In lipsa unei cereri prin care paratii sa fie obligati la construirea unui perete despartitor intre suprafetele de pod instanta nu se poate pronunta.

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ DECIZIA CIVILĂ NR.259 R

Şedinţa publică din data de: 14.05.2009

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât H. J. împotriva deciziei civile nr. 1169/19.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant Ş. E. Ş. şi intimatul pârât E. E. O..

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă recurentul pârât H. J. personal şi asistat de avocat cu împuternicire avocaţială la dosar, intimatul reclamant Ş. E. Ş. personal şi asistat de avocat D. N. cu împuternicire avocaţială nr.(...)/27.04.2009 şi intimatul pârât E. E. O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că la data de 27.04.2009 recurentul pârât H. J. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată se arată că intimaţii au fost citaţi cu copia motivelor de recurs şi că la data de 06.05.2009 intimatul reclamant Ş. E. Ş. a depus întâmpinare în 3 exemplare care nu a fost comunicată.

Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării depusă de intimatul reclamant, către reprezentantul recurentului pârât şi intimatului pârât E. E. O..

Intimatul pârât E. E. O. personal depune la dosar întâmpinare şi înscrisuri, un exemplar al acestora fiind comunicat părţilor prezente.

Reprezentantul recurentului pârât H. J. învederează Curţii că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Reprezentantul intimatului reclamant Ş. E. Ş. solicită, ca faţă de dispoziţiile art. 305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri şi în acest sens depune la dosar o notificare transmisă părţilor, de către recurent. Totodată învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Curtea, admite proba cu înscrisuri solicitată de intimatul reclamant şi ia act că la termenul de judecată de astăzi se administrează.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurentului pârât H. J. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desfiinţarea în totalitate a deciziei civile recurate şi pe fond menţinerea sentinţei civile ca fiind legală şi temeinică. În susţinerea motivelor de recurs arată că acestea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304/5 Cod procedură civilă, întrucât în cauză a fost efectuată o expertiză la cererea reclamantului, expertiză care este lovită de nulitate absolută. Astfel, expertiza se bazează pe o gravă eroare, motivat de faptul că dacă expertul ar fi citat legal părţile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoştinţă de situaţia reală a imobilului şi nu să facă măsurători inexacte şi să propună lotizări greşite. Pentru acest motiv solicită casarea deciziei civile recurate. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs solicită a se avea în vedere că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină. Precizează că instanţa de apel nu putea să motiveze decizia pe baza unei expertize lovite de nulitate absolută. Această exprimare ce se regăseşte în toate cele trei acte juridice translative de proprietate acreditează ideea unei proprietăţi comune pe cote părţi forţate şi perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepţional. Concluzionând arată că toate aceste motive dovedesc că dreptul de proprietate al recurentului este încălcat, iar soluţia pronunţată de instanţă trebuie să fie corectă; fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului reclamant Ş. E. Ş. solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită a se avea în vedere că primul motiv de recurs invocat urmează a fi respins întrucât nu este incident în cauza supusă judecăţii.

În esenţă, se face o gravă confuzie între dispoziţiile art. 105 alin 2 Cod procedură civilă şi cele ale art. 108 alin 3 Cod procedură civilă care ar fi putut fi invocate cu referire la citarea părţilor pentru a participa la efectuarea raportului de expertiză. Astfel, faptul că recurentul pârât a luat cunoştinţă despre conţinutul expertizei topo şi a formulat obiecţiuni pe care instanţa le-a admis conduce la evidenta concluzie că nu poate fi pusă nici măcar problema nulităţii relative, aceasta fiind acoperită. Iar sancţiunea efectuării expertizei este cea prevăzută de dispoziţiile art. 108 Cod procedură civilă şi nu cea a nulităţii. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs solicită a se observa că nu este nici pe de parte o susţinere care se bazează pe o nemotivare a hotărârii sau una de natură să vizeze motive contradictorii pentru a putea fi invocate în faţa instanţei de recurs în cadrul acestui motiv de casare şi nu se poate pune în discuţie faptul că au fost schimbate calităţile părţilor în apel. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că îşi rezervă dreptul de a fi solicitate pe cale separată.

Intimatul pârât E. E. O. personal solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei civile pronunţată de instanţa de apel. Arată că între vecini a existat o înţelegere ca fiecare să aibă acces la proprietăţile sale iar expertul a tras concluzia că există această posibilitate de acces. În concluzie, propune ca J de metru din proprietatea sa să treacă în proprietatea recurentului pârât H. J..

Curtea reţine cauza în pronunţare ce are ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât H. J. împotriva deciziei civile nr. 1169/19.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant Ş. E. Ş. şi intimatul pârât E. E. O..

 

CURTEA

 

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.10.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr(...), reclamantul Ş. E. Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii E. E. O. şi H. J.: să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la imobilul-teren în suprafaţa de 302,80 mp, situat în B,(...), sector 1, din care reclamantul deţine teren în cota indiviză de 113,44 mp; să se dispună ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte partea din construcţie (apartamentul de la faţa dinspre stradă), reprezentând podul acesteia şi, în urma lotizării, să se atribuie reclamantului în natură terenul în suprafaţă de 113,44 mp, situat în partea dinspre stradă, cât şi suprafaţa reprezentând podul, aferent apartamentului de la faţa, dinspre stradă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4595/08.04.2008, J u d e c ă t o r i a S e c t o r u l 1 B a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că reclamantul T. E. T. are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra construcţiei - "apartament, formate din o cameră, vestiar, antreu, bucătărie, cameră de baie cu WC în interior, pivniţă, precum şi o magazie de scândură situată pe latura din fundul proprietăţii pe partea dreaptă", precum şi asupra unei "cote-indivize de 113,44 mp din suprafaţa totală a terenului de 302,80 mp", situat în B,(...), sector 1, pe calea devoluţiunii succesorale legale, în baza certificatului de moştenitor nr. 50/25.03.1997.

Prin acest certificat de moştenitor, s-a atestat calitatea reclamantului de unic moştenitor legal, în calitate de fiu, al numitei T. N., decedată la data de 01.03.1997.

