Includerea in masa de impartit a unui bun dobandit in timpul concubinajului.

Împartirea bunurilor comune ale sotilor. Includerea în masa de împartit a unui bun dobândit în timpul concubinajului. Admisibilitate. Consecinte.

Partile s-au casatorit în anul 1980, casatoria fiind desfacuta prin divort în anul 1993 si anterior casatoriei au trait în concubinaj timp de 4 ani.

În perioada concubinajului, s-a cumparat un apartament, în anul 1976, achitându-se un avans de 22.262 lei, iar diferenta de 55.000 lei s-a platit prin împrumut de la C.E.C., restituibil în 20 de ani.

La data desfacerii casatoriei s-a încheiat între parti o conventie privind împartirea "bunurilor comune", incluzându-se si apartamentul dobândit în timpul concubinajului.

S-a retinut, respingându-se recursul declarat de reclamant ca acceptarea sa ca apartamentul sa fie cuprins în masa de împartit, are semnificatia certa a confirmarii ca acest bun a fost dobândit în timpul concubinajului prin aportul egal al concubinilor, marturisire pe deplin valabila ca proba, cu atât mai mult cu cât ea se corobora cu împrejurarea obiectiva a convietuirii partilor, anterioara casatoriei, timp de 4 ani, când o separatie patrimoniala nu a existat.

Printr-o astfel de recunoastere nu s-a produs o extindere a comunitatii patrimoniale a sotilor, care sa puna problema transgresarii dispozitiilor art. 30 alin. 2 Codul familiei, ci o determinare conventionala admisibila, a existentei proprietatii comune pe cote parti (si nu în devalmasie) asupra apartamentului dobândit de recurent în timpul concubinajului, a carei valabilitate nu poate fi contestata.

Termenul folosit în conventie, ca s-a procedat la împartirea bunurilor comune, fara o caracterizare juridica precisa a situatiei apartamentului, care, prin tehnicitatea sa deosebita, nu era la îndemâna partilor contractante, nu prezinta relevanta în sensul pretins de recurent, ci defineste masa bunurilor pe care partile au înteles a le supune împartelii.