare pe terenul proprietatea reclamanţilor, au dobândit construcţia, între care şi beciul în litigiu, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu alte persoane (în calitate de vânzători şi respectiv proprietari ai construcţiei), aşa încât nu există nici un raport juridic, între reclamanţi şi pârâţi, cu privire la beciul în litigiu.

Prin urmare, din acest punct de vedere, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Codului civil, referitoare la accesiunea imobiliară artificială, aşa încât, soluţia de respingere a acţiunii întemeiată pe art.494 c.civ., este legală.

Pe de altă parte, pârâţii justifică dreptul de proprietate asupra beciului în litigiu printr-un titlu de proprietate, anterior titlului de proprietate al reclamanţilor asupra unei părţi din terenul pe care este amplasat beciul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentic din 12 martie 2006, anterior contractului de vânzare-cumpărare al reclamanţilor, care datează din 12 iulie 2006.

Reclamanţii aveau cunoştinţă de situaţia imobilului – împărţit în mai multe corpuri de clădire, prin actul de dezmembrare din 2 noiembrie 2005, şi vândut mai multor persoane – din care au cumpărat partea de construcţie şi teren, deşi ştiau că beciul – ce se află, în parte, pe terenul cumpărat de ei – face parte din corpul de clădire cumpărat de pârâţi.

Ca atare, reclamanţii, încheind contractul de vânzare-cumpărare în cunoştinţă de cauză, cu referire la proprietarul beciului, şi acceptând această stare de fapt şi de drept, impusă de vânzător – operând principiul libertăţii de voinţă la încheierea actelor juridice – nu poate pretinde să i se recunoască un drept de proprietate asupra aceluiaşi bun, sau despăgubiri, încălcând astfel principiul bunei credinţe, al echităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, ca şi aspectele de ordin practic, atâta timp cât accesul la beci se face din locuinţa pârâţilor.

În consecinţă, interpretarea dată dispoziţiilor legale în materie, de către cele două instanţe – în sensul inaplicabilităţii acestora în speţa de faţă – este corectă, şi, ca atare, interpretarea dată de recurenţi – în sensul aplicabilităţii în speţă – nu va fi primită.

Faţă de considerentele expuse, soluţia de respingere a acţiunii, având ca obiect, în principal, constatarea dreptului de proprietate asupra beciului, în baza art.494 c.civ. şi rectificarea cărţii funciare, iar, în subsidiar, despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, pe care este amplasat beciul, este legală.

În consecinţă, în baza art.312 c.pr.civ., recursul va fi respins, iar în baza art.274 c.pr.civ., recurenţii reclamanţi vor fi obligaţi la 714 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii pârâţi, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanţii T. G. şi T. N. împotriva deciziei civile nr. 355 din 26 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) şi sentinţei civile nr.19124 din 02 decembrie 2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a C r a i o v a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Ţ. B. şi Ţ. O. J..

Obligă recurenţii, către intimaţii pârâţi, la 714 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009.