Numita T. N., împreună cu soţul său, numitul T. P.-decedat la data de 26.01.1984 şi al cărui unic moştenitor a fost soţia sa supravieţuitoare, T. N.,)- dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, încheiat cu soţii I. M. si I. E..

În cuprinsul acestui contract, se menţionează, la par. 2 - ultima teză, că "podul casei, cişmeaua şi wc-ul din curte vor fi folosite în comun de către noi coproprietarii".

Referitor la vânzătorii menţionaţi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, respectiv soţii I. M. şi I. E., aceştia au dobândit întregul imobil situat în B,(...), sector 1, ca bun comun, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26121/1940.

Pârâtul E. E. O. are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra "apartamentului nr. 2, situat în B,(...), sector 1, aflat în continuarea apartamentului nr. 1, format dintr-o cameră, hol, marchiză, cu o bucătărie şi două magazii situate în fundul curţii în partea T. privind din strada şi o bucătărie de vară situată pe partea dreaptă", precum şi asupra suprafeţei „indivize de teren de 94,68 mp din suprafaţa totală a imobilului de 302,80 mp, cu folosirea în comun a wc-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului", prin devoluţiune succesorală testamentară, în baza certificatului de moştenitor nr. 1887/14.10.1994.

Prin acest certificat de moştenitor, s-a atestat calitatea pârâtului E. E. O. de unic moştenitor, în calitate de legatar universal, al numitei U. S., decedată la data de 14.12.1993.

Numita U. S., împreună cu soţul său, numitul U. E. la data de 25.02.1979 şi al cărui unic moştenitor a fost soţia sa supravieţuitoare, U. S., dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3128/27.04.1971, încheiat cu numita I. E., văduvă.

Pârâtul H. J. a dobândit, în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 5546/14.05.1997, dreptul de proprietate asupra "apartamentului nr. 3, situat în continuarea apartamentului nr. 2, spre fundul curţii, din imobilul situat în B,(...), sector 1, format dintr-o cameră şi antreu cu o bucătărie şi o magazie, situate pe fundul curţii şi o bucătărie de vară, cu o magazie, situată pe partea dreaptă în continuarea apartamentului, împreună cu o suprafaţă indiviză de teren de 94,69 mp din suprafaţa totală de 302,50 mp".

Donatorul menţionat în acest contract de donaţie, numita E. T., împreună cu soţul său, numitul E. J. - decedat ulterior, la o dată neprecizată şi al cărei succesor este sus-numita E. T., conform sentinţei civile nr. 3940/2.12.1975, pronunţată de Judecătoria fostului Sector 8 B ¬a dobândit imobilul aşa cum este descris anterior prin contractul de vânzare ¬ cumpărare autentificat sub nr. 3127/28.04.1971, încheiat cu numita I. E., văduvă.

În cuprinsul acestui contract, se menţionează, la par. 2 - ultima teză, ca se transmite imobilul "cu folosirea în comun a podului, a cişmelei de apă din curte şi a wc-ului".

Instanţa a constat din toată această succesiune de acte juridice că: iniţial, întregul imobil de la adresa din B,(...), sector 1 a aparţinut aceluiaşi proprietar - respectiv, soţii I. M. şi I. E.; că aceştia din urma, iar, după decesul numitului I. M., survenit în anul 1970, numita I. E., în calitate de unic moştenitor, conform certificatului de moştenitor nr. 156/1971, au înstrăinat cele trei apartamente ale construcţiei - tip vagon unor persoane diferite; că referitor la terenul situat la adresa amintită, s-a menţinut starea de indiviziune a cumpărătorilor menţionaţi în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 şi nr. 3127/28.04.1971 - autorii părtilor din prezenta cauză, în toate aceste acte juridice translative de proprietate făcându-se referire la transmiterea unei „cote-indivize de teren"; că s-a prevăzut, în toate aceste acte juridice translative de proprietate încheiate de proprietarii iniţiali amintiţi anterior, folosirea în comun a wc-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului.

Instanţa a mai reţinut de asemenea că în urma măsurătorilor efectuate de către expertul topo desemnat de către instanţa, a rezultat că suprafaţa totală a terenului situat în B,(...), sector 1 este de 296,35 mp, şi că, prin raportare la cotele-indivize ale pârtilor, aşa cum rezultă acestea din actele de proprietate enumerate anterior (care sunt de 37,46%, pentru reclamant şi de câte 31,27%, pentru fiecare dintre pârâţi, reclamantul ar avea dreptul la o suprafaţă de teren de 111,02 mp, iar pârâţii - la o suprafaţa de teren de câte 92,66 mp fiecare.

A mai reţinut că expertul topo, prin răspunsul sau la obiecţiunile formulate, depus la data de 24.03.2008, a făcut o propunere de lotizare a terenului situat în B(...), sector 1, în suprafaţă de 296,35 mp, necorespunzătoare.

Astfel, aceasta nu respectă cotele-indivize din terenul de la adresa de mai sus, care revin pârtilor litigante întrucât expertul topo stabileşte pentru reclamant un lot în suprafaţă de teren de 107,92 mp (mai mică decât ar fi avut dreptul, conform actelor de proprietate enumerate anterior), iar, pentru pârâţii din prezenta cauză, loturi: respectiv suprafeţe de teren de 95,01 mp, respectiv de 93,41 mp (mai mari decât ar fi avut dreptul).

De asemenea această variantă determina o îmbucăţire excesivă şi greu de pus în practică a terenurilor (loturilor) ce ar reveni pârâţilor din prezenta cauză, E. E. O. şi H. J..

Astfel, loturile de teren ale acestor pârâţi ar urma să fie compuse din trei, respectiv din suprafeţe de teren, fiind greu de înţeles cum ar avea acces pârâtul E. E. O. la suprafaţa de teren delimitată între pct. 17-17-18-19.

De asemenea expertul se bazează pe premisa că părţile au convenit construirea unei alei de acces de servitute, în suprafaţă de 10,92 mp+5,12 mp+ 5,39 mp.

