Coproprietate parintii unuia dintre soti si sotii. Dovedirea imbunatatirilor efectuate. Nu pot fi considerate imbunatatiri lucrarile de intretinere.

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 351

Şedinţa publică de la 30 T. 2009

Pe rol judecarea cauzei - Minori şi familie - privind pe recurenta-intimată U. E., şi pe intimaţii-recurenţi U. D., U. H., U. B. S. E., având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei civile numărul 44 din 21.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă av. O. pentru recurenta-intimată U. E. şi intimaţii recurenţi U. D., U. H. asistaţi de av. O. ce răspunde şi pentru intimatul-recurent U. B. S. E.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată;

Nemaifiind alte cereri de formulat şi constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul la dezbateri.

Av. O., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurenta-intimată U. E. şi respingerea recursurilor formulate de celelalte părţi.

Pe recursul formulat de U. E., apărătorul acesteia arată că instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a a constatat că apartamentul în litigiu a fost dobândit în indiviziune de soţii U. H. şi D. în cotă de ½ şi soţii U. E. şi B. E. în cotă de ½. S-a dispus ieşirea din indiviziune imobilul fiind atribuit recurentei-intimate cu obligarea la plata sultei. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că U. E. a adus îmbunătăţiri imobilului în valoare de 7576 lei

Împotriva sentinţei instanţei de fond au formulat apel atât U. H. şi D. cât şi U. B. E.. Motivele de apel formulate sunt identice atât cele formulate de U. H. şi D. de la fila 7 din dosarul tribunalului cât şi cele formulate de U. B. E. de la fila 36 din acelaşi dosar. Pe acest considerent instanţa le-a pus în vedere să-şi precizeze motivele de apel. Aşa cum rezultă de la fila 102 U. B. S. E. critică sentinţa sub aspectul includerii în categoria îmbunătăţirilor a sumei de 3384 lei. La fila 108 instanţa a luat act de precizările formulate de fostul soţ în sensul că acesta critică sentinţa sub aspectul includerii în categoria îmbunătăţirilor a sumei de 3384 lei.

Raportat la această împrejurare apărătorul recurentei-intimate solicită să se constate că instanţa de apel a dat ceea ce nu s-a cerut. Deşi U. H. şi D. precizează în mod expres că îmbunătăţirile valorează 226 lei iar în urma deducerii lor rezultă suma de 3966 lei ce ar putea reprezenta dreptul de creanţă al reclamantei iar U. B. E. critică sentinţa sub aspectul includerii în categoria îmbunătăţirilor a sumei de 3384 lei, T r i b u n a l u l I a ş i acordă ceea ce nu s-a cerut.

De asemenea, apărătorul recurentei-intimate solicită să se constate că şi valoarea de circulaţie a imobilului a fost greşit stabilită, eroare ce provine din diferenţa de curs valutar. Faţă de acest aspect solicită să se constate că valoarea corectă a apartamentului este cea indicată în expertiza O. şi avută în vedere de J u d e c ă t o r i a I a ş i, respectiv 219.381 lei.

Referitor la modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat chestiunea referitoare la cheltuielile de judecată solicită să se constate că decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii în sensul că deşi s-au compensat taxele de timbru şi onorariile de avocat, onorariul pentru expert a fost considerat cheltuială comună în condiţiile în care acesta a fost achitat exclusiv de U. E..

Pentru toate aceste considerente, apărătorul recurentei-intimate solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Av. O. pentru intimaţii-recurenţi, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de U. E. având în vedere că din cuprinsul motivelor de apel formulate de U. B. E. se poate distinge faptul că s-a solicitat excluderea din categoria îmbunătăţirilor a sumelor de bani care reprezintă zugrăveli dar şi a altor sume reprezentând îmbunătăţiri enumerate de reclamantă la punctele 1 – 7 din lista depusă la dosarul de fond. A rămas în discuţie doar suma de 4.192 lei ce reprezintă contravaloarea celorlalte lucrări. Eronat s-a interpretat că prin precizările depuse în vederea calculării taxelor de timbru s-a renunţat la celelalte cereri.

De asemenea, arată că instanţa de apel a avut în vedere valoarea de schimb leu-euro la momentul depunerii lucrării, respectiv în luna noiembrie şi nu în luna octombrie. În ce priveşte onorarul de expert, apărătorul intimaţilor-recurenţi arată că la acesta au contribuit şi U. D. şi H. şi solicită respingerea cererii formulate de recurenta-intimată U. E..

Pe recursul intimaţii-recurenţi, av. O. solicită admiterea acestuia aşa cum a fost formulat motivat de faptul că în mod greşit instanţa a reţinut că părţile au avut o cotă egală la dobândirea imobilului supus partajării. Preţul imobilului în valoare de 4.300.000 lei a fost achitat în exclusivitate de U. H. şi D. cu sumele provenite din vânzarea unui imobil aflat în B. Am demonstrat în cauză că preţul apartamentului a fost de 4,3 mil. şi nu de 200.000 lei prin trimitere la preţurile imobilelor din acea perioadă, respectiv anul 1993. Înscrierea foştilor soţi în toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare a fost una formală şi a fost determinată de relaţiile bune în care ei se aflau la acea dată.

Av. O. solicită şi admiterea recursului cu privire la cheltuielile de judecată întrucât instanţa de apel nu a avut în vedere înscrisurile depuse şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului şi atribuirea apartamentului soţilor U. H. şi D. întrucât contribuţia recurentei U. E. la dobândirea imobilului este modică. Solicită cheltuieli de judecată.

