Coproprietatea fortata.Cerere de iesire din indiviziune neintemeiata.

Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei , reclamanta V. L. a chemat in judecata pe pârâtii N. D. , N. C., T. C., M. A., N. M., N. F. si N. E., solicitand sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra terenului în suprafata de 520 mp., în comuna V. In motivarea cererii, s-a aratat ca prin contract de partaj voluntar autentic reclamantei, pârâtilor N. D., N. C. si numitului N. D. le-a fost atribuit, în cote indivize, terenul în suprafata de 520 mp. situat in comuna V.

Reclamanta a început construirea unei anexe gospodaresti, neavand unde locui dar nu mai are acordul pârâtilor si nu poate obtine autorizatie de constructie. Pârâtii au formulat întampinare, prin care arata ca terenul in suprafata de 520 mp. reprezinta drumul de acces la terenurilor mostenitorilor, iar reclamanta are un teren in suprafata de peste 900 mp.

Se mai sustine ca prin edificarea constructiei de catre reclamanta se ocupa abuziv drumul de acces la terenurile pârâtilor. In cauza au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul paratilor si expertiza tehnica topografica.

Instanta a retinut ca : Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1759 din 10 iunie 1996 de BNP C.E., N.D., N. D., P.A., P.F.V., N.C. si V.L. au hotarat modalitatea de iesire din indiviziune, cu privire la bunuri ramase de pe urma defunctilor N.G si N.E. Ca urmare a împartelii terenurilor (identificate prin schite plan anexate actelui) fiecare mostenitor a primit suprafete în proprietate exclusiva, precum si (în cazul loturilor reclamantei, a pârâtilor N. D. si N.C., precum si al numitului N. D.) 1/4 din suprafata de 520 mp. teren situat in acelasi trup.

Asa cum rezulta din continutul actului si din pozitionarea pe schita de plan, terenul de 520 mp. a primit, prin vointa partilor, destinatia de drum de acces la terenurile atribuite în proprietate exclusiva, fiind principalul motiv pentru care nu a fost partajat efectiv.

Asadar, este evidenta vointa copartajantilor de a institui o coproprietate fortata si perpetua, data fiind natura de drum de acces pentru cei patru mostenitori. Dispozitiile art. 730 si art. 969 cod civil lasa mostenitorilor libertatea de a partaja bunurile indivize potrivit vointei lor, cu depline efecte juridice, astfel încât, în concluzie, actul de partaj voluntar reprezinta "legea partilor".

S-a statuat, în literatura si practica judiciara, ca în cazul coproprietatii fortate, nu se poate dispune partajul judiciar.

Chiar daca, în unele situatii, cu titlu de exceptie, s-au putut împarti astfel de bunuri, constatandu-se ca destinatia initiala nu mai este actuala sau luandu-se act de vointa partilor, instanta nu poate retine, in cauza dedusa judecatii, motive in acest sens.

Astfel, datorita configuratiei terenurilor, asa cum a fost determinata prin expertiza tehnica S. A. , este evident ca nu se poate desfiinta drumul de acces la terenul aflat in proprietatea pârâtului N.D. , infrangandu-se nejustificat vointa copartajantilor, exprimata prin contract. In consecinta, a respins actiunea de partaj judiciar, ca neintemeiata.