Or, această premisă nu corespunde adevărului, căci, aşa cum susţine corect pârâtul H. J., B. de acces a cărei construcţie a fost începută, se înfundă în magazia pârâtului E. şi nu poate fi utilizată, din acest motiv, de către pârâtul care este cel mai îndreptăţit la aceasta, respectiv pârâtul H. J..

Mai mult, instanţa subliniază că, în lipsa unei cereri reconvenţionale, cu care instanţa să fi fost investită în mod legal, ea nu se poate pronunţa în sensul obligării pârâţilor la construirea unei alei de acces de servitute, aşa cum propune expertul topo, ori la desfiinţarea unor construcţii, chiar nelegal realizate.

Instanţa a apreciat că, în raport de prevederile art. 673 ind. 1 si urm. C.proc.civ., în ipoteza în care nu se poate dispune ieşirea din indiviziune a terenului indiviz, prin atribuirea în natură a suprafeţelor de teren la care fiecare dintre părţi ar avea dreptul, şi de principiul disponibilităţii în raport cu care instanţa nu poate acorda altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, se impune a se respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant, vizând ieşirea din indiviziune a pârâţilor cu privire la imobilul-teren situat în B,(...), sector 1, prin atribuirea în natură a suprafeţelor de teren la care fiecare dintre părţi ar avea dreptul.

Cu privire la capătul de cerere referitor la ieşirea din indiviziune a pârtilor cu privire la podul construcţiei, instanţa a reţinut că din cuprinsul raportului de expertiza topo efectuat în cauză, rezultă că, pentru a se ajunge la acest rezultat, este necesar ca, între suprafeţele de pod situate deasupra apartamentelor aflate în proprietatea pârâţilor din prezenta cauză, să se construiască un perete despărţitor.

Or, în lipsa unei cereri cu care instanţa să fi fost investită în mod legal, ea nu se poate pronunţa în sensul obligării părţilor la construirea unui perete despărţitor între suprafeţele de pod situate deasupra apartamentelor aflate în proprietatea pârâţilor din prezenta cauză.

A reţinut şi că în toate actele juridice translative de proprietate, în baza cărora părţile litigante au intrat în stăpânirea părţilor din imobilul de la adresa de mai sus, s-a prevăzut folosirea în comun a wc-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului clădirii.

Această exprimare, ce se regăseşte în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 şi nr. 3127/28.04.1971, acreditează ideea în sensul că podul clădirii de la adresa din B,(...), sector 1, face obiectul unei proprietăţi comune pe cote-părţi forţate şi perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepţional.

3. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Ş. E. Ş. şi pârâtul E. E. O..

În apelul său, pârâtul S. E. O. a solicitat admiterea apelului şi ieşirea din indiviziune, aşa cum a stabilit expertul în răspunsul la obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică.

În motivarea apelului, apelantul pârât arată că între părţi a mai existat o cauză cu acelaşi obiect, care s-a perimat, din cauză că pârâtul H. J. nu a mai fost de acord cu partajarea a amiabilă, cum se înţeleseseră părţile.

Apelantul a mai arătat că expertiza tehnică întocmită a stabilit că ieşirea din indiviziune este posibilă, expertul făcând şi propuneri de lotizare a terenului şi de împărţire a podului, revenind fiecărui proprietar suprafaţa din pod existentă deasupra apartamentului.

În ceea ce priveşte accesul la proprietăţi, s-a construit o alee din beton pe lângă gard, de comun acord cu reclamantul şi pârâtul H. J., existând la dosar înţelegerea părţilor în acest sens, B. fiind în lungime de 20 metri.

Accesul pârâtului recurent la magazia al cărei proprietar este, situată în capătul căii comune de acces, este posibil de pe proprietatea sa şi nu afectează nici pe reclamant şi nici pe pârâtul H. J..

În ceea ce priveşte suprafaţa de pod, hotărârea este nelegală deoarece reclamantul Ş. are deja podul despărţit pe suprafaţa de deasupra locuinţei sale cu acces din interiorul locuinţei sale, care nu afectează pe pârâţi, aşa cum reiese din înţelegerea scrisă a părţilor existentă şi ea la dosar.

În cazul în care soluţia pe care a dat-o instanţa ar rămâne definitivă şi irevocabilă părţile ar fi puse în imposibilitatea de a obţine autorizaţie pentru repararea şi consolidarea imobilelor.

4. În motivarea apelului său, reclamantul Ş. E. Ş., a arătat că prima instanţă a respins acţiunea de ieşire din indiviziune, fără a motiva in mod temeinic care sunt considerente pentru care s-au menţinut părţile din această cauză într-o stare de "indiviziune forţată", din moment ce sunt întrunite toate condiţiile legale pentru a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu.

Instanţa a ignorat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 728 Cod civil, potrivit cărora, părţile aflate în stare de indiviziune asupra unui imobil pot solicita oricând ieşirea din indiviziune, atunci când apreciază că este oportun şi că "nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune."

Într-o ieşire din indiviziune, fiecare coindivizar îşi clarifică situaţia dreptului său asupra cotei părţi din imobilul aflat în stare de indiviziune.

Aşa cum s-a reţinut prin expertiza efectuată în cauză de către expertul S. G. şi răspunsul la obiecţiunile formulate de către reclamant, B. de acces este deja construită, permiţând celor doi pârâţi calea de acces la drumul public.

Instanţa în mod neîntemeiat a reţinut numai susţinerile pârâtului H., care este singurul pârât care se opune nejustificat ieşirii din indiviziune, cât şi faptul că întrucât nu a fost investită cu o cerere reconvenţională privind o cale de acces, ieşirea din indiviziune nu este posibilă.

Hotărârea este criticabilă sub acest aspect, întrucât proprietarului unui" loc înfundat", nemulţumit de calea de acces constituită, poate solicita pe calea unei acţiuni o altă variantă, dar în nici un caz această nemulţumire a sa nu poate constitui un motiv de respingere cererii de ieşire din indiviziune, în situaţia în care două părţi sunt de acord, iar condiţiile de sistare a stării de indiviziune sunt îndeplinite aşa cu rezultă şi din răspunsul la obiecţiuni dat de expertul desemnat.