Av. O., având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de U. H. , U. D. şi U. B. E.. Referitor la faptul că U. B. E. ar fi contestat sentinţa instanţei de fond susţinerile sunt nereale. In faţa instanţei de apel s-a solicitat o cotă de 100% pentru U. H. şi D. iar în momentul când s-a pus problema timbrării părţile au formulat precizări iar U. B. E. a criticat sentinţa sub aspectul includerii în categoria îmbunătăţirilor a sumei de 3384 lei şi nu s-a timbrat pentru o cotă de 100%. S-a încercat în cauză înlăturarea consemnărilor din două contracte autentice prin declaraţia unui martor în vârstă de 66 de ani asupra unor fapte ce au avut loc acum 15 ani. Se susţine că apartamentul din I ar fi fost cumpărat cu preţul obţinut din vânzarea unei proprietăţi din B, dar imobilul din I a fost cumpărat în T. 1993 iar proprietatea din B a fost vândută în octombrie 1993. De asemenea, se afirmă că preţul din contract nu este real şi se face trimitere la un anunţ dintr-un ziar dar apartamentul din I este dobândit de la soţii E. ce, la rândul lor, l-au dobândit de la RA Locuinţa la preţul de 183.621 lei cu o zi înainte de încheierea contractului cu U..

Pentru aceste motive av. O. solicită respingerea recursurilor formulate de U. H. , U. D. şi U. B. E..

Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunţare.

După deliberare,

 

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1050/31.01.2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a I a ş i în dosarul nr(...), s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta U. E. în contradictoriu cu pârâţii U. H., U. D. şi U. B.-E., s-a admis în parte cererea conexă formulată de pârâţii-reclamanţi U. H. şi U. D. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă U. E. şi pârâtul U. B., s-a constatat că apartamentul nr. 6 situat în I, Calea H. nr. 10, (...)A, . B, . 2, este dobândit în indiviziune de soţii U. H. şi U. D. a căror cotă este de ½ şi de foştii soţi U. E. şi U. B. S. E. a căror cotă este de ½; s-a constatat că masa bunurilor comune dobândită de foştii soţi U. E. şi U. B. S. E. este formată din cota de ½ din apartamentul mai sus menţionat, în valoare de 109 690 lei; s-a constatat că foştii soţi U. E. şi U. B. S. E. au avut cote egale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, respectiv cota de câte ¼ din imobil, în valoare de 54 845 lei; s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune cu privire la imobil şi îl atribuie reclamantei U. E.; a fost obligată reclamanta U. E. să achite următoarele sulte: pârâţilor U. H. şi U. D. suma de 109 690 lei şi U. B. E. suma de 54 845 lei; s-a constatat că reclamanta – pârâtă U. E. a efectuat prin eforturi proprii următoarele îmbunătăţiri la imobilul supus partajării:

1. La camera de zi – pardoseli gresie – 715 lei

- zugrăveli interioare la pereţi şi tavane – 1 252 lei

2. la bucătărie – chiuvetă emailată – 151 lei

3. la camera 1 – pardoseli din parchet lamelar – 553 lei

- zugrăveli interioare la pereţi şi tavan 1 066 lei

4. la B mare – pardoseli gresie – 188 lei

- placaje faianţă – 1 680 lei

- echipare cameră baie ( set ) – 413 lei

5. la camera 2 - pardoseli din mochetă textilă – 492 lei

- zugrăveală interioară la pereţi şi tavane – 1 066 lei

TOTAL – 7 576 lei

Au fost obligaţi pârâţii – reclamanţi U. H. şi U. D. să achite reclamantei U. E. suma de 3788 lei, iar pe pârâtul – reclamant U. B. E. să achite tot reclamantei suma de 1894 lei cu titlu cotă parte din îmbunătăţiri.

Au fost compensate parţial cheltuielile de judecată efectuate de părţi (cu titlu onorarii avocat) şi obligaţi pârâţii – reclamanţi U. H. ŞI U. D. să achite reclamantei U. E. suma de 350 lei cu titlu cheltuieli de judecată (onorarii experţi) şi pe U. B. E. să achite aceleiaşi reclamante suma de 175 lei cu acelaşi titlu.

În considerentele acestei sentinţe s-a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i I a ş i sub nr(...) reclamanta U. E. a solicitat in contradictoriu cu pârâţii U. H., U. D. şi U. B. S. E. partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătorie ei cu ultimul dintre pâraţi şi ieşirea tuturor din indiviziune.

In fapt reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu U. S. E. în perioada 18.03.1989 - 14.10.2002, iar la 17.10.1993 împreună cu părinţii soţului său, respectiv pârâţii U. H. si U. D. au dobândit un apartament situat in I, Calea H., nr. 10, (...) 4- A, . B, . 2, . 6.

A solicitat reclamanta ieşirea din indiviziune cu privire la acest apartament şi să-i fie atribuit apartamentul cu obligarea ei la plata sultei corespunzătoare, însă mai solicită să fie scăzute din valoarea imobilului contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de ea la imobil după desfacerea căsătoriei, din resurse proprii.

Pârâţii, prin întâmpinare au solicitat să se constate ca au o cotă de 100% la dobândirea acestui imobil, precum si la investiţiile făcute ulterior, prin cheltuiala lor exclusive. Au susţinut ca foştii soţi U. E. si U. S. E. nu au nici o contribuţie la dobândirea acestui apartament.

La rândul lor, pârâţii U. H. şi D. au formulat o cerere de partajare a aceluiaşi imobil, în contradictoriu cu U. E. si U. S. E., cerere care a fost înregistrata pe rolul J u d e c ă t o r i e i I a ş i sub nr(...).

Dat fiind că cele doua cereri au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, prin încheierea din 20.11.2006 s-a dispus conexarea judecăţii celor doua cauze.

Analizând cauza de faţă din prisma probatoriilor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

G. soţi U. E. şi U. S. E. au fost căsătoriţi în perioada 18.03.1989 – 14.10.2002, aşa cum reiese din sent civ 20 966/2002 a J u d e c ă t o r i e i I a ş i. Aceştia au şi un copil, care prin aceeaşi sentinţă a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei.

