Data edificarii constructiei-1969. Accesiune. Calitatea procesuala pasiva.

Dosar nr(...)

(1667/2009)

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I - SECŢIA A III A CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1237

Şedinţa publică de la 05.10.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurenţii-pârâţi PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.543 din 03.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi E. G şi E. E..

Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 28.09.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 05.10.2009, când a decis următoarele:

C U R T E A ,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr(...), astfel cum a fost modificată la data de 15.11.2007, reclamanţii E. G şi E. E. au chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului B prin Primarul General şi Primăria Sectorului 1 B prin Primar, solicitând instanţei să constate că în baza accesiunii imobiliare artificiale, au dobândit proprietatea asupra construcţiei situate în B(...) bis sector 1.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8958/18.12.1967, de Notariatul de Stat Raionul H. Roşie şi transcris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al aceluiaşi notariat, sub nr.1087/18.11.1967, au cumpărat de la E. N., terenul în suprafaţă de 304 mp, situat în B,(...) bis, sector 1, iar la scurt timp după momentul cumpărării, au construit o casă compusă din 3 camere, bucătărie şi baie.

Prin sentinţa civilă nr. 8496/19.06.2008, Judecătoria Sectorului 1 B a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 1 B; a admis cererea şi a constatat că reclamanţii sunt prin accesiune imobiliară, proprietarii imobilului construcţie, situat în B,(...) B, sector 1, identificat prin raportul de expertiză înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile nr. 3620/14.04.2008.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8958/18.12.1967 de Notariatul de Stat H. Roşie, reclamanţii au cumpărat de la E. N. terenul în suprafaţă de 304 mp, situat în B(...) bis, sector 1. Pe acest teren, reclamanţii au edificat fără autorizaţie, construcţia identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert E. E., pentru care reclamanţii au fost impuşi fiscal, începând cu data de 03.11.1969.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 492 Cod civil pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă, instanţa a apreciat-o justificată, motivat de faptul că formularea cererii s-a făcut în contradictoriu cu persoanele care ar fi putut să-i conteste calitatea de proprietar reclamantului şi să sancţioneze lipsa autorizaţiei de construire.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâtele Primăria Sectorului 1 B şi Primăria Municipiului B prin Primarul General.

În motivele de apel, apelantul Municipiul B prin Primar a arătat că, faţă de obiectul cererii deduse judecaţii, nu are calitate procesuală pasivă. Aşa cum rezultă şi din actele depuse la dosar, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de la E. N.. Prin urmare, apelantul nu este proprietarul terenului pe care s-a edificat construcţia şi nici al materialelor de construcţie folosite la ridicarea acesteia.

În motivele de apel, apelanta Primăria Sectorului 1 B a arătat că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 492 Cod civil; că nu pot fi reţinute ipotezele avute în vedere de instanţa de fond, întrucât în ce priveşte posibilitatea contestării calităţii reclamantului de proprietar, potrivit art.21 al Legii nr.215/2001, singurul titular al patrimoniului imobiliar de pe raza Municipiului B, este doar Municipiul B, iar în ce priveşte ipoteza aplicării sancţiunii contravenţionale pentru lipsa autorizaţiei, calitatea apelantei poate fi considerată doar sub aspectul competenţei de a aplica o astfel de sancţiune, astfel că, prin constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcţii edificate fără autorizaţie de construcţie, se fraudează Legea nr. 50/1991.

A mai arătat faptul că este nereIevant faptul că edificarea construcţiei s-a făcut în anul 1969, deoarece contravenţia este continuă, iar, pe de altă parte, construcţia a suferit şi lucrări de modernizare după intrarea în vigoare a Legi nr.50/1991.

Prin Decizia civilă nr. 543A/03.04.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul formulat de apelatele-pârâte Primăria Sectorului 1 B şi Primăria Municipiului B prin Primarul General, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, sub aspectul calităţii procesuale pasive a pârâţilor, având în vedere faptul că dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială implică, pe de o parte, îndeplinirea anumitor condiţii impuse de art.492 sau 494 Cod civil, iar, pe de altă parte, inexistenţa unor impedimente legale în acest sens.

Prin urmare, calitate procesuală pasivă într-o acţiune în constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, au atât cei care pot invoca în favoarea lor, prezumţia instituită de art.492 Cod civil (autorul reclamantului, fostul proprietar al terenului), cei care pot invoca un drept de creanţă decurgând din faptul construirii, conform art.494 şi împotriva cărora proprietarul îşi exprimă opţiunea de a dobândi construcţia, dar şi cei care, prin invocarea unor impedimente legale sau de altă natură, pot împiedica constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către cel care formulează cererea în acest sens.

