Efectele uzucapiunii de 10-20 de ani

DOSAR NR(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I –SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică de la 12.05.2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...)

JUDECĂTOR -- (...) (...)

GREFIER - (...) (...) (...)

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. împotriva deciziei civile nr.173.A din 03.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i –Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D. .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. personal şi asistată de avocat E. B. cu împuternicirea avocaţială nr. (...) din 28.10.2008 depusă la fila 24 dosar apel, intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D., personal.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că la data de 08.05.2009, recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. a depus o cerere de amânare, dat fiind faptul că tot la data de 12.05.2009 se află pe rolul J u d e c ă t o r i e i B u f t e a dosarul nr(...) dosar în care se judecă cererea sa de chemare în garanţie împotriva numiţilor E. E. şi H. H.. De asemenea, tot la data de 08.05.2009, recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. a depus şi o cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii în totalitate de la plata taxei judiciare de timbru stabilit în cauza de faţă sau în cazul în care nu este posibilă o scutire,solicită a se dispune reducerea taxei judiciare de timbru, depunând în susţinerea cererii adeverinţă de venit emis pe anul 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -DGFP I precum şi copia cuponului de pensie.

Curtea acordă cuvântul pe cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. .

Reprezentantul recurentei-pârâtă-reclamantă E. E. solicită admiterea cererii de amânare astfel cum a fost formulată .

Intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D., prezenţi personal, se opun admiterii cererii de amânare a cauzei formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. .

Curtea acordă cuvântul pe cererea de ajutor public judiciar formulată în scris de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. .

Reprezentantul recurentei-pârâtă-reclamantă E. E. solicită admiterea cererii de amânare astfel cum a fost formulată, având în vedere că aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în dovedirea cererii, recurenta nu are posibilităţi materiale de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanţă prin viza de primire .

Curtea deliberând asupra cererii de ajutor public judiciar formulat de recurenta-pârâtă-reclamantă E. privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru, urmează a admite cererea faţă de veniturile recurentei şi în consecinţă urmează să o scutească pe aceasta de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1098 lei, partea urmând să facă dovada achitării doar a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.

Curtea deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E., urmează a o respinge ca neîntemeiată şi a dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca recurenta să facă dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 5 lei.

La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. personal şi asistată de avocat E. B. cu împuternicirea avocaţială nr. (...) din 28.10.2008 depusă la fila 24 dosar apel, intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D., personal.

Reprezentantul recurentei-pârâtă-reclamantă E. E. depune un timbru judiciar în valoare de 5 lei şi învederează instanţei că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat şi solicită cuvântul pe cererea de recurs.

Intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D., prezenţi personal, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri în combaterea recursului formulat de E. E., înscrisuri pe care le depun în copie , prezentând totodată şi originalele, cu excepţia cererii de intervenţie.

Curtea verifică înscrisurile originale prezentate de intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D. şi după compararea acestora cu copiile depuse la dosar, procedează la restituirea originalelor.

Reprezentantul recurentei-pârâtă-reclamantă E. E. învederează instanţei că a luat cunoştinţă de înscrisurile solicitate de intimaţii-reclamanţi-pârâţi şi solicită cuvântul pe cererea de recurs.

Intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D., prezenţi personal, învederează instanţei că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat şi solicită cuvântul pe cererea de recurs.

Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.

Reprezentantul recurentei-pârâtă-reclamantă E. E. solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile apelate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei civile pronunţată de instanţă de fond, fără cheltuieli de judecată. În susţinerea recursului arată că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii respectiv, pe de o parte, a dat mai mult decât s-a cerut iar pe de altă parte, hotărârea pronunţată cuprinde motive străine de natura pricinii. De asemenea, decizia dată în apel a fost pronunţată şi cu greşita aplicare a legii astfel încât faţă de prevederile art. 304 pct. 6,7 şi 9 apreciază că se impune admiterea recursului.

Intimatul-reclamant-pârât E. E.,personal, solicită respingerea recursului formulată de recurenta E. E. şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Intimata-reclamantă-pârâtă E. D., personal, solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

C U R T E A

Pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise,

D I S P U N E

Amână pronunţarea pentru data de 14.05.2009, în cauza ce are ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. împotriva deciziei civile nr.173.A din 03.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i –Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D. .

Dată în şedinţa publică de azi, 12.05.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...)-(...) (...)

DOSAR NR(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I –SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 264.R

Şedinţa publică de la 14.05.2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...)

JUDECĂTOR -- (...) (...)

GREFIER - (...) (...) (...)

Pe rol judecarea soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă E. E. împotriva deciziei civile nr.173.A din 03.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i –Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi-pârâţi E. E. şi E. D. .

Dezbaterile pe fondul cererii de recurs au avut loc în şedinţa publică din data de 12.05.2009, când părţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată , încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie şi când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 14.05.2009 – data pronunţării prezentei decizii civile.

