Litigiu pentru folosirea spatiului aflat in coproprietate fortata.

 

Neintelegeri intre coproprietari pe terenul aflat in coproprietate fortata. Refuzul unui coproprietar de a-si da acordul cu privire la amplasarea unui garaj intr-un anumit loc, in spatiul comun, nu este considerat un abuz de drept.

Prin sentinta civila nr. 3989/2008 a Judecatoriei Sibiu s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta S.A.în contradictoriu cu paratii V.R., V.S., D.C., N.C. si N.H.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca reclamantii si pârâtii detin fiecare în proprietate exclusiva câte un apartament din imobilul situat în Sibiu, fiind de asemenea în coproprietate fortata asupra terenului neconstruit , al curtii si al gradinii, toti locatarii proprietari de autoturisme le parcheaza în curtea imobilului , la fel cum a procedat si fiul reclamantei pâna în prezent .

Faptul ca pârâtii V. au solicitat prin actiunea civila care face obiectul dosarului nr.2024/306/2008 desfiintarea constructiilor si împrejmuirilor ridicate pe terenul indiviz , demonstreaza ca între coproprietari exista tensiuni si animozitati generate de modul de folosinta al spatiului comun.

Aceste litigii semnifica ,de asemenea, ca s-a limitat posesia de catre toti cei care au efectuat îngradirile, cu consecinta diminuarii terenului liber de la 834 mp. la 531 mp.

În acest context faptic , atitudinea subiectiva a pârâtilor V. de a-si retrage acordul exprimat initial pentru construirea garajului de catre reclamanta , este justificata având în vedere ca exercitarea drepturilor civile trebuie sa se circumscrie principiilor de buna credinta si loialitate de catre toti coproprietarii si nu numai de catre unii dintre ei, asa încât, în conditiile în care reclamanta a solicitat desfiintarea constructiei platforma dale piscoturi , a custii câinelui si a împrejmuirii acestuia precum si „ evacuarea „ câinelui familiei V. pentru ca în schimb , sa edifice un garaj pe acest amplasament , nu circumscrie actiunea unui abuz de drept din partea pârâtilor, aceasta cu atât mai mult cu cât s-a constatat ca exista alternative de pozitionare a garajului în alt loc decât cel ales discretionar de reclamanta , iar suprafata libera de constructii permite construirea in alta zona.

Instanta a constatat ca refuzul pârâtilor nu a avut semnificatia unui abuz de drept pentru a fi suplinit prin hotarâre judecatoreasca , de vreme ce au aratat ca nu se opun executiei garajului pe un alt amplasament care nu le aduce zgomot si poluare, si cu conditia cunoasterii proiectului in avans.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul admiterii actiunii sale, cu motivarea ca initial a primit acordul coproprietarilor pârâti pentru edificarea unui garaj pe terenul comun, însa ulterior, acestia au refuzat fara motivatie sa se prezinte la notariat pentru luarea consimtamântului scris.

Reclamanta a considerat acest refuz ca fiind abuziv, având în vedere ca edificarea garajului va îmbunatati modul de folosinta a curtii.

Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmeaza. Din actele dosarului rezulta, ca între parti s-au mai purtat litigii în legatura cu folosinta bunurilor aflate în coproprietate fortata.

Astfel, la cererea reclamantei, s-a dispus prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, ca pârâtii V. sa desfiinteze constructia-cusca pentru câine si împrejmuirea acesteia, ridicate de pârâti pe terenul proprietate comuna, pe o suprafata de 14,11 mp.

În aceste conditii, instanta de fond a apreciat corect ca atitudinea pârâtilor V. este justificata si nu constituie un abuz, având în vedere ca exercitarea drepturilor civile trebuie sa se circumscrie principiilor de buna-credinta de catre toti coproprietarii si nu numai de catre unii din ei.

Daca reclamanta nu a fost de acord cu acea constructie pe terenul comun, si a solicitat desfiintarea ei, refuzul pârâtilor de a-si da consimtamântul pentru construirea de catre reclamanta a unui garaj, constructie incomparabila cu cusca unui câine, nu apare în nici un caz ca abuziva.

Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult, cu cât,asa cum a retinut instanta de fond, reclamanta are posibilitatea sa-si edifice garajul pe alt amplasament, suprafata libera de constructii fiind de 834 mp., iar pârâtii au aratat ca nu se opun executiei garajului pe un alt amplasament. Fata de aceste împrejurari, instanta constata ca sentinta atacata este legala si temeinica, motiv pentru care, potrivit art. 296 c.pr.civ. a respins apelul.