Apelanţii pârâţi se încadrează în această ultimă categorie, în calitate de autorităţi publice, Municipiul B, ca deţinător al patrimoniului imobiliar la nivelul unităţii administrativ teritoriale, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr.213/1998 şi art.21 din Legea nr.215/2001, iar Primăria Sectorului 1 B, ca autoritate învestită cu atribuţii în domeniul autorizării construcţiilor, conform art. 4 din Legea nr.50/1991 republicată. Această calitate este suficientă pentru a justifica legitimarea procesuală pasivă a apelanţilor pârâţi şi în ipoteza în care aceştia nu invocă nici un drept asupra terenului sau asupra construcţiei, întrucât neîndeplinirea cerinţelor legale de autorizare este suficientă pentru a paraliza calea necontencioasă a dobândirii dreptului de proprietate prin valorificarea faptului construirii.

Astfel, reclamanţii urmăresc recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiei, respectiv punerea în acord a situaţiei de fapt cu cea de drept.

Potrivit art.17 din Legea nr.7/1996, în cartea funciară se înscriu atât actele juridice, cât şi faptele juridice referitoare la imobilele. Faptul construirii şi al exercitării unei stări de fapt îndelungate este în mod cert, generator de efecte juridice.

Numai că valorificarea acestui fapt generator de efecte juridice, nu se poate realiza pe calea recunoaşterii necontencioase stabilite de art.17, întrucât există un impediment legal şi anume art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, rep., potrivit căruia „construcţiile executate fără autorizaţie de construire ... nu pot fi întabulate în cartea funciară”.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin 1 şi 3 din aceeaşi lege, înscrierea dreptului de proprietate se poate face şi în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care să înlocuiască acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă este opozabilă titularului.

Neavând deschisă procedura graţioasă, reclamanţilor trebuie să li se asigure posibilitatea recunoaşterii dreptului lor prin intermediul justiţiei, iar această hotărâre trebuie să fie opozabilă apelanţilor pârâţi, în considerarea calităţii menţionate.

În ce priveşte motivele vizând fraudarea Legii nr.50/1991, Tribunalul a constatat că acestea nu pot fi reţinute.

Astfel, construcţia, astfel cum rezultă din probele administrate la instanţa de fond, a fost edificată în anul 1969, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.50/1991, astfel că aceasta nu îşi poate întinde efectele şi asupra situaţiilor intervenite anterior intrării sale în vigoare în virtutea neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 5 din Codul civil.

Prin urmare, nu se poate reţine că au fost încălcate prevederile unei legi care nu era în vigoare. Referirile anterioare la dispoziţiile Legii nr.50/1991 au fost făcute prin prisma cerinţelor Legii nr.7/1996, pe care registratorul de carte funciară nu are mijloacele necesare să le verifice, el neputând stabili data edificării construcţiei, tocmai din acesta motiv fiind necesară stabilirea pe cale judiciară a situaţiei de fapt şi consecinţelor juridice, fără a se putea aprecia că prin aceste considerente, Tribunalul ar fi reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile şi sancţiunile acestei legi.

Argumentele apelantei Primăria Sectorului 1 B, în sensul că reclamaţii au modificat construcţia ulterior intrării în vigoare a Legii nr.50/1991, nu au nici un suport probator, nedovedindu-se în nici un fel existenţa acestora, în ce au constat, dacă era necesară autorizarea, etc., astfel că, în baza art.296 cod procedură civilă, Tribunalul a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, pârâta Primăria Sectorului 1 B a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalităţii, deoarece greşit s-a respins apelul său, cât timp conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăriile sunt doar structuri funcţionale permanente, fără personalitate juridică, aceasta fiind deţinută de unităţile administrativ – teritoriale, conform art. 20 şi 21 din Legea nr. 215/2001.

Această recurentă nu se erijează într-un terţ care ar contesta prezumţiile evocate de art. 492 Cod civil şi art. 496 Cod civil: aceea că proprietarul terenului a construit pe cheltuiala sa şi cea de proprietate asupra construcţiei, deoarece nu deţine în drept, patrimoniu.