Motivarea instanţei nu analizează însă conţinutul susţinerii pârâtului H. care nu critică faptul că B. de acces nu-i permite accesul la drumul public, ci faptul "că drumul de acces se înfundă în magazia pârâtului E.".

Instanţa îşi mai motivează greşit respingerea acţiunii pentru faptul că expertul nu respectă cotele indivize, în special în privinţa reclamantului, în sensul că lotul acestuia este sensibil mai mic, pierzând însă din vedere că din suprafaţa aceasta de teren s-a constituit în principal B. de acces.

Sentinţa criticată nu înlătură însă concluziile expertului care sunt clare în sensul existenţei fără dubiu a posibilităţii sistării indiviziunii părţilor, motiv pentru care hotărârea criticată este de neînţeles şi atunci când motivează respingerea pe faptul că: "determină o îmbunătăţire excesivă şi greu de pus în practică a terenurilor (loturilor) ce ar reveni pârâţilor din cauză, E. E. O. şi H. J.."

În mod nelegal, instanţa trece peste posibilitatea pe care o are fiecare dintre coindivizari de a solicita diviziunea, indiferent de mărimea cotei ce o deţine din bunul imobil şi toate acestea în condiţiile în care unul dintre pârâţi este de acord cu ieşirea din indiviziune.

Cu privire la capătul de cerere privind suprafaţa de pod, prin sentinţa apelată instanţa a ignorat în totalitate expertiza efectuată care conchide ca reclamantul Ş. având intrare separată de acces în pod, va ocupa porţiunea de pod aflată deasupra apartamentului sau.

Prin întâmpinarea formulată intimatul H. J. a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtul E. E. O., arătând că a avut la fond poziţia procesuală de pârât, astfel că în apel nu poate avea altă calitate.

În ce priveşte apelul reclamantului a solicitat respingerea ca nefondat, arătând că sunt corecte susţinerile instanţei de fond privind inconvenientele modalităţii de partajare propuse de expert, privind limitele învestirii în raport de principiul disponibilităţii. A mai arătat că pârâtul E. E. O. a refuzat semnarea unei tranzacţii şi că reclamantul ocupă abuziv porţiunile de teren executând construcţii neautorizate.

5. Prin decizia civilă nr. 1169/ 19.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i- Secţia a V a Civilă în dosar nr(...), au fost admise apelurile, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra terenului în suprafaţă de 296,35 mp situat în B,(...) sector 1, astfel: a fost atribuit reclamantului în deplină şi exclusivă proprietate terenul în suprafaţă de 107,92 mp, compus din suprafeţele identificate potrivit schiţei anexe a raportului de expertiză întocmit de expert G. S. la 24.03.2008 prin punctele 7-6-12-1 (suprafaţa de 97 mp) şi 2-5-6-7 (10,92 mp) ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâţilor; a fost atribuit pârâtului E. E.-O. în deplină şi exclusivă proprietate terenul în suprafaţă de 95,01 mp, compusă din suprafeţele de 45 mp identificată prin pct. 12-13-9-6, de 5,12 mp identificată prin pct. 5-8-9-6 ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâtului H. J., de 8,18 mp identificată prin pct. 17-18-19-16, suprafaţa de 34,33 mp identificată prin pct. 10-3-21-22-23-14 şi de 1,89 mp identificată prin pct. 15-20-18-17 ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâtului H. J.; a fost atribuit pârâtului H. J. în deplină şi exclusivă proprietate terenul în suprafaţă de 93 mp compusă din suprafeţele de 56,51 mp identificat prin pct. 9-11-14-15-16-13, de 5,39 mp identificat prin pct. 9-11-10-8 ce va asigura servitutea de trecere pentru pârâtul E. E. O. şi suprafaţa de 31,51 mp identificată prin pct. 20-23-22-21-4-19 conform raportului de expertiză menţionat; s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra podului imobilului, atribuind fiecărei părţi partea de pod situată deasupra corpului său de proprietate.

În motivarea deciziei, s-a reţinut că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi aspectele legate de drepturile părţilor asupra imobilului în litigiu şi titlurile de dobândire, precum şi situaţia delicată, dat fiind faptul că imobilul construcţie deţinut de cei trei coproprietari este tip vagon, terenul liber situat în faţa construcţiei este afectat în unele porţiuni de instalaţii cum ar fi cişmea şi wc, necesare altui proprietar decât proprietarul construcţiei în faţa căreia se află terenul.

Tribunalul a apreciat însă că această situaţie de fapt nu justifică respingerea cererii de ieşire din indiviziune, în condiţiile în care dispoziţiile art. 728 Cod civil, instituie principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, atunci când partajul bunului deţinut în coproprietate este posibil. În cauză, din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul G. S. rezultă că este posibilă ieşirea din indiviziune, chiar dacă modalitatea de partajare presupune şi unele inconveniente privind nerespectarea suprafeţelor ce revin părţilor precum şi fragmentarea terenului în mai multe loturi mici şi dificultăţi legate de accesul părţilor la terenurile care le-ar reveni.

Astfel tribunalul a apreciat că în ce priveşte partajarea terenului se impune efectuarea acesteia potrivit variantei propuse de expert. Tribunalul a constatat că inconvenientele în ce priveşte nerespectarea suprafeţelor care ar trebui să revină părţilor sunt următoarele: reclamantul primeşte teren în suprafaţă de 107,92 m. p. deşi potrivit cotei sale reduse proporţional trebuia să primească 111,02 m.p. Reclamantul este însă de acord cu această modalitate de partajare, astfel că fiind singurul prejudiciat, însă de acord cu această modalitate, nu poate fi reţinut ca un inconvenient semnificativ pentru respingerea cererii de ieşire din indiviziune. Este adevărat că pârâtului H. J. i se atribuie o suprafaţă de teren mai mică decât pârâtului E. deşi drepturile lor sunt egale, însă oricum în această variantă i se atribuie o suprafaţă mai mare de teren decât cea care i s-ar cuveni în urma reducerii proporţionale ca urmare a diferenţei dintre suprafaţa din acte şi suprafaţa existentă în fapt.