C U R T E A

Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i B u f t e a la data de 20.11.2007 sub nr(...), reclamanţii E. E. şi E. D. au chemat în judecată pe pârâta E. E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă să le lase în deplina posesie şi proprietate imobilul compus din teren în suprafaţa de 221 mp. şi să se constate că, pe calea accesiunii imobiliare, au devenit proprietarii asupra imobilului construcţie edificată de către autorul pârâtei pe terenul proprietatea reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat ca sunt proprietarii imobilului, casă şi teren aferent în suprafaţă de 582,91 mp, dobândit în calitate de cumpărători, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2031/27.07.2000 de BNP T.-E. N., iar pe o parte din acest teren s-a constituit pârâtei E. E. dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 2894/10.11.2004, în cond. art. 23 şi 36 din Legea nr. 18/1991.

Se arată că prin decizia civilă nr. 2196 R/19.12.2006 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i-Secţia a IV a Civilă, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Ordinului Prefectului nr. 2894/10.11.2004 emis pe numele pârâtei, iar pe acel teren se află şi o construcţie edificată de E. G, tatăl reclamantului, în care locuieşte pârâta în baza unei chitanţe de mână de la E. G, reclamanţii dorind să păstreze această construcţie si să plătească pârâtei contravaloarea materialelor şi a manoperelor.

În drept au fost invocate disp. art.480,492-494 Cod civil.

Pârâta a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a aratat că reclamanţii trebuie să precizeze care este suprafaţa de teren pe care o revendică şi să o evalueze.

Prin cererea reconvenţională, formulată în contradictoriu cu reclamanţii, pârâta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 221 mp situat în E.,(...) C, prin uzucapiune ca urmare a reunirii posesiei sale cu cea a autorului său E. G, posesia fiind continuă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar.

În motivarea cererii s-a arătat ca stăpâneşte sub nume de proprietară casa şi terenul de la locul de domiciliu, cumpărate în anul 1990 la 22 iulie de la E. G şi, deşi în chitanţă s-a trecut 300 mp, după măsurători s-a constatat că terenul în fapt are o suprafaţă de 221 mp şi o construcţie formată din 2 camere şi anexe, pe care le-a posedat continuu, netulburat şi sub nume de proprietar de la acea data în continuarea posesiei vânzătorului, E. G, care la rândul său l-a stăpânit din anul 1970, când a fost trecut în registrul agricol şi la direcţia impozite şi taxe. E. G şi-a edificat construcţia, iar, reclamanţii şi-au construit pe terenul alăturat o construcţie distinctă, cele două imobile fiind despărţite prin gard despărţitor, iar reclamanţii au recunoscut că nu au posedat niciodată acest teren.

În şedinţa publică din data de 16.05.2008, reclamanţii şi-au precizat cererea învederând că revendică doar suprafaţa de 159,75 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 3640/04.07.2008, J u d e c ă t o r i a B u f t e a a respins cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii¬ pârâţi E. E. şi E. D., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă E. E., a admis cererea reconvenţională, a constat că pârâta-reclamantă E. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - teren, în suprafaţa de 221 mp, situat în E.,(...), jud. I, astfel cum apare individualizat în planul cadastral - anexă nr. 1 la raportul de expertiză nr. 3409/08.04.2008, întocmită de expert tehnic G D., delimitat de punctele de contur 9-5-7-8-9 şi având următoarele vecinătăţi: la N ¬Strada (...) pe lungimea de 7,70 m; la E - E. O. pe lungimea de 28,10 m; la V - E. E. pe lungimea de 28,10 m; la S - E. E. pe lungimea de 8,05 m, ca efect al uzucapiunii, a obligat reclamanţii pârâţi la plata către pârâta reclamantă a sumei de 260,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin înscrisul - sub semnătură privată denumit chitanţă, autorul reclamanţilor, E. G, a înstrăinat pârâtei E. E. în anul 1990 la 22 iulie imobilul construcţie format din două camere, două bucătării, o D., magazine şi anexe şi suprafaţă de teren cu lăţimea de 8 m, cu lungimea în fată şi spate de 38 m care se învecina cu E. E. pe lungimea locului cu gard de scândură în schimbul a (...) lei.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2031/27.07.2000 de BNP T.-E. N., reiese că reclamanţii, E. E. şi E. D., sunt proprietarii imobilului casă şi teren aferent în suprafaţă de 582,91 mp dobândită în calitate de cumpărători de la E. E. B. şi S. Ş., situate în intravilanul com. E.,(...)B, jud. I.

La data de 10.11.2004 pe numele pârâtei E. E. a fost emis Ordinul Prefectului nr. 2894/10.11.2004 pentru terenul în suprafaţă de 221 mp situat în E.,(...)C identificat conform anexei ce face parte integrantă din acest ordin în cond. art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Prin decizia civilă nr. 2196 R/19.12.2006 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i-secţia a IV a civilă, irevocabilă, s-a dispus anularea Ordinul Prefectului nr. 2894/10.11.2004 emis pe numele pârâtei,

În motivare, s-a reţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 23 din Legea nr. 18/1991 deoarece terenul nu a fost colectivizat şi nici nu a fost dat ca lot în folosinţă, astfel că trebuia urmată calea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de vânzare-cumpărare.