Ca atare, această recurentă, prin primar, nu justifică vreo calitatea procesuală pasivă în cauză, competenţa sa în domeniul autorizării construcţiilor privind o materie distinctă, reglementată separat, prin norme juridice speciale care nu reprezintă temeiul prezentei acţiuni.

De altfel, este evident că se urmăreşte o fraudare a legii, cât timp reclamanta se foloseşte de art. 492 şi următoarele Cod civil pentru a frauda prevederile Legii nr. 50/1991 care instituie regula că toate construcţiile pot fi edificate numai în baza şi cu respectarea autorizaţiei de construire, conform art. 1 şi art. 37 alin. 5 din actul normativ indicat.

Astfel de construcţii nu pot fi întabulate în cartea funciară, conform textului ultim menţionat. Or, reclamanta urmăreşte să întabuleze în baza hotărârii prezente. Şi această situaţie constituie o fraudă la lege, scopul urmărit fiind unul nelegal, aşa cum se întâmplă în speţa prezentă.

A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Şi-a întemeiat recursul pe Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 50/1991.

Pârâta Primăria Municipiului B a declarat la rândul său, în termen legal, recurs, criticând-o sub aspectul nelegalităţii, invocând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, respectiv greşita aplicare a legii în cauză. A arătat că reclamanţii au dobândit terenul de la numita E. N., iar Primăria Municipiului B nu este proprietara nici a terenului şi nici a materialelor de construcţie necesare edificării. Autorizaţia de construire este actul obligatoriu pentru începerea oricărei lucrări de construire, el fiind eliberat în baza unor avize, certificate şi alte documente, de primăria de sector. La data ridicării construcţiei, acest act se putea obţine de reclamanţi, inclusiv prin utilizarea Decretului nr. 144/1958.

Există neconcordanţe între considerente şi dispozitivul deciziei în sensul că apare în dispozitiv Municipiul B prin Primarul General şi nu Primăria Municipiului B care a fost parte în cauză şi în al doilea, rând, se respinge prin dispozitiv, apelul Primăriei Sectorului 1 B, fără a se aminti de apelul Primăriei Municipiului B.

A solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei civile şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Şi-a întemeiat recursul, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Ambii pârâţi au timbrat în mod corespunzător, recursurile promovate, conform art. 3 şi art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din OG nr. 32/1995.

Intimaţii – reclamanţi E. G şi E. E. au formulat întâmpinare, conform art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate, deoarece cei doi pârâţi fac parte din categoria celor care ar putea invoca impedimente legale faţă de dobândirea dreptului de proprietate. Intimaţii-reclamanţi E. G şi E. au arătat că sunt proprietarii imobilului dedus judecăţii ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8958/18.12.1967, la Notariatul de Stat H. Roşie, ulterior edificând o construcţie.

Potrivit art. 492 Cod civil, orice construcţie edificată pe un teren se prezumă a fi tot proprietatea celui care este şi proprietarul terenului, iar din probele administrate, nu reiese că imobilele - construcţie au fost edificate de alte persoane, decât reclamanţii.

Instanţa de apel corect a respins apelul apelanţilor-pârâţi, motivat pe a II-a categorie, respectiv inexistenţa unor impedimente legale în acest sens.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă într-o acţiune în constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale o au atât cei ce pot invoca în favoarea lor, prezumţia instituită de art. 492 Cod civil (autorul reclamanţilor, fostul proprietar), cei ce pot invoca un drept de creanţă decurgând din faptul constituirii, conform art. 494 Cod civil şi împotriva cărora proprietarul îşi exprimă opţiunea de a dobândi construcţia, dar şi cei ce, prin invocarea unor impedimente legale sau de altă natură, pot împiedica constatarea dreptului de proprietate de către cel care formulează cererea în acest sens.

N. instanţei de judecată sunt temeinice şi legale, având în vedere atât aplicarea în timp a Legii nr. 50/1991, cât şi a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996.

În recurs, nu au fost administrate probe noi, conform art. 305 Cod de procedură civilă.

Curtea de A p e l B u c u r e ş t i, s-a constatat legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă şi art. 299 Cod de procedură civilă.

Verificând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, sub aspectul calităţii procesuale pasive a pârâţilor, Curtea constată că una dintre condiţiile ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

Prezenta acţiune reprezintă o acţiune în constatare – interogatorie, prin care reclamanţii au acţionat în judecată Primăria Municipiul B prin Primarul General şi Primăria Sectorului 1 B pentru ca acestea, singurele care ar putea contesta, să se pronunţe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra construcţiei, în condiţiile în care reclamanţii în calitate de proprietari ai terenului sunt prezumaţi proprietari, în temeiul art. 492 Cod civil.

