Imprejmuirea imobilului. Abuz de drept.

Abuz de drept. Conditii ce se cer a fi întrunite pentru exercitarea abuziva a dreptului de proprietate.
C. civ. – art. 480
Decretul nr. 31/1954 – art. 3 alin. 2

Intentia coproprietarului unui imobil aflat în indiviziune fortata de a înlocui împrejmuirea imobilului nu se constituie în abuz de drept câta vreme aceasta operatiune nu aduce prejudicii celorlalti coproprietari.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 689 din 21 iunie 2007
Prin cererea înregistrata sub nr. 5674/2006 la Judecatoria Arad, reclamanta S.E.E. a solicitat obligarea pârâtilor C.I. si R.M. la a-si exprima acordul cu privire la efectuarea de catre reclamanta a unor lucrari legate de imobil (mansardare apartament, împrejmuire front stradal si construire anexa locuibila) conform certificatului de urbanism nr. 665/30.03.2006, în caz contrar hotarârea urmând a tine loc de acord legalizat.
În motivare a invocat atitudinea vecinilor pârâti care manifesta dezinteres fata de degradarea împrejmuirii si intentia sa de a construi o anexa locuibila P+M si de a repara, reamenaja si consolida partea de pod ce îi revine.
La 19.09.2006, reclamanta a renuntat la cererea vizând acordul pârâtilor la construirea anexei, instanta luând act de renuntarea la judecata în baza art. 246 C. pr. civ.

Pe cale de întâmpinare, pârâtii au solicitat respingerea actiunii reclamantei si pe cale reconventionala au solicitat demolarea gardului construit pe proprietatea lor, în caz de refuz lucrarea urmând sa se faca pe cheltuiala acesteia de catre pârâti.

Prin sentinta civila nr. 6335 din 5 decembrie 2006 actiunea a fost admisa în parte, instanta obligând pârâtii sa-si dea acordul la realizarea împrejmuirii stradale la imobil, acord necesar obtinerii autorizatiei de construire, în caz contrar hotarârea urmând a tine loc de consimtamânt.

A fost respinsa în rest actiunea si, totodata, a fost respinsa cererea reconventionala.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut în vedere ca reclamanta este proprietara apartamentului nr.2 si ca pârâtii sunt proprietari ai apartamentelor nr.1, respectiv 3 din acelasi imobil; terenul aferent si podul se gasesc în coproprietate fortata.

Mansardarea presupune modificari considerabil majore, iar modalitatea în care doreste reclamanta sa o realizeze ar implica sistarea coproprietatii fortate. Or, prin sentinta civila nr.4310/19.09.2006 a Judecatoriei Arad a fost respinsa solicitarea reclamantei în acest sens.
În consecinta, refuzul pârâtilor de a-si da consimtamântul în acest sens nu apare ca un abuz de drept.

Instanta a apreciat, însa, ca fiind întemeiata cererea reclamantei de obligare a pârâtilor la a-si da consimtamântul pentru împrejmuirea imobilului, data fiind situatia actuala a acestei împrejmuiri (rezultata din mijloacele de proba administrate) si din necesitatea asigurarii pentru toti coproprietarii a intimitatii si securitatii.

Respingând cererea reconventionala vizând obligarea reclamantei la demolarea gardului din fata apartamentului reclamantei, instanta a avut în vedere ca prin procesul verbal de contraventie încheiat pe seama reclamantei de Primaria Municipiului Arad, aceasta a fost amendata doar pentru efectuarea unei fundatii, nu si pentru realizarea gardului.

Pe de alta parte, atât reclamanta, cât si pârâtii, au realizat acte de administrare a coproprietatii fara consimtamântul celorlalte parti, iar pârâtii nu au invocat vreo nemultumire a chiriasilor cu privire la existenta gardului (pârâtii – proprietari nelocuind în imobil).

Împotriva sentintei au declarat apel pârâtii.
Prin decizia civila nr. 138/A din 22 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5356/55/A/2006 apelul a fost admis, iar sentinta schimbata în parte, în sensul respingerii în tot a actiunii precizate a reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut în vedere ca în mod gresit au fost obligati pârâtii sa-si dea consimtamântul la schimbarea împrejmuirii, câta vreme cea existenta este functionala si asigura atât securitatea, cât si intimitatea locatarilor din curte. Pe de alta parte, o atare dispozitie – care nu cuprinde elemente de identificare a eventualelor lucrari ce se doresc facute pot crea, în lipsa unei cenzuri, cadrul unui abuz.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantilor.
În motivare a invocat gresita retinere a bunei credinte a pârâtilor, acestia neavând vreo justificare în a refuza schimbarea împrejmuirii care nu asigura conditii optime pentru utilizarea imobilului.
Pe cale de întâmpinare, intimatii au invocat nemotivarea în drept a recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefundat.
În ceea ce priveste exceptia nulitatii invocate de pârâti, instanta a retinut ca, desi reclamanta nu a indicat motivele de recurs cu referire la dispozitiile art.304 C. pr. civ., sustinerile sale pot fi încadrate, în baza art. 306 alin. 3 C. pr. civ. în dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel ca exceptia invocata în baza art.306 al.2 C. pr. civ. nu este întemeiata.