În ceea ce priveşte B. de acces, aceasta este deja edificată şi folosită de părţi, conform înţelegerii lor anterioare, iar expertul a luat-o în considerare atunci când a format loturile. Chiar şi în măsura în care nu a fost învestită cu o cerere privind stabilirea unor drepturi de servitute, instanţa poate dispune partajarea prin atribuirea terenurilor cu menţionarea destinaţiei terenului afectat de părţi pentru asigurarea trecerii.

De altfel singurul care se opune acestei variante este intimatul H. J., pentru motive ce nu ţin de prezenta judecată, ci de raporturi anterioare între părţi legate de folosirea terenului deţinut în coproprietate. Or, acesta nu poate paraliza o acţiune pentru sistarea stării de indiviziune în mod nejustificat, în condiţiile în care o astfel de soluţie ar rezolva problemele dintre părţi cu privire la folosinţa terenului, în condiţiile în care nu este prejudiciat, întrucât atât rec1amantul cât şi pârâtul E. E. O. se obligă să îi asigure accesul către imobilul proprietatea sa pe B. construită, arătând că sunt de acord ca suprafeţele identificate prin punctele 2-5-6-7 şi 5-6-8-9 să fie afectate unei servituţi de trecere. În condiţiile în care dreptul de servitute poate fi constituit şi prin acordul părţilor, intimatul pârât poate cere recunoaşterea acestui drept pe cale judiciară în măsura în care apelanţii îi vor stânjeni în viitor accesul.

Împrejurarea că B. de beton se înfundă în magazia apelantului E. E. O. este nerelevantă, întrucât şi terenul identificat prin punctele 15-17¬18-20 este acceptat de apelantul pârât E. E. O. a fi folosit pentru asigurarea accesului, în realitate o veritabilă servitute de trecere, în favoarea intimatului pârât H. J..

J. legat de îmbucătăţirea terenului este determinat de raţiunea ca lotul cu cişmea şi wc să revină pârâtului E. E. G.

Este adevărat că iniţial aceste utilităţi au fost concepute pentru folosirea în comun, însă în prezent situaţia de fapt s-a schimbat întrucât reclamantul şi pârâtul H. J. au instalaţii de apă şi canalizare proprii. Prin urmare, nu se mai impune menţinerea stării de coproprietate forţată asupra acestor utilităţi, astfel cum se regăseşte în actele de proprietate ale părţilor, întrucât prin schimbarea stării de fapt acestea nu mai sunt destinate a servi nevoilor tuturor coproprietarilor, fiind folosite în fapt doar de pârâtul E..

În ceea ce priveşte situaţia podului imobilului, Tribunalul a constatat că şi aceasta este una particulară, în sensul că imobilul este unul tip vagon, astfel că fiecare parte foloseşte partea de pod aflată deasupra corpului său de proprietate. În consecinţă, în condiţiile în care şi podul poate fi partajat, într-o modalitate convenabilă, de natură a asigura fiecărui proprietar posibilitatea folosinţei, Tribunalul a apreciat că nu subzistă temeiurile menţinerii stării de coproprietate, ca şi stare perpetuă şi forţată, ci se impune partajarea, urmând ca fiecărei părţi să i se atribuie partea de pod aflată deasupra corpului său de proprietate, cum de altfel este şi folosit podul în prezent.

Împrejurarea că această partajare presupune şi efectuarea unor acte concrete de ridicare a unor despărţituri este irelevantă, întrucât în acest litigiu se statuează doar asupra aspectelor juridice, asupra posibilităţii partajării şi nu implică şi realizarea faptică, aceasta fiind o chestiune ulterioară ce ţine de punerea în executare a hotărârii.

6. Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 07.01.2009 pârâtul H. J., solicitând casarea deciziei, respingerea apelurilor ca nefondate şi menţinerea în totalitate a sentinţei civilă nr. 4595 din 08.04.2008, dată de Judecătoria Sector 1 B.

În motivarea cererii de recurs, se arată că în primul rând în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304/2 pct. 5 din C o d u l d e procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

Recurentul arată că în cauză i-a fost încălcat dreptul său procesual. La cererea reclamantului Ş. E. s-a dispus efectuarea unei expertize, lucrare ce putea fi făcută numai după citarea părţilor prin carte poştală recomandată cu confirmare de primire (ce va fi anexată raportului de expertiză), în care se arată ziua şi ora când începe şi continuă lucrarea. Deoarece recurentul nu a fost de acord cu efectuarea acestei probe şi deci nu a achitat onorariul expertului, faţă de recurent, expertul a procedat după cum urmează: la data de 15.05.2007, data poştei 14.05.2007 (conf. probei anexate), a primit citarea sa pentru ziua de 13.05.2007 ora 9 dimineaţă.

Se arată că încălcarea unei norme procesuale cu caracter imperativ este sancţionat de lege cu nulitate absolută. Nulitatea absolută a fost invocată şi în faţa instanţei de apel, iar în motivarea pronunţării, instanţa de apel se bazează tocmai pe această probă de expertiză, probă care este lovită de nulitate absolută. Corect a procedat J u d e c ă t o r i a S e c t o r u lui 1 prin respingerea acţiunii formulate de Ş. E., considerând expertiza efectuată de expertul G. S. ca nefiind opozabilă tuturor părţilor şi provocatoare de vătămare a dreptului său de proprietate, prin reducerea suprafeţei deţinute.