În timpul căsătoriei, respectiv la 17.09.1993, prin contractul autentificat sub nr. 25487 aceştia, împreună cu părinţii pârâtului U. B. S. E., respectiv cu U. H. şi U. D. au cumpărat în indiviziune, fără a se menţiona cotele, apartamentul situat în I, Calea H., nr. 10, (...)4-A, . B, . 2, . 6.

În ceea ce îi priveşte pe foştii soţi U. E. şi U. B. S. E., cota care urmează a se determina din imobil reprezintă bunul lor comun.

La stabilirea cotelor din imobil pe care le-au cumpărat pe de o parte soţii U. B. S. E., iar pe de altă parte soţii U. H. şi U. D., instanţa a avut în vedere următoarele aspecte:

- raportat la data cumpărării imobilului – 17.09.2003 şi la preţul acestuia aşa cum e menţionat în contractul de vânzare – cumpărare – 200 000 lei, după cum reiese din cartea de muncă a numitei U. E., aceasta s-a angajat la 01.12.1992 cu un salariu de 28 425 lei, iar la 01.10.1993 avea un salariu de 58 750 lei. La rândul său U. S. E. se angajase în august 1992 cu un salariu de 19 150 lei, iar la 01.07.1993 avea un salariu de 48 065 lei. T. cumulative ale celor doi foşti soţi pe o lună, la momentul cumpărării imobilului însumau peste 100.000 lei, ceea ce reprezintă ½ din valoarea preţului achitat.

- în acelaşi sens este şi depoziţia martorei O. E., G. foştilor soţi U. E. şi S. E. ( fila 115 dosar), care arată că cei doi îşi doreau foarte mult să cumpere o casă, pe care au cumpărat-o împreună cu părinţii pârâtului.

- nu pot fi primite susţinerile pârâţilor – reclamanţi U. H. şi U. D. în sensul că doar ei au cumpărat acest imobil motivat de faptul că ceilalţi coproprietari abia se angajaseră şi aveau venituri modice, sau pentru că ei abia vânduseră un alt imobil – o casă în B. Astfel, aşa cum reiese din contractul depus la fila 36 dosar casa a fost vândută la 12.10.1993, deci după data cumpărării apartamentului în discuţie. Mai mult aşa cum reiese din răspunsul la interogatoriu dat de U. H. – fila 112 dosar – cu o anumită perioadă înainte aceştia cumpăraseră un teren în mun. B.

Raportat la toate aceste considerente, concluzia finală este aceea că cele două familii au contribuit în mod egal la dobândirea apartamentului în discuţie, dobândind câte o cotă de ½ din acesta.

În consecinţă, cota de ½ din acest apartament constituie, potrivit art. 30 din C. fam, bunul comun al foştilor soţi U. E. şi U. E..

Mai departe, în ceea ce priveşte cota de contribuţie a fiecăruia dintre foştii soţi la dobândirea cotei de ½ din imobil, instanţa a avut în vedere faptul că aşa cum am arătat cei doi au avut venituri aproximativ egale, că există o prezumţie legală privind contribuţia egală a soţilor la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, dar şi faptul că nu s-a contestat această prezumţie, astfel că va stabili pentru aceştia cote egale de contribuţie.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile efectuate la apartament, deşi pârâţii – reclamanţi au susţinut că au făcut pe cheltuiala lor exclusivă următoarele lucrări de investiţii: centrala termica, calorifere noi, geamuri termopan, închidere balcoane,, modernizare baie ( obiecte sanitare noi, înlocuire ţevi, baterii, montare gresie si faianţă), refacere si înlocuire reţea F., tencuieli, tâmplărie interioara, zugrăveli si vopsitorii, pe de o parte nu au dovedit în întregime efectuarea acestora, iar pe de altă parte din probatoriile efectuate reiese că unele dintre aceste lucrări au fost efectuate după separaţia în fapt a soţilor U. E. şi S. – E..

Expertizele tehnice în construcţii efectuate în cauză au stabilit existenţa unor îmbunătăţiri, dar în anexa 2 a raportului de expertiză O. s-a stabilit şi vechimea acestor îmbunătăţiri, aceasta fiind între 3 şi 6 ani, perioadă care se situează cu mult după data la care apartamentul a fost dobândit.

De altfel în cuprinsul obiecţiunilor formulate de pârâţii – reclamanţi U. H. şi D., aceştia afirmă la pct. II că la îmbunătăţirile efectuate în timpul căsătoriei i-au ajutat pe cei doi soţi, ceea ce înseamnă că implicit recunosc că acestea au fost făcute împreună şi nu exclusiv pe cheltuiala lor.

Mai mult şi depoziţiile martorilor O. E. şi Lipşa I C se coroborează cu constatările expertului, dar şi cu înscrisurile depuse de reclamanta – pârâtă din care reiese că ea a fost cea care a realizat lucrările privind montarea gresiei, a faianţei, a instalaţiei sanitare, etc.

În ceea ce priveşte centrala termică şi tâmplăria termopan, din aceleaşi probatorii mai sus enumerate, dar şi din depoziţiile martorelor J. E şi D. L., reiese că acestea s-au efectuat în timpul căsătoriei, însă după cum am arătat mai sus, nu se poate reţine o contribuţie exclusivă a pârâţilor – reclamanţi la efectuarea acestor investiţii.