În ceea ce priveste recursul reclamantei, fata de dispozitiile art.299 si urm. C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Este adevarat ca regula unanimitatii presupune ca un act efectuat în scopul normalei utilizari, conform destinatiei a întregului bun aflat în coproprietate comuna fortata, sa fie efectuat cu acordul tuturor coproprietarilor.

Efectuarea unui atare act de catre un singur coproprietar poate îmbraca forma abuzului de drept: prevalându-se de calitatea sa de coproprietar, acesta savârseste acte vizând bunul în integritatea sa, provocând o lezare a intereselor sau aducând o atingere drepturilor celorlalti coproprietari.

Pe de alta parte, însa, si refuzul celorlalti coproprietari de a efectua un act sau de a consimti la efectuarea lui, în conditiile în care acest act are drept consecinta normala utilizare a bunului se poate constitui într-un abuz de drept, daca atitudinea respectivilor coproprietari depaseste fireasca exercitare a dreptului recunoscut de art. 480 C. civ.

Daca privim abuzul de drept ca fiind situatia în care titularul dreptului de proprietate cauzeaza, din vina sa, un prejudiciu altei persoane prin modalitatea în care întelege sa-si exercite acest drept, raportat la situatia concreta dedusa judecatii se constata ca:

Reclamanta intentioneaza sa schimbe împrejmuirea imobilului în care se afla apartamentele partilor, reclamanta si pârâtii fiind coproprietari inclusiv asupra acestei împrejmuiri.
Conform sustinerilor reclamantei, intentia sa este determinata de degradarea împrejmuirii si de necesitatea asigurarii intimitatii si a securitatii în propria locuinta.

Pe de alta parte, pârâtii – care nu locuiesc efectiv în imobil (aspect necontestat în cauza) – refuza sa-si dea acordul în acest sens (acord necesar obtinerii autorizatiei de construire), invocând inutilitatea unei asemenea lucrari si eventualitatea obligarii lor la cheltuieli determinate de realizarea lucrarii.

O conditie necesara pentru ca abuzul de drept sa fie retinut este prejudiciul creat prin executarea dreptului (în speta, de catre coproprietar).

Or, din cele mai sus aratate rezulta ca nu intentia reclamantei este producatoare de prejudicii, ci pozitia pârâtilor.
Aceasta, pentru ca, în primul rând, lipsirea coproprietarului de aptitudinea de a se bucura de intimitate si securitate în propria-i locuinta (datorata refuzului celorlalti coproprietari care nici macar nu locuiesc în imobil, astfel ca aceste aspecte le sunt indiferente) este de natura a-i provoca un prejudiciu, cel putin moral.

Pe de alta parte, eventualitatea obligarii lor la suportarea unei cote parti corespunzatoare cotei de drept de care dispun nu este consecinta unui abuz de drept din partea reclamantei ci decurge din chiar calitatea lor de coproprietari, calitate ce impune nu doar drepturi ci si obligatii.

Mai mult, o atare obligare a lor la plata este, în momentul de fata, incerta ca producere si nu e apta de a fi evaluata pecuniar, astfel ca, pârâtii nu pot invoca un prejudiciu actual (conditie pentru existenta abuzului de drept).

Nu se constituie în abuz de drept nici sustinerea pârâtilor (si retinuta de instanta de apel) potrivit cu care dispozitia primei instante de obligare a lor la a-si da consimtamântul, necontinând elementele de identificare a lucrarilor ce se doresc a fi efectuate, poate crea cadrul unui abuz.

Aceasta, pentru ca instanta (obligând pârâtii în acest sens) a stabilit doar premisa efectuarii lucrarilor de catre reclamanta, ele urmând a fi efectuate dupa obtinerea unei autorizatii de construire si cu respectarea acesteia conform dispozitiilor Legii nr. 50/1991.

Doar în situatia în care dispozitiile acestei legi ar fi încalcate de reclamanta, aceasta s-ar manifesta abuziv în exercitarea calitatii sale de coproprietar; câta vreme lucrarile de împrejmuire nu au început, pârâtii nu pot sustine cauzarea vreunui prejudiciu, conditie a abuzului de drept.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursul declarat de reclamanta S.E.E. împotriva deciziei civile nr. 138/A din 22 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5356/55/A/2006 a modificat decizia recurata în sensul ca a respins apelul declarat de pârâtii C.I. si R.M. împotriva sentintei civile nr. 6335 din 5 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5674/2006.