Din raportul de expertiză specialitatea construcţii nr. 3409/08.04.2008 întocmit de către expertul G D. reiese că terenul în suprafaţă de 221 mp pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate pe numele pârâtei se suprapune cu terenul dobândit de reclamanţi prin contractul de vânzare ¬ cumpărare autentificat sub nr. 2031/27.07.2000 în totalitate.

Prin acţiunea formulată reclamanţii au solicitat revendicarea suprafeţei de teren şi accesiunea imobiliară asupra construcţiei.

Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate deoarece titularul său, pe lângă recunoaşterea dreptului, pretinde şi restituirea bunului.

În cazul în care pârâtul invocă, la rândul său, un titlu de proprietate, revine instanţei sarcina de a compara titlurile opuse de parţi, dând preferinţa aceluia ce are un titlu mai caracterizat.

Sub un prim aspect, instanţa reţine că deşi autorul pârâtei, E. G, a posedat terenul în suprafaţă de 300 mp aşa cum reiese din adresa nr. 10378/05.06.2002 emisă de Primăria E., din care reiese că această figura în evidenţele fiscale cu imobil construit din anul 1970 in(...)C, adeverinţă Of. 2535/22.02.1999 (fila 25) din care reiese că acesta figura în registrul agricol cu aceeaşi suprafaţă şi locuinţă din anul 1972, verificat nr. 1075/25.03.1997, adeverinţă nr. 1652/11.03.1991 şi pe care a edificat construcţia formată din două camere şi anexe gospodăreşti, aşa cum reiese din aceleaşi acte şi din procesul verbal de contravenţie seria A nr. (...)/04.09.1975 prin care a fost sancţionat contravenţional pentru edificarea construcţiei fără autorizaţie de construire, aceste acte nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 300 mp.

În acelaşi timp reclamanţii au dovedit dobândirea dreptului lor de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren prin contractul de vânzare ¬cumpărare autentificat sub nr. 2031/27.07.2000 de BNP T. - E. N..

Pârâta prin mijloacele de probă administrate în cauză, nu a reuşit să dovedească că autorul său a avut un drept de proprietate asupra acestui teren, deşi din declaraţia martorei D. D. reiese că reclamanţii împreună cu E. G au cumpărat împreună terenul şi din cauza neînţelegerilor au decis să îl împartă, acest aspect poate fi considerat ca un eventual drept de creanţă, nu o dovadă a proprietăţii.

Pe de altă parte, este incontestabil că prin înscrisul sub semnătură privată din 22.07.1990, E. G a înstrăinat pârâtei construcţia şi terenul aferent, acest aspect reieşind atât din chitanţă, cât şi din adresele emise de Primăria E. din care reiese că aceasta figura înscrisă în registrul agricol cu suprafaţa de 300 mp şi construcţie şi din certificatele de atestare fiscală, ordinul prefectului, precum şi din declaraţiile martorilor.

Or, faţă de aceste aspecte instanţa reţine că în cazul vânzărilor, vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului, iar potrivit disp. art. 1339 Cod civil vânzătorul trebuie să se abţină de la orice act sau fapt personal, anterior sau ulterior actului, săvârşit de el sau succesorii săi cu titlu universal sau universali, de natură a-l tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă şi posesie a lucrului, indiferent că este o tulburare de fapt sau de drept.

Astfel, instanţa reţine că în cazul tulburărilor venite din partea vânzătorului, cumpărătorul se poate apăra prin excepţia de garanţie sau altfel spus cine trebuie să garanteze nu poate să evingă.

J.ţa reţine că, deoarece obligaţia de garanţie este patrimonială, după moartea vanzatorului ea se transmite asupra succesorilor universali sau cu titlu universal, iar excepţia poate fi invocată şi în situaţia în care adevăratul proprietar îl moşteneşte pe vânzător, dacă tulburarea provine din partea moştenitorului, căci acela care are obligaţia garantării pentru evicţiune nu poate tot el să evingă pe dobânditorul cu titlu oneros.

De aceea, instanţa reţine că întrucât reclamanţii, deşi au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestui teren, moştenindu-l pe vânzător nu o pot tulbura pe pârâtă în exercitarea prerogativelor sale deoarece ei sunt ţinuţi de obligaţia de garanţie.

Pentru aceste considerente prima instanţa a apreciat că acţiunea în revendicare a reclamanţilor este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Sub un alt aspect, deşi art. 1890 Cod civil dispune că orice drept la acţiune este supus prescripţiei extinctive, iar termenul general de prescripţie pentru acţiunile reale este de 30 de ani, se admite în practica judiciară şi în doctrina de specialitate că acţiune a în revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă sub aspect extinctiv.

J. sub aspect extinctiv a acţiunii în revendicare poate fi paralizată dacă posesorul actual invocă în favoarea sa dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 30 de ani.