Se arată că expertiza se bazează pe o gravă eroare; Primăria sectorului 1 prin adresa B. /G 02/207 şi Prefectura B prin adresa O.P.I/ 24171/ SP 3 fac cunoscut faptul că proprietarul Ş. E. a efectuat în anul 2005, lucrări de construcţie fără forme legale de autorizare, lucrări care au cuprins inclusiv desfiinţarea folosirii în comun a WC-ului, a cişmelei şi a podului, toate aflate în zona comună din curte, fără a avea consimţământul prealabil al celorlalţi doi coproprietari. Mai mult decât atât, pe rolul Judecătoriei sector 1 se află dosarul nr(...) prin care Primăria sector 1 cere instanţei desfiinţarea lucrărilor executate ilegal de Ş. E., cu aducerea imobilului la forma iniţială.

Dacă expertul ar fi citat legal părţile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoştinţă de situaţia reală a imobilului şi nu să facă măsurători inexacte şi să propună lotizări greşite.

În calitate de proprietar al apartamentului 3 din fundul curţii, pe recurent, decizia expertului îl prejudiciază odată cu închiderea drumului de acces la drumul public şi apoi cu punerea sa în imposibilitatea de a executa lucrări de consolidare a propriului imobil din cauza construcţiilor ilegale existente. Ieşirea din indiviziune poate fi făcută numai după demolarea construcţiilor ilegale, cu aducerea imobilului la forma iniţială.

În al doilea motiv de recurs, se arată că este întrunit motivul prevăzut de art. 304/2 pct. 7 din C o d u l d e procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină.

În susţinerea acestui motiv de recurs, se arată că se pune întrebarea de ce s-a cerut atunci ieşirea din indiviziune de către Ş. E., dacă partajarea nu implică şi realizarea faptică. De asemenea se arată că instanţa a motivat decizia pe baza unei expertize lovite de nulitate absolută, deoarece: expertul topografic nu respectă cotele indivize ale proprietarilor, din actele de proprietate; determină o îmbucăţire excesivă şi greu de pus în practică, a loturilor ce ar reveni subsemnatului şi lui E. E.; se bazează pe un neadevăr şi anume că părţile au convenit construirea unei alei de acces de servitute în suprafaţă de 10,92 mp + 5,12 mp + 5,39mp; mai mult, în cauză nu există o cerere reconvenţională cu care instanţa să fi fost investită în mod legal pentru construirea unei alei de acces de servitute ori, nici nu era cazul, deoarece în actele de proprietate a celor 3 proprietari este stipulată folosirea în comun a WC-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului clădirii. Această exprimare ce se regăseşte în toate cele trei acte juridice translative de proprietate, acreditează ideea unei proprietăţi comune pe cote părţi forţate şi perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepţional. Acesta este aspectul juridic al cauzei, care exclude posibilitatea partajării.

Este adevărat că articolul 728 Cod Civil stipulează că "nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune", dar articolul 616 Cod Civil stipulează că "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu paguba ce s-ar putea ocaziona".

Recurentul arată că a cumpărat dreptul de servitute în momentul încheierii actului de proprietate cu fosta proprietate I. E., deţinătoarea întregului imobil în anul 1971. A renunţa la dreptul său din partea comună echivalează cu o renunţare la dreptul său de servitute pe care l-a cumpărat şi care este prescriptibil.

Motivarea instanţei că, neexistând acordul părţilor, „intimatul pârât (adică eu) poate cere recunoaşterea acestui drept pe cale judiciară, în măsura în care apelanţii îi vor stânjeni în viitor accesul", duce la concluzia că, prin decizia dată, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia civilă generează noi procese între părţi prin încălcarea dreptului său de proprietate cu drept de servitute cumpărat în anul 1971.

Cu privire la susţinerea instanţei că împrejurarea că B. de beton se înfundă în magazia apelantului E. E. este nerelevantă întrucât şi terenul identificat prin punctele 15 - 17 - 18- 20 este acceptat de apelantul pârât E. E. a fi folosit pentru asigurarea accesului, în realitate o veritabilă servitute de trecere în favoarea intimatului pârât H. J.. Dar terenul identificat în punctele 15 - 17 - 18- 20 face parte din cei 31,51 mp care îi revin recurentului ca proprietar, mai puţin cu 1,80 mp dreptul de servitute.

În al treilea motiv de recurs, se arată că s-a produs violarea unor principii generale de drept, deoarece se încalcă prevederea articolului 294/1 „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor".

Se arată că pe rolul Judecătoriei Sect. 1, sub numărul 20384, s-a aflat o altă acţiune de ieşire din indiviziune care s-a suspendat şi apoi s-a perimat.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.

7. Intimatul-reclamant Ş. E. Ş. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, se arată că primul motiv de recurs nu este incident în cauză. Se face o gravă confuzie între dispoziţiile art. 105 alin. 2 din C o d u l d e procedură civilă şi cele ale art. 108 alin. 3 din C o d u l d e procedură civilă, care ar fi putut fi invocate cu referire la citarea părţilor pentru a participa la efectuarea raportului de expertiză. În cauză, părţile au fost citate prin mandat poştal şi telefonic pentru a participa la efectuarea expertizei. Chiar dacă partea invocă faptul că a primit citaţia după efectuarea expertizei, această omisiune este sancţionată cu nulitatea relativă, astfel că nulitatea expertizei trebuie pusă în discuţie la primul termen care a urmat depunerii raportului.

Dat fiind că recurentul a luat cunoştinţă despre conţinutul expertizei topografice şi a formulat obiecţiuni la această expertiză, admise de instanţă, rezultă că nu poate fi pusă nici măcar problema nulităţii relative, aceasta fiind acoperită. Mai mult chiar, pentru a răspunde la obiecţiunile formulate, expertul a convocat prin scrisori recomandate părţile, aşa cum rezultă din procesul verbal din 22.03.2008, însă recurentul nu s-a prezentat nici de această dată. Expertul topo a formulat un răspuns numai la obiecţiunile recurentului iar recurentul nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză, condiţii în care pentru acest considerent nu poate fi invocată nulitatea relativă.

Se mai arată că această neregularitate nu poate fi invocată direct în calea de atac a recursului câtă vreme, dat fiind faptul că a formulat obiecţiuni, a fost citat, putând deci să îşi facă apărarea, iar în apel nu a invocat nicio neregularitate de acest ordin.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că nu îşi găseşte aplicarea în cauza de faţă, aşa-zisa nemotivare a hotărârii vizând aspecte ce ţin de nemulţumirea recurentului faţă de admiterea apelului.