Plecând de la premiza că toate aceste lucrări de îmbunătăţire sunt de natură a spori valoarea imobilului, iar acest de spor beneficiază toţi proprietarii, la stabilirea valorii de circulaţie a bunului au fost incluse şi aceste îmbunătăţiri, astfel că valoarea reţinută de instanţă este cea care reiese din raportul de expertiză O. ( foarte apropiată de cea stabilită de expertul consultant – B.) respectiv de 219 380 lei.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile efectuate doar de către reclamanta – pârâtă, raportat la considerentele mai sus arătate, coroborat cu faptul că acesta a susţinut că pentru realizarea lor a contractat anumite credite, din însumarea acestor sume rezultate din contractele depuse la dosarul cauzei, reieşind o sumă totală de aproximativ 8 000 lei, raportat aşa cum am arătat şi la vechimea lucrărilor, dar şi la depoziţiile martorilor, instanţa urmează a reţine că aceste îmbunătăţiri sunt:

1. La camera de zi – pardoseli gresie – 715 lei

- zugrăveli interioare la pereţi şi tavane – 1 252 lei

2. la bucătărie – chiuvetă emailată – 151 lei

3. la camera 1 – pardoseli din parchet lamelar – 553 lei

- zugrăveli interioare la pereţi şi tavan 1 066 lei

4. la B mare – pardoseli gresie – 188 lei

- placaje faianţă – 1 680 lei

- echipare cameră baie ( set ) – 413 lei

5. la camera 2 - pardoseli din mochetă textilă – 492 lei

- zugrăveală interioară la pereţi şi tavane – 1 066 lei

TOTAL – 7.576 lei

Faţă de aceste îmbunătăţiri, care aduc un spor de valoare imobilului şi profită tuturor coproprietarilor, reclamanta are un drept de creanţă împotriva acestora, proporţional cu cota fiecăruia.

În temeiul art. 728 Cod civil s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune.

Dat fiind că imobilul nu este comod partajabil în natură, raportat la prevederile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, având în vedere că de peste 5 ani în imobil locuieşte reclamanta – pârâtă, că acesta a făcut îmbunătăţiri la imobil şi i-a fost încredinţată spre creştere şi educare fiica sa minoră, de asemenea dat fiind că aceasta locuieşte şi lucrează în I, spre deosebire de celelalte părţi, instanţa a atribuit acesteia apartamentul, obligând-o la plata sultelor corespunzătoare cotelor celorlalţi coproprietari.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii reclamanţi U. H. şi U. D. şi de pârâtul U. B. S. –E..

Prin decizia civilă nr. 44 din 21 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i se admit apelurile declarate de pârâţii-reclamanţi U. H. şi U. D. şi de pârâtul U. B.-S.-E. împotriva sentinţei civile nr. 1050/31.01.2008 pronunţată de J u d e c ă t o r i a I a ş i, sentinţă pe care o schimbă în parte.

Constată că valoarea imobilului asupra căruia părţile sunt în indiviziune este de (...) lei (valoarea de circulaţie (...) lei mai puţin îmbunătăţirile de 15347 lei).

Constată că reclamanta-pârâtă U. E. şi pârâtul U. B.-S.-E. au dobândit în timpul căsătoriei, prin cote de contribuţie de 50 %, ½ din imobilul – apartament nr. 6 situat în I, Calea H. nr. 10, (...).4 A, . B, . 2, în valoare totală 223.582 lei, la care se adaugă îmbunătăţiri în valoare de 14468 lei.

Obligă pe reclamanta-pârâtă U. E. să achite următoarele sulte:

- pârâţilor-reclamanţi U. H. şi U. D. suma de (...) lei;

- pârâtului U. B.-S.-E. suma de 63129 lei;

Compensează parţial cheltuielile de judecată efectuate de părţi (cu titlu de onorarii avocat şi taxe de timbru) şi pârâţii-reclamanţi U. H. şi D. să achite reclamantei – suma de 94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi pe U. S. B. E. să achite aceleiaşi reclamante suma de 147 lei cu acelaşi titlu.

E. restul dispoziţiilor sentinţei atacate ce nu contravin prezentei decizii.

Obligă intimata U. E. la plata sumei de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul U. S. B. E..

Respinge cererea apelanţilor U. H. şi U. D. privind cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, se reţin următoarele:

Prima critică adusă de pârâţii U. H. şi D. vizează preţul real de achiziţionare a imobilului în litigiu şi legat de aceasta cota de contribuţie a soţilor U. B. S. E. şi E. la dobândirea cotei de ½. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25487/17.09.1993 la Notariatul de Stat al Judeţului I, U. H. căsătorit cu D. şi U. B. S. E. căsătorit cu E., au cumpărat în indiviziune, apartamentul nr. 6, situat în I, Calea H. nr. 10, (...).4A, . B, . 2 pentru suma de 200.000 lei.

Argumentul invocat de apelanţii U. H. şi D. în dovedirea contribuţiei exclusive la dobândirea imobilului, nu poate fi reţinut întrucât a fost susţinut pentru prima dată doar în prezenta cale de atac, nefăcând nici o referire la prima instanţă cu privire la faptul că preţul de achiziţie a bunului ar fi fost mai mare decât cel trecut în contract, şi, mai mult, nu a fost probat.

Legat de acest aspect, declaraţia autentificată a numitului G. M. (fila 68 dosar apel) care a cumpărat de la cei doi apelanţi un alt imobil este lipsită de relevanţă, acesta având cunoştinţă doar despre faptul că U. H. şi D. i-au cerut un avans din preţul imobilului motivându-i că intenţionau să cumpere un imobil în I, pentru fiul lor. În condiţiile în care G. M. nu a constatat în mod nemijlocit care a fost destinaţia banilor plătiţi de el cu titlu de avans, declaraţia acestuia va fi înlăturată din ansamblul materialului probator, fiind de altfel infirmată de cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25487/17.09.1993.

Raportat la conţinutul acestui înscris, la veniturile realizate de soţii U. B.-S. E., astfel cum sunt reflectate în actele depuse la dosarul de fond şi la susţinerile făcute la fond de pârâţii-reclamanţi U. H. şi D., în dovedirea contribuţiei exclusive, se constată că în mod just prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu a fost dobândit în cote de 50 % de soţii U. H. şi D. şi respectiv de 50 % de soţii U. B. S. E. şi E..