Prima instanţa a reţinut că, deşi pârâta a dobândit prin înscrisul sub semnătură privată dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 221 mp şi a construcţiei aferente, întrucât pe de o parte nu a dobândit de la adevăratul proprietar, iar pe de altă parte nu a fost respectată forma autentică, aceasta nu a dobândit decât posesia asupra terenului şi un drept de superficie asupra construcţiei, astfel încât dovada dobândirii dreptului de proprietate exclusivă a acestor terenuri nu se va putea face decât prin dovada posesiei îndelungate de 30 de ani, adeverinţele emise de Primărie şi adresele nefăcând dovada dreptului de proprietate, după cum nici posesia ca stare de fapt nu conferă această calitate.

Art. 1847 D.. stabileşte că "pentru a prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar."

Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este acel mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale, prin posesia neîntreruptă asupra unui imobil pe perioada şi în condiţiile prevăzute de lege. Condiţiile impuse de lege pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani sunt posesia utilă a bunurilor şi exercitarea posesiei neîntrerupt timp de 30 de ani.

Termenul de 30 de ani este prevăzut de art. 1890 C.civ. care dispune în partea finală că cel ce invocă această prescripţie nu e obligat să producă vreun titlu şi nu şi se poate opune reaua-credinţa. Astfel, simplul fapt al împlinirii termenului legal de 30 de ani atrage dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, altfel spus starea de fapt se transformă într-o stare de drept şi se consolidează într-un drept de proprietate.

Justificarea acţiunii pârâtei-reclamante rezidă în principiul garantării stabilităţii raporturilor civile ce impune clarificarea unor situaţii juridice, cum este şi situaţia posesorului unui imobil, care nu poate fi lăsat la nesfârşit în starea de incertitudine în ce priveşte dreptul său asupra imobilului.

În conformitate cu art. 1890 C.civ. pentru că posesia exercitată de reclamantă să poată duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aceasta trebuie să îndeplinească două condiţii cumulative: să dureze 30 ani şi să fie o posesie utilă, neafectată de vicii.

Cu privire la prima condiţie, aceea a posesiei de 30 de ani, prima instanţa a reţinut din declaraţiile martorilor şi din răspunsurile pârâţilor-reclamanţi la interogatoriu că posesia asupra terenului a fost exercitată până în anul 1990 de către autorul pârâtei E. G, care a edificat şi o construcţie pe acest teren şi a plătit impozitele aferente, aşa cum reiese din adresa nr. 10378/05.06.2002 emisă de Primăria E., din care reiese că acesta figura în evidenţele fiscale cu imobil construit din anul 1970 in(...)C, adeverinţă Of. 2535/22.02.1999 (fila 25) din care reiese că acesta figura în registrul agricol cu aceeaşi suprafaţă şi locuinţă din anul 1972, certificat nr. 1075/25.03.1997, adeverinţă nr. 1652/11.03.1991 şi pe care a edificat construcţia formată din două camere şi anexe gospodăreşti, aşa cum reiese din aceleaşi acte şi din procesul verbal de contravenţie seria A nr. (...)/04.09.197,5 prin care a fost sancţionat contravenţional pentru edificarea construcţiei fără autorizaţie de construire.

Din aceste înscrisuri reiese că autorul reclamantei a început a exercita o posesie asupra acestui teren din anul 1970, chiar dacă din declaraţia martorilor E. G., T. O., reiese că acesta a locuit cu chirie până în anul 1975, respectiv 1973, astfel că instanţa va da eficienţă înscrisurilor oficiale.

Totodată din adresa nr. 9588/17.04.2007, adeverinţa nr. 2535/22.02.1999, chitanţe de plată a impozitelor, adeverinţa nr. 1652/11.03.1991, adresa nr. 18035/04.04.2005, certificate de atestare fiscală reiese că pârâta a figurat înregistrată în registrul agricol din 1990-până în prezent cu teren în suprafaţă de 300 mp, din care construită de 100 mp, şi a achitat impozitele şi taxele aferente pentru acestea.

Pentru ca joncţiunea să fie posibilă este necesar ca posesorul actual să fie avândul cauză al celui precedent, iar posesorul nu va putea invoca joncţiunea cu posesia exercitată anterior chiar de către adevăratul titular al dreptului de proprietate.

Având în vedere că autorul pârâtei, E. G nu era proprietar, ci, ca şi pârâta, un simplu posesor al acestora, prima instanţa a reţinut că se impune unirea posesiei acestuia cu cea exercitată de către pârâtă.

Posesia exercitată este o posesie utilă, nefiind afectată de vicii, astfel: este o posesie continuă şi neîntreruptă aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, precum şi din adresele emise de primărie prezentând situaţia juridică a terenului, solicitate de instanţa, de unde rezultă că posesia asupra terenului a fost continua în perioada 1970 până în prezent.