8. Intimatul S. E. O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, se arată că după comunicarea deciziei din apel, recurentul a fost mulţumit de hotărâre şi a vrut să îşi scoată la vânzare proprietatea sa. Se arată că B. de acces de 1,89 mp, identificată prin punctele 15-20-18-17, care asigură servitutea de trecere a lui H. J. pentru anexele sale din fundul curţii. Astfel, se creează în mod greşit impresia că această suprafaţă reprezintă o îmbucătăţire a proprietăţii intimatului, or în realitate este o servitute de trecere în favoarea recurentului.

Se arată că recurentul nu a vrut să participe la efectuarea expertizei tehnice, deşi a fost anunţat atât prin poştă cu invitaţie scrisă, cât şi prin telefon.

Se mai arată că după construirea aleii de acces pe lângă gard, de la stradă la proprietatea intimatului, recurentul a plantat E. de vie şi a acoperit cu o boltă de E. de vie B. de acces de lângă gard pentru a împiedica trecerea intimatului la proprietatea sa din fundul curţii, refuzând desfiinţarea acesteia. Se arată că B. de acces din stradă pe lângă gard până la proprietăţile noastre s-a efectuat în luna decembrie 2006 cu acordul tuturor părţilor pe baza unei convenţii semnate de cei trei proprietari, fără ca recurentul să plătească cota parte la construirea aleii.

Pentru dovedirea motivelor de recurs şi în apărare, părţile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă încuviinţată de instanţă prin încheierea de şedinţă de la data de 14.05.2009.

Analizând cauza de faţă prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimaţi, precum şi a probelor administrate, Curtea constată următoarele:

9. Reclamantul T. E. T. are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra construcţiei - "apartament, formate din o cameră, vestiar, antreu, bucătărie, cameră de baie cu WC în interior, pivniţă, precum şi o magazie de scândură situată pe latura din fundul proprietăţii pe partea dreaptă", precum şi asupra unei "cote-indivize de 113,44 mp din suprafaţa totală a terenului de 302,80 mp", situat în B,(...), sector 1, pe calea devoluţiunii succesorale legale, în baza certificatului de moştenitor nr. 50/25.03.1997.

Prin acest certificat de moştenitor, s-a atestat calitatea reclamantului de unic moştenitor legal, în calitate de fiu, al numitei T. N., decedată la data de 01.03.1997.

Numita T. N., împreună cu soţul său, numitul T. P.-decedat la data de 26.01.1984 şi al cărui unic moştenitor a fost soţia sa supravieţuitoare, T. N.,)- dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, încheiat cu soţii I. M. si I. E..

În cuprinsul acestui contract, se menţionează, la par. 2 - ultima teză, că "podul casei, cişmeaua şi wc-ul din curte vor fi folosite în comun de către noi coproprietarii".

Referitor la vânzătorii menţionaţi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, respectiv soţii I. M. şi I. E., aceştia au dobândit întregul imobil situat în B,(...), sector 1, ca bun comun, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26121/1940.

10. Pârâtul E. E. O. are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra "apartamentului nr. 2, situat în B,(...), sector 1, aflat în continuarea apartamentului nr. 1, format dintr-o cameră, hol, marchiză, cu o bucătărie şi două magazii situate în fundul curţii în partea T. privind din strada şi o bucătărie de vară situată pe partea dreaptă", precum şi asupra suprafeţei „indivize de teren de 94,68 mp din suprafaţa totală a imobilului de 302,80 mp, cu folosirea în comun a wc-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului", prin devoluţiune succesorală testamentară, în baza certificatului de moştenitor nr. 1887/14.10.1994.

Prin acest certificat de moştenitor, s-a atestat calitatea pârâtului E. E. O. de unic moştenitor, în calitate de legatar universal, al numitei U. S., decedată la data de 14.12.1993.

Numita U. S., împreună cu soţul său, numitul U. E. la data de 25.02.1979 şi al cărui unic moştenitor a fost soţia sa supravieţuitoare, U. S., dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3128/27.04.1971, încheiat cu numita I. E., văduvă.

11. Pârâtul H. J. a dobândit, în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 5546/14.05.1997, dreptul de proprietate asupra "apartamentului nr. 3, situat în continuarea apartamentului nr. 2, spre fundul curţii, din imobilul situat în B,(...), sector 1, format dintr-o cameră şi antreu cu o bucătărie şi o magazie, situate pe fundul curţii şi o bucătărie de vară, cu o magazie, situată pe partea dreaptă în continuarea apartamentului, împreună cu o suprafaţă indiviză de teren de 94,69 mp din suprafaţa totală de 302,50 mp".

Donatorul menţionat în acest contract de donaţie, numita E. T., împreună cu soţul său, numitul E. J. - decedat ulterior, la o dată neprecizată şi al cărei succesor este sus-numita E. T., conform sentinţei civile nr. 3940/2.12.1975, pronunţată de Judecătoria fostului Sector 8 B ¬a dobândit imobilul aşa cum este descris anterior prin contractul de vânzare ¬ cumpărare autentificat sub nr. 3127/28.04.1971, încheiat cu numita I. E., văduvă.

În cuprinsul acestui contract, se menţionează, la par. 2 - ultima teză, ca se transmite imobilul "cu folosirea în comun a podului, a cişmelei de apă din curte şi a wc-ului".

12. Rezultă că iniţial, întregul imobil de la adresa din B,(...), sector 1 a aparţinut aceluiaşi proprietar - respectiv, soţii I. M. şi I. E.; că aceştia din urma, iar, după decesul numitului I. M., survenit în anul 1970, numita I. E., în calitate de unic moştenitor, conform certificatului de moştenitor nr. 156/1971, au înstrăinat cele trei apartamente ale construcţiei - tip vagon unor persoane diferite; că referitor la terenul situat la adresa amintită, s-a menţinut starea de indiviziune a cumpărătorilor menţionaţi în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 şi nr. 3127/28.04.1971 - autorii părţilor din prezenta cauză, în toate aceste acte juridice translative de proprietate făcându-se referire la transmiterea unei „cote-indivize de teren"; că s-a prevăzut, în toate aceste acte juridice translative de proprietate încheiate de proprietarii iniţiali amintiţi anterior, folosirea în comun a wc-ului, a cişmelei de apă din curte şi a podului.