Aspectele de ordin formal legate de inexistenţa autorizaţiei de construire nu pot obstrucţiona sau limita dreptul de proprietate al reclamanţilor, după cum constatarea dreptului de proprietate al lor nu poate avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenţa autorizaţiei, pentru a se putea afirma că aceştia au tins pe calea acţiunii de faţă, se eludeze prevederile art. 1 sau art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.

Dimpotrivă, legitimarea calităţii de proprietar al construcţiilor de pe teren, a proprietarului unui teren, ar putea, general apreciind, să antreneze în lipsa autorizaţiei şi cu respectarea dispoziţiilor legale, răspunderea contravenţională a acestuia pentru lipsa autorizaţiei de construcţie.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, „Unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale c o d u l u i d e înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ – teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

În justiţie, unităţile administrativ – teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.

Curtea reţine că justificarea calităţii procesuale pasive a recurenţilor Primăria Municipiului B şi a Sectorului 1 B trebuie realizată şi prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 215/2001 amintite şi nu prin raportare doar la prevederile art. 489 şi următoarele Cod civil, în special art. 492, 493 şi 494 Cod civil, cum invocă recurentele. Ca atare, aspectul nedovedirii în cauză, a dreptului de proprietate al recurentelor, asupra materialelor folosite la construcţia edificată pe terenul intimaţilor – reclamanţi, sau asupra terenului acestora, nu este de natură singur, să infirme calitatea procesuală pasivă a acestor recurente.

Instanţa ţine cont aşadar, de interesul reclamanţilor de a face opozabil dreptul lor de proprietate, atât Primăriei Municipiul B (în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală), cât şi Primăriei Sectorului 1 B (în considerarea atribuţiilor sale în materie fiscală şi de evidenţă a proprietăţii imobiliare).

Sub un al doilea aspect, aferent calităţii procesuale pasive a recurentei Primăria Sectorului 1 B, Curtea constată că obiectul căilor de atac promovate împotriva sentinţei fondului, a vizat şi dispoziţia distinctă privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

Prin motivele de apel formulate de această pârâtă (filele 22 – 25 dosar apel), soluţia primei instanţe, sub acest aspect, a fost criticată, invocându-se mai multe apărări: faptul că pârâta nu deţine patrimoniu imobiliar, că imobilul a fost edificat fără autorizaţie, fiind o contravenţie continuă. În ansamblul acestor critici, nu s-a regăsit şi critica invocată direct în recurs, referitoare la prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind circumstanţierea primăriei ca o structură funcţională permanentă, fără personalitate juridică.

Aşadar, această critică este una invocată omisso medio, cu încălcarea prevederilor art. 316 Cod de procedură civilă raportat la art. 294 Cod de procedură civilă conform căruia: „În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”.

Această concluzie se impune în condiţiile în care soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, excepţie de fond, a devenit obiect al apelului declarat în cauză, cu limitele sale legale devolutive, impuse de art. 295 Cod procedură civilă.

Calificând însă, în baza art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, în mod corect această apărare, ca fiind o excepţie vizând lipsa capacităţii procesuale, a recurentei, şi dat fiind caracterul absolut al acestei excepţii, constatând că ea poate fi invocată direct, în faţa Curţii de apel, Curtea apreciază că ea este nefondată, pentru că, aşa cum am arătat, calitatea procesuală pasivă, precum şi capacitatea procesuală ale acestei recurente au fost recunoscute prin prisma atribuţiilor sale în materie de evidenţă a proprietăţii şi în materie fiscală, ca instituţie deservind primarul de sector ce de altfel, a şi semnat întâmpinarea depusă la dosarul de fond şi motivele de recurs. Potrivit OG nr. 5/2002 act normativ special în raport cu prevederile Legii nr. 215/2001, deci inclusiv în raport cu art. 77 din lege, primarul de sector, deservit de această pârâtă, are atribuţii în domeniul autorizării lucrărilor de construire şi aplicării sancţiunilor aferente, independent deci, de nedeţinerea vreunui patrimoniu, în baza Legii 215/2001.