- este o posesie paşnică şi netulburată, din declaraţiile martorilor rezultând că reclamanta a intrat în posesia terenului în mod paşnic, atâta timp cât nimeni nu a pretins vreun drept asupra terenului.

- posesia este publică, din declaraţiile martorilor rezultând ca vecinii o considerau pe reclamantă că fiind proprietarul terenului, au fost achitate taxe şi impozite aferente.

- posesia a fost exercitată sub nume de proprietar.

De asemenea prima instanţa a reţinut din declaraţiile martorilor că imobilul aflat în posesia pârâtei este împrejmuit cu gard, aceasta realizându-se de către E. G, astfel că instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii prin joncţiunea posesiilor cu cea a autorului.

Pe de altă parte, dacă se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile joncţiunii posesiei sau dacă se apreciază că termenul de început a prescripţiei este altul decât cel reţinut de către instanţă, în conformitate cu disp. art: 1895 Cod civil, cel, ce câştigă cu bună credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se află nemişcătorul şi prin 20 de ani dacă locuieşte în afară din această circumscripţie.

Rezultă deci că pentru a putea uzucapa în temeiul disp. art. 1895 Cod civ. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: posesia să se întemeieze pe un just titlu şi să fie de bună credinţă.

În conformitate cu disp. art. 1897 Cod civil prin just titlu se înţelege acel titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.

Astfel, prima instanţa a reţinut că pârâta a dobândit terenul printr-un act translativ de proprietate care nu provenea de la adevăratul proprietar, pârâta fiind de bună credinţă, crezând că acesta provine de la adevăratul proprietar întemeindu-se pe registrele agricole şi actele din care reieşea dovada că E. G este deţinătorul acestor bunuri, buna credinţă fiind prezumată.

În privinţa termenului instanţa apreciază că acesta este de 10 ani deoarece adevăraţii proprietari au fost vecinii pârâtei şi nu au făcut acte de întrerupere a posesiei, astfel că instanţa apreciază că ar fi îndeplinite şi condiţiile prescripţiei de scurtă durată.

Imobilul - teren în suprafaţa de 221 mp situat în E.,(...), jud. I a fost individualizat în planul cadastral - anexă nr. l la raportul de expertiza nr. 3409/08.04.2008, întocmită de expert tehnic G D., delimitat de punctele de contur 9-5-7-8-9 şi având următoarele vecinătăţi: la N - Strada (...) pe lungimea de 7,70 m; la E ¬Bicer O. pe lungimea de 28,10 m; la V - E. E. pe lungimea de 28,10 m; la S - E. E. pe lungimea de 8,05 m precum şi prin anexa la Ordinul Prefectului nr. 2894/10.11.2004.

Având în vedere efectul retroactiv al constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, precum şi faptul că reclamanta a posedat neîntrerupt, dobândite prin înscrisul sub semnătură privată din 1990, prima instanţa a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Deşi reclamanţii şi-au precizat cererea în şedinţa din 16.05.2008, solicitând doar suprafaţa de 159,75 mp, prima instanţa a reţinut pe de o parte că această cerere este tardiv formulată ca şi cerere precizatoare, dar putând echivala cu o excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive pe diferenţa de teren, aceasta putea fi formulată oricând deoarece este o excepţie absolută, dar întrucât nu a fost invocată nu a fost pusă în discuţia părţilor nu s-a pronunţat asupra ei, însă a reţinut ca situaţie de fapt pe fondul acestei excepţii că reclamanţii sunt proprietari şi pe diferenţa de teren de 61,25 mp, identificată prin raportul de expertiză prin punctele de contur 2-5-7-?-2, această suprafaţă de teren fiind cumpărată prin chitanţă sub semnătură privată de la soţii D. în anul 1978, conform declaraţiei notariale a moştenitoarei acestora, J. C E. autentificată sub nr. 65/26.09.2002 de BNP T. E. şi astfel cum reiese şi din răspunsurile şi recunoaşterile reclamanţilor la întrebările 5 şi 6, astfel că instanţa a constatat că tot reclamanţii au calitate procesuală pasivă şi asupra acestei suprafeţe de teren.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii E. E. şi E. D., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, secţia a IV-a Civilă, sub nr(...).

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 582,91 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2031/27.07.2000, iar acest teren a fost cumpărat în anul 1973 cu chitanţa de mână, fiind amendaţi contravenţional conform procesului verbal de contravenţie din 26.02.2974 întrucât au construit fără autorizaţie.

Apelanţii au arătat că au locuit împreună cu părinţii E. G şi T., care, după un timp, au edificat pe terenul lor un alt corp de casă, mai mic, pentru a locui separat. În anul 1978, apelanţii, au cumpărat fără acte autentice, de la familia D. E. şi F., un alt teren în suprafaţă de 100 m.p. lipit de primul teren de 582,91 m.p., respectiv în partea de sud a acestuia, conform declaraţiei autentificată sub nr. 2765/26.09.2002 a moştenitoarei J. C E. fiica vânzătorilor D. E. şi F. dată la BNP "N. T.-E.. Cu acordul apelanţilor, părinţii lor şi-au creat partidă separată în registrul cadastral şi agricol al comunei E., plătind taxe şi impozite separat începând cu anul 1976.