În urma măsurătorilor efectuate de către expertul topo desemnat de către instanţa, a rezultat că suprafaţa totală a terenului situat în B,(...), sector 1 este de 296,35 mp, şi că, prin raportare la cotele-indivize ale pârtilor, aşa cum rezultă acestea din actele de proprietate enumerate anterior (care sunt de 37,46%, pentru reclamant şi de câte 31,27%, pentru fiecare dintre pârâţi), reclamantul ar avea dreptul la o suprafaţă de teren de 111,02 mp, iar pârâţii - la o suprafaţa de teren de câte 92,66 mp fiecare.

13. Recurentul a arătat, în primul rând, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304/2 pct. 5 din C o d u l d e procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

Recurentul arată că în cauză i-a fost încălcat dreptul său procesual, deoarece recurentul la data de 15.05.2007, data poştei 14.05.2007 (conf. probei anexate), a primit citarea sa pentru ziua de 13.05.2007 ora 9 dimineaţă.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că în cuprinsul raportului de expertiză topografică (fila 84 dosar de fond) se menţionează de către expert că recurentul nu s-a prezentat la efectuarea expertizei, cu toate că a fost anunţat şi telefonic de ziua şi ora întâlnirii. La fila 92 din dosar a fost ataşată şi dovada expedierii scrisorilor recomandate.

Prin obiecţiunile formulate în scris, pârâtul nu a invocat neregularitatea convocării sale la efectuarea expertizei (filele 104-105 dosar fond), dar la dosar la fila 97 se află o cerere prin care pârâtul invocă excepţia nulităţii acestui raport de expertiză, pentru motivul arătat anterior, excepţie care nu a fost însă discutată în mod expres.

Ca urmare a obiecţiunilor pârâtului, la dosar a fost depus răspunsul întocmit de expertul tehnic (filele 110-113).

Curtea reţine că dovada depusă şi ataşată şi la cererea de recurs, cu privire la convocarea recurentului la efectuarea expertizei, prezintă o ştampilă cu data de 14.05.2007, or expertiza a avut loc în data de 13.05.2007, astfel că susţinerea recurentului legată de nelegala convocare prin scrisoare recomandată este dovedită, mai ales că înscrisul de la fila 92 se referă expres la recomandatele trimise celorlalte părţi, iar nu şi la cea trimisă recurentului. Cât priveşte susţinerea expertului că l-a anunţat telefonic pe recurent, această împrejurare de fapt, dincolo de aspectul că nu a fost dovedită, nu are relevanţă, deoarece numai o convocare cu respectarea disp. 208 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă poate fi considerată ca legală. De asemenea, numai prezenţa recurentului la efectuarea expertizei, deşi neconvocat, putea acoperi eventuala lipsă de convocare, iar nu o anunţare telefonică care nici nu a fost dovedită.

În drept, Curtea reţine însă că nerespectarea dispoziţiilor art. 208 din C o d u l d e procedură civilă ( „dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea; dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului”) nu este sancţionată de lege cu nulitatea absolută, cum susţine în mod eronat recurentul, ci cu nulitatea relativă în condiţiile art. 105 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 3 din C o d u l d e procedură civilă.

Astfel, potrivit disp. art. 105 alin. 2 din C o d u l d e procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Conform art. 108 alin. 3 din C o d u l d e procedură civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.

Rezultă că în cauză încălcarea disp. art. 208 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă se sancţionează cu nulitatea relativă implicită, numai dacă se dovedeşte producerea unei vătămări părţii care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Procedural vorbind, este necesar ca această neregularitate să fie invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii pe fond.

Or, deşi recurentul a depus la dosar un înscris cu privire la excepţia de nulitate a raportului de expertiză, imediat după depunerea raportului la dosar, respectând astfel termenul de invocare a neregularităţii, această excepţie nu a fost pusă în discuţie, părţile punând concluzii exclusiv pe obiecţiunile la raportul de expertiză.

Prin urmare, trebuie analizată problema dacă în cauză, încălcarea produsă, este de natură să producă vătămări părţii, vătămării care să nu fi putut fi înlăturate decât prin anularea actului.

Or, prin faptul că expertul a răspuns obiecţiunilor formulate de pârât, Curtea constată că recurentul nu a fost vătămat, deoarece a răspuns expertul a răspuns exact acelor chestiuni invocate de recurent ca neaduse la cunoştinţa acestuia din lipsa unei corecte convocări. Recurentul a arătat că, dacă expertul ar fi citat legal părţile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoştinţă de situaţia reală a imobilului şi nu să facă măsurători inexacte şi să propună lotizări greşite şi ar fi putut să ia cunoştinţă despre faptul că proprietarul Ş. E. a efectuat în anul 2005, lucrări de construcţie fără forme legale de autorizare, lucrări care au cuprins inclusiv desfiinţarea folosirii în comun a WC-ului, a cişmelei şi a podului, toate aflate în zona comună din curte, fără a avea consimţământul prealabil al celorlalţi doi coproprietari. Or, din conţinutul răspunsului expertului la obiecţiuni reiese că expertul a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de toate aceste susţineri ale recurentului, astfel încât nu s-a produs nicio vătămare acestuia. Astfel, acest motiv de recurs nu este fondat, şi pentru motivul că recurentul nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză, după depunerea răspunsului la obiecţiuni, iar în apel nu a invocat nicio neregularitate de acest ordin, neformulând cale de atac împotriva sentinţei date de judecătorie.

14. În al doilea motiv de recurs, se arată că este întrunit motivul prevăzut de art. 304/2 pct. 7 din C o d u l d e procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină.

Acest mo