În ce priveşte contestaţia cotei de contribuţie egală a reclamantei U. E. la dobândirea a 50 % din imobilul în litigiu, se reţine că acest aspect vizează raporturile patrimoniale dintre soţi, astfel că pârâţii-apelanţi U. H. şi D. nu au un interes legitim în stabilirea acestui aspect, apelantul U. B. S. E. neînţelegând să critice sentinţa instanţei de fond în acest sens.

În ce priveşte valoarea de circulaţie a apartamentului în litigiu, se reţine că aceasta a fost stabilită prin expertiza O., instanţa încuviinţând şi cererea reclamantei U. E. privind desemnarea unui expert consultant în persoana d-lui B. F..

Expertiza efectuată de acesta din urmă a stabilit valoarea de circulaţie a apartamentului la (...),74 lei în timp ce expertiza O. a reţinut valoarea de (...),5 lei.

Pârâţii-reclamanţi au formulat obiecţiuni la expertiza O. doar în ce priveşte îmbunătăţirile aduse apartamentului însă instanţa de control judiciar reţine că valoarea stabilită de această expertiză are la bază o eroare de calcul generată de cursul valutar greşit avut în vedere. Astfel, cursul euro/lei la data efectuării lucrării era de 3,4344 lei, în raport de care valoarea de circulaţie a apartamentului este de (...) lei, valoare ce urmează a fi reţinută în cauză. Din această valoare urmează a fi scăzute lucrările de îmbunătăţiri efectuate la apartament.

Expertiza O. a determinat lucrările efectuate la apartament care urmează a fi reţinute în raport de natura acestora şi de momentul efectuării lor.

Astfel, nu pot fi considerate îmbunătăţiri lucrările de întreţinere cum ar fi zugrăvelile interioare astfel că nu vor fi avute în vedere, în acest sens zugrăvelile la camera de zi evaluate la (...) lei ROL, zugrăvelile la camera 1 evaluate la (...) lei ROL zugrăvelile la camera 2 evaluate la (...) lei.

În raport de momentul la care au fost efectuate se reţine ca fiind contribuţia soţilor U. S. B. E. şi E. următoarele: pardoseli din plăci sau pişcoturi din gresie glazurată la bucătărie – 397 lei, tâmplărie pv.c + geam termopan – 7791 lei, montare chiuvetă emailată bucătărie – 151 lei, pardoseli din parchet lamelar la camera 1 – 553 lei, pardoseli din plăci sau pişcoturi din gresie glazurată la B mică – 1079 lei, placaje cu faianţă la interior la B mică – 1088 lei, pardoseli din mochetă textilă la camera 2 – 491 lei, instalaţia electrică – 1623 lei şi centrala termică – 2500 lei, în total 14468 lei.

La acestea se adaugă îmbunătăţirile efectuate de U. E., după divorţ, cu contribuţie exclusivă, în valoare de 879 lei (pardoseli din plăci sau pişcoturi din gresie glazurată la camera de zi şi la B mare).

Raportat la aspectele reţinute, tribunalul va constata că valoarea imobilului asupra căruia părţile sunt în indiviziune este de (...) lei (valoarea de circulaţie (...) lei, mai puţin îmbunătăţirile de 15347 lei). De asemenea, va constata că reclamanta-pârâtă U. E. şi pârâtul U. B. S. E. au dobândit în timpul căsătoriei, prin cote de contribuţie de 50 %, ½ din imobilul în litigiu în valoare de (...) lei la care se adaugă îmbunătăţirile în valoare de 14468 lei.

Tribunalul reţine că în mod corect prima instanţă a atribuit apartamentul reclamantei care a suportat cheltuielile de întreţinere a apartamentului, a efectuat şi lucrări de îmbunătăţire pe cheltuială exclusivă, nu mai are alte posibilităţi locative.

În vederea egalizării loturilor, se impune ca reclamanta să achite cu titlu de sultă următoarele sume: (...) lei pârâţilor-reclamanţi U. H. şi D. şi 63.129 lei pârâtului U. B. S.-E..

Se reţine în raport de cele expuse că în mod greşit prima instanţă a reţinut un drept de creanţă al reclamantei constând în îmbunătăţirile efectuate la apartament pe cheltuiala exclusivă şi a obligat pârâţii reclamanţi şi pârâtul la plata acestora în condiţiile în care, în urma atribuirii apartamentului reclamantei, îmbunătăţirile efectuate îi profită doar acesteia. Prin urmare, tribunalul constată întemeiate criticile pârâţilor-apelanţi cu privire la valoarea de circulaţie a apartamentului, îmbunătăţirile efectuate (sub aspectul determinării acestora şi al valorii lor, nu şi în ce priveşte contribuţia lor la efectuarea lucrărilor reţinute ca fiind efectuate în timpul căsătoriei soţilor, pârâţii-reclamanţi neproducând nici o dovadă în sensul menţionat), precum şi în ce priveşte cheltuielile de judecată. Referitor la acest ultim aspect se reţine că se impune a fi compensate taxele de timbru din cererea principală şi conexă, onorariile avocat, impunându-se a se analiza cheltuielile comune litigiului – onorariul pentru expertiza O. (expertul B. fiind solicitat ca expert consultant de reclamantă, onorariul plătit acestuia rămâne în sarcina reclamantei). Se reţine astfel că din onorariul fixat – 588 lei fiecărei părţi îi revenea câte 147 lei, din suma totală U. H. achitând doar 200 lei, diferenţa fiind plătită de reclamantă. Prin urmare, faţă de prevederile art. 274 Cod procedură civilă pârâţii-reclamanţi vor fi obligaţi să achite reclamantei suma de 94 lei iar pârâtul U. S. 147 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Mai trebuie menţionat că reclamanta a mai achitat pentru expertiza O. în plus suma de 500 lei care nu poate fi însă pusă în sarcina celorlalte părţi, întrucât excede onorariului solicitat de expert şi încuviinţat de instanţă.

Se reţine, de asemenea, ca fiind întemeiate criticile formulate de pârâtul U. S. B. E. referitor la îmbunătăţirile aduse apartamentului şi la dreptul de creanţă stabilit în favoarea reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, va admite apelurile formulate, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul menţionat şi va păstra restul dispoziţiilor sentinţei primei instanţe ce nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata sumei de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru şi timbru judiciar) către apelantul U. B. S.-E..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta –pârâtă U. E. şi pârâţii U. B. S. –E. şi U. D. şi U. H..

Prin cererea de recurs formulată de reclamanta U. E. se aduc următoarele critici:

- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut iar hotărârea cuprinde motive contradictorii decizia tribunalului fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Aceasta deoarece împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel pârâţii –intimaţi care au invocat aceleaşi motive ca şi cele invocate la fond.

Ulterior, la data de 8 octombrie 2008 pârâtul U. B. E. şi-a precizat motivele de apel în sensul că a precizat expres că înţelege să conteste sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte includerea în categoria îmbunătăţirilor aduse imobilului a sumei de 3384 lei.

Aceleaşi susţineri au fost făcute şi de către apelanţii U. H. şi D..

Rezultă că însăşi apelanţii –pârâţi recunosc dreptul de creanţă al recurentului, respectiv U. B. E. îi recunoaşte în cuantum de 4192 lei, iar U. H. şi D. îl recunosc în limita sumei de 3966 lei.

În pofida acestor susţineri tribunalul acordă ceea ce nu s-a cerut atunci când a stabilit cuantumul îmbunătăţirilor aduse de recurentă apartamentului numai la suma de 879 lei.

Raportat la acest aspect decizia tribunalului conţine motive contradictorii, în sensul că reţine instanţa de apel că îmbunătăţirile reţinute ca fiind contribuţia ambilor soţi s-ar fi determinat prin raportare la momentul la care au fost efectuate fără însă a se indica şi cum s-a stabilit acest moment de către instanţă.

Deşi instanţa de apel reţine că părţile au fost căsătorite în perioada 18.03.1989 -14.X.2003 nu analizează probele administrate în ceea ce priveşte îmbunătăţirile la aceeaşi perioadă.

Dacă ar fi procedat în acest mod, ar fi constatat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că toate îmbunătăţirile au fost efectuate cu mult după despărţirea în fapt (2003) şi evident de reclamanta –recurentă prin contribuţie proprie.

În acest sens susţine că se impune să se constate faptul că valoarea acestor îmbunătăţiri este în cuantum de 7576 lei.

Şi în ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a apartamentului instanţa, de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, valoarea bunului stabilită de către J u d e c ă t o r i a I a ş i a fost criticată doar de către apelanţii U. H. şi U. D. în sensul că prima instanţă a optat pentru valoarea de circulaţie cea mai mică în care nu a inclus nici o îmbunătăţire fără să motiveze de ce a avut în vedere raportul de expertiză O. şi nu B..

Cu toate acestea, deşi nici una din părţi nu solicitase acest lucru, tribunalul reţine că instanţa de apel are la bază o eroare de calcul generată de cursul valutar greşit avut în vedere.

Printr-o eroare de calcul şi având în vedere un curs al euro de 3,43 în loc de 3,3451 cât a fost avut în vedere în concluziile expertizei O. a stabilit o valoare de contribuţie a apartamentului mai mare decât cea reală.

Drept consecinţă, se solicită a se avea în vedere valoarea de circulaţie a apartamentului stabilită de expertul O. şi anume 219.381, încât să se dispună şi recalcularea sultelor pe care le datorează pârâţilor intimaţi.

Instanţa de apel a greşit şi atunci când a soluţionat cererea referitoare la cheltuielile de judecată deoarece deşi s-au compensat taxele de timbru şi onorariile de avocat, onorariile pentru expertul O. a fost considerat cheltuială comună în condiţiile în care acest onorariu a fost achitat exclusiv de reclamantă.

Pârâtul U. B. S. E. a formulat următoarele critici deciziei tribunalului:

-în mod greşit instanţa de apel a precizat că nu a contestat cota de contribuţie la dobândirea bunurilor comune în condiţiile în care din cuprinsul motivelor de a p e l d epuse de apelant a susţinut faptul că părinţii săi au fost cei care au contribuit în exclusivitate la achiziţionarea apartamentului.

De asemenea, prin cel de al doilea motiv de apel a contestat cota de contribuţie egală reţinută de instanţa de apel la dobândirea bunurilor de foştii soţi.

-instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă deoarece nu a ţinut cont de înscrisurile depuse de apelant în susţinerea cheltuielilor de judecată.

Se critică şi modalitatea de atribuire a imobilului, instanţa, în opina recurentului nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 6739 Cod procedură civilă.

Aceasta deoarece imobilul trebuie atribuit recurentului având în vedere că locuieşte în prezent cu chirie în B, intenţionează să se transfere în interes de serviciu în I.

Prin cererea de recurs U. D. şi U. H. au adus următoarele critici deciziei tribunalului:

-instanţa de apel a interpretat greşit înscrisurile deduse judecăţii şi în acest mod a stabilit eronat că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea imobilului supus partajării.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv că preţul apartamentului a fost achitat în exclusivitate de recurenţi cu sumele provenite din vânzarea altui imobil aflat pe raza oraşului B.

Înstrăinarea imobilului s-a efectuat la data de 12 oct. 1993 conform contractului de vânzare –cumpărare nr. 16120 în care figurează în calitate de vânzători U. H., U. D., dar şi soţii U. B. S. E. şi U. E..

Preţul acestui imobil compus din casă şi teren a fost de 8.500.000 ROL din care 450.000 lei au fost achitaţi la data de 15 august 1994, diferenţa fiind plătită la data încheierii actelor în formă autentică (12 oct. 1993).