Pe de altă parte, Curtea constată că ambele pârâte îşi justifică a lor calitate procesuală pasivă, şi prin prisma considerentelor reţinute în mod corect, de către tribunal, prin raportare la dispoziţiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 în referire la prevederile art. 20 alin. 1 şi 3 din aceeaşi lege, considerente pe care Curtea şi le însuşeşte pe deplin, ele fiind judicios şi amplu realizate. Într-adevăr, oponenţii întabulării în cartea funciară, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor, nu ar putea fi decât pârâtele în considerarea calităţii lor menţionate. O dovadă suplimentară a justeţei acestei concluzii, este chiar conduita pârâtelor care, dezbătând a lor calitate procesuală, au formulat critici sub aspectul nelegalei edificări a construcţiei.

Aşadar, în concluzie, Curtea constată faptul că cele două pârâte au calitate procesuală în cauză, iar pârâta Primăria Sectorului 1 B are şi capacitate procesuală.

Sub aspectul legalităţii dispoziţiei de admitere a acţiunii, deci sub aspectul fondului cererii, Curtea constatată că decizia recurată este legală, nefiind incidentă premisa fraudei la lege invocată, sub nici unul dintre aspectele circumscrise.

Astfel, aspectul privind uzarea de procedura aferentă art. 492 şi următoarele Cod civil, pentru eludarea prevederilor art. 1 al Legii nr. 50/1991, referitor la edificarea doar autorizată a construcţiilor, nu subzistă criticii, deoarece sub un prim argument, dreptul de proprietate este constituit/transmis inclusiv asupra unor bunuri care nu îndeplinesc cerinţele legale subsumate regimului lor juridic (exempli gratia, bunuri ilicite, construcţii neautorizate). Nerespectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 aşa cum am menţionat, va atrage răspunderea contravenţională şi consecinţele sale juridice specifice, în condiţiile acestui act normativ.

Nici cel de-al doilea aspect întemeiat pe art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 nu este fondat, deoarece astfel cum corect a stabilit tribunalul, data edificării construcţiei determină incidenţa principiului neretroactivităţii legii civile. Astfel, tribunalul a reţinut în cuprinsul situaţiei de fapt, stabilite în mod definitiv, pe care se grefează controlul de legalitate al instanţei de recurs, că imobilul a fost edificat în 1969 şi că nu a fost modificat ulterior. În consecinţă, dispoziţia legală evocată, referitoare la stabilirea caracterului nefinalizat al construcţiei şi la imposibilitatea întabulării, nu se aplică situaţiei acestei construcţii, fără a fi ignorat principiul constituţional menţionat. Acest considerent al neretroactivităţii dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, constituie şi argumentul secund pentru aprecierea caracterului nefondat al primului aspect invocat, subsumat fraudei la lege.

Potrivit art.17 din Legea nr.7/1996, în cartea funciară se înscriu atât actele juridice, cât şi faptele juridice referitoare la imobile. Faptul construirii şi al exercitării unei stări de fapt îndelungate este în mod cert, generator de efecte juridice.

În mod corect a reţinut tribunalul că valorificarea acestui fapt generator de efecte juridice, nu se poate realiza pe calea recunoaşterii necontencioase stabilite de art.17, întrucât există un impediment legal şi anume art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991 rep., potrivit căruia „construcţiile executate fără autorizaţie de construire ... nu pot fi întabulate în cartea funciară”.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin 1 şi 3 din aceeaşi lege, înscrierea dreptului de proprietate se poate face şi în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care să înlocuiască acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă este opozabilă titularului.

Neavând deschisă procedura graţioasă, reclamanţilor trebuie să li se asigure posibilitatea recunoaşterii dreptului lor prin intermediul justiţiei, iar această hotărâre trebuie să fie opozabilă apelanţilor pârâţi, în considerarea calităţii lor menţionate.

În ceea ce priveşte contradicţiile evocate de recurenta Primăria Municipiului B între considerentele deciziei apelate şi dispozitivul acesteia, Curtea le apreciază ca fiind evidente erori materiale, care pot fi îndreptate cu succes, folosindu-se procedura specială prevăzută de art. 281 Cod Procedură civilă.

În concluzie, Curtea apreciază că soluţia de admitere a acţiunii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin accesiune, este legală.

Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea va respinge potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, prezentele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile formulate de recurenţii-pârâţi PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B PRIN PRIMAR şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.543 din 03.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi E. G şi E. E..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.10.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. M.H./20.10.2009

Tehnodact. I.C.D./ 2 ex./04.11.2009/C.F.

T.B. – Secţia a V-a Civ. – A. D.; E. G.

Jud. Sectorului 1 E.. – S. Civ. – R.E. U.