Apelanţii au arătat că E. G a vândut cu chitanţa de mână către pârâtă casa şi terenul aferent de 304 mp, pentru care aceasta a obţinut Ordinul prefectului nr. 2894/10.11.2004, care a fost anulat prin Decizia civilă nr. 2196 R/19.12.2006 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a IV civilă.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a B u f t e a, pronunţată în dosarul de urmărire penală nr. 1076/P/2006 s-a dispus sancţionarea cu 500 lei RON a intimatei-pârâte E. E., în baza art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

Apelanţii arată că între părţi au mai existat procese legate de imobilul în litigiu: astfel dosarul nr. 2601/2002, părţi reclamant E. E. pârâţi: E. G şi H. H., având ca obiect ieşire din indiviziune şi partajarea averii (casa de locuit situată în D.. E.(...)C, jud. I, construită pe terenul proprietatea sa, de 100 m.p.) rămase de pe urma defunctei E. T.. În acest fel demonstrează că termenul de 30 de ani nu se putea împlini după data introducerii acţiunii respectiv 14.02.2002.

Apelanţii au susţinut că nu s-a dovedit în cauză faptul că defunctul E. G a posedat terenul în discuţie începând cu anul 1970; adresa nr. 10378/05.06.2002 eliberată de Primăria oraşului E. face precizarea la primul punct că: "În evidenţele fiscale figurează E. G cu imobil din anul-1970" fără să identifice în vreun fel imobilul respectiv. Consideră că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că posesia asupra terenului a fost exercitată de defunctul său tată începând cu acest an; formularea echivocă din aceste acte se datorează faptului că evidenţa în registrul agricol s-a ţinut pe 5 ani, 1970-1974, 1975-1980, dar realmente înscrierea a avut loc în anul 1975, conform procesului verbal de J..

Mai mult decât atât, tot aceeaşi adresă precizează că în registrele agricole din perioada 1974-1980 şi 1981-1985, figurează E. G fără suprafaţă de teren şi fără construcţie, ceea ce semnifică faptul că locuia la apelanţi, făcând parte din familia sa, apelanţii figurând pe primele 2 locuri apoi părinţii. Adeverinţa nr. 2535/22.02.1999 (fila 25), la care instanţa de fond face referire, adevereşte că E. G figurează la registrul agricol, vol.35, poz.85, fila 6363 cu o locuinţă în suprafaţă de 100 mp şi teren în suprafaţă de 300 mp din anul 1972, deşi această adeverinţă conţine o ştersătură chiar la rubrica unde trebuia menţionat anul edificării construcţiei;

Consideră că singurul act oficial din care reiese în ce an a fost edificat imobilul în discuţie este procesul verbal de contravenţie seria A nr. (...)/04.09.1975 prin care, defunctul său tată a fost sancţionat contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de construire; Procesul verbal respectiv menţionează faptul că imobilul a fost edificat în anul 1975, luna octombrie;

Consideră ca hotărârea instanţei de fond este vădit netemeinică şi esenţial nelegală pentru că în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii, respectiv posesia utilă şi exercitarea neîntreruptă a acesteia timp de 30 de ani întrucât în mod eronat s-a considerat că anul de la care începe să curgă prescripţia achizitivă este anul 1970.

E. în aprecierea şi stabilirea cu exactitate a datei de la care începe să curgă termenul de 30 ani necesar pentru a prescrie achizitiv (a uzucapa) sunt următoarele acte:

Certificatul de moştenitor nr. 352/28 aprilie 1972 emis de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului V B, de pe urma defunctului E. G, decedat la 05.feb.1972, Procesul-verbal din 15 iunie 1976, emis de Consiliul Popular al Municipiului B, Administraţia Financiară în care s-a "stabilit suma asigurată şi a obligaţiilor de plată aferente locuinţei din(...)C" pe numele tatălui său E. G care avea o locuinţă construită în oct. 1975; Procesul verbal seria A nr. (...)/04 septembrie 1975 emis de Inspectoratul General al N., N. D., prin care tatălui său E. G, născut la 28 aug. 1920, în com. B. jud. B, domiciliat în D. E., şos. (...) nr. 19 A, sector 2, ocupaţia tâmplar, locul de muncă Staţia Utilaj B legitimat prin B.1. seria (...) nr. (...) eliberat de Circa 4 la 21 iulie 1972 pentru că "A construit în E.,(...)C, sect. 2, 1 casă de locuit din cărămidă compusă din 2 camere şi dependinţe .... " a fost amendat cu, suma de 1.000 lei.

Coroborând toate datele furnizate de aceste 3 acte apelanţii au arătat că este imposibil ca tatăl apelantului să fi posedat terenul din anul 1970, din moment ce acesta era în posesia exclusivă a proprietarilor care l-au posedat şi stăpânit în baza actului 2448/1967, unul din proprietari decedând la 5 feb. 1972, eliberându-se de pe urma acestuia C.M. nr. 352/24.04.1972; cea mai timpurie dată calendaristică este 15.06.1975, continută de Procesul Verbal al Administraţiei Financiare a C.P.M.B., dată de la care se poate discuta de începutul unei posesii, deşi aceasta era una echivocă, în condiţiile în care tatăl a figurat în Registrul Agricol ca făcând parte din familia sa, figurând ca membru al familie sale.

Prin decizia civilă nr. 173 A/03.02.2009 pronuntata de Tribunalul B Sectia a IV-a Civila a fost admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi E. E. şi E. D. împotriva sentinţei civile nr. 3640/4.07.2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B u f t e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E., a fost schimbata în tot sentinţa civilă în sensul că a fost admisa cererea, a fost obligata pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în E.,(...) C, jud. I, compus din teren în suprafaţă de 221 m.p., individualizat în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert Gh. D., delimitat de punctele 3-5-7-8-9 şi construcţie edificată pe acesta.

Totodata, a fost respinsa ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

De asemenea, a fost obligata intimata la plata către apelanţi a sumei de 1617,78 lei, cheltuieli de judecată (fond şi apel).

Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:

„Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi în raport de probatoriul administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele :

În anul 1973 apelanţii reclamanţi au cumpărat prin înscris sub semnătură privată terenul pe care l-au dobândit ulterior prin contractul de vânzare ¬cumpărare autentificat sub nr. 2031/27.07.2000, în suprafaţă de 582,91 m.p situat în oraşul E.,(...), jud. I.

Apelantul reclamant E. E. a făcut dovada faptului că a stăpânit terenul din(...)B, din anul 1973 şi că imediat a edificat o construcţie fără autorizaţie de construire, întrucât prin procesul verbal din data de 26.02.1974 s-au fixat obligaţiile de plată aferente terenului, deschizându-se şi rol fiscal.

Aspectul reţinut mai sus este evidenţiat şi în adresa nr. 25429/08.01.2009 emisă de Primăria E.. Rezultă că pentru imobilul din(...) B, din E., jud. I rolul fiscal a fost deschis la data de 26.02.1974 pe numele E. E. cu construcţie în suprafaţă de 70 mp şi teren în suprafaţă de 400 mp, neexistând acte de proprietate, iar la data de 24.10.2000 rolul a fost rectificat pe numele E. E. si D. pentru construcţie în suprafaţă de 134 mp şi teren în suprafaţă de 583 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2031/27.07.2000.

Apelanţii - E. E. şi E. D. figurează în Registrul Agricol ca locuind in(...) B în perioada anilor 1974-2008, conform adresei nr. 28881/22.12.2008 emisă de către Primăria E. E. G a locuit împreună cu apelanţii reclamanţi, construind un corp de casă fără autorizaţie, fiind amendat contravenţional prin Procesul verbal din 04.09.1975 seria A nr. (...).

Faptul locuirii cu apelanţii reclamanţi rezultă din adresa nr. 28881/22.12.2008 emisă de către Primăria E. în care s-a menţionat că între anii 1974-1988 au figurat în(...)B două familii E. E. şi C şi E. G şi T..

Prin cererea nr. 1865/21.04.1976 înregistrată la Consiliul Popular al Comunei E., E. G a solicitat înscrierea de rol fiscal asupra construcţiei realizate fără autorizaţie de construire, din(...)C, din E.. Construcţia realizată împreună cu terenul aferent ocupat a obţinut nr. poştal 4C din str. (...).

Conform procesului verbal din data de 15.06.1976 s-a stabilit impozitul pe clădirea ridicata de E. G în(...)C, din E..

Potrivit adresei nr. 25430/08.01.2009 eliberată de Primăria E., pentru imobilul din(...) C, din E., jud. I a fost deschis rol fiscal la data de 21.04.1976 pe numele E. G cu construcţie în suprafaţă de 48 mp, înscrierea făcându-se fără acte de proprietate, iar începând cu anul 1999 la rol s-a trecut teren în suprafaţă de 120 mp.

Prin aceeaşi adresa s-a comunicat ca la data de 05.04.2005 rolul a fost rectificat pe numele E. E. pentru teren în suprafaţă de 221 mp, conform Ordinului prefectului nr. 2894/10.11.2004, iar la data de 30.07.2007 rolul a fost rectificat pe numele E. G pentru construcţie în suprafaţă de 74 mp, conform sentinţei civile nr. 2196 R/19.12.2006.

Printr-o chitanţă sub semnătură privată încheiată la data de 22.07.1990 E. G a vândut pârâtei casa şi terenul din(...)C, pârâta începând să stăpânească acest imobil până în prezent.

Pârâta a obţinut pentru acest teren Ordinul prefectului nr. 2894/10.11.2004, care ulterior a fost anulat de către instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 2196R/19.12.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i secţia a IV a Civilă în dosarul nr(...).

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2031/27.07.2000 apelanţii au dobândit de la numiţii E. E. B. şi S. T. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 582,91 mp, din E.,(...) B, judeţul I, acest drept fiind intabulat în CF cu nr. 751/04.09.2000, dată de la care a devenit opozabil erga omnes.

Faţă de toate aspectele reţinute mai sus precum şi având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul de fond de expertul G D. prin care s-a menţionat că terenul ocupat de pârâtă în suprafaţă de 221 mp se suprapune peste terenul din actele de proprietate ale reclamanţilor, tribunalul apreciază că apelanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate, iar acţiunea în revendicare formulată pot avea câştig de cauză dacă nu sunt întrunite în persoana pârâtei condiţiile uzucapiunii.

Tribunalul urmează a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii în persoana pârâtei reclamante.

Se observă că instanţa de fond a unit posesia exercitată de pârâta reclamantă care a început din anul 1990 cu posesia exercitată de E. G, considerând că acesta a început a poseda terenul din anul 1970 şi faţă de această situaţie a procedat la calcularea termenului uzucapiunii .

Tribunalul apreciază că în mod nejustificat instanţa de fond a calculat termenul uzucapiunii cu începere din anul 1970, întrucât din probele dosarului nu rezultă faptul că E. G a început să posede din acest an, ci mult mai târziu, prin anul 1975, aspect reieşit din amendarea acestuia pentru ridicarea construcţiei fără autorizaţie, din menţiunile din Registrul Agricol expuse mai sus, din faptul că fostul proprietar E. G a decedat în anul 1972, iar în certificatul de moştenitor rămas după acesta este inclus imobilul din(...).

Tribunalul apreciază în raport de probatoriul administrat că E. G a început să posede terenul vândut ulterior pârâtei din anii 1975-1976, iar calculul termenului uzucapiunii, trebuie să aibă în vedere aceasta dată până la data intabulării dreptului de proprietate obţinut de apelanţi, respectiv 2000, data la care dreptul de proprietate a devenit opozabil erga omnes, putând echivala cu o tulburare de drept a posesiei.

Se observă clar că nu este împlinit termenul uzucapiunii de 30 de ani, calculat din 1975 până în anul 2000 şi nici până la introducerea acţiunii de ieşirea din indiviziune şi partajarea averii după defuncta E. T..

Martorul D. D. a declarat că ştie pe părinţii apelantului reclamant din anul 1976, întrucât îi vizita, deci acest martor nu poate dovedi susţinerile pârâtei, în ceea ce priveşte faptul că E. H. a început a poseda trenul din 1970.

Martorul M. T. a arătat că E. G a locuit în(...)C, iar apelanţii la nr. 4 B, însă nu a menţionat de când. Martorul a declarat că nu ştie dacă între părţi au existat neînţelegeri cu privire la imobilul în litigiu, astfel că nici acest martor nu susţine afirmaţiile pârâtei din cererea reconvenţională.

Martorul T. O. a arată că prin anii 1972-1973 apelanţii au cumpărat o suprafaţă de teren de circa 500-600 mp pe care ulterior au edificat o construcţie, în aceea vreme E. G locuind cu chirie. Martorul a mai menţionat că E. G a locuit o vreme cu apelanţii în "locuinţa construită de aceştia, iar ulterior a ridicat o casă în care în prezent locuieşte pârâta. Martorul nu a furnizat date concrete, însă mărturia sa sprijină faptic derularea evenimentelor prezentate de reclamanţi şi învederează faptul că E. G a început a poseda după anul 1973, nicidecum 1970 aşa cum a menţionat pârâta în cererea reconvenţională.

Martorul E. G. a arătat că apelanţii au cumpărat terenul în anul 1973 şi au început o construcţie, iar după 1 an-doi ani părinţii apelantului reclamant au venit să locuiască în respectiva construcţie. Martorul a mai declarat că părinţii apelantului reclamant au ridicat pe teren o altă construcţie în care prezent locuieşte pârâta. Nici acest martor nu a declarat date concrete, însă se reţine că posesia lui E. G nu a început din anul 1970.

Astfel din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză tribunalul trage concluzia că intimata pârâtă nu a dovedit aspectele menţionate în cererea reconvenţională, iar instanţa în mod nelegal şi netemeinic a admis această cerere, paralizând în mod greşit acţiunea în revendicare formulată de apelanţii reclamanţi.

Din probele administrate nu rezultă clar îndeplinirea pe lângă termenul de 30 de ani şi a celorlalte condiţii ale posesiei necesare uzucapiunii. Astfel, nu rezultă dacă posesia exercitată de E. G şi ulterior, de pârâtă a fost continuă şi neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar, martorii audiaţi în cauză neoferind suficiente date care să E. la convingerea că posesia a întrunit condiţiile mai sus menţionate.

Tribunalul observă că nu s-a făcut dovada că E. G a stăpânit terenul şi construcţia considerându-se adevărat proprietar, sau dacă a folosit imobilul în litigiu fiindcă i s