În urma negocierilor purtate cu vânzătorii, preţul apartamentului s-a stabilit la 4.330.000 ROL.

Acest preţ reprezenta la data achiziţionării imobilului de 43 ori veniturile cumulate ale fiului lor şi soţiei acestuia.

Se impune a fi subliniat că intimata nu a făcut uz de calitatea de coproprietară a imobilului din B, calitate care reiese din actul autentic, aceasta deoarece dacă ar fi invocat această calitate ar fi fost adus în discuţie modul de dobândire şi contribuţia sa la dobândirea acestui imobil la data cumpărării, tinerii fiind studenţi şi în întreţinerea exclusivă a recurenţilor.

Preţul apartamentului din I, Calea H. în cuantum de 4.300.000 lei l-au achitat vânzătorilor înainte de autentificarea contractului, respectiv pe data de 16 T. 1993.

În afară de preţul apartamentului recurenţii au achitat restanţele la întreţinere ale vânzătorilor şi taxele notariale.

Intimata nu a susţinut că din vânzarea apartamentului din B ar fi folosit parte din preţ pentru achiziţionarea apartamentului din I, aceasta deoarece această împrejurare nu i-ar fi favorabilă în condiţiile în care reclamanta şi fiul recurentului nu au încasat nici o parte din preţ, de unde reiese că aceştia nu erau coproprietarii acestui imobil decât formal, prin înscrierea lor în contract alături de reclamanţi, fără însă nici o contribuţie la dobândirea lui.

Înscrierea foştilor soţi în toate cele trei contracte de vânzare –cumpărare a fost formală şi determinat de relaţiile bune în care ei se aflau la acea dată.

În legătură cu preţul înscris în contract acesta nu a fost numărat şi predat în faţa notarului, dovadă lipsa acestei menţiuni în contract, astfel că în ceea ce priveşte clauza referitoare la preţ prezintă forţa probantă relativă putând fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

În speţă, nu este aplicabilă instituţia simulaţiei, iar în cazul raporturilor dintre rude este prezumată o imposibilitate de preconstituire a un or înscrisuri doveditoare, fiind o situaţie de excepţie în care dovada actelor juridice poate fi făcută cu orice mijloc de probă.

Din toate înscrisurile depuse inclusiv din declaraţia pe proprie răspundere a lui G. M. rezultă că preţul cerut de G. M. este de 4.500.000 lei.

În concluzie, apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu preţul real de 4.300.000 lei achitat exclusiv de recurenţi, preţ provenit din avansul din preţul încasat pentru imobilul casă şi teren intravilan în municipiul B în sumă de 4.500.000 lei iar acest din urmă imobil l-au dobândit în 1990 prin contribuţie exclusivă fără nici o contribuţie materială a foştilor soţi care la acea dată erau studenţi.

Soluţia este greşită şi în legătură cu modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată, neţinându-se cont de înscrisurile cu care recurenţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată invocate.

În consecinţă instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile depuse şi a respins în mod greşit cererea recurenţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reţinând eronat că recurenţii nu au produs nici o dovadă.

Se solicită ca în urma ieşirii din indiviziune să se con state că recurenţii împreună cu fiul lor au o contribuţie substanţial majoritară, motiv pentru care solicită atribuirea în natură a apartamentului.

După cum rezultă di n textul art. 6739 Cod procedură civilă criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanţa deşi n u sunt limitative, au o ordine de importanţă, primul fiind criteriul cotei majoritare.

Instanţele au ignorat disp. art.6799 Cod procedură civilă ale art. 741 Cod civil atunci când a atribuit bunul reclamantei a avut în vedere numai nevoia locativă a acesteia.

Recursurile formulate sunt nefondate.

Motivele de recurs formulate de pârâţii U. D. şi U. H. şi U. B. S. E. sunt comune astfel că vor fi analizate împreună.

În mod corect instanţele au stabilit că în ceea ce priveşte apartamentul ce face obiectul litigiului, părţile l-au dobândit în cote de ½ pentru soţii U. D. şi H. şi de ½ pentru soţii U. E. şi U. B. S. –E..

Din actul autentic de dobândire a apartamentului încheiat la 17 T. 1993 rezultă că părţile din litigiu au dobândit în indiviziune apartamentul în litigiu pentru preţul de 200.000 lei.

Prin actul autentic părţile n-au stabilit cotele ce revin fiecărei părţi astfel că prezumţia care operează este cea potrivit căreia părţile au dobândit bunul în cote indivize egale.

În ceea ce-i priveşte pe recurenţii U. H. şi D. aceştia au susţinut că în realitate cota lor este de 1/1(100%) din bun deoarece au achitat integral preţul vânzării.

În cauză nu s-a cerut constatarea simulaţiei actului aparent, astfel că susţinerile părţilor au fost evaluate raportat la probele administrate în cauză şi la conduita procesuală a acestora.

Recurentul U. S. E. a formulat numai apărări în sensul celor susţinute de părinţii săi, respectiv că reclamanta împreună cu el nu au avut nici o contribuţie la dobândirea bunului, poziţia sa procesuală neavând corespondent în probe.

Recurenţii U. H. şi D. şi-au formulat susţineri şi apărări diferite pe parcursul procesului civil, care în mod corect au fost evaluate de in stanţa de apel ca fiind contradictorii şi pro causa înlăturându-le.

Astfel, fără să solicite simulaţia actului autentic au susţinut în faţa instanţei de fond că ei au achitat preţul apartamentului din bunuri obţinute ca urmare a înstrăinării unor bunuri imobile pe care le-au avut în proprietate.

În faţa instanţei de fond nici unul din recurenţii U. H., U. D. şi U. B. E. nu au susţinut că preţul apartamentului nu ar fi fost de 200.000 lei (ROL), construindu-şi apărarea numai pe sumele avansate cu titlu de preţ şi îmbunătăţirile aduse imobilului, ceea ce determină cota de 1/1 din bun.

