Hotarare de partaj. Inscriere in cartea funciara. Legea nr.7/1996; art. 50; art. 56;

Hotărârea judecătorească de partaj imobiliar, declarativă de drepturi, constituie titlu valabil în baza căruia, conform art. 50 şi art. 56 alin.(2) din Legea nr. 7/1996, se înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate imobiliară.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1211 din 17 februarie 2005.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Biroul de carte funciară, prin încheierile nr. 16522- 16523 din 14 noiembrie 2003, confirmate prin decizia nr. 343 A din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia aIII a civilă, a respins cererea formulată de I.C. şi I.F. pentru înscrierea în cartea funciară a unui imobil din Bucureşti (precizat în cerere şi în hotărâre).

Prin recursul declarat, I.C. şi I.F au susţinut, în esenţă, că greşit li s-a respins cererea de întabulare pe motiv că hotărârea de partaj, invocată, nu conţine temei de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate ce le-a revenit; nu s-a prezentat şi contractul de vânzare – cumpărare, întocmit în străinătate, avut învedere la partaj; nu există claritate cu privire la imobilul ce le-a revenit prin partaj.

Recursul este fondat.

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară va fi dispusă dacă înscrisul prezentat îndeplineşte condiţiile de validitate, are deplină putere doveditoare, indică numele părţilor, individualizează imobilul cu număr de parcelă şi este însoţit de o traducere legalizată, dacă nu este întocmit în limba română.

Concluzia instanţei, în sensul că hotărârea de partaj, având efect declarativ de drepturi, nu poate constitui titlu valabil pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pretenţiilor, este contrară dispoziţiilor art.56 alin.2 din Legea nr.7/1996, care prevăd obligaţia instanţei de a transmite în termen de trei zile biroului de carte funciară „hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, constitutivă sau declarativă asupra unui drept real imobiliar”.

Rezultă, deci, că şi hotărârea judecătorească declarativă asupra unui drept real imobiliar, constituie titlu valabil, în condiţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, cu înscrisul nou depus în recurs, petenţii au îndeplinit şi condiţia cerută de art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.66/1999, pe actul de vânzare-cumpărare, întocmit în Statele Unite ale Americii, fiind aplicată apostila autorităţilor competente.

Fondată este şi critica formulată de petenţi cu privire la greşita reţinere de către instanţă a neîndeplinirii cerinţei privind individualizarea imobilului, deşi în sentinţa civilă nr. 7992 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de partaj, se face vorbire despre imobilul atribuit petenţilor, particularizat prin indicarea suprafeţei acestuia de 300 mp., a elementelor care îl compun (corp A şi B) şi identificarea vecinilor – „la N-V teren viran fostă proprietatea E.R.”, ceea ce rezultă şi din expertiza tehnică topografică şi în construcţii, omologată de instanţa care a pronunţat hotărârea de partaj

Reţinând că cererea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.50 din Legea nr.7/1996, s-au casat hotărârile atacate, s-a admis cererea petenţilor şi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului.