Drept de superficie obtinut in contradictoriu cu Orasul - unitate administrativ teritoriala

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1779 din 19 mai 2011

Prin sentinţa civilă nr. 3990/21.04.2010, pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.P. şi M.M. împotriva pârâtei Oraşul Tăuţii Măgherăuş reprezentat prin Primar şi în consecinţă, s-a dispus dezmembrarea terenului cu număr topo 508/2/3/2 în suprafaţă totală de 2494 m.p. înscris în CF 78 Băiţa în număr topo 508/2/3/2/1 în suprafaţă de 872 m.p. şi număr topo 508/2/3/2/2 în suprafaţă de 1622 m.p. conform planului de amplasament şi delimitare reprezentând anexa 1 a completării nr. 2 a raportului de expertiză întocmită de expertul tehnic ing. S.O. şi înregistrată la 20.01.2010.

Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că reclamanţii au dobândit un drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcţiilor casă de locuit cu nr.108 de tip P+1 în suprafaţă de 122 m.p., anexa nr. 1 în suprafaţă de 78 m.p. şi anexa nr. 2 în suprafaţă de 95 m.p. edificate pe terenul înscris în CF 78 Băiţa nr. topo 507/2 şi 508 /2/3/2 proprietatea Statului Român şi dintr-un drept de folosinţă asupra terenului de sub nr. topo 507/2 şi 508 /2/3/2/1 înscris în CF 78 Băiţa aferent construcţiilor.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor mai sus constatate în favoarea reclamanţilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii că aceasta se referă doar la suprafaţa de teren atribuită prin decizie a consiliului popular, în prezenta cauză reclamanţii au solicitat a se constata un drept de folosinţă cu privire la o suprafaţă de teren mai mare decât cea atribuită, respectiv 300 mp, sens în care nu se poate reţine că reclamanţii ar avea la îndemână o cerere în realizare cu privire la suprafaţa solicitată.

Prin Decizia nr. 68/1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuţii Măgherăuş s-a atribuit reclamantului în folosinţă un teren în suprafaţă de 300 mp, menţionându-se în respectiva decizie că acest teren este cuprins în CF 78 Băiţa, nr. topo 507/1 şi 508/2. Astfel cum a reieşit din concluziile raportului de expertiză întocmită în cauză, această decizie nu a fost urmată de realizarea unei dezmembrări în CF 78 Băiţa.

Ulterior, reclamantul, în baza autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 49/14.11.1975 a construit o casă de locuit de tip P+1 cu suprafaţa construită de 122 mp. Totodată, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi reclamantul a realizat tot atunci o îngrădire a terenului pe care a realizat construcţia, îngrădire care a rămas neschimbată şi în prezent, acesta nefiind tulburat în folosinţa terenului.

De asemenea, reclamantul a mai construit două anexe gospodăreşti în suprafeţe de 78 mp şi 95 mp.

Astfel cum reiese din raportul de expertiză şi din completarea la acesta, ţinând cont de situaţia de fapt existentă, de faptul că decizia de atribuire a terenului în folosinţă nu a fost însoţită de dezmembrări operate în CF, identificarea celor 300 mp aferenţi construcţiei casă de locuit nu se poate face decât cu lăsarea unei părţi din construcţie în afara acestei suprafeţe.

De asemenea, reclamantul a mai construit înainte de anul 1991 două anexe gospodăreşti în suprafeţe de 78 mp şi 95 mp, fără ca acesta să fie tulburat în folosinţa terenului pentru care cere constatarea unui drept de folosinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 492 Cod civil, „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.

Textul de lege enunţat instituie o prezumţie relativă de proprietate, pe care constructorul poate să o înlăture prin proba contrară, dovedind dreptul de superficie.

Dreptul de superficie este un drept real cu conţinut complex ce constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea altei persoane şi asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.

Superficia se poate constitui prin consimţământ tacit dedus din pasivitatea îndelungată a proprietarului terenului pe care a fost edificată construcţia.

În fine, folosinţa terenului pe care se află construcţia se exercită în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.

Prin decizia civilă nr. 61/A/9.03.2011 a Tribunalului Maramureş a fost respins apelul declarat de Consiliul Local al oraşului Tăuţii Măgherăuş împotriva sentinţei civile nr. 3990/21.04.2010, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi a fost obligat apelantul Consiliul Local al oraşului Tăuţii Măgherăuş să plătească intimatului M.P. suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.

Prin aceeaşi decizie s-a constatat nulitatea apelului declarat de Oraşul Tăuţii Măgherăuş împotriva sentinţei civile nr. 3990/21.04.2010, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul raportat la dispoziţiile art. 137 Cod proc.civ., examinând excepţia invocată a reţinut că acţiunea introductivă a fost formulată iniţial în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al oraşului Tăuţii Măgherăuş. La termenul de judecată din 16.04.2008, reclamanţii au depus o precizare de acţiune prin care au înţeles să cheme în judecată Oraşul Tăuţii Măgherăuş. Faţă de această precizare, prin încheierea de şedinţă din 16.04.2008, instanţa a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al oraşului Tăuţii Măgherăuş şi a dispus scoaterea lui din cauză. În continuare pârât în cauză a fost introdus Oraşul Tăuţii Măgherăuş, pârât în contradictoriu cu care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3990/21.04.2010, respectiv sentinţa apelată.

Calea de atac a apelului este mijlocul procesual prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau procurorul, solicită instanţei ierarhice superioare, în condiţiile prevăzute de lege, reformarea hotărâri atacate ori anularea acesteia. Pentru a putea declara apel împotriva unei hotărâri în prima instanţă, persoana trebuie să fi fost parte în proces, întrucât hotărârea produce efecte numai fata de părţile care s-au judecat în faţa primei instanţe. Au calitatea de parte şi succesorii în drepturi ai părţilor, precum şi cei cărora legea le recunoaşte calitatea procesuala activa.

In mod excepţional, poate exercita apelul cel care nu a fost parte la judecata in fond: în materie necontencioasa, orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii; dobânditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul litigiului; creditorul chirografar. Pentru a putea exercita însă apelul, cel nemulţumit de hotărâre trebuie să justifice un folos practic, respectiv că el a căzut in pretenţii ca urmare a judecăţii. Cu privire la calitatea procesuala aceasta se raportează la dreptul substanţial în cazul judecăţi în apel la fel ca la judecata în primă instanţă.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că apelantul Consiliul Local al oraşului Tăuţii Măgherăuş nu a avut calitate de parte la instanţa de fond şi nici nu justifică un folos practic în prezenta cauză.

În ce priveşte actul intitulat “precizare de acţiune”, depus la dosar, de către Oraşul Tăuţii Măgherăuş interpretând-o ca o cerere de apel, instanţa a constatat că nu întruneşte elementele cererii de apel, prevăzute de art. 287 Cod procedură civilă sub sancţiunea nulităţii, şi chiar dacă i s-ar da eficienţa unui apel, acesta este introdus peste termenul legal prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, respectiv sentinţa civilă apelată a fost comunicată Oraşului Tăuţii Măgherăuş la data de 15.07.2010, iar “precizare de acţiune” a fost depusă la data de 10.12.2010.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Orasul Tăuţii Măgheruş, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei în sensul diminuării suprafeţei cerute de reclamanţi de la 877 mp la suprafaţa de 300 mp, aşa cum a fost atribuită prin decizia nr. 68/20 iunie 1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuţii Măgheruş.

În motivarea recursului întemeiat în drept doar pe dispoziţiile art. 299 Cod proc.civ., s-a arătat că prin decizia nr. 68/20 iunie 1975 a Consiliului Popular al comunei Tăuţii Măgheruş, s-a atribuit reclamantului suprafaţa de 300 mp pentru construirea unei case de locuit. Este real că reclamantul a ocupat o suprafaţă de 877 mp, că a edificat anexe gospodăreşti fără autorizaţie de construire, ocupând abuziv 577 mp din terenul proprietatea Statului Român.

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii M.P. şi M.M. s-au opus admiterii recursului.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat şi în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 61/A/9.03.2011 a Tribunalului Maramureş s-a constatat nulitatea apelului declarat de Oraşul Tăuţii Măgheruş împotriva sentinţei civile nr. 3990/21.04.2010. Prin urmare, ceea ce urmează a analiza instanţa de recurs este dacă soluţia pronunţată de instanţa de apel, aceea de constatarea nulităţii apelului este sau nu legală, având în vedere că reprezintă o excepţie de ordine publică, chiar dacă în motivele de recurs se invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Din dosarul instanţei de apel rezultă că sentinţa civilă nr. 3990/21.04.2010 a Judecătoriei Baia Mare a fost atacată cu apel de către Consiliul Local al comunei Tăuţii Măgheruş.

La data de 10.12.2010 Oraşul Tăuţii Măgheruş depune la dosarul instanţei de apel „precizare de acţiune”, prin care solicită „citarea în calitate de recurent pârât a Oraşului Tăuţii Măgheruş prin Primar”.

Conform dispoziţiile art. 287 alin. 1 Cod proc.civ., „cererea de apel trebuie să cuprindă numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, arătarea hotărârii care se atacă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, dovezile invocate în susţinerea apelului, semnătura”, iar conform pct. 2 din acelaşi text de lege, cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii apelului.

Raţiunea acestei sancţiuni în raport de cerinţa de la pct. 2 este aceea de a se realiza o corectă determinare a hotărârii atacate, iar în raport de cerinţele de la pct. 3 de a şti dacă motivele de apel astfel cum au fost redactate, constituie sau nu motive în spiritul legii.

Faţă de faptul că scriptul intitulat „precizare de acţiune” pe care instanţa l-a interpretat ca o cerere de apel, nu îndeplineşte cerinţele art. 287 Cod proc.civ., legal a constatat instanţa de control judiciar nulitatea apelului declarat de oraşul Tăuţii Măgheruş.

Hotărârea instanţei de apel este legală şi prin raportare la dispoziţiile art. 288 alin. 2 Cod proc.civ. potrivit cărora, apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă sub sancţiunea nulităţii. Aceasta, pentru că scriptul intitulat „precizare de acţiune” a fost depus de oraşul Tăuţii Măgheruş la Tribunalul Maramureş şi nu la Judecătoria Baia Mare, instanţă a cărei hotărâre se atacă.

Urmare respingerii recursului, pârâtul recurent va fi obligat să plătească intimaţilor M.P. şi M.M. suma de 1350 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanţei şi cheltuieli de transport, conform bonului fiscal. (Judecător Ana Ionescu)