În mod corect instanţa de fond a înlăturat aceste apărări, deoarece astfel cum rezultă din derularea operaţiunii juridice de vânzare a imobilului din B, aceasta a avut loc ulterior dobândirii apartamentului din litigiu, iar din contextul probator rezultă, de altfel că cu banii obţinuţi din vânzarea acelei case a fost cumpărat un teren în municipiul B.

De asemenea în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că raportat la data dobândirii apartamentului 19 T. 1993 şi preţul stipulat în contract şi necontestat de părţi, soţii U. S. E. şi U. E. aveau venituri de peste 1.000.000 lei lunar, ceea ce reprezintă ½ din valoarea preţului achitat.

Prin cererea de apel recurenţii U. H., U. D. şi U. B. S. –E. şi-au modificat apărările în sensul că au susţinut că în realitate preţul real al apartamentului a fost de 4.300.000 lei sumă pe care fiul său şi soţia sa nu ar fi putut să o achite raportat la veniturile pe care le aveau la data dobândirii imobilului.

Se susţine de asemenea pentru prima dată în apel că preţul obţinut pentru casa de locuit din B ar fi de 8.500.000 lei (ROL), din care avansul 4.500.000 lei ar fi fost achitat de cumpărătorul imobilului din B anterior dobândirii apartament ului în I şi astfel înţeleg să dovedească achitarea preţului apartamentului din I, sens în care s-au depus o serie de înscrisuri, printre care şi declaraţia extrajudiciară a cumpărătorului imobilului din B.

În mod corect instanţa de apel a înlăturat aceste aprecieri care au fost invocate pentru prima dată în apel şi care sunt evident pro causa.

Aceasta deoarece potrivit art. 292 al. 3 Cod procedură civilă părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de a p e l d e alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă.

Atât timp cât în faţa instanţei de fond preţul trecut în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost contestat ca fiind nereal, apărările sub acest aspect şi probele administrate pentru dovedirea acestei împrejurări sunt evident pro causa şi în mod corect au fost înlăturate de instanţa de apel.

În mod corect instanţa de apel a reţinut că U. B. S. –E. prin precizările la motivele de apel aflate la fila 102 dosar apel, a criticat hotărârea instanţei de fond numai sub aspectul îmbunătăţirilor recunoscute a fi efectuate de reclamantă.

În acelaşi sens sunt şi concluziile scrise depuse de acest recurent în faţa instanţei de fond.

Drept consecinţă criticile din cererile de recurs care vizează stabilirea criteriului cotei indivize ce revin recurenţilor U. H. şi U. D. în solidar cu U. B. S. E. sunt nefondate, instanţele interpretând corect clauzele contractuale şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte criticile din cererea de recurs care privesc modalitatea de atribuire a imobilului, de asemenea, n u sunt fondate.

Prin dispoziţiile art.6739 Cod procedură civilă legiuitorul a instituit criterii ce trebuie avute în vedere la formarea şi atribuirea loturilor. Criteriul cotei majorate invocate de cei trei recurenţi în mod corect nu a fost avută în vedere de instanţă atunci când bunul a fost atribuit reclamantei.

Astfel, dacă în favoarea celor trei recurenţi operează criteriul cotei deţinute din imobil, în favoarea reclamantei operează mai multe criterii şi anume deţine bunul de la data despărţirii în fapt a soţilor respectiv în 2001, deci peste şapte ani, nu are o altă locuinţă pe raza municipiului I, are locul de muncă în I iar în urma divorţului i-a fost încredinţată spre creştere şi educare minora rezultată din căsătoria părţilor.

De asemenea, din perioada de când a deţinut imobilul a adus îmbunătăţiri importante apartamentului evaluate ca atare de expertiza efectuată în cauză.

J. recurenţilor U. H., D. şi B. S. E. de a se muta în I nu pot constitui un criteriu la obţinerea apartamentului, aceştia având domiciliul stabil de mai mulţi ani în alte localităţi şi de la separarea părţilor decembrie 2000 –ianuarie 2001 nu au manifestat interes pentru apartament, acesta fiind exclusiv deţinut, întreţinut şi îmbunătăţit de reclamantă.

Nici criticile vizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată nu sunt fondate raportat la obiectul acţiunii şi cheltuielile ocazionate de fiecare parte instanţele aplicând în mod corect disp. art. 276 Cod procedură civilă.

Drept urmare toate criticile din cererile de recurs formulate de U. H., D. şi B. S. –E. sunt nefondate, soluţiile pronunţate în cauză fiind corecte raportat la limitele investirii şi a probatoriului administrat în cauză.

Criticile formulate de recurenta U. E. sunt de asemenea nefondate.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse de către reclamantă apartamentului din litigiu au fost corect stabilite de instanţa de apel raportat la probele administrate în cauză şi la momentul efectuării lor.

Sunt nefondate şi criticile aduse valorii de circulaţie a apartamentului.

Aceasta deoarece valoarea apartamentului stabilit de instanţa de apel este cea mai apropiată de momentul pronunţării hotărârii, iar raportarea la o anumită valoare a monedei este superfluă având în vedere cursul fluctuant al monedei naţionale faţă de euro.

Nici critica vizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, instanţele aplicând în mod corect dispoziţiile art. 276 Cod procedură civilă având în vedere obiectul şi natura cauzei.

Drept urmare toate criticile aduse de recurenta U. D. sunt nefondate.

Drept consecinţă soluţiile pronunţate în cauză fiind corecte, recursurile vor fi respinse.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de reclamanta U. E. şi de pârâţii U. B. S. E. împotriva deciziei civile nr. 44 din 21.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, decizie pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.09.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier

B. E.

Red.G.E.

Tehnored.F.O.

2 ex.